1. - Stema județului Iași în timpul comunismului
Stema județului Iași conținea în partea de sus simboluri ale industriei ieșene: roata dințată simboliza industria grea (CUG, Nicolina), o retortă reprezenta industria chimică (Antibiotice, Tepro, Moldoplast) și o bobină era simbolul industriei textile (Țesătura, Tricotaje Moldova, Terom, Mătase Victoria).
- Fabrica de Bere din Păcurari - 1845
Primele consemnări despre
consumul de bere la Iași au fost făcute în anul 1653 de Paul de Alep,
care l-a însoțit pe tatăl său, patriarhul Antiohiei Macarie III, într-o călătorie prin Țările Române și Rusia. Înainte de 1627, la Târgu Neamț ,
exista o berărie domnească donată mănăstirii Hangu de domnitorul Miron Barnovschi.
În anul 1786 domnitorul Alexandru Ioan
Mavrocordat întărea prin hrisov privilegiul de a înființa o fabrica de
bere sub dealurile Muntenimii (azi dealul Copou) "la vale de cișmeaua
lui Păcurar", neamțului Herlet (Herletz) Gerach care era doctor la Spitalul Sf.
Spiridon. Aici se fabricau trei sortimente de bere "di rând, îndoită și di Bavaria".
În 1832 fabrica din Păcurari intră în posesia lui Natan Steiner, iar în actele de
inventar se constată că berăria dispunea de
mai multe încăperi distincte pentru depozitat cerealele și pentru fiertul berii, în curte se aflau o mașină ferăstrău, un car, trei sănii iar în depozit erau 80 oca de hamei și două căzi pline
cu slad (malț). Lânga fabrică, unită printr-o ulicioară, era o
moară cu cai, o magazie, o casă pentru argați și un grajd cu 17 cai.
Istoria Fabricii de Bere Zimbru este strâns legată de cea a fabricii de Bere din Păcurari.
În
Iașul anului 1845
existau cinci producători de bere, în 1875 trei, între anii 1890 - 1921 a
funcționat o singura fabrică de bere, fosta Fabrică Zweck, devenită
fabrica Zimbru, aflată în proprietatea lui Nicu Nanu. Începând din
1892, Nicu Nanu mărește beciurile, reface clădirile, aduce mașini și o
uzină electrică. Desfacerea berii se făcea direct în grădina amenajată în curtea fabricii luminată electric la 8 mai
1896, înaintea electrificării orașului.
În 1879 fabrica funcționa sub numele de Berăria Veche şi fiind în proprietatea lui Leia Ialeşu, iar în 1884, în proprietatea lui Peisch Haimovici.
Între
anii 1905-1907 producția de bere Zimbru a variat de la 318.000 litri
la 464.000 litri.
În anul 1918 devin proprietari Avram Beniaminovici și
M. Catap, care în scurt timp modernizează și măresc capacitatea
fabricii.
Personalul angajat în fabrică în 1920 era de 40
de oameni din care 35 muncitori conduși de un maistru berar, Rudolf
Giller, adus din Germania. În 1937 Avram Beniaminovici devine
singurul proprietar până la 11 iunie 1948, când în urma naționalizării, berăria trece în proprietatea statului.
Pe la 1900, centrul orașului, lângă Cinematograful Modern din Piața Unirii se remarca ieșind din linia clădirilor vecine, lungă şi joasă ca o baracă, Berăria Zimbru (apoi Elita), fiind punctul de desfacere al fabricii din Păcurari ce se lăuda cu „berea cea mai proaspătă” și prețurile „cele mai mici”, bere rece adusă din butoaiele cu hamei de sub berărie, din vechile catacombe ale orașului.
Fabrica a fost modernizată, în locul răcitoarelor cu gheață din Bahlui, s-au
instalat frigorifere electrice în 1950, iar în locul butoaielor
din lemn pentru fermentarea berii s-au adus linuri metalice în 1965.
Zidurile vechilor clădiri s-au reparat și consolidat și s-a construit și
o clădire nouă în același stil arhitectonic.
Deoarece în 1974 s-a construit Fabrica de Bere Zimbru pe bd. Chimiei, în zona industriala a orașului, vechea fabrică din Păcurari a devenit Secția a II-a unde în 1983
lucrau 36 de berari care doreau sa reînvie tradiția
berii Zimbru.
În 1986, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la data emiterii hrisovului pentru
înfiinţarea unei fabrici de bere în Păcurari de către Herletz, a fost
deschisă Berăria Veche alimentată direct din
tancurile fabricii, prin instalaţii speciale cu bere proaspătă Păcurari și noile sortimente
de bere Bucium, Unirea, sau Copou. Berăria avea să
intre în legendă sub numele de La ţeava de aur.
Până în 1990, fabrica de bere a produs sortimentele Breazu, Bucium, Carpaţi, Ciric, Copou, Iaşi, Moldova, Repedea, Unirea, Bucegi şi Bere Hipoglucidică, iar după 1990 au apărut Zimbru, Zimbru Pils, Zimbru Premium Pils, Moldova, Cascada, Derby, Star, Blitz şi berea neagră Karl’s Beer Pils.
După
privatizarea parțială din
1993, Fabrica de bere Păcurari capătă denumirea de
ASBEER, fabrica rezistând până în anul 2003 oferind ieșenilor berea
blondă, proaspătă, naturală, produsă după vechile rețete "numai din
malț, orz și
hamei" sub numele de KLASSBEER.
După 1989 fabrica a devenit societate pe acțiuni, în 1992 a fost privatizată Fabrica de bere Păcurari capătă denumirea de
ASBEER. Ulterior a fost preluată de Albrau Prod care a mutat producția în Onești.
Fabrica de bere Păcurari și-a încetat producția în anul 2003.
Proprietarul terenului din Păcurari a demolat fabrica prin 2008 însă nu şi-a onorat obligaţia de a restaura beciul fostei fabrici, menţinut pe lista monumentelor istorice la categoria B, Direcţia de Cultură Iaşi îi ceruse proprietarului terenului să restaureze intrarea în beci, să-l igienizeze şi să-i refacă pereţii.
Pe locul fostei fabricii de pe Bd. Chimiei s-a construit Hotelul Zimbru.
Adrese:
Adrese:
- Fabrica Păcurari - Strada Păcurari nr. 95, lângă MOL, peste drum de Școala Petru Poni
- Berăria Zimbru - Bulevardul Chimiei nr. 2 azi Hotel Zimbru, Kaufland și Praktiker din 2012
- video din 2014, alte informații aici
2. - Reclamă Berăria Zimbru - 1913
3. - Fabrica de bere Zimbru - strada Păcurari nr. 91
4. - Reclame Bere Bucium, Iași, Carpați, Ciric, Zimbru, Copou
5. - Bere Zimbru, Zimbru S.A. IASI
- Societatea comerciala Zimbru S.A. Iasi
6. - Fabrica din Păcurari nr. 95 via Google Maps 2011
7. - Zimbru Bere Iasi
8. - 1987 - Fabrica de bere de lângă CET și podul Tudor Vladimirescu
9. - 1987 - Fabrica de bere de lângă CET
- Manufactura de Tutun, Fabrica de Țigarete - 1875
Primele încercări de prelucrare a tutunului se înregistrează în Moldova în anul 1812 apoi în Muntenia în 1821 unde exista o moară de tutun la Câmpulung Muscel.
În anul 1838 se înființează în Iași prima fabrică de tutun tăiat formată dintr-o roată învârtită de un cal ce tăia tutunul cu un cuțit. În 1872, după aplicarea legii monopolului se înființează o fabrică de produse de tutun în București și Iași, în 1848 s-a înființat o fabrică la Timișoara și în 1851 una la Cluj.
Primele încercări de prelucrare a tutunului se înregistrează în Moldova în anul 1812 apoi în Muntenia în 1821 unde exista o moară de tutun la Câmpulung Muscel.
În anul 1838 se înființează în Iași prima fabrică de tutun tăiat formată dintr-o roată învârtită de un cal ce tăia tutunul cu un cuțit. În 1872, după aplicarea legii monopolului se înființează o fabrică de produse de tutun în București și Iași, în 1848 s-a înființat o fabrică la Timișoara și în 1851 una la Cluj.
Manufactura de tutun a fost înființată în anul 1864 în municipiul Iași, pentru producerea de țigarete și alte produse de tutun. Construcția fabricii a început în anul 1875 pe terenul situat între calea ferată și râul Bahlui și a intrat în funcțiune la sfârșitul anului 1876.
După reglementarea activității de producție a tutunului, Manufactura din Iași a intrat în anul 1879 în proprietatea statului, fiind inclusă în Regia Monopolurilor Statului. De-a lungul timpului, fabrica și-a extins și diversificat activitatea, construindu-se noi ateliere, depozite, o uzină termică, una electrică și depozite pentru carburanți. Fabrica a fost inclusă în anul 1929 în Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României.
Clădirile Fabricii de Țigarete sunt bombardate în aprilie 1944 iar după terminarea războiului au avut loc lucrări de reparații, s-au adus utilaje de la fabrici cu același profil din țară iar activitatea de producție s-a reluat în anul 1945.
Între anii 1950-1967, Fabrica de Țigarete din Iași a fost dotată cu noi mașini de confecționat țigarete și mașini pentru tăiat tutun, în scopul creșterii capacității de producție. Se producea material pentru țigările Bucegi, Plugaru, Carpaţi, Doina, Snagov şi Mărăşeşti dar şi ţigări de lux care ajungeau în Polonia, Ucraina sau Basarabia
După reglementarea activității de producție a tutunului, Manufactura din Iași a intrat în anul 1879 în proprietatea statului, fiind inclusă în Regia Monopolurilor Statului. De-a lungul timpului, fabrica și-a extins și diversificat activitatea, construindu-se noi ateliere, depozite, o uzină termică, una electrică și depozite pentru carburanți. Fabrica a fost inclusă în anul 1929 în Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României.
Clădirile Fabricii de Țigarete sunt bombardate în aprilie 1944 iar după terminarea războiului au avut loc lucrări de reparații, s-au adus utilaje de la fabrici cu același profil din țară iar activitatea de producție s-a reluat în anul 1945.
Între anii 1950-1967, Fabrica de Țigarete din Iași a fost dotată cu noi mașini de confecționat țigarete și mașini pentru tăiat tutun, în scopul creșterii capacității de producție. Se producea material pentru țigările Bucegi, Plugaru, Carpaţi, Doina, Snagov şi Mărăşeşti dar şi ţigări de lux care ajungeau în Polonia, Ucraina sau Basarabia
În anul 1992, două mașini de tipărit KD35 și Kaiser datând de la
sfârșitul secolului al XIX-lea au fost transferate Muzeului Științei și
Tehnicii din Iași.
În 1998 RATR Fabrica de Țigarete producea zilnic 12 tone de țigări dar în 2003 producţia a fost oprită și restructurată până în faliment.
În 2002, ca urmare a executării silite a Societății Naționale Tutunul Românesc S.A., clădirile fabricii și dotările tehnice ale acesteia au trecut în proprietatea publică a statului, fiind administrate de Ministerul Finanțelor Publice iar în 2003 fabrica a fost închisă. Din acel moment, clădirile fabricii s-au aflat într-un proces de degradare continuă, o parte din anexe fiind deja distruse.
O singură clădire a Fabricii de Ţigarete a fost salvată, fostul depozit de tutun construit în 1894. Imobilul a fost preluat de Complexul Muzeal Iaşi care promitea în 2012 ca acolo va înființa un Muzeu de arheologie Industrială cu utilaje vechi, maşini cu abur și motoare utilizate de fostele „glorii comuniste” din ţară.
În trecut, România avea șase fabrici de țigări la Iași, Târgu-Jiu, Timișoara, Sf. Gheorghe, Râmnicu-Sărat și București, însă toate au dispărut.
Adresa - Şos. Naţională 1 - Pasarela Octav Băncilă
Alte poze pe vice - video - tvr, digi24, YouTube
Despre fumat în comunism - video
13. - Țigarete Plugar CAM, Național, Miner, Bucegi, Carpați, Snagov
14. - Întreprinderea de țigarete Iași
via amintirifrumoase
15. - Întreprinderea de țigarete Iași
16. - Întreprinderea de țigarete Iași
În 1998 RATR Fabrica de Țigarete producea zilnic 12 tone de țigări dar în 2003 producţia a fost oprită și restructurată până în faliment.
În 2002, ca urmare a executării silite a Societății Naționale Tutunul Românesc S.A., clădirile fabricii și dotările tehnice ale acesteia au trecut în proprietatea publică a statului, fiind administrate de Ministerul Finanțelor Publice iar în 2003 fabrica a fost închisă. Din acel moment, clădirile fabricii s-au aflat într-un proces de degradare continuă, o parte din anexe fiind deja distruse.
O singură clădire a Fabricii de Ţigarete a fost salvată, fostul depozit de tutun construit în 1894. Imobilul a fost preluat de Complexul Muzeal Iaşi care promitea în 2012 ca acolo va înființa un Muzeu de arheologie Industrială cu utilaje vechi, maşini cu abur și motoare utilizate de fostele „glorii comuniste” din ţară.
În trecut, România avea șase fabrici de țigări la Iași, Târgu-Jiu, Timișoara, Sf. Gheorghe, Râmnicu-Sărat și București, însă toate au dispărut.
Adresa - Şos. Naţională 1 - Pasarela Octav Băncilă
Alte poze pe vice - video - tvr, digi24, YouTube
Despre fumat în comunism - video
10. - Fabrica de țigarete
11. - Fabrica de țigarete distrusă
12. - Țigarete Plugar via FC
via amintirifrumoase
- Fabrica Textila Roșie, TEXTILA - 1886
În anul 1886 Moritz Wachtel și partenerul său Dinescu au înaintat
Primăriei o cerere în care solicitau înființarea unei fabrici de
frânghie și țesături în zona numită Longa Vita (azi Târgușor Copou).
Prin cultivarea cânepii din țara noastră se producea în 1893 aproape tot materialul necesar industriilor de frânghii, sfoară și odgoane și împletituri de cânepă. În anul 1886 existau 10 muncitori iar zece ani mai târziu numărul lor ajunge la 100. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea primește capital străin, în special cel italian, iar în 1903 se consemnează Societatea în Comandită a Fabricii de Textile Iassy-Galatz, Wachtel, Vignoli & Co. În anul 1905 aceasta se transformă în Societatea Anonimă Româno- Italiană a Industriilor Textile când fabrica se modernizează și se introduce prima filatură de cânepă din țară.
În anul 1927 se introduce o centrala electrică cu doua motoare Diesel, se instalează încălzirea centrală și se termină electrificarea fabricii. Se oferă facilitați sociale prin construirea unei cantine, grădinița pentru copiii muncitorilor, dispensar medical, băi cu aburi prin intermediul Fundației Moritz Wachtel. Se punea la dispoziția muncitorilor atât un cămin în care să stea, un loc în care să își poată lăsa copiii în timpul cât ei munceau, aveau un dispensar iar angajații participau la cursuri de alfabetizare.
Prin cultivarea cânepii din țara noastră se producea în 1893 aproape tot materialul necesar industriilor de frânghii, sfoară și odgoane și împletituri de cânepă. În anul 1886 existau 10 muncitori iar zece ani mai târziu numărul lor ajunge la 100. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea primește capital străin, în special cel italian, iar în 1903 se consemnează Societatea în Comandită a Fabricii de Textile Iassy-Galatz, Wachtel, Vignoli & Co. În anul 1905 aceasta se transformă în Societatea Anonimă Româno- Italiană a Industriilor Textile când fabrica se modernizează și se introduce prima filatură de cânepă din țară.
În anul 1927 se introduce o centrala electrică cu doua motoare Diesel, se instalează încălzirea centrală și se termină electrificarea fabricii. Se oferă facilitați sociale prin construirea unei cantine, grădinița pentru copiii muncitorilor, dispensar medical, băi cu aburi prin intermediul Fundației Moritz Wachtel. Se punea la dispoziția muncitorilor atât un cămin în care să stea, un loc în care să își poată lăsa copiii în timpul cât ei munceau, aveau un dispensar iar angajații participau la cursuri de alfabetizare.
În 1890, Moritz Wachtel și W. Dinerman au fondat Banca Moldova de
pe Strada Cuza Vodă, unde astăzi este Oficiul Poștal.
Apropiindu-se linia războiului, în 1944 fabrica a fost demontată și trimisă în Arad iar apoi utilajele au fost readuse și montate în trei secții: filatură, țesătorie și sfori.
Apropiindu-se linia războiului, în 1944 fabrica a fost demontată și trimisă în Arad iar apoi utilajele au fost readuse și montate în trei secții: filatură, țesătorie și sfori.
La 11 iunie 1948 are loc actul de naționalizare a fabricilor primind numele de
Fabrica Textila Roșie din cartierul Târgușorul Copou. În același an s-a
pus în funcțiune o stație pentru producerea de covoare.
După 1989 aici
se produceau fibre de in, cânepă sau iută
pentru țesături, saci sau sfori. Fabrica a fost privatizată în 1995
prin metoda MEBO, pachetul de acțiuni fiind preluat de către salariați.
În 2009 terenul fabricii a fost vândut, în prezent, sediul social și toată activitatea de producție și comercializare a S.C. TEXTILA S.A. este relocată în bdul. Chimiei.
În 2009 terenul fabricii a fost vândut, în prezent, sediul social și toată activitatea de producție și comercializare a S.C. TEXTILA S.A. este relocată în bdul. Chimiei.
Pe locul fabricii Textila din Copou a fost construit cartierul Exclusiv Residence.
Adresa - Bdul. Chimiei, nr. 12 - http://www.textilais.ro
Adresa - Bdul. Chimiei, nr. 12 - http://www.textilais.ro
17. - Fabrica Moritz Wachtel - Prima fabrică mecanică cu aburi de 'frănghierie sforerie și șesătorie',
Filituri de scăpărat și de lumănări, bumbac pescăresc
Jassy 1886 - Tipografia M. Gottlieb
18. - Fabrica Textila Copou
Filituri de scăpărat și de lumănări, bumbac pescăresc
Jassy 1886 - Tipografia M. Gottlieb
19. - Pavilion administrativ SC TEXTILA SA Iasi
- Atelierele C.F.R. Nicolina - 1892
Atelierele C.F.R. Iași, numite la început Atelierele CFR Frumoasa au fost înființate în anul
1892 având un atelier pentru reparaţiile locomotivelor cu abur şi vagoanelor de marfă din zona Moldovei.
Atelierele centrale au intrat în funcțiune în
1905 începând cu rotaria, turnătoria, montajul, strungăria, ajustajul, fierăria și uzina
electrică, iar mai târziu s-a finalizat pavilionul administrativ și
zidul de împrejmuire lung de 2.637 metri construit din cărămidă fabricată în Iași la Ciurea.
În anii 1907 - 1912 s-au dat în folosință alți 6.188 mp de suprafață construită pe care s-a ridicat hala modernă
de cazangerie, turnătoria nouă pentru fontă, castelul de apă, stația de
aer comprimat cu două compresoare orizontale, două
ciocane mecanice cu abur, depozitul de
combustibil, pompieria, dispensarul medical și sala de mese.
În anii Primului Război Mondial, feroviarii ieșeni au contribuit direct la rezolvarea unor
probleme legate de aprovizionarea cu material de război. Totodată, în
incinta Atelierelor Nicolina, muncitorii de la fabrica Wolff, evacuată
din București, au construit afeturi pentru bateriile de artilerie de 150 și 210 mm.
După război, Atelierele C.F.R. Frumoasa s-au profilat
numai pe reparații de locomotive primind denumirea de Atelierele
C.F.R. Nicolina Iași.
Începând din 1940, prin
crearea Ministerului Conducerii și al Statului Major Economic, întreaga
activitate era subordonată intereselor militare.
În primăvara anului 1944, din cauza apropierii liniei de război, autoritățile au hotărât evacuarea bunurilor în Banat și Muntenia.
În primăvara anului 1944, din cauza apropierii liniei de război, autoritățile au hotărât evacuarea bunurilor în Banat și Muntenia.
La începutul anului 1945 începe reîntoarcerea
Atelierelor Nicolina de la Timișoara și refacerea lor în urma
distrugerilor din timpul războiului. În 1950 fabrica avea numele de Atelierele Ilie Pintilie după numele liderului comunist, fost muncitor feroviar în Iași.
În 1967 se hotărăște reprofilarea pentru fabricarea utilajelor de construcții și lucrări de drumuri, iar unitatea își schimbă numele în Uzina Mecanică Nicolina Iași iar în anul 1974 se diversifică gama de fabricație și unitatea devine Întreprinderea mecanică Nicolina Iași. În anul 1977 parcul de mașini - unelte a fost reînnoit integral.
În februarie 1987 muncitorii de pe platforma Nicolina au protestat împotriva măsurilor luate de comuniști pentru reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor. În același an au mai fost proteste la uzinele din Brașov, Cluj și București.
În 1967 se hotărăște reprofilarea pentru fabricarea utilajelor de construcții și lucrări de drumuri, iar unitatea își schimbă numele în Uzina Mecanică Nicolina Iași iar în anul 1974 se diversifică gama de fabricație și unitatea devine Întreprinderea mecanică Nicolina Iași. În anul 1977 parcul de mașini - unelte a fost reînnoit integral.
În februarie 1987 muncitorii de pe platforma Nicolina au protestat împotriva măsurilor luate de comuniști pentru reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor. În același an au mai fost proteste la uzinele din Brașov, Cluj și București.
Din anul 1991 societatea primește numele de S. C. Nicolina S.A. și din 1994 începe colaborarea cu firma italiana Marini
S.p.A. prin introducerea în fabricație a unor produse performante având contracte cu
firma Siemens, uzina producând utilaje industriale și material rulant.
La sfârșitul lunii iunie 2000, societatea a înregistrat ultima oară profit, acesta fiind de 169 milioane lei vechi iar la sfârșitul semestrului întâi al anului 2001, Nicolina SA a raportat pierderi de 8,3 miliarde de lei vechi.
Compania a fost privatizată în 2002 prin vânzarea de către AVAS a pachetului majoritar de acțiuni consorțiului format din Mecanoexport SA și Asociația Salariaților Nicolina.
După privatizare, în 2004 consorțiul a vândut un teren de 4,6 hectare unei persoane fizice din București, la un preț mult subevaluat de doar 1,68 milioane de dolari iar la nici o săptămână de la tranzacție norocosul bucureștean a vândut terenul cumpărat de la Nicolina cu 4,2 milioane de dolari.
Secția Utilaje Terasiere a fabricii Nicolina a fost cumpărată în 2007 de compania Real Estate Development, cu un preț de 6,9 milioane de euro, pe cele patru hectare de teren urmând a fi dezvoltat un proiect imobiliar de amploare.
În 2011, uzina care în vremurile de glorie avea peste 8000 de angajaţi și care exporta materiale până în Iran, a fost declarată falimentară şi scoasă la vânzare pentru 93 de milioane de lei dar a fost vândută cu aproape 35 milioane lei unei firme înfiinţată cu puţin timp înainte de achiziţie, cu sediul oficial în Slovacia, dar cu acţionariat într-un offshore din Cipru.
Raportul comisiei parlamentare care a cercetat privatizarea și falimentul companiei Nicolina SA arată că statul român, prin reprezentanții săi în Consiliul de Administrație (CA) al fabricii, dar și prin persoane din conducerea AVAS, a fost părtaș la falimentarea companiei ieșene. În joc au fost cele 31,2 hectare de teren aflate în patrimoniul Nicolina, precum și liniile de fabricație care urmau să fie exportate în Polonia.
Autorităţile au dorit să păstreze intacte două imobile din interiorul fostei fabrici: turnul de apă şi sala de compresoare, ambele construite la începutul secolului trecut. Ridicat din cărămidă roşie, modelată în cuptoarele fabricii de la Ciurea, turnul a fost construit în perioada 1907-1912, era dotat cu două rezervoare de apă, unul de 25 m3 şi altul de 100 m3 dar în 2012 vechiul turn de apă al uzinei electrice a fost detonat. După demolare proprietarii au declarat ca a fost o greșeală a firmei care efectua demolări pe platforma și au promis că vor reconstrui turnul lucru care nu s-a întâmplat până în 2019.
Astăzi cele 19 hectare ocupate cu hale, reţele de utilităţi și clădiri vechi de 100 ani sunt demolate iar terenul este nivelat aproape în totalitate, a supraviețuit doar hala de compresoare care datează de prin anii 1890.
La începutul anului 2019 un om de afaceri român a plătit circa 42 milioane de euro companiei cu capital sloven Sticknet Investment pentru achiziția a 25 hectare de teren, parte a fostei fabrici Nicolina.
Alte poze pe Facebook, iasiorasulmeu - video TVR, YouTube
alte informații pe zf.ro, hotnews
Adresa - str. Mitropolit Varlaam nr. 54
La sfârșitul lunii iunie 2000, societatea a înregistrat ultima oară profit, acesta fiind de 169 milioane lei vechi iar la sfârșitul semestrului întâi al anului 2001, Nicolina SA a raportat pierderi de 8,3 miliarde de lei vechi.
Compania a fost privatizată în 2002 prin vânzarea de către AVAS a pachetului majoritar de acțiuni consorțiului format din Mecanoexport SA și Asociația Salariaților Nicolina.
După privatizare, în 2004 consorțiul a vândut un teren de 4,6 hectare unei persoane fizice din București, la un preț mult subevaluat de doar 1,68 milioane de dolari iar la nici o săptămână de la tranzacție norocosul bucureștean a vândut terenul cumpărat de la Nicolina cu 4,2 milioane de dolari.
Secția Utilaje Terasiere a fabricii Nicolina a fost cumpărată în 2007 de compania Real Estate Development, cu un preț de 6,9 milioane de euro, pe cele patru hectare de teren urmând a fi dezvoltat un proiect imobiliar de amploare.
În 2011, uzina care în vremurile de glorie avea peste 8000 de angajaţi și care exporta materiale până în Iran, a fost declarată falimentară şi scoasă la vânzare pentru 93 de milioane de lei dar a fost vândută cu aproape 35 milioane lei unei firme înfiinţată cu puţin timp înainte de achiziţie, cu sediul oficial în Slovacia, dar cu acţionariat într-un offshore din Cipru.
Raportul comisiei parlamentare care a cercetat privatizarea și falimentul companiei Nicolina SA arată că statul român, prin reprezentanții săi în Consiliul de Administrație (CA) al fabricii, dar și prin persoane din conducerea AVAS, a fost părtaș la falimentarea companiei ieșene. În joc au fost cele 31,2 hectare de teren aflate în patrimoniul Nicolina, precum și liniile de fabricație care urmau să fie exportate în Polonia.
Autorităţile au dorit să păstreze intacte două imobile din interiorul fostei fabrici: turnul de apă şi sala de compresoare, ambele construite la începutul secolului trecut. Ridicat din cărămidă roşie, modelată în cuptoarele fabricii de la Ciurea, turnul a fost construit în perioada 1907-1912, era dotat cu două rezervoare de apă, unul de 25 m3 şi altul de 100 m3 dar în 2012 vechiul turn de apă al uzinei electrice a fost detonat. După demolare proprietarii au declarat ca a fost o greșeală a firmei care efectua demolări pe platforma și au promis că vor reconstrui turnul lucru care nu s-a întâmplat până în 2019.
Astăzi cele 19 hectare ocupate cu hale, reţele de utilităţi și clădiri vechi de 100 ani sunt demolate iar terenul este nivelat aproape în totalitate, a supraviețuit doar hala de compresoare care datează de prin anii 1890.
La începutul anului 2019 un om de afaceri român a plătit circa 42 milioane de euro companiei cu capital sloven Sticknet Investment pentru achiziția a 25 hectare de teren, parte a fostei fabrici Nicolina.
Alte poze pe Facebook, iasiorasulmeu - video TVR, YouTube
alte informații pe zf.ro, hotnews
Adresa - str. Mitropolit Varlaam nr. 54
20. - 1917 - Atelierul de montare a artileriei grele de la Nicolina,
Direcția generala a Munițiilor
21. - 1930 - Atelierele Nicolina
22. - Uzina mecanica Nicolina
23. - Întreprinderea Mecanica Nicolina Iasi
- instalații și utilaje pentru construcția de drumuri
24. - Nicolina CVT 75D - compactor
25. - Nicolina CP 18 - compactor
26. - Nicolina C10MP - compactor
27. - Platforma fabricii Nicolina
28. - Nicolina - însemn cu anul 1957
29. - Atelierele Nicolina
30. - Atelierele Nicolina
31. - Turnul Nicolina - via Dan Alexandru
32. - Întreprinderea Mecanică Nicolina Iași în 1972
via euscreen.eu
via euscreen.eu
- Abatorul - 1897
Încă din anul 1881 exista în Iași o tăietoare pentru animale mari și mici, situată pe malul stâng al Bahluiului. În anul 1886 primăria stabilește locul destinat construirii noului abator, porțiunea cuprinsă între pârâul Ciric și drumul care merge la moșia Sf. Ioan (actuala stradă Aurel Vlaicu).
Un an mai târziu s-a încheiat contractul intre consiliul comunal și ing. Charles Chaigneau pentru construcția abatorului comunal.
Festivitățile de inaugurare ale abatorului și târgului de vite au avut loc la data de 20 octombrie 1897, dată ce coincidea cu ziua târgului anual de vite când se acordau și premii crescătorilor care prezentau animalele cele mai frumoase.
În anul 1881, în abatorul comunal pentru consumul public au fost tăiate un număr de 13.650 vite, populația orașului fiind de 78.000 locuitori.
În decursul vremii s-au mai făcut o serie de amenajări, modificări și completări la vechile construcții, încât Abatorul Iași forma un ansamblu industrial amplasat pe o suprafață de 8 ha.
Pe 11 iunie 1948 I.R.I.C. Iași (Întreprinderea Regională de Industrializarea Cărnii Iași) primește denumirea de Sovalcar, societate pentru valorificarea cărnii iar în octombrie denumirea de Comcar (comerțul cărnii) care era împărțită în doua întreprinderi: Comcar și I.I.C. Abator care se unifică în 1951 sub denumirea de Trustul Regional pentru Industrializarea Cărnii.
În 1958 pe fosta strada dr. C. I. Parhon s-a construit o fabrică de refrigerare mare pentru exportul de carne către URSS.
În 1958 pe fosta strada dr. C. I. Parhon s-a construit o fabrică de refrigerare mare pentru exportul de carne către URSS.
Întreprinderea de Industrializarea Cărnii Iași a
dispus de următoarele construcții: secția de tăiere bovine, secția de
tăiere porcine și topitorie de untură, depozit frigorifer cu centrală
frig, secția topitorie seu, de preparate de carne,
secția făină furajeră, sala sanitară, uzina termică, pavilion
administrativ, grajduri și padocuri. În cartierul Abator a existat și un Hipodrom unde aveau loc curse hipice pe la 1910. Exista și linia de tramvai nr. 3: Gară – Abator.
Din 1991 abatorul s-a închis, spatiile fiind închiriate unor firme de fasonat oțel-beton și de fabricat mobila și cartoane.
Adresa - str. Aurel Vlaicu nr. 78 azi Poșta Centrul Regional de Tranzit
36. - Abator Corp Vechi via Google Maps azi Poșta
Adresa - str. Aurel Vlaicu nr. 78 azi Poșta Centrul Regional de Tranzit
33. - Medalie cu Abatorul din Comuna Iași - 1897
34. - Sălile de taiere din Abatorul Iași (Jassy)
35. - Abatorul la 1900
34. - Sălile de taiere din Abatorul Iași (Jassy)
37. - Prețuri maximale la vânzarea cărnii în Iași în criza economică din 1929
- Țesătura - S.C. IASITEX S.A - 1910
Fabrica de textile Ţesătura a fost înființată în anul 1910 iar după naționalizarea din 1948 a funcţionat sub denumirea de Întreprinderea de Stat Ţesătura Iaşi.
În anul 1951 au fost puse în funcţiune 20.194 de fuse ale Filaturii Cardate iar Secţia de Ţesătorie s-a extins cu 350 de războaie. După 5 ani a fuzionat cu Fabrica Victoria mărind capacitatea întreprinderii la 27.808 fuse şi 1330 războaie mecanice. În anul 1990 a devenit societate pe acţiuni sub numele S.C. IASITEX S.A.
În anul 1951 au fost puse în funcţiune 20.194 de fuse ale Filaturii Cardate iar Secţia de Ţesătorie s-a extins cu 350 de războaie. După 5 ani a fuzionat cu Fabrica Victoria mărind capacitatea întreprinderii la 27.808 fuse şi 1330 războaie mecanice. În anul 1990 a devenit societate pe acţiuni sub numele S.C. IASITEX S.A.
În anul 2003 Grupul SCR, cel mai mare grup industrial din România a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni deţinut de către A.P.A.P.S. Compania producătoare de țesături și fire din bumbac avea trei secții de producție: Țesătorie, Finisaj și Confecții.
Fabrica era specializată în producerea și comercializarea de fire, țesături și confecții textile, realizate din bumbac 100% sau în diferite amestecuri de bumbac cu poliester şi alte fibre sintetice vâscoză, celofibră, poliamidă, poliester filamentar. Unul din principalii clienți ai companiei era retailerul suedez de
mobilier IKEA, pentru care Iașitex producea în proporție de 80% apoi firma a avut contracte cu Dedeman și marile supermarketuri.
La începutul lui 2016, Iasitex a vândut o suprafaţă de teren de 4.000 de metri pătraţi înspre bd. Socola unde s-au construit supermarketurile Lidl și Dedeman.
La începutul lui 2016, Iasitex a vândut o suprafaţă de teren de 4.000 de metri pătraţi înspre bd. Socola unde s-au construit supermarketurile Lidl și Dedeman.
În anul 2018 două secții au fost relocate la Pitești și se încearcă valorificarea celor 5,8 hectare de teren.
http://www.iasitex.ro
- video digi24.ro
http://www.iasitex.ro
- video digi24.ro
Adresa - str. Primăverii nr. 2
44. - Țesătura Iași
45. - Nicolae Ceaușescu la Întreprinderea de confecții Iași
38. - Reclama Țesătura Iași în ziarul Mișcarea din 1912
Țesătura Iași - strada Socola, 400 razboae mecanice, vopsitorie, albitorie si apretura
Țesătura Iași - strada Socola, 400 razboae mecanice, vopsitorie, albitorie si apretura
39. - Țesătura în 1935
40. - Țesătura Iași
41. - 1935 - Țesătura cu strada Socola și strada Primăverii
42. - Țesătura Iași spre bd. Socola
43. - Complexul textil din Iași – Filatura de fire
46. - Complexul textil
47. - Calea Chișinăului, în stânga clădirea Iasitex - Țesătura
48. - Țesătura Iași în 1968
via euscreen.eu
via euscreen.eu
- ASAM - Întreprinderea de Piese Auto (IPA) - 1924
În
1924 își deschide porțile uzina ca atelier de întreținere a Flotilei a
II-a a Aviației Militare, de unde și originea inițială ASAM
(Administrația Stabilimentelor Aviației și Marinei). Timp de 25 de ani
sunt realizate restaurări, reparații și activități de întreținere a
avioanelor militare din țară.
Anul
1947 marchează migrarea fabricii spre sectorul auto devenind Atelier de
Întreținere a Regiei Autonome de Transport cu Vehicule Motorizate uzina
primind denumirea Întreprinderea de Reparații Auto (IRA), asigurând
reparații pentru camioane, tractoare și mașini agricole de producție
rusească și autohtonă.
În
1972 fabrica produce piese de schimb și subansamble pentru mașini și
utilaje de mare tonaj primind denumirea de Întreprinderea de Piese Auto
(IPA).
În
1991 Întreprinderea de Piese Auto redevine ASAM (Ansamble și
Subansamble Auto și Mecanice) după 67 de ani de la constituire,
inaugurând o noua etapă în evoluția întreprinderii, fabricația de piese
pentru autoturismele DACIA.
Începând cu anul 2000, ASAM devine membră a unui important grup industrial din România.
Este
unul dintre cei mai importanți producători de piese de schimb și
echipamente pentru camioane, autoturisme și utilaje agricole.
https://www.asam.ro
Adresa - str. Aurel Vlaicu 77
- Antibiotice Iași - 1955
49. - Întreprinderea de Piese Auto
Compania
farmaceutică a fost fondată în 1955 fiind prima fabrică din România și
din Sud-Estul Europei care producea Penicilină, antibiotic descoperită
de Alexander Fleming în 1928 și folosit în terapie din anul 1942.
Fabrica Chimică nr. 2 a fost construită în perioada 1953-1955, iar după patru ani intră în funcțiune secția de fabricație a Streptomicinei
folosită împotriva infecțiilor și tot atunci se obțin primele forme
finite de medicamente sub formă de unguente, creme și supozitoare. Prin
1960 primește numele de Fabrica de Antibiotice.
În
anii ’80 fabrica exporta deja 50% din producție, substanțele active
fabricate la Iași deveneau astfel componenta de bază pentru o gamă largă
de medicamente fabricate de producătorii atât din țară cât și din
întreaga lume.
Astăzi, Antibiotice este unul dintre cei mai importanți producători români de medicamente generice La Antibiotice Iași se produc medicamente generice de uz uman (157 de produse), medicamente veterinare și substanța activa Nistatina.
În
2008 societatea era evaluată la peste 130 milioane de euro iar la
finele anului 2005 ocupa locul al treilea în rândul producătorilor
autohtoni de medicamente.
https://www.antibiotice.ro
Video digi24.ro
Adresa - Valea Lupului nr.1, IașiVideo digi24.ro
50. - Fabrica de Antibiotice în 1960
51. - Dozare sterilă la Antibiotice Iași
52. - Produsele Fabricii de Antibiotice Iași
53. - Video Antibiotice Iași în 1973
via euscreen.eu
- Tricojate Moldova - 1956?
Fabrica de Tricotaje Moldova a avut un sediu și în strada Păcurari nr. 115, într-o clădire monument istoric demolată parțial în anul 2019.
A fost mutată pe zona industrială a orașului și a devenit cea mai mare firmă de tricotaje din Moldova, după Revoluție primind numele de Moldova Tricotaje S.A. În 1990 Iasitex și Moldova Tricotaje aveau 7.000 de salariați.
Activele Moldova Tricotaje au fost vândute în 2006 unui sirian cu 1 mil. euro din care însă a plătit doar 2.837 euro astfel că magistrații au anulat întreaga tranzacție.
În 2008, activele Moldova Tricotaje au fost cumpărate de SC Moldova Universal, firma unui milionar ieşean.
Activele Moldova Tricotaje au fost vândute în 2006 unui sirian cu 1 mil. euro din care însă a plătit doar 2.837 euro astfel că magistrații au anulat întreaga tranzacție.
În 2008, activele Moldova Tricotaje au fost cumpărate de SC Moldova Universal, firma unui milionar ieşean.
Adresa - Calea Chişinăului nr. 2A, strada Păcurari nr. 115
54. - 1930 - Țesătura Iași - țesături din bumbac, uniforme,
Moldova - industrie de tricotaje: flanele, ciorapi, costume pentru copii
55. - Ceaușescu în vizită în Iași la o fabrică de confecții
56. - Fabrica de Tricotaje via delcampe.net
57. - Moldova Tricotaje
58. - Fabricile Țesătura și Moldova. Turnul a fost demolat in 2019
59. - C.I.B.I Centrala Industriei Bumbacului Iași - str. Primăverii 2
60. - Fabrica de Tricotaje Moldova din Păcurari (corp vechi)
și fost sediu Mica Industrie
și fost sediu Mica Industrie
- IAȘI CONF SA (Întreprinderea de confecţii Iaşi) - 1959
Iasi-Conf și-a început activitatea în 1959 fiind dintre primele unități de producție din nou înființata Zonă Industrială. După un timp unitatea Iași-Conf s-a unit cu fabrica Moldova Tricotaje.
Din 1995 fabrica avea capital integral privat cu acționariat format din salariați. Producea articole de îmbrăcăminte din toate tipurile de țesături, pentru copii, femei și bărbați.
În anii de glorie ai societăţii, lucrau la unitatea din Baza 3 peste 1800 angajați calificați care realizau peste 1 milion de confecții pe an exportate în Italia, Germania, Anglia și în Statelor Unite ale Americii.
Iasi-Conf și-a început activitatea în 1959 fiind dintre primele unități de producție din nou înființata Zonă Industrială. După un timp unitatea Iași-Conf s-a unit cu fabrica Moldova Tricotaje.
Din 1995 fabrica avea capital integral privat cu acționariat format din salariați. Producea articole de îmbrăcăminte din toate tipurile de țesături, pentru copii, femei și bărbați.
În anii de glorie ai societăţii, lucrau la unitatea din Baza 3 peste 1800 angajați calificați care realizau peste 1 milion de confecții pe an exportate în Italia, Germania, Anglia și în Statelor Unite ale Americii.
În 2018 a fost achiziționată de un investitor sirian, patronul Moldoplast, Baumax și al fabricii Terom.
Astăzi clădirea principală a fost transformată în clădirea de birouri Baza 3 Office.
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 26 C
Astăzi clădirea principală a fost transformată în clădirea de birouri Baza 3 Office.
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 26 C
- Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului - Moldomobila SA - 1960
Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului IPROFIL a fost înființată în anul 1960. Aici se fabrica mobilă de lux din lemn masiv pentru export dar și mobilă de PAL de larg consum.
În anul 1963 s-a mai înființat o secție la Pașcani.
În 1991, după privatizare, a primit numele de SC Moldomobila SA.
În 2011 fabrica a intrat în incapacitate și s-a hotărât reducerea numărului de angajați de la 3.000 de salariați la 200.
La acea vreme fabrica era evaluată la 20 milioane euro și avea o suprafață de 12,8 hectare de teren.
În anul 2015 Moldomobila a intrat în faliment și din 2016 se încearcă valorificarea terenului pe care se află halele fabricii.
Adresa - str. Bucium Nr. 34
- Fabrica de Ulei SC Unirea SA - 1961
Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului IPROFIL a fost înființată în anul 1960. Aici se fabrica mobilă de lux din lemn masiv pentru export dar și mobilă de PAL de larg consum.
În anul 1963 s-a mai înființat o secție la Pașcani.
În 1991, după privatizare, a primit numele de SC Moldomobila SA.
În 2011 fabrica a intrat în incapacitate și s-a hotărât reducerea numărului de angajați de la 3.000 de salariați la 200.
La acea vreme fabrica era evaluată la 20 milioane euro și avea o suprafață de 12,8 hectare de teren.
În anul 2015 Moldomobila a intrat în faliment și din 2016 se încearcă valorificarea terenului pe care se află halele fabricii.
Adresa - str. Bucium Nr. 34
63. - Moldomobila
- Fabrica de Ulei SC Unirea SA - 1961
În 1961 a fost inaugurată Fabrica de Ulei Unirea, prima investiție industrială a regimului comunist pe noul bulevard Țuțora care avea să devină Zona Industrială a Iașului.
Fabrica care activa în domeniul producției de uleiuri vegetale a fost cumpărată în 2006 de compania americană Bunge SRL iar după câțiva ani s-a decis mutarea fabricii la Buzău.
Mai multe aici
Mai multe aici
Adresa - str. Chișinăului nr. 173
64. - Fabrica de uleiuri vegetale
65. - Fabrica de uleiuri vegetale Unirea
66. - Fabrica de Ulei Unirea
- Uzina Metalurgică - Tepro - ArcelorMittal Tubular Products Iași - 1962
Uzina Metalurgică Iași a fost deschisă în 1962 și a fost ani de zile cel mai mare producător de țevi sudate din Europa de Est.
În 1989 fabrica avea o producţie anuală de peste 600 de milioane de dolari. Uzina înregistrează profit şi în anii de după Revoluţie, cu toate acestea, FPS decide în 1997 să vândă pachetul majoritar pe care îl deţine la Tepro unui producător de ţevi din Cehia.
În 1999 patronatul ceh a hotărât concedierea a peste o mie de salariați dar s-a opus Virgil Săhleanu, președintele Sindicatului Liber TEPRO Iași care a reușit să anuleze în justiție concedierea salariaților și a atras atenția autoritățile că privatizarea va transforma o firmă profitabilă într-una falimentară. Virgil Săhleanu a fost amenințat cu moartea în această perioadă, i s-au intentat trei procese de către administrația SC TEPRO SA, el ripostând prin efectuarea demersurilor pentru judecarea proceselor la Curtea Europeană de la Strasbourg. În dimineața zilei de 7 septembrie 2000, Săhleanu urma să se prezinte la tribunal pentru a fi de față la procesele ce-i fuseseră intentate, dar în timp ce acesta a ieșit din locuința sa, a fost atacat în scara blocului de către doi indivizi care l-au ucis cu trei lovituri de cuțit. Victima a fost dusă imediat la Spitalul de Urgență din Iași, dar nu a putut fi salvată. Asasinii au fost arestați două zile mai târziu, iar ulterior și alți șapte complici. Vestea asasinării liderului sindical a declanșat demonstrații și proteste pe străzile orașului Iași, numeroase sindicate din România solidarizându-se. A fost condus pe ultimul drum de peste 5.000 oameni, unii purtând pancarte pe care scria "Prostia guvernanților naște asasini". În urma anchetei, s-a descoperit că în organizarea atentatului au fost implicați directorul de atunci de la Tepro, reprezentantul investitorului ceh și directorul firmei care asigura paza societății.
După pronunțarea sentinței definitive, cehul a făcut o cerere de amânare a executării pedepsei de 8 ani închisoare. Deși avea interdicție de părăsire a teritoriului României, el a părăsit fraudulos România în iulie 2005, cumpărând un pașaport unguresc falsificat. Toate încercările de obținere a extrădării sale din Cehia au fost soldate cu eșec, tribunalele din această țară refuzând să-l extrădeze.
În 1989 fabrica avea o producţie anuală de peste 600 de milioane de dolari. Uzina înregistrează profit şi în anii de după Revoluţie, cu toate acestea, FPS decide în 1997 să vândă pachetul majoritar pe care îl deţine la Tepro unui producător de ţevi din Cehia.
În 1999 patronatul ceh a hotărât concedierea a peste o mie de salariați dar s-a opus Virgil Săhleanu, președintele Sindicatului Liber TEPRO Iași care a reușit să anuleze în justiție concedierea salariaților și a atras atenția autoritățile că privatizarea va transforma o firmă profitabilă într-una falimentară. Virgil Săhleanu a fost amenințat cu moartea în această perioadă, i s-au intentat trei procese de către administrația SC TEPRO SA, el ripostând prin efectuarea demersurilor pentru judecarea proceselor la Curtea Europeană de la Strasbourg. În dimineața zilei de 7 septembrie 2000, Săhleanu urma să se prezinte la tribunal pentru a fi de față la procesele ce-i fuseseră intentate, dar în timp ce acesta a ieșit din locuința sa, a fost atacat în scara blocului de către doi indivizi care l-au ucis cu trei lovituri de cuțit. Victima a fost dusă imediat la Spitalul de Urgență din Iași, dar nu a putut fi salvată. Asasinii au fost arestați două zile mai târziu, iar ulterior și alți șapte complici. Vestea asasinării liderului sindical a declanșat demonstrații și proteste pe străzile orașului Iași, numeroase sindicate din România solidarizându-se. A fost condus pe ultimul drum de peste 5.000 oameni, unii purtând pancarte pe care scria "Prostia guvernanților naște asasini". În urma anchetei, s-a descoperit că în organizarea atentatului au fost implicați directorul de atunci de la Tepro, reprezentantul investitorului ceh și directorul firmei care asigura paza societății.
După pronunțarea sentinței definitive, cehul a făcut o cerere de amânare a executării pedepsei de 8 ani închisoare. Deși avea interdicție de părăsire a teritoriului României, el a părăsit fraudulos România în iulie 2005, cumpărând un pașaport unguresc falsificat. Toate încercările de obținere a extrădării sale din Cehia au fost soldate cu eșec, tribunalele din această țară refuzând să-l extrădeze.
În 1991 societatea a trecut printr-un proces de reorganizare devenind Tepro prin preluarea în totalitate a fostei întreprinderi.
În 2003, societatea a fost cumpărată de LNM Holdings N.V. actualmente ArcelorMittal Tubular Products Holding B.V.
Compania a fost denumita Ispat Tepro, ulterior Mittal Steel Iași, iar actualmente activează sub numele de ArcelorMittal Tubular Products Iași.
Video digi24.ro
În 2003, societatea a fost cumpărată de LNM Holdings N.V. actualmente ArcelorMittal Tubular Products Holding B.V.
Compania a fost denumita Ispat Tepro, ulterior Mittal Steel Iași, iar actualmente activează sub numele de ArcelorMittal Tubular Products Iași.
Video digi24.ro
Adresa - str. Chișinăului nr. 132
67. - 1965 Uzina Metalurgică Iaşi –
Hala de producţie
68. - Uzina metalurgica
69. - Uzina în 2018 via GoogleMaps
70. - Vizita lui Ceaușescu în 1980 la
Întreprinderea Metalurgică din Iași
71. - Întreprinderea Metalurgica Iasi
sos. Tutora nr. 132
72. - Tepro
- Centrale Electrice de Termoficare (C.E.T.) - S.C. CET IAŞI S.A. - 1964sos. Tutora nr. 132
Prima reprezentație a iluminării electrice din Iași și din România s-a realizat la 11 iulie 1868 în grădina caselor Sturza din Copou, unde este acum Spitalul Militar, când s-a aprins Soarele Electric care “s-a arătatu pentru întâiaşi dată şi care întrece totu ce s-au arătatu până acum în felu acesta”.
Poveste alimentării orașului cu energie electrică începe pe 1 decembrie 1886 când se inaugurează noua clădire a Teatrului Naţional Vasile Alecsandri, ocazie cu care se iluminează şi Piaţa Teatrului cu becuri cu arc electric, având ca sursă Uzina Electrică a teatrului iar încălzirea edificiului se face cu abur de la Centrala Termică. Societatea Algemeine Elektricitats Gesellschaft (A.E.G) din Berlin a instalat 1.418 lămpi în interiorul teatrului, în Piață 12 lămpi electrice cu arc voltaic și un an mai târziu 44 lămpi pe strada Golia, până în Piaţa Unirii.
În anul 1899 a urmat punerea în funcţiune în zona Gării a Uzinei de Lumină cu generatoare electrice alimentate de maşini cu abur modernizată în 1924-1938 cu echipamente Diesel de 800CP de producţie elveţiană şi mai târziu încă 6 grupuri Diesel Schulzer elveţiene, toate dotate cu generatoare de 6,3 kV fabricate la uzinele Reşiţa. Uzina de lumină furniza în reţelele oraşului curent alternativ cu tensiune înaltă de 3000 V şi tensiune joasă de 300/150 V. Se afla pe strada Moţoc, numită apoi strada Uzinelor, fiindcă tot acolo se construia şi Uzina electrică a tramvaielor, ce avea să fie dată în exploatare la 1 martie 1900, prima linie fiind cea dintre Gară și Hală. Uzina comunală de Lumină a mai funcţionat până în 1966 când a intrat în funcţiune C.E.T. Iaşi şi apoi, doar ocazional, până în 1973, când, după 74 ani de funcţionare, şi-a încheiat definitiv misiunea.
Odată cu dezvoltarea oraşului a crescut necesitatea de energie așa că în 1962 începe construcția CET I Iaşi în zona industrială a orașului pe Calea Chișinăului.
În 1964 a intrat în funcţiune primul CAF (Cazan de Apă Fierbinte) prin care s-a putut asigura încălzirea blocurilor de locuinţe din zonele Ţuţora şi Socola.
În 1966 s-a pornit două grupuri de cogenerare din Iaşi, două echipamente de tip Ganz cu o putere nominală de 25 MW fiecare. În următorii doi ani au urmat grupurile 3 şi 4, grupuri de fabricaţie românească cu puterea nominală de 50 MW fiecare.
Cererea tot mai mare de energie termică a condus la necesitatea unor noi grupuri de cogenerare care s-au concretizat într-o nouă Centrală Electrică de Termoficare amplasată la circa 10 kilometri de oraş în comuna Holboca unde s-a folosit cărbunele ca și combustibil. În 1986, intra în funcţiune primul grup de la CET II Holboca, urmat la scurt timp de cel de-al doilea. Ambele au puterea nominală de 50 MW şi sunt de fabricaţie românească. Necesarul de lignit era, la momentul acela, de aproximativ 1 milion de tone/an. În anii 1999 – 2000, centrala de la Holboca a trecut de pe lignit pe huilă, după un amplu proces de modernizare.
Începând cu anii 2000, sistemul centralizat de termoficare al oraşului a intrat într-o perioadă dificilă din punct de vedere tehnic și financiar. CET Iaşi a intrat în incapacitate de plată în anul 2011, iar activitatea centralei a fost blocată de sechestrele puse pe conturi de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Rezervele Statului.
În anul 2012, în urma unei licitaţii internaţionale, Municipiul Iaşi a încredinţat viitorul sistemului centralizat de termoficare unui operator privat, pentru o durată de 20 de ani, luând fiinţă Veolia Energie Iaşi SA, o societate deţinută 90% de Veolia Energie România SA şi 10% de Municipiul Iaşi.
În ultimii ani, Municipiul Iaşi a derulat un amplu proiect european de conformare a celor două centrale de producţie (CET I Tudor – pe gaz, respectiv CET II Holboca – pe cărbune) la noile standarde de mediu.
http://www.cet-iasi.ro
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 25C
73. - Clădirea Uzinei Electrice de lângă Teatrul Național
74. - Uzina electrica 1939 din zona Gării
75. - Centrala electrică de termoficare de pe str. Chișinăului în 1960
76. - CET în 1982
77. - CET
78. - CET
- Combinatul de Fibre Sintetice (CFS) - Terom - 1966
Fost Combinatul
de Fibre Sintetice a fost principalul producător din țara noastră de
fibre sintetice şi artificiale şi deţinea 18 brevete de invenţie pentru
obţinerea fibrelor şi firelor.
În 2002 fabrica avea o suprafață de 50 de hectare și 2.300 de salariați iar cu un an înainte înregistrase un profit net operațional de aproape 4 miliarde lei vechi și datorii istorice de peste 300 de miliarde.
În 2002 fabrica avea o suprafață de 50 de hectare și 2.300 de salariați iar cu un an înainte înregistrase un profit net operațional de aproape 4 miliarde lei vechi și datorii istorice de peste 300 de miliarde.
În 2002 doi frați sirieni au achiziționat
pachetul majoritar de acțiuni deținut de APAPS, au plătit 1 milion de dolari și se obligau să investească alte 4,4 milioane de dolari, dar în scurt timp au început să vândă halele și terenurile societății la prețuri mult subevaluate iar banii au fost transferați în conturi din străinătate. În anul 2005 aceștia au
părăsit țara fiind suspectați că ar fi devalizat fabrica pentru a
finanța terorismul internațional.
În 2006 contractul dintre AVAS și afaceriștii sirieni a fost reziliat, iar secțiile Terom de fire, fibre și folie au fost vândute separat. Compania italiană BiVaFil a preluat secția de fire.
În 2012 pe locul halelor Combinatului de Fibre Sintetice a fost construit Complexul comercial EGROS.
Mai multe detalii YouTube , hotnews, iasiorasulmeu.ro
În 2006 contractul dintre AVAS și afaceriștii sirieni a fost reziliat, iar secțiile Terom de fire, fibre și folie au fost vândute separat. Compania italiană BiVaFil a preluat secția de fire.
În 2012 pe locul halelor Combinatului de Fibre Sintetice a fost construit Complexul comercial EGROS.
Mai multe detalii YouTube , hotnews, iasiorasulmeu.ro
Adresa - str. Calea Chișinăului 29
79. - Combinatul de fibre sintetice din Iași
Sos. Tutora nr. 27
Sos. Tutora nr. 27
80. - Terom - Fabricarea fibrelor poliesterice
81. - Combinatul de Fibre Sintetice - Terom
Sos. Tutora nr. 27
Sos. Tutora nr. 27
82. - Uzina de fibre sintetice Iasi -
Sos. Tutora 175
83. - Combinatul de fibre sintetice
84. - Terom
85. - Terom S.A.
86. - Sigla Terom în 2011 dinspre bd. Chimiei
via Google Maps
87. - Complexul de morărit și panificație
88. - Pangran via Google Maps
- Pangran, Vel Pitar - 1967
Complexul Industrial de Morărit și Panificație Iași a luat ființă în anul 1967, având o capacitate de morărit de 220 tone/24h. Totodată în cadrul complexului intră în exploatare în anul 1986 Fabrica de pâine, biscuiți și paste făinoase.
Complexul Industrial de Morărit și Panificație Iași a luat ființă în anul 1967, având o capacitate de morărit de 220 tone/24h. Totodată în cadrul complexului intră în exploatare în anul 1986 Fabrica de pâine, biscuiți și paste făinoase.
În perioada 1964-1990 acesta a cunoscut mărirea capacității de fabricație a pâinii la 42 tone/zi și transformarea în societate comercială privată sub denumirea de S.C PANGRAN S.A.
Începând cu anul 2007, Șapte Spice, firmă din holdingul Vel Pitar, a investit în moara din Iași prin achiziția de utilaje noi dintre cele mai performante pentru o capacitate de peste 230 tone grâu măcinat/zi.
Moara Șapte Spice Iași este una dintre cele mai mari din zona Moldovei, având un portofoliu diversificat de făinuri standard, acordând o grijă deosebită calității acestora.
Adresa - Calea Chișinăului, nr. 33
Începând cu anul 2007, Șapte Spice, firmă din holdingul Vel Pitar, a investit în moara din Iași prin achiziția de utilaje noi dintre cele mai performante pentru o capacitate de peste 230 tone grâu măcinat/zi.
Moara Șapte Spice Iași este una dintre cele mai mari din zona Moldovei, având un portofoliu diversificat de făinuri standard, acordând o grijă deosebită calității acestora.
Adresa - Calea Chișinăului, nr. 33
- Întreprinderea de Mătase Victoria - Tomiris - Teba - 1968
În 1950 Fabrica de filare și țesătură Victoria avea sediul pe strada Vasile Lupu unde lucrau aproape 2.000 de muncitori.
În 1956 a fuzionat cu Fabrica de textile Ţesătura mărind capacitatea întreprinderii la 27.808 fuse şi 1.330 războaie mecanice.
În 1950 Fabrica de filare și țesătură Victoria avea sediul pe strada Vasile Lupu unde lucrau aproape 2.000 de muncitori.
În 1956 a fuzionat cu Fabrica de textile Ţesătura mărind capacitatea întreprinderii la 27.808 fuse şi 1.330 războaie mecanice.
Înainte
de 1989, fabrica purta denumirea de Întreprinderea de Mătase Victoria
Iaşi apoi a fost redenumită Tomiris. A fost privatizată în anul 2000 apoi achiziționată de
TEXTIL SA, devenită ulterior TEBA Industries.
Fabrica producea atât materie primă țesături din poliester și poliamidă,
tricotaje și produse finite îmbrăcăminte pentru copii, aproximativ 98%
din capacitatea de producție mergând la export.
În anul 2008 compania a închis fabrica din Arad și a relocat activitatea la Iași dar peste un an s-a decis închiderea activității de producție.
Pe
locul fostei Fabrici de mătase se dorește construcția Complexului
rezidențial Silk District pe o suprafaţă de aproximativ 100.000 mp.
Adresa - str. Calea Chișinăului 22
89. - Fosta clădire Tomiris azi ISPAL
90. - Țesătoria de Mătase Iași în 1973
91. - Țesătoria Victoria în 1973
via euscreen.eu
via euscreen.eu
- Compan - 1968
Complexul de morărit şi panificaţie a fost înființat în 1968 iar în 1992 a devenit Compan.
Moara de grâu era situată în cartierul Păcurari, pe strada Moara de Foc nr. 2, cunoscută de ieșeni sub numele de Moara 1 Mai, fiind una dintre cele mai vechi mori din țară ajungând la o capacitate de măcinat de 150 de tone pe zi.
La secția de panificație Atelierul 3 cunoscută de ieșeni sub denumirea de Cuptorul de Aur din zona Podu Roș, este una din cele mai vechi secții de producere a pâinii din oraș. Încă din anul 1963, aici se realizau produse de panificație de cea mai înaltă calitate, conform rețetelor tradiționale.
- Ceramica, Întreprinderii de Materiale de Construcţii (I.M.C.) - 1969
Compania a fost înfiinţară în 1969 sub numele de Fabrica de produse ceramice.
În anul 1973, prin unificarea cu fabrica de betoane armate, s-au pus bazele Întreprinderii de Materiale de Construcţii (I.M.C.) Iaşi având două secţii: secţia de produse ceramice şi secţia de prefabricate.
În 1991 cele două secţii au devenit societăţi comerciale independente, sucursale ale S.C. SOMACO S.A. Bucureşti, iar din anul 1992, SC CERAMICA SA Iaşi a devenit companie independentă.
În anul 1973, prin unificarea cu fabrica de betoane armate, s-au pus bazele Întreprinderii de Materiale de Construcţii (I.M.C.) Iaşi având două secţii: secţia de produse ceramice şi secţia de prefabricate.
În 1991 cele două secţii au devenit societăţi comerciale independente, sucursale ale S.C. SOMACO S.A. Bucureşti, iar din anul 1992, SC CERAMICA SA Iaşi a devenit companie independentă.
În anul 2007, pachetul majoritar de acţiuni a fost preluat de Advent International care a realizat investiţii şi schimbări majore în companie, iar din 2014 compania este deţinută majoritar de fondul de investiţii ADM Capital.
În 2015 Compania Ceramica SA Iaşi și-a schimbat denumirea în Brikston Construction Solutions SA.
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 176
93. - Brikston
- Tehnoton Iași - 1972
În 1960 au fost înființată la București Uzina Electronica care prelua fabrica Radio Popular unde s-au produs radiouri, televizoare dar și tranzistoare, diode semiconductoare, condensatoare electrolitice etc.
În 1972, datorită cererii mari de produse electronice, s-a construit la Iași întreprinderea Tehnoton pentru fabricarea radioreceptoarelor.
În 1975 începe producția echipamentelor de televiziune cu circuit închis după o licență Siemens iar până în 1979 Tehnoton a primit documentaţiile, echipamentele tehnologice şi uneltele folosite anterior la Uzina Electronica din Bucureşti.
Până în 1989 Tehnoton a devenit unul dintre principalii producători de aparate de radio cum ar fi renumitele modele Gloria și Cosmos dar și modele Univers, Solo, Milcov, Bucur, casetofoane și magnetofoane.
Întreprinderea Tehnoton realiza radioreceptoare tranzistorizate precum Alfa, Apollo, Bhrams, Cosmos 3, Gamma, Gloria 3, Inter, Madrigal, Mangalia 2, Milcov, Mondial, Neptun 76, Pacific 4 sau Predeal 2.
În 1979 la Tehnoton s-au produs peste 560.000 de receptoare dintre care au fost exportate peste 178.000 în țări ca Albania, Marea Britanie, Chile, Egipt, Franţa, R. D. Germană, R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă, R. S. F. Iugoslavă, Statele Unite ale Americii şi Sudan.
După 1980 Tehnoton a mai produs şi alte modele: Alfa 2 (1981), Solo 100 (1983), Solo 300, Solo 500, Gama (1984), Gloria 3 (1984), Song (1985), Gloria 4 (1987), Gloria 5 (1991), Iris (1992), ultimele având şi circuite integrate.
De asemenea Tehnoton producea sisteme de televiziune în circuit închis și echipamente de radiocomunicație maritimă pentru România și alte țări din Europa de Est.
În 1960 au fost înființată la București Uzina Electronica care prelua fabrica Radio Popular unde s-au produs radiouri, televizoare dar și tranzistoare, diode semiconductoare, condensatoare electrolitice etc.
În 1972, datorită cererii mari de produse electronice, s-a construit la Iași întreprinderea Tehnoton pentru fabricarea radioreceptoarelor.
În 1975 începe producția echipamentelor de televiziune cu circuit închis după o licență Siemens iar până în 1979 Tehnoton a primit documentaţiile, echipamentele tehnologice şi uneltele folosite anterior la Uzina Electronica din Bucureşti.
Până în 1989 Tehnoton a devenit unul dintre principalii producători de aparate de radio cum ar fi renumitele modele Gloria și Cosmos dar și modele Univers, Solo, Milcov, Bucur, casetofoane și magnetofoane.
Întreprinderea Tehnoton realiza radioreceptoare tranzistorizate precum Alfa, Apollo, Bhrams, Cosmos 3, Gamma, Gloria 3, Inter, Madrigal, Mangalia 2, Milcov, Mondial, Neptun 76, Pacific 4 sau Predeal 2.
În 1979 la Tehnoton s-au produs peste 560.000 de receptoare dintre care au fost exportate peste 178.000 în țări ca Albania, Marea Britanie, Chile, Egipt, Franţa, R. D. Germană, R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă, R. S. F. Iugoslavă, Statele Unite ale Americii şi Sudan.
După 1980 Tehnoton a mai produs şi alte modele: Alfa 2 (1981), Solo 100 (1983), Solo 300, Solo 500, Gama (1984), Gloria 3 (1984), Song (1985), Gloria 4 (1987), Gloria 5 (1991), Iris (1992), ultimele având şi circuite integrate.
De asemenea Tehnoton producea sisteme de televiziune în circuit închis și echipamente de radiocomunicație maritimă pentru România și alte țări din Europa de Est.
După 1992 a început producția de aragaze, mașini de spălat, echipamente pentru calea ferată, confecții metalice din tablă de aluminiu pentru export, soluții de iluminat cu LED și din 2012 o nouă gamă de produse electrocasnice incorporabile MAGNUS.
Tehnoton a fost privatizată în anul 2000 și este acum partea principală a Grupului Omega-Tehnoton. În acest moment este specializată în prelucrarea metalelor și a materialelor plastice, precum și în producerea de dispozitive electronice.
A deschis în 2006 o fabrică de aragazuri la Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo.
http://www.tehnoton.com
Adresa - str Calea Chișinăului 43
94. - Tehnoton - Secția Bobinaj
95. - Tehnoton
96. - Omega Tehnoton Group
97. - Întreprindere pentru produse Radiotehnice de larg consum
si echipament de radiocomunicații profesionale
Sos. Tutora nr. 43
98. - Ion Iliescu în vizita la Tehnoton în anul 2003
99. - Radioreceptoare
100. - Reclama Aparat Radio
101. - Radioreceptorul Albatros
102. - Tehnoton - Jupiter 2
103. - Radio Cora 3
104. - Radio Golf
107. - Radioreceptor Staționar Brahms - 1971
108. - Radio Inter RST 4 - 1978
109. - Pick-up cu amplificator Allegro Tehnoton
110. - Radio Gloria - Tehnoton Iași produs în 1980
- Comat - 1973
Societatea Comercială Comat SA a fost înființată în anul 1973 devenind societate pe acțiuni în 1991. Obiectul principal de activitate al societății constă în comercializarea en-gros și en-detail de produse pentru construcții: tablă zincată, ţevi sudate de construcţii şi instalaţii, oţel beton, plase sudate, cuie, unelte şi scule, gresie, faianţă, echipamente de protecţie, produse chimice şi de curăţenie, produse din cauciuc şi PVC etc.
Societatea ocupă o suprafață de peste 120.000 m pătrați cu o rețea de căi de acces auto și feroviare, rampe de încărcare descărcare, rețele electrice, apă și alte utilități edilitare necesare desfășurării fluxului comercial.
http://comatis.5net.ro/ro
Adresa - Str. Sergent Grigore Ioan nr. 7
- Combinat de Utilaj Greu (CUG) - FORTUS - 1977
Societatea Comercială Comat SA a fost înființată în anul 1973 devenind societate pe acțiuni în 1991. Obiectul principal de activitate al societății constă în comercializarea en-gros și en-detail de produse pentru construcții: tablă zincată, ţevi sudate de construcţii şi instalaţii, oţel beton, plase sudate, cuie, unelte şi scule, gresie, faianţă, echipamente de protecţie, produse chimice şi de curăţenie, produse din cauciuc şi PVC etc.
Societatea ocupă o suprafață de peste 120.000 m pătrați cu o rețea de căi de acces auto și feroviare, rampe de încărcare descărcare, rețele electrice, apă și alte utilități edilitare necesare desfășurării fluxului comercial.
http://comatis.5net.ro/ro
Adresa - Str. Sergent Grigore Ioan nr. 7
111. - Comat Iași
- Combinat de Utilaj Greu (CUG) - FORTUS - 1977
La 31 iulie 1976 au fost inaugurate lucrările de construcție la Combinat de Utilaj Greu (CUG) în prezența lui Nicolae Ceaușescu, fiind inaugurat în 1977 după o investiție de 16 mld. lei la cursul valabil în acea perioadă.
Cartiere întregi s-au construit în oraş pentru a oferi loc de cazare celor care lucrau în secţiile uzinei. CUG, Nicolina, Bulevardul Poitiers sunt zone amenajate special pentru muncitori, cu blocuri dotate cu toate utilităţile.
Cartiere întregi s-au construit în oraş pentru a oferi loc de cazare celor care lucrau în secţiile uzinei. CUG, Nicolina, Bulevardul Poitiers sunt zone amenajate special pentru muncitori, cu blocuri dotate cu toate utilităţile.
În 1981 este finalizată prima secție de turnătorie de oțel care se adaugă la cea de fontă. La cel mai mare combinat de utilaj greu din sud-estul Europei lucrau în anii 80 peste 12.000 de oameni, iar piesele fabricate aici ajungeau în America de Sud, Europa Occidentală sau Asia.
Principala marfă erau „structurile sudate şi funcţionale", se produceau utilaje tehnologice și piese de schimb pentru metalurgie, siderurgie, industria cimentului, transporturi navale, feroviare şi rutiere, industria energetică sau minerit.
Înainte de 1989 s-au produs și blindaje pentru tancuri, după evenimentele cunoscute sub numele de "Primăvara de la Praga", Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare care necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La Nicolina s-au produs piese tancului TR-85, versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77.
Înainte de 1989 s-au produs și blindaje pentru tancuri, după evenimentele cunoscute sub numele de "Primăvara de la Praga", Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare care necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al țării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La Nicolina s-au produs piese tancului TR-85, versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77.
În 2003 a fost cumpărată de către compania Metalexportimport iar în 2008 compania a inițiat starea de insolvență .
Adresa - bd. Poitiers nr. 10 C
119. - Fortus
112. - 15 septembrie 1980 - Vizita de lucru la CUG Iasi
113. - Ceaușescu pe platforma Combinatului de Utilaj Greu
114. - Fortus SA
115. - Utilaje turnate la Fortus
116. - Utilaje turnate la Fortus
117. - Fortus
118. - Vedere spre CUG
117. - Fortus
120. - Fortus
121. - Fortus S.A.
- Uzina de prelucrare a maselor plastice - SC Moldoplast Iași - 1966?/1991
Moldoplast este o companie producătoare de materiale metalice și plastice adică folii, tuburi PVC și profile din materiale plastice.
În anul 1989 fabrica avea 2.700 de angajați. În 2007 acționarul majoritar era Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În anul 2011, compania a intrat în insolvență.
Având datorii de 3 mil. euro, în 2015 Moldoplast a fost cumpărată cu 1 mil. euro de firma ieșeană International Import Export, patronată de un om de afaceri sirian. Fabrica avea 9,2 hectare cu terenuri și hale în valoare cel puțin 9 milioane de euro. La scurt timp noul patron a vândut Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI), adică tot statului, sediul administrativ al fabricii de 1.500 mp pentru 2,8 milioane euro.
Pe locul halelor Moldoplast s-a construit un magazin Baumax (Leroy Merlin) al cărui coproprietar era afaceristul sirian.
Alte detalii - topiasi.ro, ziaruldeiasi.ro
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 23 C
- SC Lactis SA - 1977?/1992
Compania de prelucrare a laptelui SC Lactis SA a fost înființată în 1992 pe structura fostei fabrici comuniste de prelucrare a laptelui de la Iași. În anul 1990 avea peste 1.000 de salariați.
Declinul societății a început încă din 2007 după o serie de împrumuturi contractate și neachitate.
Falimentul a fost declarat în 2016, iar în perioada insolvenței firma a avut ani cu profit obținut din chiriile pentru clădirile administrative ocupate de alte societăți comerciale.
S-a încercat vânzarea fabricii care deținea 16.000 metri pătrați de teren, clădiri administrative, magazii și echipamente. O parte a patrimoniului Lactis SA a fost obținut de un afacerist gălățean care a vândut-o prin intermediul unor firme fantoma.
Mai multe pe dezvaluirea.ro
Adresa - bd. Metalurgiei 8C
Moldoplast este o companie producătoare de materiale metalice și plastice adică folii, tuburi PVC și profile din materiale plastice.
În anul 1989 fabrica avea 2.700 de angajați. În 2007 acționarul majoritar era Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). În anul 2011, compania a intrat în insolvență.
Având datorii de 3 mil. euro, în 2015 Moldoplast a fost cumpărată cu 1 mil. euro de firma ieșeană International Import Export, patronată de un om de afaceri sirian. Fabrica avea 9,2 hectare cu terenuri și hale în valoare cel puțin 9 milioane de euro. La scurt timp noul patron a vândut Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI), adică tot statului, sediul administrativ al fabricii de 1.500 mp pentru 2,8 milioane euro.
Pe locul halelor Moldoplast s-a construit un magazin Baumax (Leroy Merlin) al cărui coproprietar era afaceristul sirian.
Alte detalii - topiasi.ro, ziaruldeiasi.ro
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 23 C
122. - Uzina de prelucrare a maselor plastice
123. - Moldoplast dinspre clădirea Sinta (fost Centrul de Calcul Iași)
pe str. Calea Chișinăului
pe str. Calea Chișinăului
124. - Reclama Moldoplast - șoseaua Tutora nr. 95
125. - Uzina de prelucrare a maselor plastice Iași
- SC Lactis SA - 1977?/1992
Compania de prelucrare a laptelui SC Lactis SA a fost înființată în 1992 pe structura fostei fabrici comuniste de prelucrare a laptelui de la Iași. În anul 1990 avea peste 1.000 de salariați.
Declinul societății a început încă din 2007 după o serie de împrumuturi contractate și neachitate.
Falimentul a fost declarat în 2016, iar în perioada insolvenței firma a avut ani cu profit obținut din chiriile pentru clădirile administrative ocupate de alte societăți comerciale.
S-a încercat vânzarea fabricii care deținea 16.000 metri pătrați de teren, clădiri administrative, magazii și echipamente. O parte a patrimoniului Lactis SA a fost obținut de un afacerist gălățean care a vândut-o prin intermediul unor firme fantoma.
Mai multe pe dezvaluirea.ro
Adresa - bd. Metalurgiei 8C
126. - Lactis
- IMAMUS, Agmus - ?
IMAMUS a produs utilaje și agregate din aproape toate domeniile industriale începând de la industria textilă și alimentară până la cea siderurgica și petrolieră sau a mineritului.
Compania SC Agmus SA a fost privatizată în anul 2004.
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 32 C
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 32 C
127. - IMAMUS
- Întreprinderea Mecanică pentru Agricultură și Industrie Alimentară (IMAIA) - IMA S.A.
În 1887 se înființează fabrica FORTUNA care producea piese prelucrate din lemn. În 1932 își schimbă profilul și execută piese de schimb pentru industria textilă schimbându-și numele în TEXA-PRET.
Începând din anul 1950 activitatea firmei se axa pe reparaţii de utilaj agricol, iar apoi pe fabricarea de piese de schimb pentru tractoare şi maşini agricole. Înainte de revoluție fabrica avea un profil de fabricaţie complex, realizând utilaje şi Instalaţii pentru agricultură şi industria alimentară (IMAIA).
După 1989 a primit numele de IMA S.A. (Instalaţii pentru Morărit şi Alimentaţie) și a intrat în subordinea Ministerului Agriculturii.
În anul 2004 sediul fabricii de mașini agricole de lângă pasarela care leagă zona Podului de Piatră de cartierul Alexandru cel Bun a fost vândută către Kaufland, fabrica a fost demolată în 2005 iar mai târziu aici s-a deschis magazinul Kaufland Pavlov.
În 2008 IMA S.A. (Industria Mecanică Automată) a fost preluată de Concept Investment Brașov care achiziționase și o parte din terenurile și halele societății Nicolina S.A.
În anul 2012 IMA SA a intrat în insolvență.
- link poze demolarea fabricii în 2005
- alte informații
Adresa - str. Pavlov nr. 14
- Panifcom
În 1887 se înființează fabrica FORTUNA care producea piese prelucrate din lemn. În 1932 își schimbă profilul și execută piese de schimb pentru industria textilă schimbându-și numele în TEXA-PRET.
Începând din anul 1950 activitatea firmei se axa pe reparaţii de utilaj agricol, iar apoi pe fabricarea de piese de schimb pentru tractoare şi maşini agricole. Înainte de revoluție fabrica avea un profil de fabricaţie complex, realizând utilaje şi Instalaţii pentru agricultură şi industria alimentară (IMAIA).
După 1989 a primit numele de IMA S.A. (Instalaţii pentru Morărit şi Alimentaţie) și a intrat în subordinea Ministerului Agriculturii.
În anul 2004 sediul fabricii de mașini agricole de lângă pasarela care leagă zona Podului de Piatră de cartierul Alexandru cel Bun a fost vândută către Kaufland, fabrica a fost demolată în 2005 iar mai târziu aici s-a deschis magazinul Kaufland Pavlov.
În 2008 IMA S.A. (Industria Mecanică Automată) a fost preluată de Concept Investment Brașov care achiziționase și o parte din terenurile și halele societății Nicolina S.A.
În anul 2012 IMA SA a intrat în insolvență.
- link poze demolarea fabricii în 2005
- alte informații
Adresa - str. Pavlov nr. 14
128. - Sigla S.C. IMA S.A. Iași
pe o Moară de porumb
pe o Moară de porumb
129. - Societatea comerciala IMA S.A. Iași
- Panifcom
Povestea începe în 1905 când Mihail Holicov se afla pe Potemkin, cel mai mare vas de război al imperiului rus. Suportând cu greu condițiile, întregul echipaj format din 750 persoane s-a răsculat împotriva regimului și în consecință au fost declarați trădători și interziși în Imperiul Rus, așa că au acostat în portul Constanța. Mihail Holicov a ajuns în cele din urmă pe moșia boierului Mișu Ștefănescu (din Goiești – Iași) găsindu-și de lucru ca mecanic la moara boierului. El își întemeiază o familie rămânând pe meleagurile Moldovei.
Moștenind tradiția cu o reputație impunătoare în domeniul morăritului, Petru Holicov, în 1924, plecând de la moara mică a reușit să țină pasul dezvoltându-se într-un ritm dinamic, ajungând să dețină și să controleze mai multe mori din județul Iași.
Ștafeta a fost preluată în 1994 de Ștefan Holicov care împreună cu Liviu Balanici au susținut financiar și managerial dezvoltând ceea ce este astăzi Panifcom.
Adresa - str. Calea Chișinăului nr. 29
- Imagini din anul 1969 cu Fabricile din Iași:
- Imagini din anul 1969 cu Fabricile din Iași:
130. - Fabricile din Iași - 1969
via British Pathé
- Imagini de la Parada comunistă din Piața Unirii, la data de 23 August 1974 pentru a sărbători 30 de ani de la Lovitura de stat din 1944 și al XI-lea Congres al Partidului Comunist Român.
Se remarcă Hotelul Traian, Hotelul Unirea și parada muncitorilor de la Întreprinderea de Tricotaje Moldova, Combinatul de Fibre Sintetice (CFS) și Întreprinderea de Mătase Victoria.
131. - Paradă zona Piața Unirii
Într-un Anuar de pe la 1900 se vorbește de fabricile din Iași:
- Fabrica de
parchet și tâmplărie Fortuna Pinkelstein (1887),
- Fabrica de cordage și
sfori Wachtel Vignali & C-ie (1886),
- Fabrica de bumbac-in Moldovean
Rizescu & C-ie (1900).
În Bilanțul spitalului israelit din 1925 se vorbește de câteva fabrici care au donat bani, unele sunt din Iași: Solomon et Fii Fabrica Fulger, Fabrica Fusul, Fabrica de Sticlărie Maxut Fraţii Stern & Lizorovici, Fabrica de bere Brestecico, Fabrica Textila, Fabrica de Postav Porecky et Co., Moara Moldova, Societatea Mercur, Textilimport, Metalurgia, Firma Britania, Moldova-Forestieră, Moldova-Petroliferă, Firma Ferrum, Ceasornicăria Engel, Magazinul Imperial, Magazinul Jupiter, Societatea Pentagon, Moara Păcurari, Fraţii Weinrauch (Banca Generală), Moritz Marcovici (Banca Moldova), La Briliant.
În Cel mai nou ghid al orașului Iași 1932-1932
- Fabrica Dobrogeanu -
din Șoseaua Nicolina cu Piuă de bătut suman, Torcătorie și vopsitorie
chimică. Avea birouri în str. Anastasie Panu 39, (pavilionul comunei),
Str. Sărărie 13 vizavi de Reg. 7 Roşiori
- Fabrica sistematică de cărămizi și țigle Frații Rameder fondata în 1895 - lângă abatorul comunei
- Fabrica de luminări de ceara și parafina Ioan N. Haraga - str. Sf. Lazăr 18 bis lângă Plevna
- Fabrica de mezeluri Tătărașul - str. Stejar 54
- Fabrica de ţesături şi tricotaj Progresul - str. Sinagogelor 8.
- Fabrica de ţesături și tricotaj Specterman - str. Ștefan cel Mare 45
- Fabrica de țesături şi tricotaj Țesătura Păcurari - str. Moara de Foc 6
- Fabrica de ţesături și tricotaj Țesătura Victoria - str. Ciornei 4
- Fabrica de țesături și tricotaj Manor - Str. Sf. Andrei 5
- Fabrica de țesături și tricotaj Bucovina - str. Elena Doamna 58
- Fabrica de ţesături şi tricotaj Țesătura Iaşi - str. Socola 157,
- Fabrica de ţesături şi tricotaje Trancu - str. Trancu 2
- Fabrica de țesături şi tricotaje Perfecţiunea - str. Uzinelor 88
- Fabrica de ţesături și tricotaj Textila Iaşi - Copou.
- Fabrica de ţesături şi tricotaje Țesătoria mătasei - str. Smârdan 70.
- Fabrica de broderie - str. Golia 7.
- Fabrica de ţesătorie Leon David - str. I. C. Brătianu 33.
- Fabrică de boianjerie Ideal - str. Pantelimon 42, -
- Fabrica de boianţerie Martin Buckholzer - str. Păcurari 113.
- Fabrica de boianjerie Floridas, (G. Lust-garden) - str. Sf. Lazăr.
- Fabrica de oţet Carpaţii - str. Nicolina 52,
- Fabrica de lumânări Popovici Gh. Ioan - str. Anastasie Panu 67
- Fabrica de lumânări Rozina, Mah. Lăutari 52,
- Fabrica de lumânări Ioan N. Haraga - str. Sf. Lazăr 18 bis.
- Fabrica de săpun şi lumânări Carmen Sylva - str Nicolina 38.
- Fabrica de săpun şi lumânări Cerbu - str. Tăetoarea 10,
- Fabrica de săpun Olimpia - str. Socola 2.
- Fabrica de săpun Bercovici Lupu - str. Cetatea mică 1.
