Pe la 1870, când
venea vremea căldurii dogoritoare de vară, boierii se mutau în 'conacele de la țară sau la băi', iar restul orașului se aduna la berăriile și
restaurantele orașului dar și în grădinile de vară M-me Alexandru,
Casino de Viena, Franzos și bineînțeles Chateau aux fleurs (Palatul florilor) care era situat pe ulița Golia la adresa fundacul Cuza Vodă nr. 1, lângă Oficiul Poștal nr. 1.
Astăzi imobilul este monument istoric.
1. - Casa Chateau aux Fleurs - fundacul Cuza Vodă 1
La Chateau aux fleurs erau aduse vara cotiguare
cu bere și apă gazoasă, ce erau ținute în hrubele suprapuse pe trei
rânduri. Clădirea era amenajată în mijlocul unei curți boierești cu o grădină înflorită la intrare ce a devenit cafenea apoi teatru de vară, iar mai sus avea o livadă umbroasă, spre Școala Tehnică (Școala de Arte și Meserii), azi Biblioteca UMF, unde a locuit Veronica Micle împreuna cu prof. Ștefan Micle, soțul ei.
Grădina cu pomi seculari din fosta uliță Golia nr. 42,
astăzi strada Cuza Vodă nr. 7, aparținea pe la 1830, bunicilor scriitorului Radu Rosetti: marelui hatman
Răducanu Roset și soției sale, frumoasa bucureșteancă Efrosina Manu.
Uneori venea și poetul Mihai Eminescu, cronicar alături, la Curierul de Iassi, cu sediul la intersecția strada Cuza Vodă și V. Alecsandri. M. Eminescu remarca spectacolele din grădina Chateau aux fleurs în jurnalul din 4 iulie 1876, apreciind emanciparea teatrului tânăr și "reîntoarcerea la natură și
la pronunția firească și îmbărbătată a limbei românești".
Aici se povesteau snoavele lui Grigore Manolescu, Petre Ionescu, Mihail Arceleanu și Petre S. Alexandrescu.
Aici se povesteau snoavele lui Grigore Manolescu, Petre Ionescu, Mihail Arceleanu și Petre S. Alexandrescu.
Grădina a fost locul unde s-au jucat piesele "Doi amploiați într-o pereche de ciubote, Ordinul
este de a sforăi, Cei doi ursuzi, Năbădăile dramatice" fiind animate
și de trupe franțuzești, italienești, nemțești și rusești.
În aprilie 1879
aici poposea vestitul cupletist I. D. Ionescu
de la Union, idolul bucureștenilor, al negustorilor, ipistaților,
amploiaților, moftangiilor și al lui I. L. Caragiale care îl imortalizase în O noapte furtunoasă. I. D. Ionescu se instala la Iași pe timpul vacanței de vară și a înzestrat grădina redenumită Teatrul Eldorado
cu loje, staluri, mese și scaune, lampioane iar pe scene se jucau
romanțe și canțonete inspirate din faptele zilei dar și piesele Coana
Chirița la Paris, Paraponisitul și Von Kalikenberg, satire mult iubite
de ieșeni.
Cu timpul s-au înmulțit teatrele de vară: Madame Alexandre (strada Lăpușneanu), Passini, Tivoli (strada Banu), Grădina Primăriei (între Policlinica Stomatologică de pe str. Lăpușneanu și Muzeul Unirii), Pomul verde (azi parcul din fața Teatrului Național).
Întreprinzătorul Tănase Apostolidis zis Tanasachi a
amenajat în gradină un adevărat teatru varieteu cu scenă zidită și
adăposturi pentru spectatori, fiind cunoscut în anii 1910 mai ales
datorită banchetelor și trupelor de dansatori și cântăreți din toată
Europa.
În timpul refugiului din primul război mondial, aici apărea trupa lui Niculescu Buzău și Constantin Tănase care juca în Mache somnambulul, Ah ! Mache, Mache ! sau Ei I-ași!. Drept taxă de intrare la spectacole, în acele zile grele, se primeau și alimente precum făină, mălai, zahăr, ulei, cafea chiar și un sfert de pâine neagră sau un pumn de fasole.
În timpul refugiului din primul război mondial, aici apărea trupa lui Niculescu Buzău și Constantin Tănase care juca în Mache somnambulul, Ah ! Mache, Mache ! sau Ei I-ași!. Drept taxă de intrare la spectacole, în acele zile grele, se primeau și alimente precum făină, mălai, zahăr, ulei, cafea chiar și un sfert de pâine neagră sau un pumn de fasole.
2. - Grădina Tanasache - Compania C. Tanase, Niculescu Buzeu, Marioara Cinsky
- august 1918 - Agenția teatrală Iliescu, casa Teatrului
Aici este primit în vara anului 1911 și unul dintre primele
cinematografe ieșene: Pathée Frères.
Spre sfârșitul secolului, Chateau aux fleurs a fost distrus de un incendiu dar este reparat și mai târziu adăpostește un timp sediul tiparniței tipografiei Dacia a lui Iliescu și Grosu la care a apărut în 1919 revista literară Viața Românească, apoi a fost redacția ziarului Opinia.
Spre sfârșitul secolului, Chateau aux fleurs a fost distrus de un incendiu dar este reparat și mai târziu adăpostește un timp sediul tiparniței tipografiei Dacia a lui Iliescu și Grosu la care a apărut în 1919 revista literară Viața Românească, apoi a fost redacția ziarului Opinia.
Grădina și-a păstrat larga vedere și zăplazul (gard de scândură) spre stradă, spre zidul băncii Moldovei (astăzi Oficiul Poștal nr. 1) ridicată în 1912, rămânea pentru intrare
doar spațiul dintre ele dar în 1914 și acesta era ocupat de o clădire
comercială cu bolta joasa de trecere.
3. - Vechiul Chateau aux fleurs
via cartea Cu Iașii Mână-n Mână
Astfel, grădina fermecată a
florilor devenea o curte citadină numită și curtea Cristofor, după numele
ultimului proprietar, în care aveau sa fie construite zidiri moderne și
un lanț de ateliere.
Străvechea clădire ce era sprijinită între două scări exterioare,
rămasă cu privirea spre fostul făgaș al Uliței Golia, a mai adăpostit o
legătorie de cărți urmată de o asociație obștească.
4. - Imobilul Chateau aux fleurs în zilele noastre
via wikipedia.ro, Cu Iașii Mână-n Mână ... - Constantin Ostap și Ion Mitican
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu