Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Parascheva,
Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica
catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.
Catedrala Mitropolitană a fost ridicată în 1887 pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă din secolul al XV-lea și Biserica Stratenia din secolul al XVII-lea.
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu iar sfințirea a avut loc la 23 aprilie 1887 la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta.
1. - Mitropolia din Iași
Gheorghe Tattarescu (1818 - 1894) studiase pictura la Roma și a fost un pionier al neoclasicismului în pictura românească. A participat la revoluția de la 1848 și a pictat portretele revoluționarilor Gheorghe Magheru și Ștefan Golescu aflați în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu. Idealul eliberării naționale și al edificării unei Românii moderne este transpus în compoziții alegorice cu subiect revoluționar (Deșteptarea României, 1849, 1866 - România Modernă, 1866 ), cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857), sau cu subiect istoric (Mircea cel Bătrân la 1386, Neagoe Basarab în fața Mănăstirii Argeș, Lupta lui Preda Buzescu cu hanul tătar).
În perioada 1853–1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici, printre acestea numărându-se Biserica Colțea, Biserica Oțetari Biserica Sf. Spiridon Nou, Biserica Sfântul Nicolae Șelari și Biserica Mănăstirii Radu Vodă, toate din București, biserica nouă a Mănăstirii Bistrița, Catedrala Mitropolitană din Iași , Biserica Greacă din Brăila și biserica Mănăstirii Ciolanu din județul Buzău .
Chemat la Iași în aprilie 1885, maestrul Gheorghe Tattarescu a finalizat pictura catedralei și icoanele catapetesmei (peste 250 de figuri individuale și compoziții de ansamblu) în iulie 1886.
Desenele lui J. Rey și litografiile P. Muller au fost strânse în colecția Album de douze vues de la Ville de Jassi dăruită regelui Ferdinand ce cuprinde și fotografii din interiorul Mitropoliei realizate de fotograful ieșean Nestor Heck.
2. - Regele Carol I și Regina Elisabeta - la intrare
Au fost prezenți la ceremonia de sfințire la 23 aprilie 1887
Pe 25 mai 1856, cu 3 ani înainte de Unirea din 1859, în curtea familiei generalului Chersin, un grup de 21 de unionişti puneau bazele Unirii Principatului Moldova cu Ţara Românească, planurile fiind realizate sub un castan din satul Vișan, comuna Bârnova, în afara oraşului, pentru a fi departe de iscoadele stăpânirii otomane.
La întâlnire au participat: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Dimitrie Ralet, Costache Rolla, Anastasie Panu, Petre Mavrogheni, Constantin Hurmuzachi, preotul arhimandrit Neofit Scriban, Ion Emanuel Florescu, Nicolae Creţulescu şi Mihail Kogălniceanu.
Unioniştii ieşeni s-au sfătuit sub copacul botezat Castanul Unirii şi au înfiinţat Comitetul de luptă pentru Unire.
1. - Castanul Unirii
Vasile Alecsandri a scris chiar un poem, versurile devenind un jurământ de credinţă pentru acest deziderat al românilor: Sub acest măreţ castan/ Noi jurăm toţi în frăţie/ Ca de azi să nu mai fie/ Nici valah, nici moldovean!/ Să fie numai români/ Într-un gând, într-o simţire/ Şi să ne dăm mâini cu mâini/ Pentru-a ţării fericire!.
Castanul Unirii a fost fotografiat în perioada interbelică de un învăţător din Vaslui și a fost căutat ani de zile. Abia în 2004, profesorul Mandache Leocov, fost director al Grădinii Botanice Iaşi, a identificat arborele devenit mai târziu Monument al Istoriei şi al Naturii.
Castanul sălbatic din Bârnova este un exemplar de Aesculus Hippocastanum, unicat în România prin vârsta sa de peste 250 de ani, cu înălţimea de peste 20 de metri, o coroană cu o anvergură de peste 15 metri şi diametrul trunchiului de 1,5 metri.
Comunitatea locală îl sărbătorește în fiecare an pe 25 mai, ziua în care a avut loc prima întâlnire a unioniştilor.
Castanul se află pe o proprietate privată dar este permisă vizitarea, totuși evitați vizitele nocturne.
Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mihail Grigore Sturza (I.S.U.J. IAȘI) a fost înființat în anul 1835 fiind cea mai veche instituţie de pompieri militari din România.
Istoria orașului Iași consemnează încă de prin secolul al XVII-lea nenumărate incendii care au făcut scrum deopotrivă bordeie şi curţi boiereşti.
Încă de pe la 1777, Divanul Domnesc a dat grija „focurilor“ în seama podarilor oraşului care aveau datoria de a interveni într-o astfel de situaţie.
În anul 1809, la sesizarea Administraţiei ruse, Divanul Moldovei cumpără cai şi sacalele cu apă (butoi pe roți), tulumbe (pompe) de la Kiev iar locuitorii sunt obligaţi să intervină cu uneltele lor să ajute la stingerea unui eventual incendiu.
În 1835 s-a înființat o companie numită popular „roata de pojarnici“, prima unitate de pompieri din Ţările Române.
Pe la 1815, prin hotărâre domnească, toate mănăstirile din Iaşi trebuiau să aibă în mod obligatoriu, şase căzi pline cu apă, gata să fie utilizate în caz de incendiu, şase căngi şi şase topoare. De asemenea, erau interzise construcţiile din lemn şi păstrarea unor cantităţi mari de păcură sau praf de puşcă trebuia depozitată doar în beci.
Primul mare incendiu s-a petrecut în anul 1821, pagubele fiind de nemăsurat, au ars peste 250 de case, 11 biserici şi şase sinagogi.
Marele incendiu din 19 iulie 1827, care a distrus o însemnată parte a orașului, a afectat puternic și noul palat domnesc. Vreme de 13 ani 'Curtea arsă' a rămas în ruină, domnitorii locuind în alte reședințe.
1. - Incendiul din 1866 de la Palatul Administrativ
Regulamentul Organic pus în aplicare în Moldova în 1832, este documentul care statorniceşte primele măsuri de apărare a oraşelor împotriva incendiilor și se construiesc astfel 4 havuzuri (bazine) de piatră în pieţele oraşului.
Documentul mai prevedea înfiinţarea unei bresle de tulumbagii (pompieri) alcătuită din 24 de oameni conduşi de un căpitan, scoaterea cantităţilor mari de „materii arzătoare“ din oraş (cherestea, păcură, stuf, fân), iar locuitorii oraşului să aibă pe la casele lor unelte trebuitoare în cazul unui incendiu.
La Biserica Trei Ierarhi și Biserica Vulpe erau detașați observatori care vesteau incendiile din oraș trăgând clopotul și afișând un steag de culoarea culorii cartierului unde s-a observat fum, iar în timpul nopţii se aprindea un felinar ce lumina în culorile dorite.
La 25 iunie 1833, un foc mare, pornit din mahalaua Tătăraşilor, a făcut scrum 262 de case şi două biserici.
La ordinul generalului Kisselef, Sfatul administrativ propune înfiinţarea unei „roate“ (companii) de pojarnici, înzestrată cu toate uneltele necesare în caz de foc: 12 maşini pentru adus apă realizate de doi meşteri din Iaşi: Carl Rihter şi Iohan Kapusanschi iar tulumbele (pompe) sunt aduse din Petresburg. Sfatul municipal a luat mai multe măsuri pentru a reduce pericolul de incendii: s-au scos la marginea orașului cuptoarele și cazanele de rachiu, s-a hotărât amendarea celor care aruncau ţigara aprinsă pe uliţă iar fiecare particular era obligat să dețină căzi pline cu apă, o scară, cange şi odgon (funie).
De la 15 mai 1835, „roata“ a început să funcţioneze, sub comanda căpitanului Bacinschi. La Bucureşti, o companie similară avea să fie înfiinţată abia 10 ani mai târziu.
Mult mai târziu au apărut şi şcolile de subofiţeri pentru unităţile de pompieri, pe lângă şcolile militare ale Ministerului de Război, la Bucureşti şi Câmpina.
Astăzi, Instituţia pentru Situații de Urgență Mihail Grigore Sturza este subordonată Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și Departamentului pentru Situații de Urgență în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor și reunește servicii de urgență în domeniile prevenirii, stingerii incendiilor, protecție civilă și SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare) și dispune de un Dispecerat Medical Integrat unde se primesc apelurile de urgență prin 112.
Anii trecuți au fost deschise: Sinagoga Merarilor, Sinagoga Mare, Muzeul de Anatomie a Universității de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa", Punctul muzeal „Ionel Teodoreanu” din com. Golăiești și Punctul muzeal „Dimitrie Anghel” din com. Miroslava.
Muzee închise sau în reparații: Muzeul de Istorie Naturală, Casa Dosoftei (Muzeul Sf. Ierarh Dosoftei Mitropolitul), Muzeul Literaturii (Casa Pogor), Casa memoriala Nicolae Gane, Observatorul Iași.
Anul acesta îmi propun să vizitez Muzeul Memorial Mihail Kogălniceanu și Muzeul Poni Cernătescu care sunt pe aceeași stradă, Muzeul Universității Alexandru Ioan Cuza pentru colecția Cucuteni și Punctul Muzeal Mihai Codreanu (Vila Sonet).
Mai multe detalii despre Noaptea Muzeelor 2019 găsiți aici. Poze cu muzeele din Iași.
Ideea înființării unei piețe publice pe modelul celor din marile orașe europene a apărut prin anul 1890 când în gazeta Ecoul Moldovei se exprima ideea înființării unui spațiu public în apropierea hanul lui Petre Bacalu unde unioniștii au dansat Hora Unirii pentru a sărbători dubla alegere a lui Al. Ioan Cuza la 5 și 24 ianuarie 1859.
Piața Unirii a prins formă după 1897 când primăria a demolat clădirile
vechi ale lui Scarlat Pastia din apropierea grădinii Hotelului Traian de la intersecția străzilor: Golia (azi Cuza Vodă), strada Tălpălari
(azi Săulescu) care trecea pe lângă hanul lui Petre Bacalu, strada Academiei (Academia Mihaileană) și Rusească (strada Unirii).
În centrul pieței este statuia lui Alexandru Ioan Cuza care a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol.
Înainte de înființarea Pieței Unirii, manifestațiile publice aveau loc pe spațiul unde astăzi este statuia lui Miron Costin amplasată în 1888 pe strada Cuza Vodă de lângă Teatrul Național de astăzi. Ieșenii se întâlneau aici pentru că alături era primul sediu al Municipalității (Primăria) demolată prin 1892. În acea Piață a Primăriei se organizau târguri dar și mezaturi (licitații) cu sute de privitori, un adevărat spectacol desfășurat în aer liber. Tot aici poposeau și căruțele cu lemne cumpărate de primărie pentru școli și instituțiile comunale sau pentru a fi dăruite nevoiașilor dar și anticarii care își purtau în spate dulapurile cu manuscrise și cărți vechi.
Aspectul pieței a fost modificat după bombardamentele din 1941 - 1944 dar și de sistematizarea comunistă începută în 1959 link.
3. - Hora Unirii la întâmpinarea voluntarilor ardeleni - 9 iunie 1917
Reclame Bereria Zimbru, Sindicatul Agricol Iași, J. Ermacov, Aron Weinstein
via fb.com/iasifotografiivechi
- Casele de pe colțul străzii dinspre Piața Unirii și strada Golia
(azi strada Cuza Vodă)
- Casele Ioan Motăș - (Hotel Europa)
Cam pe aceste locuri, era pe la 1852, imobilul familiei Mavrocordat, o casă boierească cu etaj și verandă, retrasă de la stradă și înconjurată de o gradină cu verdeață, unde se instalase Hotelul Europa condus de Hilaire care i-a luat numele devenind Otelul Hilaire. Hotelul a fost distrus de un incendiu pe la 1880. Se zvonea că în acest hotel s-ar fi aflat domnitorul Al. Ioan Cuza în noaptea alegerii la conducerea Moldovei.
La colțul străzii Golia cu str. Rusească ce venea dinspre Ulița de Sus (azi bd. Independenței) era casa deținută de Eliza Diamachi apoi închiriate în anul 1885 lui Gherșin Horn care deschisese o faimoasă crâșmă. Spațiul este vândut făclierului Ioan Motășcare avea un atelier pentru lumânări, profitabil și foarte apreciat la acele vremuri când încă nu se introdusese curentul electric în oraș, uzina electrică a orașului fiind dată în funcțiune în 1899.
Înainte de a se muta aici, la vizita regelui Carol I din octombrie 1860, regele i-a lăudat casa pe care Motăș o construise în apropierea gării. Avea obiceiul ca în seara Deniilor de Paște să aprindă multe lumânări pe trotuarul din fața magazinului și spre piață, apreciat de o mulțime de privitori și credincioși.
În anul 1887, la Hotelul Europa condus de Henry Launay care avusese înainte un restaurant la Jockey Club, a izbucnit un incendiu produs în bucătăria hotelului care s-a întins apoi la vechea crâşmă a lui Gherșin Horn până la Circul Sidoli de pe locul caselor Paşcanu de mai sus.
Începând lucrările de reamenajare a Pieței Unirii, I. Motăș este nevoit să dărâme clădirea dinspre stradă dar și vechiul Hotel d'Europe cumpărat în 1892 de Motăș împreună cu partenerul Corneliu Codrescu.
În 1896 Motăș inaugurează clădirea de la colțul străzilor cu o fațada spre Piața Unirii și două foișoare iar alta spre strada Golia unde erau magaziile de tipografie la parter iar la etaj noul Hotel Europa.
4. - Piața Unirii în 1910
Hotel Europa - Jași via delcampe.net
- A. Buch
Aici în 1893 se stabilește antreprenorul A. Buch cunoscut pentru hotelul său unde se adunau politicienii, scriitorul Rudolf Șutu declarând că 'la Buch se fac miniștrii'.
Pe la 1890 Adolf Buch avea în strada Banu vestitul local Tivoli unde aveau loc petreceri pentru lumea bună a orașului. Vara, în grădina Tivoli se amplasa Teatrul Tivoli-Buch, o scenă pentru artiștii locali și străini, cu membri ai operei italiene sau a tarafului de lăutari conduși de vestitul Iancu Filip cunoscut pentru romanțele: „Pe lângă plopii fără soţ” și „De ce nu-mi vii” pe versurile lui Mihai Eminescu, la mai putin de două luni de la apariția poeziei în „Convorbiri literare” dar și „Lampa” pe versurile poetei Veronica Micle.
A. Buch cumpărase hotelul Rusia din strada Unirei având oaspeți de seamă printre care scriitorul Gheorghe Panu care avea o cameră rezervată. Mai târziu hotelul intră în posesia lui Andri Turiceanu.
Buch se mută în casele din nou reconstruite ale lui I. Motăș unde deschide hotel Europa. Aici, în anul 1912 se cazează și I. L. Caragiale, venit din Berlin însoțit de fiul său, tânărul poet Matei I. L. Caragiale pentru a fi prezentat scriitorilor de la Viața Românească, cea mai importantă revistă literară din țară. La întâlnirea din sala mare a hotelului erau prezenți Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță și G. Topîrceanu.
5. - Restaurant A. Buch - Strada Rusească
via ziar Bobârnacul (1879)
6. - 1910 - Piața Unirei - Hotel Restaurant Buch via delcampe.net
În 1897 spre strada Golia era vechea librărie a lui Theodor Maximovici care avusese alta lângă Mitropolie împreună cu Dimitrie Alexa. Maximovici vinde magazinul lui Socec pentru a se dedica agenției teatrale Thalia până în anul 1921.
Curtea cu nr. 54 era deținută de tipografia Miron Costin a lui Corneliu Codrescu, urmașul cărturarului Teodor Codrescu care sprijinise Unirea Principatelor în ziarul său Buciumul Român. Și acest magazin este preluat de Frații Șaraga cunoscuți pentru Colecția de un leu și Biblioteca de 25 de bani cu peste 100 de titluri publicate.
În 1937 magazinul din colț este preluat de Armurăria și cuțităria Traină fondată în anul 1877 și mutata aici din clădirea vecină unde se mutase magazinul de încălțăminte Dermata. Casele Motăș au fost distruse în bombardamentele din anul 20 august 1944 iar în 1947 se amenaja aici Parcul Primăriei ce avea sediul mai în spate în clădirea unde astăzi este Starea Civilă.
Scriitorul Rudolf Șuțu povestește cum în fața caselor Motăş din Piaţa Unirei cu vestitele bolţi, gata să cadă, cu dugheni şi magazine de mărunțișuri te încurcai de evreii zarafi cari jucau banii dintr-o mână în alta și te invitau să le faci aliş-veriş.