- Fabrica de rom, cogneac şi liqueuri Isvorul Moldovei - str. Ghica Vodă 22.
- Fabrica de rom, cogneac şi liqueuri Raiul - șos. Păcurari 70.
- Fabrica de oglinzi Emil Bergher - str. Palat 62,
- Fabrica de oglinzi J. Ilie Mendelsohn str. Sf. Lazăr 27.
- Fabrica de cadre şi galerii Fulger - str. Uzinelor 76.
- Fabrica de mobile de fier și turnătorie Vulcan - str. Păcurari 174,
- Fabrica de tâmplărie Gh. Sehreiner - strada Sf. Andrei.
- Fabrica de cărămizi Iancu Bergher - sos. Nicolina
- Fabrica metalurgică I. Marek - str. Socola 127
- Fabrica de sumane (Piuă) Dobrogea - Soș. Nicolina 11.
- Fabrica de sumane (Piuă Transilvania - Soş. Racoviţă 2.
- Fabrica de cufere, geamantane și serviete - La Oradia Mare str. Palat 43
- Fabrica de perii şi bidinele Elcovici Aizic - str. Costache Negri 2,
- Fabrica de acid carbonic Fermentul - Platoul Abatorului,
- Fabrica de acid carbonic Nicolina - str. Crucei 60
- Fabrica de bere Brestecico - Sos. Racoviţă 13
- Fabrica de bere Zimbru - str. Păcurari 91
- Fabrica de tăbăcărie Iacob Moscu și Iacob Iosef - Bd. Brătianu,
- Fabrica de rahat Alexiades Hristea - Bd. Ferdinand 7,
- Fabrica de bomboane Energia - str. Elena Doamna 27,
- Fabrica de halva, rahat și bomboane Smirna - str. Nicolina 72,
- Fabrica Industria lânei - str. Socola 96,
- Fabrica de făină Dacia - str. Niciman 67,
- Moara I. Fruchtman - Soş. Moara de Foc 6.
- Moara Nicolina - str, Nicolina 67,
- Moara Victoria - str. Nicolina 10.
- Depozitul de cherestea şi lemne de foc Moliftul - str. Socola 185,
- Depozitul La Încrederea - str. Uzinei 13,
- Depozitul La Bradul - str. Uzinei 9.
- Depozitul La zece brazi - str. Sf. Lazăr 44,
- Depozitul Transilvaniei - str. Sf. Lazăr 61.
- Depozitul Bradul verde - Bd. Ferdinand 70,
- Depozitul Forestiera Iaşi - str. Nicolina 39,
- Depozitul Bicazul Forestier - Soş. Naţională 1.
- Depozitul Dumbrava - Soș. Nicolina 2,
- Depozitul Pinul - Soş. Nicolina 90,
- Depozitul Teiul Moldovei - str. Sf. Andrei 63,
- Depozitul Dorna - str. Aurel Vlaicu 66.
- Depozitul Bradul Ardealului - Bd. Brătianu 72
- Fabrica sistematică de cărămizi și țigle Frații Rameder fondata în 1895 - lângă abatorul comunei
- Fabrica de luminări de ceara și parafina Ioan N. Haraga - str. Sf. Lazăr 18 bis lângă Plevna
- Fabrica de mezeluri Tătărașul - str. Stejar 54
- Fabrica de ţesături şi tricotaj Progresul - str. Sinagogelor 8.
- Fabrica de ţesături și tricotaj Specterman - str. Ștefan cel Mare 45
- Fabrica de țesături şi tricotaj Țesătura Păcurari - str. Moara de Foc 6
- Fabrica de ţesături și tricotaj Țesătura Victoria - str. Ciornei 4
- Fabrica de țesături și tricotaj Manor - Str. Sf. Andrei 5
- Fabrica de țesături și tricotaj Bucovina - str. Elena Doamna 58
- Fabrica de ţesături şi tricotaj Țesătura Iaşi - str. Socola 157,
- Fabrica de ţesături şi tricotaje Trancu - str. Trancu 2
- Fabrica de țesături şi tricotaje Perfecţiunea - str. Uzinelor 88
- Fabrica de ţesături și tricotaj Textila Iaşi - Copou.
- Fabrica de ţesături şi tricotaje Țesătoria mătasei - str. Smârdan 70.
- Fabrica de broderie - str. Golia 7.
- Fabrica de ţesătorie Leon David - str. I. C. Brătianu 33.
- Fabrică de boianjerie Ideal - str. Pantelimon 42, -
- Fabrica de boianţerie Martin Buckholzer - str. Păcurari 113.
- Fabrica de boianjerie Floridas, (G. Lust-garden) - str. Sf. Lazăr.
- Fabrica de oţet Carpaţii - str. Nicolina 52,
- Fabrica de lumânări Popovici Gh. Ioan - str. Anastasie Panu 67
- Fabrica de lumânări Rozina, Mah. Lăutari 52,
- Fabrica de lumânări Ioan N. Haraga - str. Sf. Lazăr 18 bis.
- Fabrica de săpun şi lumânări Carmen Sylva - str Nicolina 38.
- Fabrica de săpun şi lumânări Cerbu - str. Tăetoarea 10,
- Fabrica de săpun Olimpia - str. Socola 2.
- Fabrica de săpun Bercovici Lupu - str. Cetatea mică 1.
- Fabrica de rom, cogneac şi liqueuri Isvorul Moldovei - str. Ghica Vodă 22.
- Fabrica de rom, cogneac şi liqueuri Raiul - șos. Păcurari 70.
- Fabrica de oglinzi Emil Bergher - str. Palat 62,
- Fabrica de oglinzi J. Ilie Mendelsohn str. Sf. Lazăr 27.
- Fabrica de cadre şi galerii Fulger - str. Uzinelor 76.
- Fabrica de mobile de fier și turnătorie Vulcan - str. Păcurari 174,
- Fabrica de tâmplărie Gh. Sehreiner - strada Sf. Andrei.
- Fabrica de cărămizi Iancu Bergher - sos. Nicolina
- Fabrica metalurgică I. Marek - str. Socola 127
- Fabrica de sumane (Piuă) Dobrogea - Soș. Nicolina 11.
- Fabrica de sumane (Piuă Transilvania - Soş. Racoviţă 2.
- Fabrica de cufere, geamantane și serviete - La Oradia Mare str. Palat 43
- Fabrica de perii şi bidinele Elcovici Aizic - str. Costache Negri 2,
- Fabrica de acid carbonic Fermentul - Platoul Abatorului,
- Fabrica de acid carbonic Nicolina - str. Crucei 60
- Fabrica de bere Brestecico - Sos. Racoviţă 13
- Fabrica de bere Zimbru - str. Păcurari 91
- Fabrica de tăbăcărie Iacob Moscu și Iacob Iosef - Bd. Brătianu,
- Fabrica de rahat Alexiades Hristea - Bd. Ferdinand 7,
- Fabrica de bomboane Energia - str. Elena Doamna 27,
- Fabrica de halva, rahat și bomboane Smirna - str. Nicolina 72,
- Fabrica Industria lânei - str. Socola 96,
- Fabrica de făină Dacia - str. Niciman 67,
- Moara I. Fruchtman - Soş. Moara de Foc 6.
- Moara Nicolina - str, Nicolina 67,
- Moara Victoria - str. Nicolina 10.
- Depozitul de cherestea şi lemne de foc Moliftul - str. Socola 185,
- Depozitul La Încrederea - str. Uzinei 13,
- Depozitul La Bradul - str. Uzinei 9.
- Depozitul La zece brazi - str. Sf. Lazăr 44,
- Depozitul Transilvaniei - str. Sf. Lazăr 61.
- Depozitul Bradul verde - Bd. Ferdinand 70,
- Depozitul Forestiera Iaşi - str. Nicolina 39,
- Depozitul Bicazul Forestier - Soş. Naţională 1.
- Depozitul Dumbrava - Soș. Nicolina 2,
- Depozitul Pinul - Soş. Nicolina 90,
- Depozitul Teiul Moldovei - str. Sf. Andrei 63,
- Depozitul Dorna - str. Aurel Vlaicu 66.
- Depozitul Bradul Ardealului - Bd. Brătianu 72
- Listă cu câteva unităţi industriale din judeţul Iaşi între 1949-1977:
1949-1950 Filatura Iaşi
1955 Fabrica de antibiotice Iaşi
1966 Combinatul de fire și fibre sintetice Iaşi
1967 Întreprinderea mecanică Nicolina
1968 Complexul de morărit şi panificaţie
1968 Întreprinderea (ţesătorie) de mătase ,,Victoria”
1969 Întreprinderea de materiale de construcţie
1970 Complexul de legume-fructe
1971 Întreprinderea de nutreţuri combinate
1972 Întreprinderea de utilaje, piese de schimb şi reparaţii
1973 Întreprinderea de tricotaje şi perdele Paşcani
1974 Întreprinderea Tehnoton Iaşi
1976 Întreprinderea de maşini agregat şi maşini-unelte speciale
1977 Fabrica de încălţăminte Târgu Frumos
132. - Ziarul Opinia, decembrie 1948
Întreprinderi în 1948 - Fabrica 23 August, E.T.A.C.S., Lupta Moldovei,
Cooperativa de producţie 1 Mai, Atelier Fraţii Kaizerman, Atelier
nasturi Iosif Abramovici, Ţesătura, C.A.M., S.A.R.P., fabrica Butonia,
fabrica Cristalia, fabrica Sideful, Turnătoria Ganciu, atelier tâmplărie
I.P.E.I.L (fost Weisman), atelier tâmplărie Schreiner str. Sf. Andrei,
Apretura Bahlui, fabrica oglinzi Victoria, Industriile Unite, fabrica
Raistor, fabrica Mendelsohn, Administraţia Financiară, tâmplăra mecanică
Fulger, Tabacaria Iaşul, atelierul de nasturi I. Reinhorn.
- Unităţi industriale din judeţul Iaşi
Întreprinderea de electricitate şi tramvaie Iaşi, Societatea comunală a apelor potabile Iaşi, Fabrica de sticlă Lespezi, Fabrica de sticlă Hârlău, Fabrica de ţigarete, Combinatul de utilaj greu Iaşi, Uzina de reparat material rulant Paşcani (Atelierele CFR Paşcani), Filatura "Aurora", Fabrica de pâine Târgu Frumos, Fabrica de stofe tricotate Târgu Frumos, Uzina metalurgică Iaşi, Întreprinderea de ulei "Unirea", Centrala electrică şi de termoficare 200MW, Staţia PECO Bucium Iaşi, Staţia PECO Păcurari Iaşi, Fabrica de mobilă, Fabrica de tricotaje "Moldova", Fabrica "Ţesătura", Întreprinderea de prelucrare a maselor plastice Hârlău, Fabrica de zahăr Paşcani, Fabrica de produse finite din lemn "Mobila" Hârlău, Trustul de construcţii locale, Întreprinderea "Textila Roşie", Fabrica de ţigarete, Fabrica de paste făinoase Iaşi, Fabrica de vată hidrofilă Iaşi, Întreprindere poligrafică Iaşi, Centru de prelucrarea bumbacului Iaşi, Centrul de prelucrare a inului şi cânepii în întreprinderi integrate Iaşi, Abator Iaşi, Combinat avicol Iaşi, Combinat de produse lactate Iaşi, Fabrica de bere Iaşi, Moară Iaşi, Termocentrală Paşcani, Termocentrală Iaşi, Centru de vinificaţie Târgu Frumos, Centru de vinificaţie Podu Ilioaiei, Centru de vinificaţie Răducăneni, Centru de vinificaţie Ciorteşti, Centru de vinificaţie Costuleni, Centru de vinificaţie Tomeşti, Fabrică de pâine Târgu Frumos, Fabrică de cherestea Ciurea, Fabrică de cherestea Hârlău, Fabrică de pâine Hârlău, Fabrică de pâine Paşcani, Fabrică de pâine Iaşi.
via memopatind.ro, adevarul.ro, vice.com, ziaruldeiasi.ro, wikipedia.com, delcampe.net, gandul.ro, facebook.com/iasifotografiivechi, https://sanuuitam.blogspot.com, euscreen.eu, iasiorasulmeu.ro
