19 aprilie 2017

Palatul Culturii din Iași

Complexul Palas a fost inaugurat în 2012 și este primul proiect mixt de tip lifestyle center din România. În Palas se întâlnesc toate aspectele principale ale vieții unei comunități: componenta de business, prin ansamblul de clădiri de birouri United Business Center, componenta comercială, prin Palas Mall și Palas Shopping Street, relaxarea și divertismentul, prin prezența parcului, a cafenelelor și restaurantelor și a diferitor locații dedicate.
Proiectul a fost dezvoltat în parteneriat public-privat de către Iulius Group și Consiliul Local Iași. Ansamblul se întinde pe o suprafață de 270.000 mp și a costat în jur de 265 de milioane de euro, fiind cea mai mare investiție imobiliară din afara Bucureștiului.

Complexul Palas reunește Mall-ul Palas sub marca Iulius, grădina publică Palas cu 50.000 mp aflata în spatele Palatului Culturii, clădirile de birouri United Business Center (UBC) cu 6 clădiri de birouri clasa A inaugurate în 2010, Teatru de Vară, Hotelul Internaţional de 4 stele și parcări subterane de circa 2.500 de locuri.

Grădina Palas este amplasată pe spaţiul fostei grădini a Curţii Domneşti, pe atunci în stil oriental. S-au păstrat elemente din timpul amenajărilor făcute de Vasile Lupu, cum ar fi lacul circular şi un ponton închis cu foişor pe locul havuzului din Evul Mediu. Printre vestigiile expuse se numără: fundaţiile grajdului domnesc, un fragment dintr-o roată hidraulică şi chioşcul cu havuz, toate datând din vremea lui Vasile Lupu, o fântână din piatră din secolul XIX, fragmente din instalaţiile utilitare (conducte de apă din lemn şi din ceramică, din secolele XVII-XVIII), porţiuni din piloţii de lemn care întăreau malurile iazului domnesc şi aveau şi rol de apărare, bucăţi din fortificaţia de lemn a reşedinţei.

Sunt plantați aproximativ 50.000 de arbuşti şi peste 1.000 de copaci unii premiera pentru regiunea de nord-est, precum Hamamelis, Metasequoia, Liquidambar (sau "arborele de gumă”), Oxydendron, Davidia şi Parotia. Cei cu alură medie sunt arţari de diferite culori, Ginkgo Biloba (dispuşi pe o întreagă alee), molid argintiu, magnolii, peri ornamentali, precum şi stejari piramidali. Printre speciile de arbuşti se numără Berberis, călini, lilieci, mahoni, pini pitici, ienuperi şi Cornus. La baza arborilor şi chiar a arbuştilor, dar şi pe spaţii vaste, au fost plantate flori precum azalee, hortensii, trandafiri, narcise şi crini.

Compania Iulius a suportat integral cheltuielile de reabilitare şi de punere în valoare a Turnului de Strajă, dinspre Strada Palat. În partea de sud-vest a Palatului sunt accesibile două tuneluri paralele, în care se poate coborî prin turnulețul de strajă.

În zona Palatului Culturii s-a dezvoltat ansamblul Curții Domnești atestată într-un document emis la 8 octombrie 1434 de către Ștefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun.

Între 1806 - 1812, prințul Alexandru Moruzi construiește un impunător palat în stil neoclasic ce a fost inaugurat pe 28 august 1806. 

Daniel Philippidis scria în 1816, că Palatul domnesc din Iași este zidirea 'cea mai însemnată din tot Imperiul turcesc, pentru mărimea, frumusețea și bogăția ei'. Dimitrie Bantiș-Kamenski scria că 'palatul acesta este interesant prin faptul că are tot atâtea ferestre câte zile are anul și tot atâtea uși câte săptămâni sunt într-un an'.

Palatul a fost proiectat de arhitectul vienez Johan Freywald, în stil neoclasic. Acesta este cunoscut și prin alte realizări din epocă, precum Catedrala mitropolitană, în prima sa formulă, a palatului Rosetti-Roznovanu, azi Primăria Iași și palatul vistiernicului Sandulache Sturdza de la Ruginoasa, în prima variantă, neoclasică.

 1. - Palatul Domnesc, prima jumătate a sec. al XIX-lea via wikipedia

2. - Palat Domnesc demolat in anul 1904 din cauza uzurii accentuate

Domnitorii care au locuit mai mulți ani în acest palat sunt Scarlat Callimachi domn al Moldovei în 1806, 1807 - 1810,1812 - 1819 și Ioan Sandu Sturdza domn între 1822 -1828.

Odăile domnești au fost amenajate la etaj, considerat a fi ca și în Occident, 'nivelul nobil' al Palatului. În aripa dinspre biserica Sf. Neculai Domnesc se afla apartamentul doamnei și Sala Haremului, în care se organizau balurile Curții. Pe același palier era amplasată și Postelnicia. Sala Tronului, în care se petreceau ceremoniile Curții se afla în partea centrală a etajului 'în mijlocul trupului zidirii, în fața Uliței Mari'. Pe tavanul acestei săli, numite și Spătărie, era zugrăvită stema Moldovei, înconjurată de stemele celor 21 de ținuturi, așa cum apare și pe sigiliile domnești din această epocă. Din această sală, s-a păstrat tronul domnesc folosit de Scarlat Callimachi în a treia domnie moldovenească (1812-1819). Acesta este confecționat din lemn cu sculpturi aurite și catifea roșie. Stema heraldică amplasată în partea de sus a spătarului este un element occidental, deși printre decorațiunile exterioare sunt prezente și cele două tuiuri din cozi de cal, însemne ale ierarhiei otomane.

Marele incendiu din 19 iulie 1827, care a distrus o însemnată parte a orașului, a afectat puternic și noul palat domnesc. Vreme de 13 ani 'Curtea arsă' a rămas în ruină, Domnia căutându-și alte reședințe.
Palatul Domnesc va fi refăcut de prințul Mihail Sturdza în 1841 - 1843.

În 1839-1840, Guvernul a propus Adunării Obștești să se refacă vechiul Palat, pentru a adăposti instituțiile statului iar lucrările au fost încredințate vornicilor Teodor Balș, tatălui poetului Vasile Alecsandri și arhitectului rus Nicolae Sungurov. Acestea au durat din primăvara anului 1841 și până în toamna anului 1843. Nu se constată modificări însemnate ale înfățișării clădirii, ea fiind repusă în starea anterioară. După planuri, se poate constata că doar aripa de sud-vest, din spate, a fost extinsă, egalând-o pe cea dinspre sud-est. În iarna ce a urmat, Obșteasca Adunare a putut să își desfășoare lucrările în edificiul renovat. Spătăria și-a reluat vechea încăpere, în partea centrală a etajului, 'în mijlocul trupului zidirii, în fața Uliței Mari'.

În luna mai a anului 1844, s-au stabilit în clădire toate instanțele administrative, judecătorești și militare, Casieria și Arhiva Statului. Palatul avea acum circa 70 de apartamente, dispunea de trei intrări mari și două scări secundare. Administrarea sa era încredințată unui ispravnic de curte, care ținea de Vornicia de aprozi.

Mihail Sturdza si urmașul său la tron, domnul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), au reamenajat parcul din spatele Palatului, pe care l-a protejat cu un nou zid de incintă, el locuind în palatul ridicat pe locul caselor părintești, unde astăzi funcționează Facultatea de Teologie de lângă Mitropolie.

După Unirea de la 1859 și mutarea capitalei la București, Palatul Domnesc devine Palat Administrativ și de Justiție.

După 1862, Palatul a găzduit Prefectura Județului Iași, Tribunalele, Curtea de Apel, Casieria, Arhiva Statului. Mai târziu tot aici au fost instalate Poșta și Telegraful.

Un alt incendiu care a afectat puternic Palatul Ocârmuirii a fost cel din noaptea de 13-14 ianuarie 1880. Renovarea a durat până în 1883, când Palatul Administrativ a fost redeschis. Clădirea avea acum vreo 60 de camere.  


În 1883 a fost instalată în fața clădirii proaspăt renovate statuia lui Ștefan cel Mare.

  3. - Palat Domnesc

 4. - Dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare - 5 iunie 1883
  
5. - Statuia lui Ștefan cel Mare

  6. - Ștefan cel Mare
 
7. - Ștefan cel Mare 

  8. - Ștefan cel Mare
 
Mai multe incendii de la sfârșitul sec. al XIX-lea continuă sa afecteze clădirea, luându-se în 1904 decizia demantelării și reconstrucției.

Noul edificiu a fost realizat în perioada 1906 - 1925 în stil neogotic, în timpul guvernării lui D. A. Sturdza si după planurile arh. Ion D. Berindey (Berindei), ajutat de arhitecții Filip Xenopol și Grigore Cerchez. S-a început refacerea păstrându-se din vechiul Palat numai principalele temelii și o parte din zidurile etajului.

Arhitectul I.D. Berindei a ales neogoticul, într-un oraș care a urmat mai ales linia neoclasică, el dorind să creeze o clădire luminoasă, și pentru ca oferea sugestia de spațiu sacru, de catedrală. La data construirii palatului existau însă în Iași cel puțin două monumentale clădiri în stil neogotic: Cazarma din Copou și Palatul Gării. Palatul a beneficiat de dotări tehnice deosebite la data inaugurării, îmbinând aspectul de edificiu străvechi și confortul ultimelor cuceriri în domeniu: iluminat electric, termostate, apel electric pentru avocați iar centrala electrică proprie se afla la subsol.

În primul război mondial clădirea, încă nefinisată, a fost ocupată de trupele rusești, aliate apoi a găzduit Corpul IV al Armatei Române, Serviciul Geografic, Automobilele Regina Maria, Aviația, Telegraful fără fir și, în final, spitalele militare care s-au succedat, până la sfârșitul războiului.

Abia în 1921 s-au putut relua lucrările, grație ministrului George G. Mârzescu, fostul primar al Iașilor.

Construcția ce a fost întreruptă în timpul Primului Război Mondial și s-a prelungit pe durata a două decenii.

 9. - Ștrandul cu Palatul Administrativ Iasi in 1920
 
 10. - Palatul Administrativ

Inaugurarea Palatului de Justiție a avut loc la 11 octombrie 1925, în prezența lui Carol I, care era însoțit de familia regală.

Până în 1955, aici a fost sediul Tribunalului Județean, dotat cu mobilier confecționat la „Casa Maple” din Londra.

Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit în timpul celui de-al doilea război mondial drept cazarmă a trupelor germane și ulterior, sovietice.

Începând din anul 1975, planșeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment, turnat în plase de oțel, lucrare parțial terminată în martie 1977, când a avut loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de boltă, noul planșeu a susținut monumentul, fiind afectate în schimb, planșeele de la etajul I, zidăria, ornamentele și stucaturile.

Denumirea de Palat al Culturii datează din 1955, când edificiul a încetat să mai fie folosit de Justiția ieșeană, fiind destinat să adăpostească diverse instituții culturale: Direcția pentru Cultură, Oficiu Patrimoniu, edituri, reviste culturale, muzee. Astăzi clădirea adăpostește doar două mari instituții: Complexul Muzeal Național 'Moldova' și Biblioteca Județeană 'Gheorghe Asachi'.

Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național Moldova, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975).

Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: „Sala gotică” unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sala Voievozilor” se află la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot la etajul I se află „Sala Henri Coandă”.