6b. - Zarafi - Piața Unirii din Iași între anii 1830-1880
7. - Piața Unirii
Vedere spre Hotel Europa, Reclama Librăria și Antiquaria Sabarasch ?,
Hotel Restaurant Buch, La orașul Veneția via delcampe.net
8. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă în 1900
Librăria Antiquaria, La Orașul Veneția, Hotel Restaurant Buch, Abramovic
Tramvai Socola 45, Coafor Unirea, Frații Pogor, Bayer Medicamente, Moldova, Armurărie, Aparate de ras, Strada Cuza Voda via fb.com/iasifotografiivechi
11. - Strada Cuza Vodă
La Elefant, Socec & Co via delcampe.net
- Bombardament 1941 și 1944
În al doilea război mondial, latura
estică a Pieței Unirii, de la Cuţităria Traina din colțul Hotelului Europa și până la
cofetăria Streit de mai sus, a fost prefăcută în ruine.
Primul bombardament a fost
în ziua de 24 iunie1941, a treia zi după declanșarea războiului din 22
iunie.
Următorul bombardamentul din 26 iunie a fost efectuat de o
escadrilă de 32 avioane aruncând vreo 120 bombe peste Piața Unirii,
Lăpușneanu, Copou și mai ales zona Halei. Atacul a urmat apoi până
la îndepărtarea frontului după luna iulie 1941, dar s-a intensificat
iar peste trei ani la sfârșitul lui martie 1944, când frontul a revenit
pe Prut ajungând la Stânca Roznovanu și Târgul Frumos.
Alt atac a
fost cel anglo-american din noaptea de 5-6 iunie 1944 mai ales asupra
Copoului ocupat iarăși de trupe și comandamente germane și române pentru
apărarea orașului. Prin Piața Unirii
treceau tancurile sovietice duminică 20 august, pe la orele 11 au fost precedate
de atacul artileriei de la ora 6 dimineața și susținută de atacul
bombelor fiind aruncat în aer Podul Roş. În zilele respective orașul
avea să piardă peste 1.800 de clădiri.
Pe 24 august o
mașină militară echipată cu difuzoare conducea prin oraș chemând ieșenii
în Piaţa Unirii pentru a sărbători armistițiul cu Uniunea Sovietică. La
un difuzor se auzea mesajul regelui Mihai adresat ţării în noaptea
precedentă şi cererea de Armistițiu: „Români, în ceasul cel mai greu
al istoriei noastre am socotit, în deplină înțelegere cu poporul meu, că
nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă
totală: ieșirea din alianța puterilor Axei şi imediata încetarea a
războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Unitate Naţională a fost
însărcinat să aducă la îndeplinire voința națională hotărâtă a ţării de
a se încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat Armistiţiul
oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite. Primiți pe ostașii acestor armate cu încredere. Toţi cetățenii să se strângă în
jurul tronului şi al guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va
da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este socotit
trădător. Români, dictatura a luat sfârșit şi cu ea toate asupririle”.
În aprilie 1945, primarul Eduard Lăzărescu refuza cererea fraților Motăș de a autoriza repararea clădirii arse din Piaţa Unirii, centrul orașului urmând să fie expropriat pentru lărgirea pieţei.
Ziarul
Lupta Moldovei vestea că în august 1945 la Iași a venit o echipa de
arhitecți din București și s-a prezentat un plan de sistematizare
realizat de arh. Florin Simionescu. Se dorea realizarea unei piețe
dreptunghiulare iar pe locul Caselor Motăș să se construiască un Palat
Municipal pe linie cu fosta cofetărie Streit, unde sa funcționeze
Primăria, Administrația Financiară și Chestura Poliției.
Se dorea
ca Palatul să fie cu faţada înspre Piaţa Unirii, statuia lui Cuza
Vodă să fie mutată în apropierea iar în mijloc să fie o grădină cu
fântâni arteziene.
Piaţa
Unirii a rămas în ruine trei ani până în septembrie 1947 când s-a format
un comandament sub conducerea generalului Virgil Ignat. Conform
planului stabilit de Comisia Interimară a Consiliului Municipal, începea
modificarea radicală a fostului centru prin demolarea clădirilor
distruse din Piaţa Unirii, tot colţul până la sediul Primăriei, din
curtea fostului Consulat rus, din faţa Poştei de pe str. Cuza Vodă, din
faţa Chesturii de Poliţie pe Vasile Alecsandri, de lângă biserica Banu
(casele Kiesser), din Piaţa Sf. Spiridon, localul Poştei Vechi de pe
strada Arcu de la intersecția cu strada Petru Rareş cât şi casele
Mavrocordat din strada Lăpuşneanu. Magazinele Paşa, Triumf, ABC, Micul Luther deschise temporar "printre dărmături" urmau a-şi găsi alte sedii. S-au angajat 300 de lucrători ce munceau în trei schimburi și noaptea la lumina becurilor.
La
23 August 1949 primea numele de Piața Republicii dar în Octombrie 1958 și-a reprimit numele, la fel și strada
Lăpușneanu rebotezată str. Republicii în 1948 dar își schimbă înapoi numele când se
deschide Muzeul Unirii în 1957.
Pe
locul clădirilor Motăș se formase Grădina Sfatului Popular, cu
bănci, un bazin cu apă şi ceas pe colţ, cu vedere spre Primărie (azi
Starea Civilă).
Din lipsa banilor se renunța la zidirea Palatului Municipal, pe locul său construindu-se blocuri de locuinţe.
21. - Piața Unirii în 1955
Piața Unirii și statuia lui Al. Ioan Cuza
Parcul din stânga după demolarea clădirilor distruse în război
27. - Vizita lui Ceaușescu în 1982
Anunțați deranjamentele în instalațiile electrice la 14199 - 12020
- Colectura Gheorghe Stănoiu
Lângă casele Motăș, era prin 1944, un sediu al Loteriei Băncii Gheorghe Stănoiu, un joc de loterie popular în perioada interbelică.
În
1937 erau mai multe trageri pentru Loteria de stat, exista: Colectura
Aurora, Campus & Bassa, Colectura Oficiala a Oficiilor Rurale PTT,
Wagons-Lits-Cook, Mercur, Banca Română de Comerț, Colectura Dacia,
Colectura Hermes.
28. - Colectura milionarilor Gheorghe Stănoiu
29. - Gheorghe Stanoiu - Piața Unirii 17
30. - 1930 Loteria de stat Gheorghe Stănoiu
31. - Casele Motăș în 1944 - Cofetăria Streit, Colectura Milionarilor Gheorghe Stanoiu
via fb.com/iasifotografiivechi
- Cofetăria fraților Streit
Pe îngusta stradă a Unirii, într-o clădire înaltă flancată de un turnuleț, funcționa celebra cofetărie a neamţului Streit vestită pe la 1930 pentru cea mai bună înghețată din oraș, pentru
bomboanele și prăjiturile cu prăjituri din laboratoare proprii
realizate după rețete aduse de germanul Streit. Cofetăria avea o
terasă cu ghirlande dar avea și separeuri și canapele de catifea albastră, oglinzi de cristal și mese rotunde cu tăblia
de marmură.
Familia Streit avea două cofetarii, una lângă niște tei unde mai târziu s-a deschis o florărie și una mai sus, cam pe unde astăzi este Hotelul Unirea.
Tot în Piața Unirii era și Cofetăria Butuc care ademenea clienții numai cu
produse tradiționale: plăcinte cu nucă, învârtite și sarailii, adevărate delicii ale timpului. Mai multe aici.
Lângă
cofetăria Streit erau câteva
magazine mici cu articole de mercerie, parfumerie sau cu limonadă,
covrigei, bomboane și acadele pentru spectatorii Cinematografului
Modern de alături.
Mai sus era Berăria Elisee care avusese sediul și pe strada Golia, la Chateau aux fleurs. În 1913 berăria a fost preluată de Luther care
renovează localul cu ajutorul celebrului arh. italian Scolari care
realizare planurilor Universității Al. Ioan Cuza. Aici mai mulți antreprenori își deschid localuri: Ion Caramanlău fost tipograf, Pavel
Apostolide (1927) și Stănică Cojocaru (1928).
- Fabrica de bere Luther
A fost construita în anul 1869 la marginea Bucureștiului pe Șoseaua Basarabilor, în
apropierea moșiei Grant. Era printre primele din România, iar în
București concura cu cea a lui Johann Kube (1806), apoi Krebs, Oppler,
Gib și Bragadiru. Proprietarul
fabricii, Erhardt Luther, adusese cu el rețeta berii Germania
care în doar câțiva ani de la inaugurare a câștigat titlul de furnizor
al Curții Regale.
În
anul 1905, fabrica a fost vândută fraților Czell din Brașov care au
păstrat profilul și denumirea societății. După naționalizarea din 1948, Fabrica Luther devine Întreprinderea de Bere București – Fabrica Grivița. În
perioada anilor ’70, numele a fost schimbat în Fabrica Gambrinus, nume
ce provine de la fosta berărie a scriitorului I. L. Caragiale, care avea mai
multe berării în capitală, cea mai cunoscută fiind cea de lângă vechiul Teatru
National. via
44. - Berăria Luther - Piața Unirei
Concert maestrul Gh. Drîgoi
Hotel Europa - I. Zentner
- Berăria Azuga și Cinema Modern
Alături era terenul boierului Cantacuzino Pașcanu care clădise un frumos manej (loc de dresat caii) unde profesor de echitație era Jean Mulder poreclit Cheval, fost angajat al unui circ, numit apoi șef al grajdurilor domnitorului Mihalache Sturza și rămas fără ocupație după plecarea domnitorului în 1849.
În 1905, alături s-a mutat berăria Azuga care avea hală cu acoperiș boltit unde fusese fostul manej, închiriat apoi Cinematografului (kinoteatrului) Modern ce s-a deschis prin ianuarie 1913. Berăria Azuga se lăuda cu „berea cea mai pură”, fabricată în Prahova din apă cristalină de munte.
Sala
Cinematografului Modern era amenajată în stil parizian cu aparate scumpe aduse
din Berlin. Aici se difuza cinematograf vorbitor şi kineplasticon
(proiecții fără pânză), introduse la Berlin, Paris, Londra și la Iaşi pentru prima oară în România așa cum titra Ziarul Mişcarea la 27
ianuarie 1913. A fost condus de tipograful P. Iliescu iar prin 1926 a fost dărâmat de
Primărie pentru a se face o stradă între Piaţa Unirii şi strada Vasile
Alecsandri.
Cinematograful are succes în Iași iar în aprilie 1913 se deschidea „spledidul Kinoteatru Apollo”, pe strada Ştefan cel Mare, vis-a-vis de Mitropolie.
48. - Berăria Restaurantul Azuga, LUX, La Steaua Verder - Magazin Galanterie, La Consumul Francez, Cofetăria Streit, La Steaua Verder
49. - 1916 Jași Piața Unirei
49b. - După bombardamente anul 1948 - via
Reclamă Cofetăria Streit, Studio Color Foto
50. - Berea Azuga
- Berăria Zimbru Restaurant (Elita)
În 1903, după Cinematograful Modern, ieșind din linia clădirilor vecine,lungă şi joasă ca o baracă, apăruse şi a treia berărie ce se numea
Zimbru (apoi Elita), fiind punctul de desfacere al fabricii ieșene din Păcurari ce se lăuda cu „berea cea mai proaspătă” și prețurile „cele mai mici”, bere rece adusă din butoaiele cu hamei de sub berărie, din
vechile catacombe ale orașului.
Restaurantelor Europa, Luther și Azuga au fost nimicite în 1944, doar Bragadiru a rezistat bombardamentelor.
51. - Trofee de război expuse după lupta de la Cașin din 1916 împotriva diviziei germane
Lângă berăria Zimbru,
pornea spre Uliţa Târgului de Sus (azi bd. Independenței) porțiunea rămasă din fosta Stradă a
Unirii, numită mai înainte Rusească și Victor Place după numele consulului Franței în Moldova în perioada 1855 – 1863, ”părtaș la înfăptuirea Unirii” așa cum scrie pe mormântul său din Cimitirul Eternitatea. Strada a purta și numele politicianului francez Gabriel Péri.
Pe aici trecea linia de tramvai pe direcția Copou - Dimitrov - Piața Unirii - Socola, pe linia montată în anul 1900.
60. - M. END - Dentist - strada Unirea Rusască nr. 10 - Drapelul 1890
- vis a vis de berăria Gambrinus
61. - Strada Unirii spre Strada de Sus în 1910
- Circul Sidoli (fost Ilie Pintilie)
Lângă cofetăria Streit din partea de sus a străzii era circul construit pe la 1889 de Teodor Sidoli, cu arenă la mijloc unde la anumite reprezentații se amenaja un bazin uriaș cu apă pentru numere cu focuri de artificii sau chiar parade pe ghiață cu patinatori, sănii trase de cai și chiar zăpadă artificială.
Gazetarul Rudolf Şuţu scria că bătrânul Teodor Sidoli era un italian născut în 1830 la Navarra și venit în țară prin 1864. Își începuse activitatea în vechea sală de manej (dresat caii) a boierilor Cantacuzino Paşcanu construind apoi marea cupolă cu parter, loje și balcoane. După decesul din 1891, meseria îi este continuată de fii săi: Cezar Sidoli - jocheu talentat, acrobat și dresor de cai, neîntrecut în figurile grele și primejdioase, Franzini Sidoli - jongler neîntrecut, vestitul clovn Harison Tardini care călărea pe doi cai și conducea alți trei cai înaintași dar și surorile Clotilda și Medeea Sidoli foarte bune călărețe. Micul Stracai, un nepot al lui Teodor Sidoli, apărea pe un cal mic, făcând diferite figuri fiind legat cu o frânghie prinsă printr-un scripete de plafon și trasă de celalalt capăt de tatăl său când vedea că fiul său se dezechilibrează.
Circul Sidoli devenise cunoscut și peste hotare, având o filială la Belgrad și dând reprezentații în Rusia, Franţa, Belgia, Italia Spania și Austria unde au fost vizionați de împăratul Franz Iozef.
După ce în 1888 a luat foc clădirea Teatrului din Copou, cât timp circul era în turneu, actorii au dat reprezentații pe această scenă până în 1896 când s-a inaugurat Teatrul Național.
La Iași circul a avut un succes răsunător adunând și spectatori din orașele din jur unde funcționarii primeau gratuitate dacă vindeau bilete, iar transportul dus-întors intra în prețul biletului. Când spectatorii de la sate nu aveau bani se plătea cu ouă, găini, raţe, gâște, uneori folosite pentru hrana circarilor ori a animalelor. Copiii aduceau șoareci sau dihori pentru hrana șerpilor, pentru care uneori primeau și punguțe cu acadele. Erau spectacole de dresaj, cai, gimnaști ce făceau salturi mortale la trapeze fără plase și aruncători de cuțite. Uneori, când scena era închiriată Comitetului Teatral și Circul se întorcea în Iași, se instala un cort pe un loc viran de lângă gară.
Prin 1907 intră în posesia ing. Anton C. Botez care îl renovează și redeschide sub numele Teatrul - Circ Sidoli sau Coloseul Regal cu serata cinematografului Pathe Freres - Paris, firmă care înființa astfel o filială la Iaşi. Inițial proiecțiile erau filme mute însoțite de muzica unui pianist sau comentariile unui actor așezat pe lângă scenă, până prin 1913 când antreprenorul Jaques Leibovici aduce cinematograful cu sunet.
În 1914, reînnoit cu prilejul aniversării celor 50 ani de existență a circului Sidoli, primea câteva spectacole bucureștene dar rămânea tot cinematograf.
Deşi sala este avariată la bombardamentele din al doilea război mondial, este reparată în toamna anului 1944 astfel încât cinematograful Sidoli își reîncepea activitatea prezentând spectacole non stop. În perioada comunistă a purtat numele liderului comunist ieșean Ilie Pintilie.
A fost dărâmat în 1963, la 19 mai fiind ultimul spectacol.
62. - Cinema Sidoli 1933
62b. - Cinematograful Sidoli - strada V. Place, scuar Trianon Western Electric
63. - Marele Circ Sidoli - 1893
64. - Circ - Cesar Sidoli 1893
65. - Sala Sidoli - Cinema Pathe-Freres 1913
66. - Cinema Sidoli - str. Unirei 7 - 1918
67. - Cinema Pathe-Freres din Sala Circului Sidoli - 1913
68. - Teatrul Cinema Sidoli - str. Unirei 7 - Iași
69. - Royale Cirque Roumain Sidoli 1910
70. - Sidoli - dresaj de elefant 1920
71. - Cirkus Sidoli - Cesar Sidoli
- Circul în Iași
În 1841 este consemnat la Iași spectacolul călărețului și dresorului francez Soulié iar în 1846 a dat spectacole la Iaşi și Bucureşti celebrul italian Bartolomeo Bosco care devenise așa de cunoscut încât a generat apariția unui cuvânt pe baza numelui său „boscărie” însemnând pentru români o scamatorie, înșelătorie, păcăleală, chiar escrocherie, pentru că iluziile create de Bartolomeo Bosco „nu înșală numai ochii, dar farmecă și mintea privitorilor, care nu pot străbate secretul tuturor dregerilor sale”, după cum scria presa timpului.
- Theodor Sidoli
Theodor Sidoli este cel care a pus bazele Circului modern românesc. Avea două clădiri pentru spectacole, prima în Iași și din 1874 la București, pe cheiul Dâmboviței și înainte pe locul unde a fost Berăria Gambrinus înființată de I. L. Caragiale, viitor Hotel Cișmigiu.
Theodor Sidoli era cunoscut mai ales pentru dresajul cailor și spectacolele de călărie, dar lucra împreună cu alți artiști români frații „Patru Dumitrescu”, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, George Mateescu (primul nostru dresor de elefanți), Franz Krateyl, clovnii Ciacanica și Tonino Milea.
Se realizau spectacole complexe, avându-i alături și pe fiul său, Frazini Sidoli, jongler care arunca în sus trei revolvere și când le prindea trăgea cu toate odată, dar și pe cele patru fiice ale sale Luiza, Serena, Medeea și Clotilda.
Pentru a-i bucura și pe românii care nu locuiau în Capitală sau în Iași, trupa susținea spectacole și în provincie, în corturi.
Pe locul unde este astăzi clădirea Ateneului Român din București se dorise construirea unui circ pentru Societatea Ecvestră, dar din lipsă de bani proiectul a fost abandonat iar Ateneul finalizat în 1888 a fost construit pe fundația deja turnată a manejului început de Societatea Equestră Română.
Personajul Sidoli apare în 2 filme românești ca director al circului în filmele Saltimbancii (1981) și Un saltimbanc la Polul Nord (1982).
72. - Piața Unirii
73. - Piața Unirii în 1912
- Hotel Rusia (Grand Hotel de Russie)
Lângă Circul Sidoli era vechiul Hotel Rusia condus în 1878 de Panaite Jikidi (Jiquidi) de la restaurantul Chateau aux Fleurs de pe strada Cuza Vodă. Hotelul era într-o clădire de culoare roșie, cu parter și un etaj, cu restaurant unde se servea icre negre, meniuri specifice și „pivo cernoe” (bere neagră) și rusească.
Aici erau găzduiți diplomații și curierii Consulatului Rus de peste drum. Avea și un restaurant celebru pentru coliviile cu privighetori, sticleți și grauri ce cântau toată ziua, atrăgând vizitatori și clienți prin anul 1944.
Panaite Jikidi, era tatăl talentatului caricaturist Constantin Jiquidi care la 17 ani expune colecția Tipuri din Iaşi iar mai târziu era grafician pentru gazetele bucureștene, lucrând și cu I. L. Caragiale, la Moftul român, devenind cunoscut în lumea artistică cu albumul Caricatura din 1889.
Clădirea roșie a Hotelului Rusia a supraviețuit până prin anii 1965 când avea numele de Hotelul 9 Mai.
74. - Grand Hotel de Russie - Iași - A. Buch (1888)
- marele Hotel de Rusie în strada Rusească
75. - În stânga este clădirea roșie a fostului Hotel Rusia
La
colțul străzii Unirii și străzii I. C. Brătianu (azi bd. Independentei)
era o clădire negustorească cu etaj și prăvălii la parter, celebră prin
anii 1952 deoarece vindea la prețuri reduse pe cartelă cu puncte:
ciorapi, batiste, haine, paltoane și din această cauză se formau cozi cu
o zi înainte de a sosi marfa.
81. - Strada Unirii
82. - Piața Unirii 1957
83. - Strada Unirii după bombardament
Berăria, Aici este Cofetăria Streit, Frizeria Nicolau, Bere Bragadiru
- Consulatul Rusiei (Consulatul Imperial al Rusiei)
Spre strada I. C. Brătianu era instalat Consulatul Rusiei, într-un vechi
palat boieresc unde se înfăptuiseră importante acte din istoria Moldovei.
Între 1916 - 1918, în
timpul refugiului de la Iași, împreună
cu Guvernul și Regele Ferdinand I s-au instalat în oraș ostașii ruși pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale ce ocupaseră
Bucureștiul, Muntenia și Oltenia.
Revoluția
bolșevică s-a manifestat și la Iași când în februarie 1917 funcționarii
rusi dădeau jos firma de pe clădire cu inscripția Consulatul Imperial al
Rusiei și puneau alta pe care scria doar: Consulatul Rusiei.
În 1949, pe locul
consulatului rus, se inaugura Parcul copiilor, numit Puşkin, cu bazine de
apă, plajă, mult nisip şi dușuri cu apă caldă.
90. - Partea stângă a Pieței spre bd. Dimitrov (Independenței) Statuia lui A. D. Xenopol mutată apoi în fața UAIC
91. - Hotel Restaurant Buch cu vedere spre strada Unirii în 1914
- Restaurant Excelsior (Bragadiru, 7 Noiembrie)
Înapoi către Piaţa Unirii, mai jos de consulat era o clădire asemănătoare cu Muzeul de Istorie Naturală
și câteva dughene şi ateliere mici pentru repararea geamantanelor apoi, retrasă într-o grădină cu faţada din sticlă cu multe geamuri era fostul restaurant Excelsior (1924), instalat într-o mare clădire de inspirație barocă, modernizată prin 1928.
Restaurantul
avea sală de consumație pe un soclu înalt cu câteva trepte iar la
subsol era marea sală pentru baluri, nunți și sală pentru popice și
jocuri mecanice toate sub firma Bragadiru, sucursala ieșeană a berarilor din București rămasa fără sediul din Lăpuşneanu distrus de un incendiu.
A scăpat de bombardamentul din vara anului 1944 iar prin 1950 aici era Restaurantul 7 Noiembrie numele amintind de Revoluția Bolșevică din Rusia. Prin 1947 sala localului servise pentru expoziții de artă. În
aceeași curte, dar spre trotuar și consulat, exista o clădire lungă ce
adăpostise Cantina Centrului studențesc, transformată în 1949 în
Frizeria Cooperativei Solidaritatea.
În
grădina din faţa Bragadirului se instalau mese unde ieșenii se delectau
cu halbe de bere ascultându-i pe artiștii Vasile Cananău și Ion Creţu
ce cântau romanțe și cântece de pahar. Îi ținea umbră doar câțiva salcâmi şi perechea de case vecine, cu etaj şi
câteva prăvălii la parter, zidite către răspântia străzii Lăpuşneanu,
dar cu un avans în piață faţă de hotelul Traian.
Piața Unirii era plină de magazine cu dulciuri: rahat proaspăt şi
halvale la Alexiadis, praline delicioase (Funiak), fondante parfumate
(fraţii Ignat şi Alexandru Ştreit), ciocolată aromată (Zamfirescu)
baclavale și sarailii (Butuc moldovanul, turcizat) și multe altele
realizate din făină, zahar, nuci, unt, smântână, scorțișoară și fructe
aromate.
92. - Bere Bragadiru
93. - Restaurantul și Berarie Bragadiru - Piața Unirei nr. 7,
După demolarea vechilor clădiri, pe locul unde astăzi este Hotelul Unirea era amenajat un spațiu verde.
Hotelul Unirea a fost construit în
anul 1969 având 48 de metri și astăzi este pe locul 3 ca înălțime în topul
clădirilor din Iași. La ultimul etaj este un restaurant de unde se poate
admira întregul oraș.
Înspre bd. Independenței (fost I. C. Brătianu, Dimitrov) este esplanada cu vedere spre Parcul și Statuia Independenței.
Pe esplanada spre bd.
Independenței, pe stânga, este un pasaj pietonal spre Mitocul Maicilor, unde este un graffiti inaugurat în 2013 de echipa CrossUrArt. Grupul de
artiști a pictat pe pereții pasajului pietonal portrete ale unor mari
personalități din Moldova și o panoramare a orașului Iași.
La colțul străzii Lăpușneanu cu Piața Unirii era pe la 1900 faimosul magazin de consum J. Ermacov - Consum de coloniale și aperitive unde găseai: măsline, icre dar și vinuri de masă din podgoriile Uricani, Cotnari, Tămâios și Pelin.
Aici era locul de întâlnire al scriitorilor, fiind pomenit în scrierile lui I. L. Caragiale în schiţa Monopol și Ionel Teodoreanu în La Medeleni.
Lângă Ermacov erau alte magazine de consum: Pogor, Podgoreanu și Podsudec. Mai târziu, magazinul a fost vândut fraților Pogor ca mai apoi să devină sediu Romarta. Prin 1946 a adăpostit și Agenţia de voiaj CFR devenită un reper al vremii pentru plimbările străzii Lăpuşneanu "de la Corso la Biroul de Voiaj".
Colţul lui Ermacov a fost demolat prin 1961 fiind înlocuit de un șir de blocuri cu marele magazin alimentar Unic şi cofetăria Amandina.
117. - J. Ermacov - Jassy - str. Primaverei nr. 17 - Piața Unirei, Iași
118. - I. Ermacov - Magasin de coloniale - str. Lapuseanu nr. 13 - 1892
Arhitecții
Pieței Unirii doreau alinierea clădirii cu Magazinul Ermacov după
Hotelul Traian, adică cu vreo 10 metri înapoi dar cum proprietarul uneia era profesorul A. D. Xenopol, exproprierile s-au amânat până
prin 1960 când au fost demolate și s-a construit Blocul Amandina, la
intersecția cu strada Lăpușneanu. Numele fusese preluat de la cofetăria
instalată într-o încăpere a vechilor clădiri având alături un aprozar.
Prin 2002 la parter era sediul luxos al Băncii de Dezvoltare.
A fost construit în anul 1882 pe stil neoclasic francez folosind un schelet metalic cu stâlpi de fontă, noutate la acea vreme. Planurile au fost realizate de ing. A. Fragneau și de firma Gustave Eiffel deținută de constructorul celebrului turn din Paris și a Statuii Libertății din New York.
Compania lui Eiffel, specialistă în construcții metalice, era cunoscută în Iași pentru că în 1876 construise la Ungheni podul peste râul Prut pentru joncțiunea căilor ferate ruse cu cele din țara noastră. Podul a fost folosit de armata rusă în timpul Războiului ruso-turc din 1877-1878 ce a dus la Independența provinciilor românești. Gustave Eiffel venise personal în primăvara anului 1876 pentru inspecția Podului de peste Prut. Firma lui furniza poduri la pachet, piesele erau turnate în
atelierele de lângă Paris apoi erau expediate cu trenul sau vaporul,
fiind asamblate după o metodă proprie cu nituri încălzite.
Proprietarul Hotelului Traian era Scarlat Pastia, primar al orașului Iași între 1877-1879 care dorise să construiască aici Teatrul Național după ce Teatrul Mare din Copou a ars în 1888.
Pe aceste locuri fuseseră un șir de case bătrânești deținute de Ruxanda Sturza ce au fost demolate prin 1879.
Construcția teatrului l-a ruinat pe Scarlat Pastia iar clădirea a rămas în posesia Creditului Urban care îl transformă în hotel.
În anul 1884 aici a avut loc banchetul celei de-a XXI-a aniversări a Societății Literare Junimea unde I. L. Caragiale prezintă comedia O scrisoare pierdută dar și serbarea centenarului Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan la 21 octombrie 1884, la care au participat Mihai Eminescu și Ion Creangă.
În 1896 aici au loc primele spectacole de cinematografie, proiecții ale studioului Lumiere, ziarele vremii scriind: "acest aparat care fotografiază mișcările şi a cărui concesie pentru România o are L'Independence Roumanie, e o adevărată minune a artei căci în proiecțiuni pe o pânză albă se înfățișează tablouri de toată frumusețea.... Din programul de ieri am aminti în special Dragonii din escorta Ţarului, Dansul egiptean și Furtuna pe mare”.
Pe la 1910, în fața hotelului era Grădina Traian (Grădina Trayan) înconjurată de brazi și arbuști, loc de întâlnire pentru elevii Liceului Național de alături. La această terasă se afla Mihai Eminescu în 1885 când a realizat o fotografie la atelierul lui Nestor Heck. Împrejurările au fost mai târziu relatate: „într-o zi de vară, profitând de bunele dispoziții, l-am luat de pe terasa hotelului Traian pe Eminescu, împreună cu Wilhelm Humpel și cu Petru V. Grigoriu, și așa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, ne-am dus cu toții la atelierul de fotografie Nestor Heck, strada Lăpușneanu nr. 42 unde a consimțit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea de noi, ne-am așezat împreună. După indicațiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dânsul, ceea ce nu puțin l-a supărat mai apoi, văzându-se amăgit ca un copil“.
138. - Mihai Eminescu în 1885 de Nestor Heck
139. - Grădina Traian 1913
140. - Teatru Grădina Traian 1916
În anul 1918, în timpul refugiului de la Iași, aici a funcționat Guvernul României.
Într-unul din apartamentele de lux ale hotelului ar fi fost cazată sub un nume fals pe 12 iulie 1934 și actrița Greta Garbo la trecerea prin Moldova.
În 1934 I. L. Caragiale vine în Iași pentru a negocia cu societatea Creditul Urban deschiderea unei berării Gambrinus în incinta hotelului dar nu s-a ajuns la o înțelegere.
În 1943 autoritățile doreau să transforme hotelul în Palat Municipal, aici s-au ținut congresele partidelor politice în interbelic iar în 1945 era scenă de teatru pentru trupa Uniunii Patrioților ce a devenit mai târziu Teatrul Poporului. Hotelul va trece în proprietatea familiei Teitler iar în 1950 a fost naționalizat.
După război este reparat de Comisia Locală a Sindicatelor aici fiind biroul principal al organizațiilor sportive, la mansardă erau aparatele radioamatorilor și antena de transmisie iar la parter era Restaurantul Iașul și Braseria Moldova.
În anii '70 sunt realizate reparații costisitoare cu întreaga structură consolidată iar stâlpii din fontă s-au dublat cu piloni din beton armat, unii constructori spunând că ar fi fost mai ieftină demolarea și reconstrucția. După reparațiile din 1970 redevenea Hotel iar în anul 1980 aici a fost cazată delegația condusă de I. Păun care purta Flacăra Olimpică în drum spre Jocurile Olimpice de vară din Moscova.
Mai târziu aici se deschidea Hotelul ONT Traian al Oficiului Național de Turism.
Reînnoit
în toamna anului 2002, i se schimba vechea tâmplărie cu una modernă și
se schimbă culoarea grena a faţadelor cu una albă.
În Hotel au fost filmate scene pentru filmul Călătoria lui Gruber (2009) cu Florin Piersic Jr. și Marcel Iureș. link
Astăzi Grand Hotel Traian este cotat la 4 stele având 68 de camere cu 119 locuri de cazare și 4 săli multifuncționale ale Centrului de Conferințe.
141. - Marele Hotel Traian - administrația A. Gottesmann & Fischer
În fața Hanului Bacalu de peste drum de Piața Unirii de astăzi, la 5 ianuarie 1859 s-a sărbătorit pentru prima dată unirea provinciilor românești, când ieșenii au ieșit cu drapele și pancarte pe Ulița Mare (azi bd. Ștefan cel Mare), de la Palatul Ocârmuirii (azi Palatul Culturii) până la Hanul Petrea
Bacalu și Hanul Binder unde era reședința delegației muntene. Numeroși tineri
și bătrâni cu banderole și brâie tricolore au mărșăluit la lumina torțelor cântând Hora Unirii pe versurile lui Vasile Alecsandri:
Măi muntene, măi vecine
Vină să te prinzi cu mine
Și la viață cu
unire
Și la moarte cu-nfrățire
Hora Unirii a fost publicată pentru prima dată în 1856 în ziarul Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind Hora Unirei, muzica fiind compusă de Alexandru Flechtenmacher.
Una din eroinele Unirii a fost Ecaterina Vogoride, nora caimacanului Moldovei, care a sustras scrisori prin care turcii promiteau domnia lui Vogoride dacă împiedica unirea Moldovei cu Muntenia prin falsificarea listelor electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc. Scrisorile au fost publicate în ziarele din vestul Europei ducând la ruperea legăturilor diplomatice ale Turciei cu Franța, Rusia, Sardinia și Prusia și organizarea de alegeri libere în Moldova.
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza, realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli, a fost dezvelită la 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I și a principilor Ferdinand și Carol. În grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentați alți partizani ai unirii:
- scriitorul și diplomatul Costache Negri delegat al domnitorului la Constantinopol și la Viena pentru a susține recunoașterea Unirii Principatelor Române,
- Mihail Kogălniceanu prim-ministru al României în timpul domniei lui Cuza,
- Nicolae Kretzulescu de trei ori prim-ministru al României,
- generalul Ioan Emanuel Florescu consilier a lui Cuza și Conducător al Armatei Române.
În timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, pentru a fi protejată, statuia lui Cuza a fost acoperită de arh. Stoian
cu o cutie din scânduri și căptușită cu nisip pentru a fi ferită de
bombe și gloanțe.
162. - Proiect inițial al soclului
Monumentul Cuza Voda - General Florescu, Kretzulescu, Cost. Negri, M. Kogălniceanu
- Piaţa Unirii este un simbol al unității neamului
românesc unde au avut loc diferite manifestări:
- la 30 martie 1917 în Piața Unirii se aduna delegația Statului Ţării din Republica Moldovenească venită să vestească Unirea Basarabiei cu Patria mamă, de care fusese dezlipită în urma Războiului Ruso-Turc din 1812.
- la 8 iunie 1917 - cea mai măreață „manifestare națională la care i-a fost dat poporului român să participe de la 1859”. Erau aclamați cei vreo 1200 de voluntari români ardeleni, foști luptători în armata austro-ungară, luați prizonieri de trupele ruse, duși în lagărul de la Darniţa de unde au cerut să meargă pe frontul eliberării Ardealului. Urcat pe soclu, la picioarele statuii lui Cuza Vodă, primul ministru Ion I. C. Brătianu declara: "în piața în care s-a sărbătorit pentru prim oară Unirea Moldovei cu Muntenia adică nașterea României” se serba „prima manifestare a întregirii neamului nostru”.
- în Piața Unirii se adunau cetățenii orașului la chemarea clopotelor ce băteau neîncetat în noaptea de 27/28 octombrie 1918 vestind mobilizarea și începerea luptei de eliberare a Bucureștiului și a provinciilor subjugate de armatele străine.
- în 8 noiembrie 1918 era sărbătoarea închinată domnitorului Mihai Viteazul evocându-se ziua de 25 mai 1600 când domnitorul intrase în Iași, învingând ostașii lui Petru Movilă și săvârșind unirea celor trei țări surori.
- în aceeași piață soseau emisarii Bucovinei la 15 noiembrie 1918 cu mandatul Unirii Ţării de Sus ce se eliberase de sub ocupația centenară austriacă.
- în Piața Unirii aveau loc manifestații premergătoare zilei de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, ale Marii Adunări de la Alba Iulia, pentru consfințirea unirii Ardealului cu patria mamă.
- aici s-au ținut manifestațiile naționale, întrunirile politice interbelice cât și aniversările zilelor de 10 Mai închinate regelui;
- pe aici a trecut alaiul bisericesc în 1925 la aniversarea a 1600 ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)
- tot în Piața Unirii au plâns și au protestat împotriva ruperii din trupul țării a Bucovinei de Nord, a Basarabiei și a unei părți din Ardeal și din Dobrogea în 1940.
- aici s-a sărbătorit eliberarea Ardealului în octombrie 1944 și Centenarul Revoluției din 1848
- aici se țineau mitingurile dintre anii 1945 - 1989, organizate cu prilejul vizitelor de lucru ale conducătorilor țării, Gh. Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu. Venind la Iași în septembrie 1961, președintele Consiliului de Stat, Gh. Gheorghiu Dej era condus pe diferite șantiere între care și în Piața Unirii unde se lucra intens la blocurile de locuințe ce se înălțau de-a lungul străpungerii străzii Ștefan cel Mare.
- de la balconul Hotelului Traian ținea cuvântări Nicolae Ceaușescu în 1980
- aici s-au bucurat ieșenii de primele zile de libertate în 1989 după căderea comunismului
177. - Ceaușescu la balconul Hotelului Traian în anul 1977
178. - Piața Unirii
179. - Piața Unirii
180. - Piața Unirii
181. - Piața Unirii
182. - Piața Unirii
183. - Piața Unirii
184. - Piața Unirii
185. - Iași 1925 - Aniversare 1600 ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)
Farmacia Centrală Const. Werner, Karlsbad, Viața românească, Coafor Unirea, Frații Pogor, Marele Magazin de Consum Moldova
186 - 1959 - Centenarul Unirii Principatelor Române din 1859
Traiască PMR
via fb.com/iasifotografiivechi
187. - Piața Unirii
188. - Piața Unirii
189. - Revoluția din Iași 1989 - by Dan Mititelu
190. - Piața Unirii în 2010
- Cinema Victoria
După
continuarea sistematizării Pieței Uniri în anii 1960 -1962, pe locul fostului han
Bacalu se inaugura în 1963 modernul cinematograf Victoria cu filme pe
ecran lat (cinemascop).
În 2017, Primăria a preluat de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film (RADEF) fostul cinematograf Victoria cu peste 900 de locuri, unde se dorește realizarea unui spațiu modern pentru manifestări culturale. Poze din interiorul cinematografului realizate în 2013.
191. - Cinema Victoria Cinemascop
- Hanul Bacalu (Hotel România)
La 5 ianuarie 1859, între hanul lui Petrea Bacalu
și prăvăliile situate în față, spre Ulița Sârbească (azi str.
Lăpușneanu) și mai departe pe Ulița Mare, s-a adunat o mulțime de
oameni pentru a afla rezultatele votului celor 49 de deputați ce formau
Adunarea Electivă.
Imediat după confirmarea alegerii sale, din micul balcon din fier forjat
al hanului, a vorbit Alexandru Ioan Cuza, pentru prima dată în
calitatea de Domn al Moldovei. În fața acestei clădiri s-a dansat pentru prima
dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria
Partidei Unioniste.
Vestitul Han Petrea Bacalu era la colțul Uliței Academiei și al fostei Uliţe Tălpălari rebotezată cu numele profesorului Săulescu ce locuia mai la vale.
Hanul
lui Petrea Bacalu a avut și alte nume, pentru a atrage călătorii ce
ajungeau la Iași pe nou linie de cale ferată Viena - Lemberg - Cernăuți –
Pașcani - Iași inaugurată în 1870, hanul își schimbă firma devenind Otel Viena.
În perioada 1884 - 1886, la mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de a doua șederi la Iași. Scarlat Pastia a cumpărat hotelul și i-a schimbă denumirea devenind
Hotel România. Aici aveau loc întrunirile partidului conservator dar și
cel liberal, la care au participat Lascăr Catargi, Gheorghe Cantacuzino,
generalul Gh. Mânu, Nicu Filipescu și Take Ionescu.
După
demolarea dughenelor, Scarlat Pastia le propune edililor orașului să
mute aici statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Administrativ
dar a fost refuzat. Primarul Pastia a editat și o colecție de legi care mult timp a servit tuturor instanțelor judecătorești. Într-o încăpere a hotelului este primit Scarlat Pastia ruinat după construirea Hotelului Traian.
Înspre strada Lăpușneanu era frizeria lui Pavlicovschi, tatăl și fiul. Pavlicovschi era frizerul bătrânului boier Rosnovanu având îndatorirea să fie prezent în fiecare zi la orele 6 dimineața la clientul său. Alături de Pavlicovschi era măcelarul Fotachi care producea faimoșii cârnați care se mută după dărâmarea dughenelor în prăvălia din hotelul România, ocupat mai târziu de fotograful Weiss. Farmacistul Hax, tatăl avocatului L. Hax, a avut o farmacie în colțul străzii Săulescu luată în arendă de la văduva Schleicher. Pe lângă acestea, se mai aflau magazinele de galanterie aparținând lui Mitler şi Konfeld și cârciuma lui Gherşin Hern.
Incendiul din noaptea 17-18 februarie 1888 care a distrus Teatrul din Copou l-a determinat pe Scarlat Pastia să transforme
restaurantul din curtea hotelului în sală de spectacol unde a instalat
o scenă și trei rânduri de loje, fiind cunoscută de ieșeni sub numele
de Sala Pastia. Alte săli de spectacol erau la Circul Sidoli din Piața
Uniri și în Sala corului metropolitan.
Aici s-au jucat multe spectacole până în 1896 când se inaugura sala Teatrului cel nou din ulița Golia.
În 1896 la parterul clădirii era Berăria Unirii unde cântau Ghiţă Borteanu și Ionică Barbu.
Aici a cântat marea actriță Hariclea Darclee și a fost Congresul Profesorimii din aprilie 1889 unde a ținut prelegeri și Ion Creangă, în ultimul său an de viață.
De prin 1930 a funcționat în continuare sub numele de Hotel Schiller până între cele două războaie mondiale și a fost naționalizat după 1945.
Lucrările de amenajare a Pieței Unirii din anii 1960 au dus la
demolarea clădirii, pe locul acesteia fiind amplasată în prezent
parcarea din fața blocurilor turn și a cinematografului Victoria.
Pe acest loc au existat o serie de clădiri distruse în incendiul din 1909 și cumpărate de antreprenul A. Braunstein
(1842- 1922) care deținea mai multe magazine în
împrejurimi.
Palatul Braunstein a fost construit în perioada 1914-1915 după planurile arh. Al. Clejan.
În 1920, Partidul Țărănesc a avut sediu în Palatul Braunstein,
în 1935 a parterul imobilului era magazinul de bijuterii Cristal iar în anii 1970 aici s-a mutat magazinul Victoria.
În
perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, apartamentele de la
etaj având destinație de locuințe sociale. De-a lungul timpului,
clădirea a avut diverse funcții, printre care
hotel, bancă, sediu unor partide, la etaj, precum PNȚ în 1930 și APR în
1999.
Clădirea a adăpostit Galeriile Cupola fiind sală de expoziții a Uniunii Artiștilor Plastici, inaugurarea se făcea prin 1915 când pictorul Octav Băncilă expunea în vitrină celebrul lui tablou Pax. Palatul Braunstein a rezistat inundațiilor din 1932, bombardamentelor din 1941- 1944 și cutremurului din 1977.
După
căderea comunismului în 1989, unele părți din clădire au fost
retrocedate, ulterior fiind răscumpărate, clădirea ajungând astfel în
proprietatea Primăriei iar în 2018 au început lucrările de renovare. mai multe pe wikipedia.org, altiasi.ro.
207. - Piața Unirei - Casele Motăș și Vechile clădiri de pe locul Palatului Braunștein
Reclama Otel Schiller, Frizer - 1925
208. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă
Reclama Abramovici & Brecher
209. - Piața Unirii
210. - Strada Cuza Vodă înainte de construcția Palatului Braunstein - Piața Unirea
211. - Piața Unirii
Reclamă Philips Radio, Gheorghe Stanos
212. - Strada Cuza Vodă în 1915 cu Palatul Braunsein Traina Iași Galați, CFR Direcția 3 Exploatare Iași, Partidul Național Țărănesc
213. - Strada Cuza Vodă în 1940
Podsudek Cernăuți, Cuțitărie Traina, Cristal
214. - Casele Motăș și Palatul Braunstein
215. - Palatul Braunstein - Partidului Național Țărănesc, Cristal
222. - Reclamă Modern via Hans Oerlemans - tramclub.org
223. - Piața Unirii în 1950
224. - Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu dansând în Piața Unirii
Iliescu a fost șeful Comitetului Judeţean PCR Iaşi între 1975-1979.
225. - Galeriile Cupola
226. - Piața Unirii în 1977
227. - Hârtia de țigară Dorobanțul și Les dernieres cartouches, Zouavul și Mizpah
- Iași Frații Braunstein
228. - Tabloul Pax de Octav Băncilă
229. - Reclamă Blănuri Pălării Lazăr Herșcovici - Palatul Braunștein
str. Cuza Vodă 83 vis a vis de Dermata
- Fotograful Ioan Matei Agapi
Ultimul chiriaș al clădirii a fost Ioan Matei Agapi, documentarist și fotograf celebru în Iași, care a filmat între anii 1967- 1991 documentare și reportaje, vizite oficiale ale lui Ceaușescu, evenimente culturale, scene cotidiane din viața orașului Iași și momente din viața personală de familie.
Detine 21.000 de metri de peliculă din anii comunismului, poze ce se doresc digitalizate si făcute publice dar statul nu îl ajută.
Arhiva fotografului Agapi, acum în vârstă de 84 de ani conține 35 de ore de film pe 16 mm, 21.000 de metri de peliculă, sute de negative în cele mai variate formate (9/12, pe sticlă, 6/9 pe film sau negative de 35 mm și 120 mm), peste 50 de plăci pe sticlă realizate în anii '30 de către tatăl lui Ioan Agapi, zeci de aparate foto vechi, inclusiv unul din 1920 și un obiectiv din 1883.
Pe aceste negative se regăsesc imagini document a câtorva orașe înainte de demolare - conform planului de sistematizare a României din anii 1970 , imagini cu oameni de știință și de cultură ai vremii, călătorii în Europa, congrese ale PCR, tradiții și obiceiuri de iarnă și multe altele.
Fiica fotografului, regizoarea Nora Agapi a realizat în 2018 un documentar despre povestea tatalui său și cum a fost evacuat din cladire Timebox Trailer Youtube.
- Blocuri Junimea
Străpungerea, spre
strada Ştefan cel Mare a fost terminată în anul 1949 iar în 1961 se ajunge la forma actuală, mult mai extinsă și încăpătoare,
flancată de Librăria Junimea și blocurile de locuințe colective cu magazine la parter și mezanin, hotelurile Traian și Unirea (1969), cinematograful
Victoria și Palatul Braunstein (1911).
Construindu-se blocurile turn se bloca intrarea la vechea strada Săulescu.
230. - Palatul Braunstein (Magazinul Victoria) și blocuri în construcție
235. - Iași - Piața Unirii în 1960 - Loto Prono, Economisiți la CEC
236. - Palatul Braunștein și blocurile Junimea
237. - Blocurile Junimea spre Hotel Traian și Piața Unirii
238. - Blocurile Junimea spre Piața Unirii
- Imagini de la Parada comunistă din orașul Iași din Piața Unirii, la data de 23 August 1974 pentru a sărbători 30 de ani de la Lovitura de stat din 1944 și al XI-lea Congres al Partidului Comunist Român. Se remarcă Hotelul Traian, Hotelul Unirea și parada muncitorilor de la Întreprinderea de Tricotaje Moldova, Combinatul de Fibre Sintetice (Terom) și Întreprinderea de Mătase Victoria.
239. - Paradă zona Piața Unirii
- Mozaic
Piața Unirii din Iași este presărată cu mozaicuri înspre Hotel Unirea, care reprezintă agricultura și natura: tractoare, spice de grâu, brazi, un mistreț, un cerb; industria – fabrici, macarale, roți zimțate, chimie; pacea – olimpiada, porumbeii și atomul; arta – muzica, teatrul; în mijlocul pieței este reprezentată istoria – prin capul de bour, simbol al Moldovei și acvila, simbol al Țării Românești.
În centrul pieței, spre blocurile comuniste, este reprezentată Legenda Moldovei cu descălecatul lui Dragoș Vodă care își pierde cățelușa Molda în timpul vânătorii unui bour, strămoș al actualului zimbru din Ținutul Neamțului, înecată în apele repezi ale râului de lângă Boureni (Gura Humorului sau Iași). În amintirea acesteia, Dragoş numește râul Moldova, care dă mai târziu și denumirea regiunii istorice.
Înspre pasajul subteran a fost introdus și un mozaic ce reprezintă steagul Uniunii Europene.
Detalii despre Mozaicul din Piața Unirii găsiți aici.
240. - Mozaicul dinspre Hotelul Unirea
- Refacerea Pieței Unirii
După bombardamentele din 1941 și 1944, în Piața Unirii erau distruse fosta
librărie a lui Ath. Gheorghiu dinspre strada Cuza Vodă, magazinul Dermata,
cofetăria Streit, sediul Partidului Liberal, Berăria Luther și magazinul
Paşa al lui Asadurian.
Prin anii '70 s-a inaugurat pasajul subteran în timpul primarului Manciuc Ioan (1970-1979), pasaj ce trece pe sub bd. Ștefan cel Mare și face legătura între Piața Unirii și zona cu Librăria Junimea.
În 2015 au fost efectuate lucrări de recondiționare a Pieței Unirii dar au fost de calitate îndoielnică, rezultatele se văd și astăzi în pavelele lipsă, bordurile sparte și unele zone nefinisate.
