Turist în Orașul Iași (Iassy/Jassy): Bulevardul Independentei

Bulevardul Independenței face legătura între bulevardul Carol I (zona Copou), Păcurari - Lăpușneanu - Vasile Conta și strada Sărărie.

Bulevardul s-a mai numit strada Gheorghe Dimitrov, I. C. Brătianu (1900) iar mai înainte Ulița Târgului de Sus, Ulița de Sus, Strada de Sus, Podul Hagioaiei, Podul Nou, Ulița Nouă (menționare din 1634).
Pe vremuri, porțiunea dinspre Păcurari, la intersecția cu Ulița Mare, avea numele de Ulița Sf. Spiridon, apoi din fața Universității începea Ulița Târgului de Sus.

Târgul de sus reprezenta marginea orașului, fiind locuit de o parte din boierimea de categorie inferioară, comparativ cu boierimea din Copou. Aici locuiau negustori și industriași, fierari, croitori, blănari, abageri, căciulari și ișlicari.

A primit actualul nume după ce s-a inaugurat Statuia Independenței în 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu iar bulevardul care trecea prin fața statuii a fost denumit Bulevardul Independenței.

Cutremurul din 1977 a fost folosit ca pretext pentru demolarea unor clădiri dintre Spitalul Sf. Spiridon și strada Sărărie apoi în 1986 au început lucrările de sistematizare spre strada Lăpușneanu, când s-au demolat vechile clădiri pentru a face loc bulevardului de astăzi.
Lărgirea porțiunii dintre Piața Dimitrov și actuala Piață Mihai Eminescu s-a realizat în anul 1987.

Bulevardul Independenței pornește de la intersecția cu strada Lăpușneanu, care pe vremuri ajungea până aproape de Biblioteca Centrală, la intersecția cu străzile Păcurari și Carol I.

1. - Planul orașului Iași în 1984, cu roșu începe bd. Independenței, intersecție cu str. Lăpușneanu

2. - Str. Lăpușneanu spre I. C. Brătianu (azi bd. Independenței) în 1935 via facebook.com/iasifotografiivechi

3. - Piața Eminescu spre bd. Independenței și strada Lăpușneanu din

clădirea Bibliotecii Naționale Universitare (BCU) - via

Zona Pasajului Mihai Eminescu

- Magazinul Gayda

Colțul străzii Lăpușneanu spre Păcurari era ocupat pe la 1930 de o cofetărie macedoneană iar în 1890 era magazinul Gayda cu 'lampistărie și alămărie'. Alături era magazinul Nagler cu farmacia lui Rudolf de Petelenz apoi a lui Rotbard.

Înspre Râpa Galbenă, pe la 1930, exista Cooperativa Corpului Didactic și Farmacia Căpăţînă, despărțite de negustorul de coloniale Neagu, care împreună cu Stoianovici din Târgul de Sus (bd. Independenței), erau decanii comerţului ieşean de pe vremuri.

4. - 1969 - Clădirea de lângă BCU - via

5. - BCU - via delcampe

6. - BCU - via

7. - BCU în 1962 - via delcampe

- Libraria Șaraga nr. 2 - pe str. Lăpușneanu nr.1

Între anii 1903- 1932 aici era sediul librăriei fraților Șaraga (Elias și Samoil) cunoscută pentru tipărirea cărților școlare sub titulatura Colecția la 1 Leu. Sub egida librăriei s-au înființat primele chioșcuri de ziare, s-au tipărit medalii aniversare și ilustrate cu imagini ieșene.

Editura a tipărit volumele lui Ion Creangă, în 1890 Povești și Amintiri din copilărie în 1892, cu ilustrații de Teodor Buicliu, ediție îngrijită de istoricul A. D. Xenopol.

În 1893 a lansat în trei ediții Poeziile lui Mihai Eminescu dar și volumele de Teatru și Schițe a lui I. L. Caragiale. Aici venea deseori și Regina Maria în 1916 când Iași-ul a devenit capitala României, familia regală fiind cazată în Casa Cantacuzino-Pașcanu din Copou unde azi este Palatul Copiilor.

Librăria a mai avut sedii pe strada Cuza Vodă și pe Ștefan cel Mare dar s-a închis în anul 1932.

8. - Mihail Eminescu - Nuvele Colecțiunea Șaraga - via dspace.bcuiasi

9. - Amintiri din Copilărie - Jassy Șaraga 1892

10. - Editura Fraților Schragar - Librari Antiquari Jassi

11. - Jassy - Editura Școalelor Frații Șaraga 1892

- Strada Lăpușneanu, pe partea dreaptă dinspre Păcurari

12. - Cofetăria Crizantema, Ceasornicăria Exactă, Loto ? - via

13. - Croitorie, Anticariat, Cofetăria Crizantema - via

14. - Blocul Expres, Palatul Walter Diamant, Imobilul Kaufmann, Fundația Regele Ferdinand,
Jockey Club via facebook.com/iasifotografiivechi

- Palatul Walter- Diamant - str. Lăpușneanu nr. 6

Pe partea dreaptă dinspre Copou, pe Strada Lăpușneanu nr 6 se găseau casele înalte cu două etaje numite Valter. Aici a locuit istoricul A. D. Xenopol și profesorul Neculai Leon.
În 1880, la parter erau magazinele de mobile, galanterie și parfumerie Poiteven și Darmet dar și Libraria D. P. Ornștein care a editat prin anii 1900 multe ilustrate cu imagini desenate și colorate. Înainte de Ornstein, librăria a fost condusă de Haifler care era renumit pentru că lega cărțile gratuit dar și pentru oglinzile de pe pereți care distorsionau realitatea fiind concave sau convexe.
În anul 1890, la parterul casei arhitectului francez Carol Walter erau magaziile francezilor Darmet şi Poitevin, ambele având bomboane și jucării pentru copii. Etajul era împărțit de croitoria francezului Carol Walter și magazinul de modă al lui M-me Jenny.
În 1934 era sediul librăriei Cartea Românească condusa de Mina Ornștein și Vasile Lăzărescu care vindeau și celebrele mașini de scris Remington. A mai fost sediul altor librării: Hachette și Moldova. Clădirea a fost preluata de CNR în 1940 și repartizată CFR-ului pentru Secția a III-a de Poduri.
După 1944 aici a funcționat o cantina, un comitet PCR urmat de serviciul de Pașapoarte.
Ruinele casei au fost descoperite la lucrările din 2013 pentru pasajul rutier subteran.

15. - Casele Diamant fost Walter Jași - Librărie,

Legătorie cărți D. P. Ornstein, Walter Donat - via delcampe

16. - Librărie D. P. Ornstein - via

17. - Librărie D. P. Ornstein, Magasin Echipamente
militare A. Silberman, Georges Vogt

18. - Walter, D. P. Ornstein - Jași - via

- Casa de Cultură a Studenților - str.Vasile Conta nr. 30

Pe partea stângă dinspre Copou, între 1960-1962 a fost construită Casa Studenților sub conducerea ing. Norbert Zilberman. Inițial a fost numită Casa Tineretului cu scopul de a fi un spațiu unde tinerii să își petreacă timpul liber și să se asocieze în trupe de dans, teatru, muzică sau literatură.

Clădirea are coloane înalte și altoreliefuri ale sculptorului Iftimie Bârleanu în care sunt reprezentați tineri preocupați de toate formele de artă: dans, muzică, pictură, teatru, arhitectură etc. Sculptorul Iftimie Bârleanu a mai realizat statuia lui Ioan Vodă cel Viteaz din cadrul Grupului Statuar al Voievozilor, a lui Ion Creangă din curtea Bojdeucii și statuia lui Dosoftei în 1975, aflată în fața Casei Dosoftei de lângă Palatul Culturii.

Sala mare de spectacole, cu aproape 500 de locuri, a fost scena a numeroase formații de teatru, de muzică și dansuri, cum ar fi formația Roşu şi Negru, Meteor, Flacăra, Folk 73, Epsylon şi celebrul baterist Ovidiu Lipan Ţăndărică, grupul umoristic Divertis, cenaclul Mihai Eminescu, ansamblul folcloric Doina Carpaţilor, cenaclul literar SF Quasar sau Teatrul Studențesc Ludic.

19. - Casa de Cultură a Studenților, Parchetul Iași (Casa Rolla) și blocul Expres - via

20. - Casa de Cultură a Studenților - via

- Palatul Beldiman (Jockey Club)

Pe spațiul din fața Casei de cultură a studenților și a blocului Expres, cam pe unde este sensul giratoriu din Piața Eminescu, a existat Palatul Jockey Club numit și Palatul Beldiman din capătul Uliței Sârbești (azi strada Lăpușneanu). Construcția, cunoscută inițial sub numele de Casa Balș, a fost construită în 1807 după planurile tânărului Gheorghe Asachi și demolată în 1959 pentru regularizarea bulevardului Dimitrov (azi bd. Independenței).

În timp clădirea a avut numeroși proprietari și diferite destinații, din reședință familială a devenit imobil cu prăvălii, hotel, restaurant și chiar sediul Jockey Clubului ieșean. Mai multe poze găsiți aici.

21. - Palatul Jockey Club - via

22. - Palatul Jockey Club și Cofetăria Tuffli
În stânga, înspre Păcurari, este Biserica Parascheva (Prapa Doamna) - via

23. - Biblioteca Universitară și Palatul Jockey Club
via fb.com/iasifotografiivechi

24. - Jockey Club - via

25. - Ruine descoperite în urma lucrărilor din 2015 - via

- Casa Rolla - Str. Vasile Conta nr. 30 - fostă Ulița Sf. Neculai, Rola, Fr. Engels

Cărturarul V. A Urechia (1834- 1901) povestea că pe la 1853, o veche zidire cu „poalele bogate, întinse peste cerdacul larg cât o hudiță, se afla în dosul Otelului Binder, chiar în coasta Bisericii Sf. Neculai“. Casa se învecina la stânga cu cimitirul bisericii demolate în 1911, pe locul unde se înalță acum Casa Studenților.
Este vorba despre casa din spatele înaltei clădiri a Parchetului de astăzi, o casă cu înfățișare de vechi conac moldovenesc ce aparținea soților Costache Rolla și Catinca Alecsandri, sora poetului Vasile Alecsandri (1821- 1890) care a locuit aici în anii Unirii de la 1859.
Costache Rolla (1818 - 1879) a participat la întrunirea din 1848 din Hotelul Petersburg, unde se discutau reformele dar și la redactarea celor 35 de cerințe prezentate tot de el domnitorului Mihail Sturza.
În această casă se adunau „reprezentanți ai cercurilor progresiste, unioniste": Dumitrache Ralet, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu, Edouard Grenier poet francez și cronicar al Iașului din preajma Unirii dar și compozitorul Heinrich Ehrlich care i-a dedicat Catincăi un caiet de cântece românești. Costache Rolla a participat și la alegerea lui Cuza în clădirea Muzeului de Istorie Naturală, unde locuia atunci dar l-a sprijinit și în guvern ca ministru al Instrucțiunii și uneori înlocuitor la Externe.
Costache Rolla, împovărat de împrumuturile pentru cheltuielile luptei electorale unioniste, vinde casa în 1858, la un an după moartea soției Catinca, bolnavă de ftizie (TBC).

Conacul a ajuns în posesia vestitului magistru în chirurgie (hirurgie) și doctor în științe Ludovic Russ-senior (1816-1888), ctitor cu Dumitrache Cantacuzino al Spitalului Sf. Treime din Tătărași și cu Elena Cuza al spitalului Caritatea (1880), diriguitor al Spitalului Sf. Spiridon, chirurg eminent și profesor al Facultății de Medicină.
Prin 1842, doctorul Russ a fost adus la Iași din Austria de către domnitorul Mihail Sturza și de Iacob Cihac (conducătorul Societății de Medici și Naturaliști), fiind cunoscut pentru operațiile sale inovatoare. El a asistat-o pe Maria Obrenovici la nașterea feciorului Milan, viitorul rege al Serbiei, fapt ce avea să-i crească prestigiul.
În 1888, după moartea chirurgului, casa de pe str. Vasile Conta nr. 26 rămâne fiului Ludovic Russ-junior, medic la fel de renumit al clinicii medicale (1849- 1911) și profesor al Facultății de Medicină.
Casa ajunge apoi în proprietatea Elenei Volenti, de la care a trecut fiicei Elena Sculy, căsătorită cu celebrul medic și chirurg Leon Sculy (1853-1912), polonez de origine și absolvent al facultăților de la Montpellier și Paris și primul decan al Facultății de Medicină din Iași înființată în 1879.
După 1920, în curtea parcelată se ridicau alte construcții, blocându-i vederea: Casa Altein în colț pe strada N. Gane nr. 1 și Palatul medicului oculist, generalul Sava Goiu, în faţă, finalizat în anul 1928. Zidirea cea nouă de la stradă a găzduit comandamente militare în al doilea război mondial, apoi birouri ceferiste, Procuratura și în zilele noastre Parchetul extins în grădina din spate.

26. - Casa Rolla - azi Parchetul

- Blocul Expres - Str. Lăpușneanu Nr. 34, în 1970 pe str. Gh Dimitrov nr. 31

Orientat spre Pasajul Mihai Eminescu, se găsește un bloc comunist construit de ICCF Iași în 1960, care avea pe acoperiș sigla restaurantului de la parter, unul de tip "împinge tava", care se chema Expres.
Azi, la parterul clădirii este Biblioteca de Filosofie (Biblioteca Centrală Universitară - BCU Iaşi).
Alături erau băcăniile fraților Smirnov și Samoil, demolate în 1959.

Pe trotuarul din fața blocului era un șir de clădiri cu un etaj unde, pe colțul spre str. Vasile Conta era Librăria Muzicală Cosma care vindea partituri ale poeziilor lui Mihai Eminescu.

27. - Blocul cu sigla Expres - via

28. - Bd. Independenței în 1967

Bloc Express și Imobilul Kaufmann - via

29. - N. Cosma - Magazin de Muzică - 1890 - via

30. - Hartă str. Lăpușneanu - Strada de Sus - via Ion Mitican

- Casa Smirnov - nr. 11bis apoi 13-15

Din 1903 frații Andrei și Adrian Smirnov aveau o prăvălie unde se vindea cafeaua Martinica, ceaiuri rusești și diferite condimente orientale. În Anuarul Socec din 1924 pe str. Lăpușneanu nr. 1 era Magazinul Smirnov Frații & Co.
Adeseori era văzut aici scriitorul Ionel Teodoreanu (1897- 1954) al cărui personaje din cartea La Medeleni vizitau acest magazin. După 1922 băcănia ajunge în posesia lui P. Pogor.

31. Frații Smirnov - Societate în nume colectiv

Foto Rembrandt Sala Rosenthal Jassy via bzi

32. - Băcănia Smirnov 1939 - via

33. - La Medeleni Vol. 2

- Casa Samoil - Academia Liberă - la nr. 11

Făcea concurență băcăniei Smirnov, aici se vindeau vinuri de la Cotnari, Socola și Uricani și unde se înființează Academia Liberă prin anii 1937 unde veneau scriitorii: Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu, epigramistul Valentin Bude dar și pictorii Jean Cosmovici, Corneliu Baba și Nicolae Tonitza.

Băcăniile Smirnov și Samoil au fost demolate în 1959 fiind înlocuite de blocul Expres construit de ICCF (Institutul Național de Cercetări Chimico-Farmaceutice) Iași în 1960.

34. - Intrarea str. Lăpușneanu dinspre Copou
În stânga Academia Liberă și Librăria Cosma, - Reclama J. Peszynski, Magasin Universal
în dreapta este Casa Walter și Librăria Șaraga - via

35.- Hala de Vin - H. M. Hisenberg ?, J. Rosnik
Intrarea în str. Lăpușneanu dinspre Nord - via Orașul Iași de N. A. Bogdan - via

- de aici începe povestea bulevardului Independenței

- Casa Konya - fost nr. 30, nr. 15-17

La intersecția Strada de Sus (Independenței) cu strada Lăpușneanu, pe locul spațiului verde unde astăzi este statuia domnitorului Al. Lăpușneanu și clădirea Universității Al. I. Cuza, exista pe la 1879 vestita spițerie La Fortuna Konya care înlocuia farmacia Steaua Polară.

Aici lucrau chimiștii Samoil și Carol Konya, renumiți inventatori de medicamente, care au primit premii la Paris și Viena pentru Dentalina - pulbere vegetala pentru dinți.
Clădirea a fost lovită de o bombă în timpul războiului pe vremea când era în posesia familiei Grozea.

Pe la 1890, în casa Konya era și o prăvălioară mică a florarului Grabovieschi. Alături era depozitul de vinuri al lui moș Berl Finkelştein unde veneau Creangă, Eminescu și Caragiale, parfumeriile franceze ale lui Paul și Const. Petit și frizeria lui Neculai Clătinos. Între 1932-1941, la etajul casei lui Carol Konia era biroul Cercului Didactic.

36. - Farmacia curții regale Frații Konya - Strada de Sus intersecție cu str. Lăpușneanu - via

37. - Antet Factură din 1919 - Farmacia Curții Regale La Fortuna - Frații Dr Konya,
Proprietari Dr. S. G. Konya & Fiu - via

38. - Dentalina - Medalie de Aur Vienna 1883 - via

39. - Str. Lăpușneanu 1930 -
Reclamă Frații Konya - via

40. - Intersecție str. Lăpușneanu cu I. C. Brătianu (azi bd. Independenței) în 1915 - via

41. - Strada Independentei colț cu str. Lăpușneanu prin 1987

în dreapta era Casa Konya. - via Studiourile Buftea

- Hotel Binder - nr. 186, 174, 172 și 154

Pe partea stângă dinspre Pasajul Mihai Eminescu, lipit de Blocul Expres, a supraviețuit o clădire veche unde a funcționat Hanul Binder construit de Iosef Ciolcin Binder, profesor la Școala de Arte și Meserii, care a decedat în 1867 iar hotelul intră în posesia lui Christian Wirt Peister (Cristian Pester), cel care avea faimoasa Grădină din capătul Copoului.
Hanul se transformă în Hotel vestit pentru berea Pilsen, bucătăria vieneză și cel mai bogat salon de citire a gazetelor internaționale care atrăgea numeroși curioși printre care și poetul Mihai Eminescu când era gazetar la ziarul Curierul de Iași în 1876. La intrarea în ogradă erau fântâni adânci iar la poartă era un stâlp cu felinar.

Aici s-au cazat tinerii unioniști în ianuarie 1859 dar și deputații munteni adunați să sărbătorească alegerea domnitorului Al. Ioan Cuza la București.
A fost sediul primului Birou Tehnic Feroviar al Iașilor în 1868 unde erau cazați inginerii I. Zaharievici și E. Kalcovski, meșterii căii ferate Lemberg- Suceava- Pașcani- Iași ce va lega Iașiul cu Viena și întreaga Europă în iunie 1870, cu 2 ani înaintea Bucureștiului.
În Hotelul Binder, (fost Hotel Glantz), în 1878, la a XV-a aniversare a asociației culturale Junimea, tânărul dramaturg I. L. Caragiale citește pentru prima dată în public comedia O noapte furtunoasă, el interpretând toate rolurile. Va prezenta O scrisoare pierdută în holurile Hotelului Traian și Cuconul Leonida față cu reacțiunea la Hotelul Europa.
Aici, în noiembrie 1881 avea loc a XVIII-a aniversare a Junimii la care participa Titu Maiorescu dar și actrița franceză Sarah Bernardt.
Un an mai târziu, la a XIX-a aniversare, Maiorescu recita capodopera Luceafărul care fusese prezentată Junimii bucureștene o lună mai devreme. La aniversări mai participau de obicei și Ion Creangă, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Petre Carp, Miron Pompiliu, V.A. Ureche.
În septembrie 1911, la Hotelul Binder erau găzduiți mulți profesori din întreaga Europa veniți pentru Jubileul Universității.
Hotelul a fost în proprietatea lui M. Glantz pe la 1900, apoi în 1904 a lui Albert Kanarik, în 1905 B. Laufer, 1906 Leon Weis, 1908 B. Schvartz, 1914 Leon Solner, 1915 Vintilă Cicei, 1920 Herșcu Laufer, 1922 A. Theitler, 1923 I. Caramalău și P. Apostolide, 1923 Zaharia Golden, în 1923 ? Mosul Lober, 1927 B. Brauner, 1938 C. Motal, 1939 B. Blauman apoi Societatea pentru Locuințe Ieftine.

Prin 1940 hanul este transformat în Școala de subingineri iar apoi devine Institutul de proiectări ISPOTA.
În anii 1950 este transformat în imobil de locuit cu 25 de camere.
În 1974 aici a avut sediu și Editura Junimea.
Hotelul scapă de demolările din capătul străzii Dimitrov după lucrările din decembrie 1984 și aprilie 1989. Muzeul Literaturii Române (MLR) a montat o placă pentru comemorarea locului unde erau organizate banchetele Junimii.

42. - Hanul Binder - de I. Mitican

43. - Hotel J. M. Clantz fost Binder în 1902 - via

44. - Invitație pentru Aniversările Junimii la Hotel Binder - via

45. - Banchetul de 6 ianuarie pentru XX-a Aniversare a Societății Junimea
- Otelul Binder 1883

46. - Imagine din Hanul Binder cu Biserica Mitocul Maicilor -

Clădirea din dreapta este Muzeul Unirii - via Dan Sambra - via

47. - Imagine din Hanul Binder cu Mitropolia - via

- Clădirea Apter

Peste drum de Hanul Binder, cam pe locul trotuarului din fața casei Binder, doctorul N. Apter a construit în 1933 o vilă modernă cu un grilaj elegant.

Între 1985- 1989 aici a fost sediul editurii Junimea mutată apoi în casele Balș din strada Cuza Vodă apoi în casa Rosetti din Copou. Aici a fost și redacția revistei Convorbiri Literare și a revistei Cronica.
Alături era o căsuță unde ieșenii își ascuțeau cuțitele și foarfecii.

48. - Editura Junimea via Ion Mitican

În dreapta este parcul de pe fosta Farmacie Konya - via

49. - Casa Dr. Apter - str. I.C. Bratianu - via

50. - Editura Junimea str. Gheorghi Dimitrov nr. 1 - 1980

- Casele Rainike- Chettner (Scherer) - Brutarul Sacmari - nr. 2 fost nr. 170- 168

Lângă Hanul Binder de la capătul uliţei spre Lăpuşneanu, în casele Chettner se instalase Ferdinand Sakmary (Sacmari), până atunci negustor de apă de colonie, devenind faimosul pitar ieşean Sacmari, producătorul primelor „franzole vieneze” fabricate la Iaşi în cuptoarele zidite lângă vestitul Hotel. Alături a existat atelierul de trăsuri aparținând caretaşului Scherer care a dat numele imobilului.

„Prima pitărie și franzolerie vieneză cu franzole imperiale keizer”, lăudată de gazeta Curierul din 1875 era foarte apreciată în Târgul de Sus. Deși inițiatorul firmei a murit, faimoasele sale cuptoare s-au păstrat până prin anul sistematizării din 1986.
O vreme a fost în posesia lui Hart, apoi a celebrului arh. Iulius Rainicke (1902), urmând diferiți alți brutari până în preajma celui de-al doilea război mondial. Talentatul arhitect german Julius Reinicke Chetner (Ketner) era cunoscut pentru planurile frumosului Palat Sturdza din București (1897), fost Minister de externe și demolat în 1946 datorită deteriorării din timpul războiului. Reinicke ar fi și arhitectul planurilor castelului Sturdza din Miclăușeni, Capela Școlilor Notre Dame, Biserica Sf. Nicolae din Roznov (Neamț).
După venirea comunismului, fosta brutărie Sacmari a fost transformată în atelier de producție firme și montări geamuri.
Cam pe locul unde strada Lăpușneanu făcea un cot pe partea stângă, la numărul 2, funcționa renumita cofetărie Comercială mutată de vizavi de la nr. 5, cu cele mai gustoase plăcinte și ștrudele cu mere.

51. - Jassy 1884 - Pâine de secară - Strada de Sus, casele Chettner (Rainike) - via

- Fotograful Nestor Heck

În casa Reinicke Chethner din strada Spiridon a locuit cunoscutul fotograf Nestor Heck care și-a deschis primul studio prin anii 1850. A imortalizat chipul Veronicăi Micle (1850-1889), Mihai Eminescu (1850-1889) și I. L. Caragiale (1852-1912).
Nestor a lucrat împreună cu fratele său Ioan folosind marca Heck Frères. Fotograful Ioan Heck a imortalizat în 1857 figurile deputaților Divanului Ad-hoc reuniți la Iași pentru alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

52. - Nestor Heck Photographe a Jassy

- Rue St. Spiridon - via

53. - Casa Reinicke Chethner strada St. Spiridon Jasși

54. - Ateliu artisticu de Photography si Pictura a lui Nestor Heck - Jasși -

Strada St. Spiridon - Casa Reinicke Chethner - via

55. - Heck Freres - Rue Sf. Spiridon a Jassy - via

- Pitarul Klein - nr. 170, 152 în 1937

După clădirea Apter, pe locul ocupat de caretașul Scherer, lângă Sacmari (Sakmary), a fost deschisă Pităria română de cofetarul – brutar George Klein medaliat la Expoziția internațională din Paris, cunoscut pentru produsele vândute prin 1896 pe ulița Podu Vechi nr. 37-39, astăzi strada Costache Negri, ca și cofetăria din strada Lăpușneanu la nr. 5 unde servea faimoasa turtă dulce și se fabricau bomboane mentolate cu mare succes pentru durerile de gât fiind lăudate în Ecoul Moldovei din 1898.

În 1898 patiseria era condusă de cofetarul George Klein iar în 1926 de macedoneanul Gheorghe Iani.
Imobilul a fost construit în 1902 după planurile arhitectului Scolari, celebrul constructor al Universității din Copou (UAIC).

Aici se vindeai și colaci aurii, plăcinte imperiale umplute cu dulceață sau cozonaci cu nuci, făcându-și reclamă cu un taraf de lăutari în fracuri și jobene care încântau cu romanțe și valsuri, urmate de versurile:

La Klein, la Klein

Colacu-i cel mai fain

Și-n Iași n-are pereche

Klein din strada veche.

Mihail Sadoveanu a scris despre chiflele lui Klein în nuvela Venea o moară pe Siret (1969), unde găseai pâinișoare pe care "omul le gusta și cu ochii și cu nările, înainte de a le pune în gură”.

56. - Venea o moară pe Siret - Mihail Sadoveanu

57. - Casa Apter și în dreapta brutăria Klein (via Ion Mitican) - via

58. - Soldați la brutăria Klein în 1919 - via

58. - Brutăria Klein via Ion Mitican - via

60. - Demolarea brutariei Klein în 1988,

alături este un bloc comunist demolat și el mai târziu - via

- Fosta Piață Dimitrov (Medeanul Sf. Spiridon)

Pe locul terenului viran de lângă Hotelul Binder a existat Piața Gh. Dimitrov care în anii '50 avea numele de La Medean. Piața era initial pe locul parcului cu statuia Independentei apoi a fost mutata langa cladirea Apter-Xenopol, inspre strada Lascăr Catargi (fostă Karl Marx).
În anii '30, Medeanul (Piața) de la Sf. Spiridon era între str. I. C. Brătianu (bd. Independenței) și Lascăr Catargi.

61. - Piața Independenței

În stânga este calcanul Hotel Binder - via

- Librăria Cuibul Păsărilor - nr. 164, 162, 144 - str. Dimitrov nr. 21

Dincolo de brutarii Klein și Sacmari, cărturarul L. Goldner avea librăria Cuibul Păsărilor unde clienții erau primiți cu binețe de librar și stolul său de papagali, scatii și canari dresați să întâmpine vizitatorii cu un adevărat concert. Avea și o flaşnetă pe care o numea „canarul nemțesc.

Numele Goldner se leagă de altă librărie înființată în 1865 pe esplanada Teatrului Național, de Herşcu Goldner, editorul lui Ion Creangă și unde majoritatea lucrătorilor erau bătrâni sau invalizi de război.

62. - Tipo-Litografia H. Goldner Jassy - 1884 - via

63. - 1872 Tipografia H. GOLDNER, IASSY - Strada Primăriei

- Casa Stâncă - alături de librărie, la nr. 166/148 a locuit într-o casă bătrânească familia doctorului și publicistului Ştefan Stâncă, membru al Academiei Române și militant, încă de tânăr în Cercul Socialist de la Contemporanul. Casa aparținuse lui Stein Buium și farmacistului Max Stein între 1902- 1912.

- Hanul Coroi

Peste drum, pe locul unde astăzi este parcarea de lângă Palatul Asigurării Meseriașilor, exista Hanul Coroi din Strada de Sus, cumpărat de Primărie în 1867 și demolat pentru amenajarea Grădinii Primăriei din fața Bisericii Banu din strada Lăpușneanu.

Mai jos sunt fostele clădiri cuprinse între Farmacia Konia și Palatul Asigurării Meseriașilor

64.- Independentei dinspre fosta farmacie Konya - Lăpușneanu - via

65.- Independentei dinspre fosta farmacie Konya - 1970 - sursa

- Casa Asigurării Meseriașilor (Meșteșugurilor) - Clinica de Stomatologie - Bolta - nr. 187 bis/155
Șirul de clădiri de pe această parte a fost demolat în 1986, a supraviețuit doar Palatul Asigurărilor Sociale, imobil construit în stil neo-românesc de Asigurarea Meseriaşilor între 1926-1929 după planul arh. C. Ionescu și a inginerilor L. Herman și C. Pedrazolle.
Casa Asigurării Meseriașilor și Muncitorilor din Iași de pe vechea stradă I. C. Brătianu, a fost ridicată pe terenul fostei Grădini a Primăriei, pe Trecătoarea Banu, pentru îngrijirea sănătății celor 30.000 de meseriași și muncitori din toate branșele din Iași iar mai apoi a fost transformat în dispensar medical. Aici erau secțiuni speciale pentru tratarea bolilor interne, chirurgie, dermato-sifilitice, nervoase, radiografie și stomatologie plus laborator pentru analizele medicale. La etajul II era spital pentru meseriașii locali sau din regiunea Moldova pentru intervenții chirurgicale și boli interne.
Astăzi aici este Policlinica Stomatologică (Bolta) și Clinica de Stomatologie Infantilă ce aparține de facultatea de stomatologie a Universității de Medicină (UMF).
Clădirea este cunoscută și pentru picturile murale din interiorul clădirii, opere realizate după desenele realizate de copii prin anii '80.

66. - Casa Asigurării Meșteșugurilor via wikipedia

67. - Desene realizate de copii în holul Clinica de Stomatologie
- desen din 1982 - via

- Cofetăria Baroți - nr. 31

În 1877, pe locul Policlinicii înspre str. Lăpușneanu, cofetarul I. Barothy deschide o locație aflată pe colțul trecătorii spre Strada de Sus (bd. Independenței). Clientela fiind formată mai ales profesori, aici venind și Mihai Eminescu, Ion Creangă, Petru Novleanu, Petru Gigoriu Budusca.

- Grădina Primăriei -

În curtea Policlinicii, în spatele ruinelor fostei Berării Bragadiru, mai exista o parte din faimoasa Grădină a Primăriei realizată în 1865 pe vremea primarului Dimitrie Gusti și dăinuise până în anul 1903. Pe acel loc existase încă din 1743 un cimitir al Bisericii Banu de peste drum, care cu timpul se transformase în maidan. Grădina era înzestrată cu bănci, avea un chioșc pentru fanfara Gărzii Civice (1868) și cu o berărie.

68. - Casa Asigurărilor Sociale 1930 - via

69. - Casa Asigurărilor Sociale 1983 - via

70. - Casa Asigurărilor Sociale - via

71. - Anii '60 - via

72. - Casa Asigurării Meseriașilor via Ion Mitican - via

- Pâinea de la Fleaşcă

Peste drum de Parcul Independenței, își deschise o brutărie și Costică Mavropol zis Fleaşcă, meșter pitar ce mai avea una pe Uliţa Sf. Vineri (azi str. Anastasie Panu), lângă Hala Mare. Plătise și el șase cântăreți îmbrăcați în costume populare, cu tromboane și o tobă mare, ce cântau sârbe și hore urmate de versurile:

Foaie verde baraboi

Luați drumul după noi

Și cu toții hai la Fleaşcă

Unde pâinea e de pleașcă!

Istoricul Gheorghe Ghibănescu recomanda produsele pitarilor ieșeni: „Jema (jimbla) de la Sacmari, chiflele de la Klein și pâinea de la Fleaşcă sunt fără seamăn”.

Zona era numită Uliţa Pitarilor după numărul mare de brutării unde găseai pâine, cozonaci și covrigi cu susan sau mac. În timpul Primului Război Mondial și al refugiului la Iași din 1916 – 1918, zona s-a transformat în Cercul flămânzilor și al văduvelor de război unde se adunau miile de refugiați care stăteau la rând pentru a-și procura o pâine.

73. - Bulevardul Dimitrov azi Independenței, cu biserica Mitocul Maicilor - via

Reclama Putna

74. - Mezeluri G. Chiriacescu - str. I. C. Brătianu nr. 153,

lângă Casa Asigurărilor Sociale

- La muntele Ararat - nr. 181

Alături de Casa Asigurării Meseriaşilor, într-un șir de dughene, pe la 1932 exista cafeneaua La crucea de aur.
Alături, în clădirea cu fațada încrustată de la nr. 23 se afla din 1928 magazinul cu bunătăți tropicale și cafea La muntele Ararat al fraților Măgârdician unde veneau scriitorii acelor vremuri: M. Sadoveanu, M. Codreanu, Sofia Teodoreanu.
George Topîrceanu, care a fost un timp chiriașul cafegiului în casa ce o avea pe strada Buna Vestire, era un client fidel al cafenelei armeanului Arşag Măgârdician, căruia îi închinase versurile:

Ce vorbă pot eu spune oare,

Cu greutate la cântar ?

Să-ți crească clientela mare

Iubitul meu proprietar

Copiii veseli să-ți trăiască

Cu sănătate și noroc

Şi prețul mărfii să sporească!

Chiria mea să stea pe loc.

Alături era Magazinul de brânzeturi La Căprioara și în 1984 Magazinul Gospodina.

Magazinul a fost naționalizat în anul 1948 și preluat de stat prin 1983 adăpostind cafeneaua Cafe intim. Imobilul a fost demolat împreună cu șiragul clădirilor vecine.

75. - Șirul de clădiri în 1980, la stânga, în capăt este Casa Asigurării Meseriașilor iar la dreapta blocul cu Farmacia Adacea - via Ion Mitican - via

76. - 1981 - Inaugurare Statuia Independenței - Ceaușescu - via

77. - Spre Piața Unirii - anii '70 - via

78. - Clădirea de peste drum de Statuia Independenței - via

79. - Magazin Pati-Bar în 1985 și Birtul lui Viorică - via

- Birtul lui Viorică - nr. 163, 139 în 1935

În timpul primului război mondial, pe Strada de Sus a căpătat faimă Birtul lui Viorică ce aparținea grecului Gheorghe Gheorghiu, zis Viorică.
Casa cu un singur etaj aparținea pe la 1900 brutarului Niculi Volos și apoi negustorului de cafea și năut prăjit Diacran Arterian, iar după un incendiu din 1902 i-a fost adăugat încă un etaj cu fronton de arh. Octav Albineț și arh. Scolari pe la 1910.
La birtul lui Viorică găseai meniuri ieftine apreciate de artiștii și studenții săraci. Clienții știau că și atunci când nu comandau nimic tot primeau din partea lui Viorică o farfurie de ciorbă din meniul "Nica" și o bucată de pâine de la vecinii brutari.
Alături, la nr 165/141 era casa colonelului Cristea cu brutarii George și Marcu Chiuca (Ghiuca).

Pe vremea primului război mondial, în odăile aglomerate ale birtului, au poposit înfometați artiștii refugiați Constantin Tănase, Niculescu Buzău, Mărioara Cinski, bucuroși să capete porția de fasole, „preparată în toate felurile posibile” (I. Masoff, Tănase).
Popularul actor umorist Constantin Tănase va include mai târziu birtul într-unul din cupletele sale, de la care, spuneau unii, i s-a tras și falimentul locantierului:

Asta-i viață, măi bădie?

Toată ziua cu iahnie

Şi iepure de pisică

De la birtul Viorică ?

Viorică și-a mutat afacerea la București deschizând o locantă similară celei de la Iași pe strada Rahovei, dar nici acolo nu a avut noroc. Ironie a sorții, mai apoi, s-a lipit chiar de trupa lui Constantin Tănase, ca bucătar și după un timp a plecat pentru totdeauna în Grecia.

Locanta de pe Strada de Sus a fost preluată de Anastasie Gheorghiu, zis Taşcă care a păstrat profilul de restaurant ieftin. După al doilea război mondial, birtul s-a transformat în unitate de stat și aici a funcționat patiseria Pati Bar, celebră printre studenții și elevii care se opreau adeseori pentru o macedonie, ștrudel, biscuiți poieni, lacto bar și sucurile Cico și Pepsi.

- Casa colonelului Cristea - lângă Viorică de la nr. 32 era casa colonelului Cristea cu Frații Gheucă adică brutarii George și Marcu Chiucă și alături cofetăria fraților albanezi Nicolau.

Patiseria a fost păstrată până în 1986 când, în afară de Asigurarea Meseriașilor, toate clădirile din șir au fost puse la pământ. Pe locul lor, astăzi este parcarea din fața parcului Mitocul Maicilor.

- La plăcinte înainte, la război înapoi

Pe la 1877, era cunoscută brutăria 'La plăcinte înainte, la război înapoi' a macedoneanului Costea Tanlătop din Piața Spiridon, de lângă fosta Grădină a Primăriei. Costea plăcintarul era cunoscut că dimineața și seara la ora 8 scotea zilnic covrigi calzi cu susan la 5 bani și plăcinte jumătate cu carne, jumătate cu brânză dar și borș acru la 5 parale.

80. - La plăcinte înainte, la război înapoi
via Rudolf Șuțu

- Monumentul Victimelor Comunismului din parcul Bisericii Mitocul Maicilor
În apropierea Bisericii Sfânta Parascheva (Mitocul Maicilor) fost inaugurat în 2010 Monumentul Victimelor Comunismului de Asociația foștilor deținuți politici Iași, opera sculptorului Vasile Leondar.
Monumentul reprezintă trei persoane încătușate, simbol al deținuților politici care s-au împotrivit regimului comunist. Închisori de reeducare au existat la Gherla, Aiud, Sighet, Pitești, Suceava sau Râmnicu Sărat, unii deținuți și-au găsit sfârșitul pe șantierul de la Canalul Dunăre- Marea Neagră realizat între 1949- 1984. Mai multe aici.

81. - Monumentul Victimelor Comunismului

- Biserica Mitocul Maicilor - pasaj Mitocul Maicilor, fost Trianon nr. 1, fost Maxim Gorki
Biserica Cuvioasa Parascheva este numită popular și Mitocul Maicilor. A fost construită în anul 1819 de către postelnicul Mihail Pascu, pe locul unei biserici mai vechi cu același hram.
Numele de Mitocul Maicilor provine de la faptul că în anul 1803, în chiliile din jurul bisericii, au locuit o perioadă călugărițele mutate de la Mănăstirea Socola, unde se înființase primul seminar teologic din Moldova. În timpul domniei lui Alexandru Moruzi, maicile sunt mutate la Mănăstirea Agapia. Biserica mai este cunoscută și sub numele de „Biserica lui Cuza” pentru că a făcut parte din curtea palatului domnitorului Alexandru Ioan Cuza azi Muzeul Unirii.
Fiind deteriorat, lăcașul de cult a fost reparat în 1936 iar flotila aeriană condusă de comandorul aviator Constantin Argeșanu a înălțat în curtea bisericii o troiță de piatră cu inscripția “In hoc signo vinces” (Așa vei învinge). Lângă troiță sunt câteva pietre de mormânt vechi, cu inscripții cu caractere slavone aproape șterse. Pe un monument în formă de obelisc, sub o coroană domnească, se poate citi numele Natalia Cantacuzino. Tot aici se află mormintele Mariei Russo, mama poetului Alecu Russo, și a baroanei Ecaterina Stratache. Mai multe aici.

82. - Biserica Mitocul Maicilor

83. - Vedere cu Biserica Mitocul Maicilor - via

- Blocul de pe Esplanada Piața Unirii
Pe locul Blocului dinspre Esplanada Pieței Unirii a existat clădirea roșie a Consulatului Rus care a dat numele de Ulița Consulatului Rusesc străzii care ducea către Ulița Mare (bd. Ștefan cel Mare de astăzi). Clădirea Consulatului a fost afectată de bombardamentul din 1944 și apoi demolată în 1947.

84. - 1965 - Piața Unirii spre bd. Independenței de astăzi - via

85. - Piața Unirii în 1965 - via

86. - Piața Unirii în 1969 - via

87. - Blocurile spre Piața Unirii - via

88. - Blocurile spre Piața Unirii - via

- Blocul Carmen - bd. Independenței nr. 2

Primul bloc înalt dinspre bulevard poartă denumirea de blocul Carmen. A fost construit în anul 1976 iar numele l-a primit după denumirea magazinului cu articole pentru doamne în timpul comunismului.
În Iași mai există blocuri cu denumiri asemănătoare: Guliver, Gioconda, Cina, Dunărea, Muntenia, 7 Noiembrie sau Plomba.
Urmează blocurile R 1-4.

89. - Blocul Carmen - via

90. - Piata Sf. Spiridon - schita de Nicolae Tonitza 1906 - via

Ne întoarcem spre Biserica Mitocul Maicilor și traversăm strada pe la trecerea de pietoni spre Statuia Independenței

- Parcul și Statuia Independenței
Statuia Independenței este un monument din bronz amplasat în fața Policlinicii Municipale și dezvelit la 15 octombrie 1980 în prezența familiei Ceaușescu, fiind dedicat Centenarului Independenței României de la 1877.
Statuia, cu o înălțime de 11 metri și un soclu de 6 metri, a fost executată în bronz de Gabriela Manole Adoc după ce macheta sa a fost selectată în 1975 la un concurs național organizat la București.
Celebra statuie a Independenței reprezintă o femeie eroină cu părul în vânt, cu o atitudine triumfătoare, ținând deasupra capului o eșarfă, simbol al victoriei. Între eșarfa și partea superioară a corpului eroinei se sugerează conturul geografic al României. Muză a fost Emilia Captaru, mătușa artistei, o distinsă doamnă din înalta societate a anilor interbelici, sora colonelul Dumitru Captaru, ultimul prefect al Iașului dinainte de instaurarea regimului comunist .
Gheorghe Adoc, soțul Gabrielei Manole, este autorul celor 6 altoreliefuri cu o suprafață totală de 104 metri pătrați ce prezintă momentele decisive din Războiul pentru Independență. Mai multe detalii găsiți aici

91. - Statuia Independenței în 1983
via okazii.ro

92. - 15 octombrie 1980 - via

93. - Prin 1985 - via

- Policlinica Orășenească (Policlinica Mare) - str. Vasile Conta nr. 2

94. - Policlinica - via

95. - Policlinica în 1971 via delcampe.net

96. - Policlinica în 1980 înainte de montarea statuii Independenței - via

- Sediul Conferintei regionale Moldova a PCR - pe locul Parcului Independentei a existat Sediul Conferinței regionale Moldova a PCR. Clădirea a fost distrusă în timpul războiului iar în 1966 a fost montată o placă comemorativă pe care scria Pe acest loc a fost casa în care s-a ținut în anul 1938 Conferința ilegală a organizației regionale Moldova a Partidului Comunist Român.

97. - Placă comemorativă Sediul Conferintei regionale Moldova a PCR - via

- Bloc D2 - Piața Agroalimentară - bd Independenței nr. 1, nr. 3 și nr. 9-11

Lângă parc, spre pasajul Eminescu, este un bloc de locuințe cu o Piața Agroalimentară la parter inaugurată pe vremea primarului Constantin Simirad, primar al orașului între 1992 - 2003.

În spatele clădirii a existat fosta Piață Agricolă Spiridon.

98. - Blocul cu Piața Agricolă și Reclama Comat SA. - via

99. - Independentei în 1996 - via Alex Krakowsky

- Imobilul Adacea - fost nr. 27

Pe locul acestui bloc, farmacistul Iulian (Iustin) Adacea ridica în 1932 o clădire somptuoasă de 4 etaje, în care și-a mutat de peste drum străvechea spiţerie „La Ștefan cel Mare”, înființată încă de la 1858 în Uliţa Păcurarilor. Aici a fost și un Atelier foto și o farmacie Centrofarm.

100. - Farmacia La Ștefan cel Mare - Piața Sf. Spiridon - ziar Epoca 1897

În 1937, alături pe fosta stradă A. D. Xenopol, care lega Strada de Sus cu Strada Vasile Conta, era construită o clădire cu 2 etaje care prin 1980 avea cofetăria Streit și un aprozar spre Piața Spiridon.

101. - Casa Asigurării Meseriașilor și Blocul Adacea - 1985 - via

102. - Demolare bloc Adacea - via

- Piața Spiridon

În 1980, Piața Agroalimentară s-a mutat pe lateralul Parcului Independenței.

103. - Piața în 1983 - Imobilul Adacea și Casa Xenopol spre str. Lascăr Catargi - via

104. - Piața de la Sf. Spiridon/Dimitrov - Zona parcului Independentei - sursa

Reclamă Gospodina

105. - 1983 - Piața Dimitrov și Policlinica - via

- Casa A. D. Xenopol - strada Vasile Conta nr. 9

În spatele blocului, înspre Parcul Independenței, exista casa A. D. Xenopol construită pe la 1900. Deși poartă numele istoricului, a aparținut poetei Coralia Gatoschi (1869- 1951), cea de-a treia soție a scriitorului, fostă studentă și cu 20 de ani mai tânără. Coralia a scris poezii sub numele Riria fiind apropiată și lui Eminescu, de la care, în vara lui 1886 la Repedea lângă Iași, a copiat poezia La Steaua într-un album, cu câteva luni înainte de prima publicare.

Xenopol și Coralia s-au căsătorit în 1908 și au locuit în această casă până în 1915 când s-au mutat în București.

După moartea lui Xenopol în 1920, imobilul a ajuns în posesia unui urmaș al acestuia, Sigmund Diamant, care l-a închiriat CFR-ului. Confiscat de comuniști, a devenit sediu pentru diferite societăți iar după 1989 a fost atribuit unor partide apoi Parchetului Militar.

În 2001, ajuns în paragină, a fost retrocedat urmașilor casa fiind restaurat deși s-au realizat mai multe modificări.

Un video cu vechea ruină găsiți aici.

- Alexandru Dimitrie Xenopol (1847 - 1920) a fost un istoric, filosof, pedagog, sociolog și scriitor fiind autorul primei mari sinteze a istoriei românilor: Istoria Românilor din Dacia Traiană, având șase volume și totalizând aproape 4.000 de pagini. S-a distins și ca un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. A fost profesor de istorie la Universitatea din Iași iar între 1898 - 1901 devine rector. În 1902 a publicat lucrarea Domnia lui Cuza Vodă și a făcut parte din comitetul de inițiativă pentru realizarea statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii instalată în 1912.

106. - Independenței - via

- Ne îndreptăm spre bd. Independenței, intersecție cu strada Piața Independenței care mai sus ajunge în strada Nicolae Bălcescu, fostă a Muzelor.

- Ansamblul spitalului Sf. Spiridon - Piața Independenței nr. 1
Spitalul Universitar Sfântul Spiridon din Iași este cel mai vechi spital din Moldova și al treilea din România, după Spitalul Colțea (1704) și Sf. Pantelimon (1752).
Ctitorul Bisericii Sf. Spiridon și al spitalului este logofătul Ștefan Bosie care în 1751 începea construirea unei biserici și înființarea unei bolnițe sau a unei spiridonii (infirmerie) fiind ajutat și de donatori (epitropi).
Construcția pe acest loc s-a datorat icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon, ocrotitorul săracilor și părintele orfanilor, care pe atunci era expusă într-un paraclis particular pe Uliţa Hagioaiei.
În 1765, Grigore Ghica hotărăște mărirea capacității spitalului care în 1860 ajungea la 280 paturi și administra 13 instituții spitalicești din toată Moldova. Până la venirea comuniștilor în 1948, Mănăstirea și Spitalul Sf. Spiridon aveau în administrare și stațiunea balneară Slănic Moldova.
Fiind afectată de cutremurul din 14 octombrie 1802, biserica a fost demantelată în 1804 și refăcută în 1805.
În Biserica Sf. Spiridon este îngropat trupul lui Grigore Ghica al III-lea ucis de turci în 1777, din cauza opoziției sale faţă de cedarea Bucovinei către austrieci în 1775, capul fiindu-i dus la Istanbul.

- Turnul clopotniței
A fost construit în 1757 (1786 ?) și conține mai multe etape de evoluție și stiluri, cel mai vechi fiind parterul bolții de intrare din piatră nefasonată. Turnul poartă pe el inscripția cu anul 1786, aflată pe stema lui Alexandru Mavrocordat al II-lea.
Mai multe detalii și poze găsiți aici.

107. - Piața Independentei 1996 - via Alex Krakowsky

108. - Strada I. C. Brătianu - Reclamă L. Weinstein - via

109. - Jassy - str. I. C. Brătianu - via

110. - Independentei 1996 - via Alex Krakowsky

111. - Mănăstirea și Spitalul Sf. Spiridon - desen de J. Rey (1845)

În stânga este Strada de Sus (Independenței) - via

112. - Biserica și Spitalul Sf. Spiridon - via

113. - Turnul de la Sf. Spiridon - via

114. - Biserica Sft. Spiridon - via

115. - Turnul Sf. Spiridon (1956) - via

- Cișmea
În 1765, Grigore al III-lea Ghica adăugă două cișmele gemene la baza turnului clopotniței, sub forma unor portaluri cu inscripţii în greacă, arabă și română cu caractere chirilice, care aduceau apa prin olane pe o distanță de 4 km., din actuala incintă a Grădinii Botanice.
Domnitorul Grigore al III-lea Ghica a fost decapitat de turci pentru că s-a împotrivit cedării Bucovinei în favoarea Austriei iar corpul său este înmormântat în Biserica Sf. Spiridon.

116. - Cismea la Sf. Spiridon

117. - Hartă Ulița Sf. Spiridon și Ulița Târgului de Sus - via

118. - Peste drum de Spitalul Sf. Spiridon - via

119. - Spitalul Sf. Spiridon - via

120. - Spitalul Sf. Spiridon - via

121. - Spitalul Sf. Spiridon - via

122. - Spitalul Sf. Spiridon - via

123. - Carol Popp de Szathmári - Spitalul Sf. Spiridon - via

124. - Spitalul Sf. Spiridon - via

- Sediul Epitropiei Sf. Spiridon

Înspre Ulița Universității este fostul sediu al Administrației (Epitropiei) Sf. Spiridon. Azi Clinica IV Radiologie, are reprezentate sub ferestre numele donatorilor Epitropiei Sf. Spiridon dar și steme heraldice cu un cap de leu, îngeri iar în centru sunt diferite semne: Inima, Ancora și Toiagul lui Esculap - simbolul medicinei.

125. - Turnul clopotniței dinspre UMF
Turnul și Cancelaria Epitropiei Sf. Spiridon - via

126. - Jași - Ospătăria Sf. Spiridon - via

127. - Sf. Spiridon - via

- Maria Obrenovici

Rudolf Șuțu scria că în grădina Bisericii Sf. Spiridon a fost înmormântată Maria Obrenovici (1835 - 1876), fiica logofătului Costin Catargi. A fost căsătorită un timp cu un general sârb, apoi cu principele Miloş Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, viitorul rege al Serbiei. Este celebră mai mult datorită aventurii amoroase cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu care a avut doi copii (Alexandru și Dimitrie) ce au fost înfiați și crescuți de Elena Cuza. A fost Doamnă de Onoare la Curtea din Berlin dar suferind de o boala incurabilă, s-a sinucis la Dresda. A fost îmbălsămată și adusă la Iași unde a fost înmormântată la Biserica Sf. Spiridon. După 40 de ani a fost dezgropată și mutată în cavoul familiei Catargi din Cimitirul Eternitatea. Evenimentul a produs rumoare pentru că la dezgropare a fost găsită intactă cum fusese îngropată, mulți ieșeni înghesuindu-se să vadă 'principesa moartă care și-a păstrat frumusețea'.

- Magazinul Ferum

Ajungem în zona Facultății de Medicină (UMF) unde, înspre Spitalul Spiridon, după strada Universității, pe la 1900 erau magazine de fierărie ce vindeau velocipede, pluguri și cositori, sobe, unul era magazinul Ferum numit și „Eisig Wachtel et Fiu” denumire primită de la tatăl Eisig Wachtel și frații Solomon și Moritz. Magazinul fusese fondat în 1852 peste drum, la colțul Străzii de Sus cu strada Vasile Alecsandri (fost Sf. Ilie).

128. - Casele de peste drum de UMF în 1979 - via

129. - Soldați 1944 - via
În spate este Imobilul Adacea

- Monumentul Unirii
În 1999, spațiul verde din fața UMF a devenit Piața Națiunilor cu prilejul dezvelirii la 1 decembrie a Statuii Unirii, o copie a lucrării executată de Olga Sturza și montată în 1927 lângă Biblioteca Centrală (BCU) de la poalele Copoului, pe locul în care astăzi se află statuia lui Mihai Eminescu. Grupul statuar al Unirii reprezenta Patria cu chipul Reginei Maria, înconjurată de provinciile reîntregite: Transilvania, Basarabia, Bucovina și de românii de pretutindeni care au rămas în afara hotarelor noastre. Deoarece amintea de Basarabia și Bucovina, monumentul a fost distrus de comuniști în anul 1947 dar în 1999 sculptorul ieșean Constantin Crengăniş a creat o replică. Monumentul de la UMF este situat în centrul unei hărți a României Mari evidențiată prin pavele roșii. Cu ocazia reamenajării Pieței Națiunii a fost amplasată Flacăra Veșnică în cinstea eroilor neamului.

130. - Monumentul Unirii - UMF

131. - Monumentul Unirii - Copou - via

- Ulița Universității

Ulița ce lega Strada de Sus de Palatul Universitar (UMF) și trecea pe lângă ansamblul Sf. Spiridon, era mărginită de clădiri negustorești care au rezistat până prin 1960 când prăvăliile au fost demolate iar în locul lor s-a amenajat o esplanadă.

132. - Facultatea de Medicină

Reclamă Nellu Ionescu Avocat - via

133. - Facultatea de Medicină - via BCU IASI

134. - Facultatea de Medicină - via

- UMF (Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa) - Str. Universității nr. 16
În 1860, la un an după Unirea Principatelor, este înființată Universitatea din Iași, prima instituție de învățământ superior din România. Se continua astfel tradiția Academiei Mihăileane, întemeiată în 1835 sub domnia lui Mihail Sturdza, la cerința lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români.
Universitatea avea sediul în spatele Străzii de Sus (Ulița Hagioaei), actualul bulevard al Independenței, în fostul Palat domnesc din timpul lui Alexandru Calimachi, domn între 1795- 1799 care a stabilit aici Curtea Domnească în diferite perioade între 1786-1795.
Imobilul a fost construit de Matei Cantacuzino, apoi a ajuns în posesia hatmanului Costache Ghica și a lui Alecu Rosetti Roznovanu după care este vândut Ministerului Instrucțiunii Publice.
Între 1860- 1897 aici va funcționa Universitatea Veche, inițial cu trei facultăți: Filosofie (Litere), Drept și Teologie, la care ulterior s-au alăturat Științele fizice, matematice și naturale și Medicina în 1879. În anii 1890-1900 s-a dezvoltat Facultatea de Științe, în 1892 a apărut catedra de Chimie iar în 1910 Școala de Electricitate.
Sediul devine neîncăpător așa că în 1897 Universitatea se va muta în Palatul Universitar din Copou, construit pe locul marelui Teatru distrus de un incendiu în 1888. În vechiul palat va rămâne doar Facultatea de Medicină (UMF) pentru că în apropiere este spitalul Sf. Spiridon unde profesau o parte din profesori și studenți.
Aici a lucrat și poetul Mihai Eminescu ca bibliotecar, prima dată între anii 1874-1875 când a fost angajat al Bibliotecii Universității iar la 10 ani distanță lucrează ca sub-bibliotecar.
Clădirea universității a fost extinsă în 1912 când mai întâi s-a construit clădirea centrală, continuată între 1921-1922 cu aripa dreaptă, iar din 1938 cu aripa stângă, spre spital.

În fața ansamblului universitar se află vechiul zid al palatului boieresc, dar a fost demolat în cea mai mare parte prin 1912. A rămas doar Poarta Nădejdei (Nădejdii) prin care se intra la curtea domnitorului Alexandru Callimachi, un mic arc datând de prin 1780 și marcat cu Stema Moldovei. Prin 2002, poarta a fost înconjurată de ornamentele coborâte de pe vechiul palat Ghica și înlocuite cu altele mai ușoare. Lângă poartă a existat o cismea publica datand de prin 1765, s-au mai pastrat cismelele de la Turnul Spiridon si de la Manastirea Golia.

În cadrul UMF există trei muzee: Muzeul de Anatomie care adăpostește și Ecorșeul (zis Jupuitul) lui Constantin Brâncuși realizat în 1902, un mulaj în ghips colorat care prezintă sistemul muscular și ligamentele umane, Muzeul de Istorie a Farmaciei și Muzeul de Istorie a Medicinei.

135. - Facultatea de Medicină - via

136. - Facultatea de Medicină - via

137. - Facultatea de Medicină - via

138. - Facultatea de Medicină cu statuia lui Alexandru Slătineanu, medic bacteriolog - via

139. - Universitatea Veche și Poarta Nădejdei - Jași - via

140. - Poarta Nădejdei în 1944

141. - Poarta Universitatii si cismeaua din 1765 - via

- Institutul medico-farmaceutic, Proletari din toate tarile uniti-va

142. - Usa nadejdii la intrarea in Vechea Curte Domneasca din 1796 - via
Institutul de Medicina - Sa punem stiinta noastra in slujba poporului

- Institutului de Anatomie

În 1894, lângă Facultatea de Medicină este inaugurată construcția Institutului de Anatomie, reprezentând la acel moment cel mai modern centru de învățământ anatomic și de cercetare din sud-estul Europei. Clădirea cu fațadă de templu roman a fost construită după planurile arhitecților Ștefan Emilian și N. Mihăilescu iar frontispiciul este opera sculptorului Wladimir Hegel care realizase statuia lui Miron Costin și a lui Vasile Alecsandri de la Teatrul Național. Hegel i-a avut elevi pe Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea. Acest frontispiciu poartă numele de Lecția de Anatomie și reprezintă o lecție de disecție pe un cadavru. Personajele centrale, situate în jurul mesei sunt Take lonescu, pe atunci ministru al instrucțiunii publice, la dreapta sa, în spate este prof. Ştefan Emilian și arhitectul clădirii, la picioarele cadavrului tot în picioare, este dr. Aristide Peride fostul decan al facultății de medicină și primul profesor de Anatomie, iar la spatele lui Take Ionescu e Neculai Culianu fostul rector al Universității. Alte figuri sunt ale dr. Gh. Bogdan, creatorul Școlii de medicină legală, dr. Ureche iar figura cadavrului e acea a sculptorului Hegel.

Mai multe detalii și poze găsiți aici.

143. - Institutul de Anatomie - via BCU IASI

144. - Institutul de Anatomie - via

145. - Institutul de Anatomie - via

146. - Facultatea de Medicina si Institutul de Anatomie - 1931 - via delcampe

147. - Lecția de Anatomie - via Ovid Meyer

- Biserica Sf. Atanasie și Chiril - str. Atanasie nr. 20

În spatele UMF, printre clădirea Universității Vechi și Institutul de Anatomie, se poate zări turnul Bisericii Sfinții Atanasie și Chiril construită pe la 1672. A fost afectată de incendiile din 1822 și 1844 dar și de bombardamentelor din 1941 și din 1944. În 1972 a fost închisă până în 1997 când a devenit paraclis al Societății Ortodoxe Național a Femeilor din România și pentru Spitalul Clinic de Penumoftiziologie (T.B.C) din apropiere. Din acest motiv biserica poartă și numele de Biserica Doamnelor.
La începutul secolului al XIX-lea, aici a luat ființă primul cor bisericesc din Moldova, condus de celebrul profesor Gheorghe Burada, compozitor al Uverturii Naționale și dirijor al Filarmonicii de Stat din Iași.

148. - Biserica Sf. Atanasie 1931 - via

- Facultatea de Farmacie - Bd. Independenței nr. 3

Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Gr. T. Popa își are începuturile încă din 1857 când Gremiul (Comitetul) Farmaceutic înființează o “Școală pregătitoare de farmacie” în incinta Spitalului Sf. Spiridon. Primele cursuri de farmacie au avut loc în 1859 când farmacistul I. Mihăilescu se oferă să predea gratuit un curs de farmacie. În 1913 s-a înființat Catedra de Farmacie Clinică și Galenica.
Noul sediu al Facultății de Farmacie Iași a fost inaugurat în 1974. Mai multe aici.

149. - Facultatea de Farmacie - via

- Casa Pionierilor - în 1959 str. Gh. Dimitrov nr. 43

Lângă facultatea de Farmacie este o casă frumoasă unde între 1952-1954 a fost sediul Casei Pionerilor. Aici a fost Corpul B al UMF și o secție a Muzeului de Istorie Naturală.

Se pare că aici a locuit Solomon Wachtel, fratele său Moritz Wachtel, împreună cu W. Dinerman, a fondat în 1890 Banca Moldova cu sediul pe str. Cuza Vodă unde astăzi este Oficiul Poștal. Moritz Wachtel a înființat în 1886 Fabrica de frânghie și țesături de cânepă din Copou care a fost naționalizată în 1948 sub numele de Fabrica Textila Roșie.

150. - Fosta Casa Pionierilor în 1988 via David Hadaller - via

151. - Casa Pionierilor 1959 - via

- Ne îndreptăm spre zona de case din Cartierul Latin, pe strada Sf. Teodor.

- Cartierul Latin

Între anii 1860 -1897, funcționând Universitatea în Palatul Ghica, casele învecinate aveau mare căutare în rândul studenților devenind o zonă cosmopolită primind numele de Cartierul Latin, comparând-o cu zona celebră a Parisului.

- Biserica Sf. Teodori - str. Sfântul Teodor 14

Trecem prin Cartierul Latin pe strada Teodor, apoi urcăm dealul și găsim o altă biserică, cea a Sfinților Teodori (Teodor Tiron și Teodor Stratilat), zidită pe la 1750 pe locul uneia mai vechi de lemn, construită în anul 1665 de către vornicul Solomon Bârlădeanul, locaș care s-a mistuit în incendiul din anul 1735. La 1783 intră în posesia breslei cojocarilor.
Biserica era mărginită de fostul Han Buhăescu iar pe dinaintea porții trecea strada Dâmbu, rebotezată Mihai Eminescu prin 1910 fiindcă prin zona ei a locuit odinioară poetul. Mai multe aici.

152. - Biserica Sf. Teodori - via

- Bolta Rece - Str. Rece nr. 10

Facem stânga și în spatele UMF găsim vestitul local Bolta Rece, menționat documentar încă din 1786. Clădirea este construită în stil specific moldovenesc ca o casă țărănească cu prispă iar la subsol sunt hrube cu firide unde erau păstrate vinuri de de Cotnari, Bucium sau Uricani.
În 1864, negustorul Avram Amira a preluat localul Bolta Rece fiind ajutat apoi de nepoții Panciu și Simion.
Aici era locul de întâlnire a membrilor Societății Junimea care lansaseră deviza “mâncarea-i fudulie, băutura temelie”, locul fiind cunoscut și sub denumirea ilustrativă de Universitas Vinorum (Universitatea vinurilor).
De numele Boltei Reci se leagă și multe întâlniri dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu, care, într-o încăpere mai retrasă, schimbau idei fără sfârșit. Eminescu îi scria Veronicăi Micle: “La Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufletesc. L-am avut, dar târziu, când a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întâlnisem la Bolta Rece într-o seară”.

Aici erau văzuți: Maiorescu, Negruzzi, Eminescu, Bodnărescu, Panu, Culianu, Xenopol, Slavici, Pogor, celebrii actori Rossini, Mounet-Sully, Coquelin, regizorul Borelli, scenograful Delmary, arhitecții Fellner, Cosnitz, Hellmer și Granet, constructorii Teatrului Național, renumiți actori români, Matei Millo, Luchian, Pechea-Alexandrescu, State Dragomir, Grigore Manolescu, Petre Liciu și alții.
Localul este pomenit în poeziile lui Vasile Alecsandri: Brad îmi ziceți fiștecare, Din păcate Bard din născare, La Bolta Rece - Academia, Va stabili anomalia sau de Nicolae Gane: Din acest stacan, Beți din an în an, Ori la Bolta Rece, Se bea zilnic zece.
În anul 1902 patronii restaurantului au fost nevoiți să renunțe la vechea locație din cauza pretențiilor exagerate ale proprietarilor localului dar în anul 1966 vechea firmă Bolta Rece reînvia în cunoscutul ei sediu de pe strada Rece.
Pivnițele cramei se pot vizita gratuit.

153. - Bolta Rece - via

- Vila Sonet - Muzeul Mihai Codreanu - str. Rece nr. 5

Peste drum de Bolta Rece este casa unde între 1934 - 1957 a locuit Mihai Codreanu (1876 - 1957), poet, dramaturg, avocat și traducător român, considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.
Sonetul e o poezie cu formă fixă cu 14 versuri alcătuită din două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă ultimul vers conținând de obicei o concluzie.
Inițial Mihai Codreanu a dorit să devină actor dar vederea îi slăbește după vârsta de 30 de ani. În ciuda problemelor de vedere, continuă să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați.
A fost director la Teatrul Național din Iași între 1919- 1923, profesor și rector (1933- 1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista Însemnări ieșene.
Vila Sonet adăpostește Casa Memorială Mihai Codreanu din 1970, secție a Muzeului Literaturii Române.
Casa a fost construită în stil românesc de arh. Arthur Klepper în anul 1934 pe un teren donat sonetistului de Primăria Iași ca o recunoaștere a admirabilei sale activități. Treptele sunt păzite de două statui ce amintesc de Lord și Bibi, câinii poetului.

Frumosul Muzeu se poate vizita gratuit în prima Duminică din lună, Marți -Duminică 10:00-17:00, Luni închis. Sunt expuse manuscrise și ediții prime ale poetului, medalii, scrisori, cărți traduse de Mihai Codreanu, fotografii, mobilier autentic (sec. XIX - XX) și obiecte de artă (pictură, sculptură). Mai multe poze aici.

Nervi în noapte - Mihai Codreanu

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, -
Și toți îmi dau o criză de fobie.

Îi văd trecând prin viața mea pustie
Cu relativul vieții lor pustii...
Și-n pragul absolutei veșnicii,
Aștept să-mi sune ceasul lor și mie.

Mereu ciocanul vremii cade greu
Și-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusința lui stăruitoare...

Și-mi fură somnul spaima de pământ...
Și mor mereu cu clipa care moare...
Și-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...

154. - Vila Sonet - via

- Ne întoarcem în bd. Independenței și traversăm strada pe la trecerea de pietoni dinspre zidul Spitalului Sf. Spiridon.

- Casa Docan

La intersecția străzii Vasile Alecsandri (Sf. Ilie) și Ulița de Sus, cu ogradă până la Ulița Rusească, azi Piața Unirii, era casa unionistului Neculai Docan cumpărate de la Petrache Mavrogheni. Casa cu un singur etaj avea arcade și ornamente rezistând până la sistematizările din 1960 când aici era un magazin Sanitas.
Pe la 1859 aici se edita gazeta unionistă Steaua Dunării înființată în 1855 de Mihail Kogălniceanu fiind un ziar unionist în jurul căruia s-au grupat cei mai activi partizani ai Unirii Principatelor Române de la 1859.
Casa Docan poate fi identificată în poza de mai jos, în partea stângă.

155. - Ulița de sus în 1915 - La Docan - via

- Blocul de lângă Muzeul de Științe Naturale

Dinspre Piața Unirii, pe locul blocului de astăzi (I 1-3), exista pe la 1970 un șir de case, cea de pe colțul străzii Vasile Alecsandri era casa cronicarului Ion Neculce (1672 - 1745), unde pe la 1817, locuia vice-consulul britanic din curtea căruia avem un desen realizat de W. M. și I. Clark, în drumul de la Moscova la Constantinopol.
Pe la 1870 aici era prăvălia fraților Bachtez care vindeau sonerii electrice cu baterii, curentul electric fiind instalat în oraș pe la 1900.
Tot aici exista vestitul laboratorul chimico- farmaceutic Atome al lui N. Racoviță care mai avea farmacia La Înger. Laboratorul a fost printre principalii furnizori de medicamente și dezinfectante în timpul Primului Război Mondial când Guvernul se refugiase la Iași.

156. - Curtea consulatului britanic din Iași 1817-1818 - via

- Public Promenade of Jassy from the Vice Consul's Court -

157. - Hartă cu strada Gh. Dimitrov, Bolta Rece
și casa Cronicarului Ioan Neculce - via

158. - UMF și Facultatea de Farmacie - via

159. - Muzeul de Științe și casele din dreapta - via

160. - Muzeul de Științe și casele din dreapta - via

- Muzeul de Științe Naturale (Casa Roset) - bd. Independenței nr 16, din fața UMF - în anul 1959 pe str. Gh. Dimitrov nr. 72

După șirul de blocuri este Muzeul de Istorie Naturală înființat în anul 1834 din inițiativa unor membri ai Societății de Medici și Naturaliști în frunte cu Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza, Iacob Cihac și Costachi Negri. S-a dorit să se prezinte publicului "bogățiile pământene și subpământene ale Moldovei, precum și curiozități din alte părți ale lumii", fiind primul muzeu de acest gen înființat în Principatele Române.
Inițial, muzeul a avut sediul în casa Balș de pe bulevardul Copou, ca mai târziu, în 1838, să se mute în Sala mare de la Academia Mihaileană iar în anul 1840 s-a cumpărat Casa Roset aflată în proprietatea vornicului Costachi Sturdza pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16. Imobilul a fost construit la finele sec. XVIII în stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri.
În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche, pe Strada de Sus (Independenței), unele plante cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului.
În noaptea de 3/15 ianuarie 1859, în cabinetul de Istorie Naturală, deputații din Partida Națională au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei.
Muzeul a fost închis publicului în anul 2013 în vederea expertizării tehnice a clădirii și va fi redeschis in 2022. Mai multe aici.

161. - Muzeul de Științe Naturale - via

162. - Muzeul de Științe Naturale anii '70 - via

163. - Muzeul de Științe Naturale - via

164. - Muzeul de Științe Naturale - via

165. - Muzeul de Științe Naturale anii '30 - via

166. - Muzeul de Științe Naturale și Elefantul Gaba - via

167. - Muzeul de Științe Naturale și Elefantul Gaba

via delcampe.net

168. - Muzeul de Științe Naturale via delcampe.net

169. - Bd. Independenței spre Muzeul de Științe Naturale

și Facultatea de Farmacie - 1977 după cutremur - link

- Tablourile lui Toader Schipor - via

Pictorul Toader Schipor a fost timp de 30 de ani desenatorul artistic al Muzeului de Istorie Naturală și a surprins o parte din clădirile de pe fosta stradă Dimitrov din 1972.

173. - Tablou cu imagine din parcul Muzeului spre UMF - 1972 - de Toader Schipor - via

174. - Fosta Casă a Pionerilor - via

175. - Bd. Independentei intersecție cu str. Teodor Burada,
pe dreapta nu exista clădirea Facultății de Farmacie - via

176. - Parcul Muzeului - via

177. - Bd. Independentei intersecție cu str. Teodor Burada
Casele au fost înlocuite de blocuri - via

178. - Strada Dimitrov spre Golia
Imagine de la balconul Muzeului - via

179. - Case spre Muzeul de istorie naturala - via

180. - Case - via

- Fostele case ale anticarilor
Între Muzeul de Științe Naturale și Sărărie erau mici ateliere de croitorie și lemnărie dar și casele anticarilor și buchiniștilor care umblau prin oraș purtând în spate dulapuri cu cărți și documente. Aici veneau istorici și studenți care aveau nevoie de documente și cărți vechi.
Casele au fost demolate după cutremurul din 1977.

- Blocurile de pe bulevard

Blocurile C 1-5 de pe partea stângă a bulevardului Independenței, dinspre Facultatea de Medicină și Farmacie (UMF Iași) până la intersecția cu strada Sărărie - Târgu Cucu, au balcoanele dispuse astfel încât să formeze cuvântul Independența, fiecare scară din cele 3 blocuri reprezentând o literă (IND- EPEND- ENTA).

Blocurile de pe bulevardul Independenței au fost construite între 1980 - 1983 după planurile arh. Gheorghe Hereș, care a proiectat o mare parte din Piața Podu Roș, cartierul Alexandru cel Bun dar și Catedrala Catolică Sfânta Fecioară Maria Regina de lângă Mitropolie și Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din zona CUG.
Pe dreapta sunt blocurile Y1-6.

181. - Planuri pentru constructia blocurilor de apartamente pe strada Dimitrov - 1971 - via Liliana Iuga

182. - Cuvântul Independența

183. - Cofetăria Romanța, Bulevardul Independenței 1988 - via

184. - Bulevardul Independenței 1986 - via

185. - Demolari pe strada Dimitrov dupa cutremurul din 1977 - via Arhivele Nationale Iasi

186. - Bulevardul Independenței - via

187. - Bulevardul Independenței 1980
Blocul Bucegi - via

188. - Bulevardul Independenței 1986 și turnul Bisericii Vovidenia
intersecție cu strada George Enescu - link GMaps

- Frații Goldenberg - str. I. C. Brătianu nr. 132 (nr. 82)

În Anuarul Socec din 1924 găsim: Magazin Fierării, Case de bani - Bachtez (Bachstez) Frații S-soro Goldenberg I. - societate de comandită str. I. C. Brătianu 138 și I. C. Brătianu 127

189. - Magazin de fierărie - Frații Goldenberg Ssor - via

190. - Frații Goldenberg Ssor, Lupu Goldenberg - Magazin de fererie

- str. I. C. Brătianu nr. 132

191. - Ceasornicar - Leon Goldenberg - str. I. C. Brătianu nr. 82

192. - Soldați 1944 Reclame: încălțăminte ALPAD - Gheorghe Filip, CAM, Manufactura .. - via

- strada Dimitrov nr. 121

193. - Casa pe strada Dimitrov nr. 121 dupa cutremurul din 1977 - via

194. - Strada Independentei intersectie cu strada George Enescu

- zona Manastirii Golia - via agerpress

195. - Strada Independentei intersectie cu strada George Enescu - via

- Mănăstirea Golia
În capătul străzii, pe partea dreaptă găsim zidurile Mănăstirii Golia, o fortăreață tipic medievală, biserica reprezintând o îmbinare de stiluri, îndeosebi baroc și bizantin.
La început, aici a fost o biserică de lemn apoi una de piatră construită pe la 1550 de logofătul Ioan Golia (Golăe) care sfârșește tragic fiind decapitat de Iancu Sasu Vodă, fiul lui Petru Rareș.
În 1650, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) începe reconstruirea bisericii folosind o echipă de meșteri italieni veniți din Polonia. Lucrările sunt terminate în 1660 de fiul său Ștefăniță Lupu Vodă (1659-1661).
Mănăstirea este înconjurată de un zid înalt, prevăzut la colțuri cu turle ridicate în 1667 și un turn-clopotniță refăcut la 1900. Zidurile de incintă au o înălțime de 9 m și o grosime de peste 1 m, cu un brâu de sprijin în interior, pe care cândva se patrula.
Astăzi, pentru a vizita turnul, se urcă 120 de trepte unde puteți vizita camera clopotelor și terasa superioară de unde se poate contempla "orașul celor șapte coline".
Mai multe găsiți aici.

196. - Mănăstirea Golia - via

197. - Mănăstirea Golia spre bd. Independenței - via

198. - Mănăstirea Golia spre bd. Independenței - 1957 - via

199. - Mănăstirea Golia spre bd. Independenței 1953

200. - Spre bd. Independenței de la Golia 1953

201. - Mănăstirea Golia spre bd. Independenței - via

- Casa Bașotă
La intersecția cu strada Sărărie, la numărul 14 se află din 1838 Casa Bașotă ce a aparținut lui Anastasie Bașotă (1798 - 1869), un boier, logofăt al Moldovei și filantrop.
A ocupat de tânăr diferite funcții: spătar în 1819 în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821 în timpul domniei lui Ștefan Vogoride apoi logofăt, primind și titlul de cavaler sub Grigore Alexandru Ghica, perioadă în care a îndeplinit și funcția de ministru de război. S-a căsătorit în 1829 cu Ruxandra Balș (1805 - 1867) cu care a avut două fiice: Sofia (decedată în 1849) și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei.
Anastasie Bașotă a modernizat agricultura practicată pe moșiile pe care le stăpânea, dezvoltând activitatea financiară prin inițierea „unei societăți cambiale”, una din primele bănci din Moldova.

În 1838, a creat la Pomârla (Botoșani) prima școală sătească particulară din Moldova unde au fost instruiți pe cheltuială proprie 40 de școlari din cele mai sărace familii de țărani. Cu câteva luni înainte de moarte își donează jumătatea din avere pentru crearea unui liceu care să-i poarte numele și care să permită educația copiilor din mediul rural astfel încât absolvenții să poată fi primiți în orice universitate din Europa, "fiindcă prin cultură și învățătură omul poate deveni util societății". Institutul Liceal Anastasie Bașotă a fost inaugurat abia în 1879 și a fost administrat până în 1906 de Epitropia Institutului a cărei primi administratori au fost junimiștii Vasile Pogor și Ioan Ianov. Când junimistul Samson Bodnărescu a fost director, Liceul a primit vizita a numeroși scriitori: Mihai Eminescu (1884), Ioan Slavici, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor.

În Casa Bașotă de pe Sărărie, a existat Gimnaziul Ștefan cel Mare cu 4 clase înființat inițial în 1865 pe strada Muzelor (azi Nicolae Bălcescu - lângă Spitalul Sf. Spiridon).

În curtea Liceului a locuit și pictorul Octav Bancilă cunoscut pentru tablourile care evocă imagini din Tg. Cucu ai anilor 1900. După '90 aici a fost sediul Star Net.
De remarcat zidul gros ce înconjoară vechea Casă Bașotă.