Despre stucaturile interioare se știa că acestea sunt opera sculptorului Emil Wilhelm August Becker. Acesta a folosit pentru prima dată invenția lui Henri Coandă, care a obținut din fierberea ipsosului în ulei un material nou, numit bois-ciment, de duritatea lemnului și înfățișarea stejarului.

Inginerul ieșean Alexandru Dimitriu (1871-1955) a realizat frumoasele lucrări de feronerie,iar în 1896 a realizat oștenii în armură medievală care au circa patru metri înălțime, fiind cunoscut și pentru alte ornamente din metal: vulturul de pe cupola Patriarhiei, acoperişul Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cupola Ateneului Român, Palatul Sturdza din Piaţa Victoriei, poarta Cimitirului Evreiesc din Iași, cavalerul de pe Primăria Sectorului 1, Gara de Nord, Palatul Camerei de Comerţ și al Bursei, Biblioteca Centrală Universitară din București, Palatul Patriarhiei.

Bolta de intrare
în Palat este străjuită, pe trei părți, de către o acvilă cu aripile desfăcute, ieșind din câte o coroană vegetală. Reprezentarea este specifică acvilei romane, așa cum apărea ea pe stindardele, vexillum, legiunilor antice iar coroana de lauri simboliza gloria militară, acvila 'în triumf'. Prezența acvilei amintește de tradiția fundării orașului Iași de către o asemenea legiune romană: Legio Iassiensis, castrul amintitei legiuni s-ar fi aflat chiar pe locul actualului Palat, pe temeliile sale zidindu-se, la începutul veacului XV, Curtea Domnească.

Ceasul este un carillon, un sistem de clopote care dau seria notelor muzicale ce a fost produs la Hamburg, în Germania, de firma J.F. Weule, Bocknem. Ceasul are trei cadrane, fiecare cu diametrul de 3, 24 metri si este împodobit cu vitralii, reprezentând cele 12 zodii. La fiecare oră fixă, carillonul intonează Hora Unirii

Deasupra intrării, pe la jumătatea turnului, se află o stemă a Moldovei sculptată în piatră. Este vorba despre un scut rotund încărcat cu un cap de bour, care are între coarnele scurte o stea cu cinci colțuri. Capul este încadrat de două ramuri de măslin, pe lângă care coboară două panglici ondulate. 'Scutul' este flancat de două steaguri cu flamură pătrată. Sub scut sunt înfățișate un sceptru și o spadă încrucișate, însemnele puterii domnești, însoțite de diverse trofee militare.

La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu trei cadrane din turnul cladirii. Avand diametrul de 3,25 m, acestea sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Cate doi plaiesi, in costume naționale, zugrăviți pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, dupa modelul oștenilor pictați la castelul Peleș.   
Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replica moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora Unirii" , amintind acum nu doar "Unirea cea mica" din 1859, ci si "Unirea cea mare" din 1918. Melodia este inregistrata pe un tambur cu 69 stifturi.
Legenda spune că în proiectul inițial erau prevăzute 365 de camere, dar construcția are 298 încăperi cu o suprafață de aproximativ 36.000 m2. La fațadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte 36 în ogivă și două rânduri de baghete.
La etajul I, la fațada centrală, se află „Sala Voievozilor”, cu picturi în stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei, așezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ștefan Dimitrescu și de elevii săi. Tot la etajul I se află sala „Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuți la Iași ca elev al Liceului Militar, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor Români” din cartierul Galata și rețeta unui ciment special, care imită perfect culoarea și sunetul lemnului de stejar.

Mobilierul Palatului de Justiție, în stil neogotic, a fost proiectat și realizat în atelierele lui Albert Goumain din Paris. După 1950 s-au adăugat cele două mari vitralii colorate, care înfățișează 'încoronarea lui Ștefan cel Mare' și 'întâmpinarea țarului Petru cel Mare de către Dimitrie Cantemir, la Iași', ultima temă fiind una filosovietică, specifică acelor ani.

Stema Principatelor Unite care este figurată în mozaicul holului de onoare, este datată 1859, cu trimitere directă la momentul înfăptuirii primei Uniri, care pentru Iași a însemnat un sacrificiu: pierderea statutului de capitală.

Stema României Mari, așa cum se prezintă, nu putea exista înainte de anul 1921, când a fost finalizată și publicată în 'Monitorul Oficial'. Stema, în varianta mijlocie (folosită de instituțiile statului), este expresia grafică a realizării Marii Uniri din 1918. Sunt reprezentate noile provincii, unite cu țara. Ecusonul din centrul stemei, în tablă de șah (argint și negru), este, după cum se știe, stema casei de Hohenzollern.

Intrarea în Sala Voievozilor, remarcabilă operă de feronerie și sticlă, era încadrată, inițial, de două mari portrete ale reginei Maria și regelui Ferdinand, pictate de Gh. Popovici, în 1925. Astăzi acestea fac parte din colecțiile Muzeului de Istorie de la parterul Palatului. Numele sălii provine de la galeria de medalioane cu portretele domnilor Moldovei, de la întemeierea statului până la prințul Carol II). Aceste picturi în ulei au fost realizate după 1930.

Într-un capăt al sălii, atrage atenția un șemineu de marmură albă decorat cu un basorelief. Acesta reprezintă un 'Arbore istoric', cu portretele celor mai însemnați domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand. Un asemenea Arbore istorico-genealogic al României, lucrat cu multă migală, a fost publicat la 1890, de către Ion C. Gârleanu.

Sala Voievozilor este boltită în arc frânt, după modelul gotic. Tavanul este de azur, semănat cu stele aurii. Această decorațiune amintește de Camera Înstelată, faimoasa Starry Room, cea mai înaltă instanță a Justiției în vechea Anglie, patria de origine a reginei Maria.

În spațiul central al sălii, corespunzător turnului cu ceas, dacă ridicăm privirea, descoperim o frescă zugrăvită în stil medieval, încadrată în niște arcaturi gotice. Compoziția cuprinde trei personificări feminine ale Justiției. Vestimentația medievală corespunde perioadei de afirmare a stilului gotic (secolele XI-XIV). În centrul imaginii, așezată pe un tron de aceeași factură gotică, se află un personaj feminin ținând în mâna dreaptă balanța și în mâna stângă crucea. În dreapta este așezată o altă doamnă care scrie cu pana pe un pergament, iar în stânga tabloului este al treilea personaj feminin, sprijinit într-o spadă. Cele trei întruchipări ale Justiției erau evocate, probabil, de autorul ce iscălea, cu pseudonim 'Josephus Flavius', când își imagina cum noaptea 'de pe fresca lui Pallady se dezlipește careul de dame: Legea, Dreptatea, Adevărul și Indulgența', pentru a încinge un dans fantomatic pe culoarele Palatului de Justiție.

 11. - Palatul Culturii în 1935

 12. - Palatul Culturii 

 13. - Palatul Culturii in 1960
 
14. - Palatul Culturii  

 15. - Palatul Culturii in 1963

 16. - Palatul Culturii  

  17. - Palatul Culturii 
 
 18. - Palatul Culturii

  19. - Palatul Culturii și Casa Dosoftei

  20. - Casa Dosoftei
 
  21. - Palatul Culturii 

 22. - Palatul Culturii  

  23. - Palatul Culturii 

  24. - Palatul Culturii via Photo Historia

Mai multe despre strada Lăpușneanu găsiți aici.

Mai multe informații despre bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt găsiți aici.  

Mai multe despre strada Cuza Vodă găsiți aici.

via wikipedia, agerpres.ro, Rudolf Sutu - Iașii de odinioară, Sorin Iftime, delcampe.net, ebay.com, utile.

Niciun comentariu: