Pe vremuri, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt făcea parte din Ulița Mare alcătuită din Podul cel Verde (Copou) ce era unit cu Ulița Sîrbească (str. Lăpușneanu) și cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii) alcătuind Ulița Mare care se întindea pe vremea domnitorului Mihail Sturza de sub zidul Curții până mai sus de poarta Grădinii Publice unde era bariera orașului. În 1866, după ce s-au înființat primăriile, partea de sus a Uliței Mari primește numele regelui Carol I iar a porțiunii din mijloc numele domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Partea de jos nu este redenumita, intre hanul lui Petrea Bacalau și Curtea Domneasca pana în iunie 1883 când este inaugurată statuia lui Ștefan cel Mare care dă numele bulevardului de astăzi.
În zilele noastre, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt începe de la intersecția cu Strada Palat - Str. Anastasie Panu până la intersecția cu str. Arcu și str. Cuza Vodă.
În anul 1827, în urma marelui incendiu care a devastat orașul și mai ales Ulița Mare, familiile boierești importante s-au retras de pe această stradă centrală, ceea ce a dus la accentuarea caracterului comercial al zonei.
În anul 1827, în urma marelui incendiu care a devastat orașul și mai ales Ulița Mare, familiile boierești importante s-au retras de pe această stradă centrală, ceea ce a dus la accentuarea caracterului comercial al zonei.
1. - Campania a 4-a sanitara la 10 mai 1896 - via col. Gh. Baileanu
În jurul anului 1900, Primăria Iași a elaborat un ambițios plan de urbanism, menit să îndrepte traseul străzilor orașului și să mărească lățimea acestora, pentru a conferi vechii capitale înfățișarea unui oraș modern. Practic, vechile clădiri au fost demolate și reconstruite pe un aliniament aflat cu 3-4 metri în spatele celui existent anterior. Acum dispar clădirile din fața Bisericii Catolice cunoscute din stampa lui J. Rey, de la 1845. Se desăvârșea astfel sistematizarea acestei laturi a străzii Ștefan cel Mare, întrucât dughenele din fața mănăstirii Trei Ierarhi și Mitropoliei au fost demolate înainte de 1890.
2. - Palatul Culturii înspre str. Ștefan cel Mare la 1917 - via OrasulIasi
2b. - În stânga începe bulevardul Ștefan cel Mare în 1925
3. - Bd. Ștefan cel Mare dinspre Palatul Culturii în anii '60
5 iunie 1883 în prezența regelui Carol I - via iasifotografiivechi
Perspectivă spre Ulița Sf. Vineri
Cele mai importante modificări au fost realizate în timpul lui Ioan Manciuc, primar al Iașului în perioada 1970 - 1979. Printre realizările sale ca primar pot fi menționate: amenajarea centrului civic, construcția și dezvoltarea cartierului Alexandru cel Bun, construcția cartierului Dacia, modernizarea cartierului Copou, sistematizarea cartierului Tătărași, integrarea în municipiul Iași a suburbiilor Nicolina, Frumoasa și CUG, unde au fost construite blocuri de locuințe, construirea de blocuri noi de locuințe în cartierele Păcurari, Tătărași și Nicolina, extinderea și sistematizarea magistralei Socola, lărgirea bulevardelor Ștefan cel Mare, Independentei și Păcurari, amenajarea zonei Gării, construirea pasajului subteran din Piața Unirii sau amenajarea râului Bahlui, respectiv construirea bazinului de acumulare de la Cârlig.
În anul 2012, Primăria Iași demarează un proiect de sistematizare a b-dului Ștefan cel Mare, prin transformarea acestuia în zonă pietonală când în locul asfaltului, bulevardul a fost pavat cu piatră cubică.
- Pornim de la Palatul Culturii fost Curte Domnească și Palat Administrativ
5. - Palatul Administrativ în 1943 de Willy Pragher
- Hotelul St. Petersburg
Înspre Bulevardul Ștefan cel Mare, după șinele de tramvai, pe spațiul verde din partea stângă, este o placa comemorativă pe care scrie: Pe acest loc, unde se afla Hotelul Petersburg, s-a desfășurat în ziua de 27 martie / 8 aprilie Adunarea populară a revoluționarilor din Moldova care a dat semnalul începerii revoluției burghezo democratice din 1848 în țările române.
Astfel, pe colțul uliței Podu Roș și a Uliței Mari, înspre Podul Lung (Strada Palat), exista o clădire cu boltă pentru trăsuri care aparținuse lui Petru Șchiopu, Grigore al III-lea Ghica, apoi logofătului Ghica. Aici a fost sediul Hanului (Ospătărie - Otel) Petersburg proprietatea lui Conrad Resensburg care a tot mutat sediul hotelului prin mai multe zone ale orașului: până la 1836 în imobilul serdarului Anastasie Voinescu unde astăzi este Liceul Național (Academia Mihăileană) de pe strada Arcu, apoi pe ulița Golia (azi Cuza Vodă) în Palatul Callimachi unde în 1837 poposește și nobilul Anatol de Demidov însoțit de pictorul Denis Raffet care realizează un desen cu panorama din curtea hotelului.
Așa cum stă mărturie placa memorială, hotelul dinspre Ulița Mare a fost scena Revoluţiei de la 1848 găzduindu-i pe tinerii care la 27 martie 1848 cereau ca domnitorul Mihalache Sturza să realizeze reforme de ordin administrativ și cultural anunțând dorința de emancipare concretizată la Unirea de la 1859.
6. - Hotelul St. Petersburg - via delcampe.net
7. - Casa Daniel la stradă
9. - Strada Ștefan cel Mare via Orasul Iași în 1944 ?
10. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1944 - Bodega La Plesa
11. - Vedere spre Palatul Culturii
Traversăm bulevardul Anastasie Panu înspre pietonalul Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt unde pe partea dreaptă este Prefectura Iași numită și Casa Pătrată.
- Casa Pătrată - astăzi Prefectura județului Iași și Consiliul Județean - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 69
Proiectul Casa Pătrată a început în 1964 până în 1969 sub conducerea arh.
Nicolae Vericeanu care a mai realizat planurile pentru Policlinica de
Stomatologie Infantilă, Facultatea de Chimie, Sala Gotică de la Cetățuia
sau capela de depuneri de la cimitirul Eternitatea. Pe locul clădirii
se aflau un cinematograf (Scala), un restaurant (Dunărea), precum şi
alte vechi magazine ale negustorilor, demolate în timpul sistematizării
anilor ‘60. Aici a funcționat Comitetul Județean de partid, unde
Secretarul General al PCR, Nicolae Ceaușescu, își avea biroul în timpul
vizitelor la Iași.
Între 1974 şi 1979 postul de prim secretar a
fost ocupat de Ion Iliescu, cel care va deveni Președintele României
după căderea regimului comunist. Biroul avea o intrare separată dinspre
magazinul Moldova către scara de onoare. Geamurile şi balconul biroului
dădeau spre Piaţa Palatului unde se adunau mulțimile pentru a asculta
discursurile tovarășului. Porțiunea de stradă dintre Casa Pătrată şi
Casa Dosoftei a fost singura din zonă prevăzută cu piatră cubică,
ieșenii inventând legenda că trepidațiile provocate mașinilor ar fi
descurajat eventualii atacatori să îl împuște pe Ceauşescu. Acum
clădirea găzduiește sediul Consiliului Județean şi al Prefecturii. via iasi.travel
13. - Strada Anastasie Panu înainte de reconfigurarea
spre strada Palat - via iasifotografiivechi
Discurs de la balconul Consiliului Județean - via fototeca.iiccmer.ro
via agerpress
- Terenul unde se află acum Consiliului Județean Iași era altădată ocupat de locuințe și dughene iar înspre str. Anastasie Panu era o veche uliță numită Stradela Daraban urmată de un șir de clădiri. Pe Ștefan cel Mare, înspre strada Costache Negri (fost Podul Vechi), era o clădire mică cu 2 etaje, apoi urma clădirea unde existase în 1911 Oficiul Poştal nr. 2 și în 1940 Cinematograful Scala cu tavanul mobil organizat de Agenția teatrală Ath. D. Gheorghiu, redenumit în anii 1950 Cinema Arta apoi Cinema Pușkin, după care urma Restaurantul Dunărea, o Farmacie unde fusese pe la 1909 Sucursala Poștelor și Telefoanelor, iar pe colțul cu str. Costache Negri era o Alimentară. Șirul de clădiri a fost demolat prin 1963-64. Peste drum de strada Costache Negri a existat la 1922 Tipografia Modernă apoi Farmacia Lochman (La Hygea) funcționând lângă Casa Pătrată din 1969 până în 1977 când a fost demolată. Mai multe în lucrarea Sorin Iftimi și Aurica Ichim - Strada Ștefan cel Mare Iași.
15. - Restaurant Dunărea
17. - Vedere înspre Palatul Administrativ - anii 1930 - via iasifotografiivechi
18. - Vedere înspre Palatul Administrativ în 1941
Reclama Regie, Europa
16. - Vedere înspre Palatul Administrativ - via Photo Istoria
Reclama Regie, Europa
- Școala Trei Ierarhi - astăzi Școala primară Gheorghe Asachi - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 64.
Pe terenul actual se dorise construirea unui sediul al primăriei dar este cedat la 1895 Școlii de băieți Trei Ierarhi numită mai târziu Școala Gheorghe Asachi. Arhitect a fost ing. Inginio Vignali. Zidăria soclului, pentru care s-a adus piatră de la Târgu Ocna, din Cariera Cerdac, a fost realizată de antreprenorii A. Bercovici și Mechler.
25. - Școala Trei Ierarhi Jassy
28. - Jași - Școala Asaki
- Statuia lui Gheorghe Asachi - În fața școlii se află statuia de marmură albă a lui Gheorghe Asachi realizată în 1890 (1888?) de sculptorul Ion Georgescu (1856-1898) în semn de apreciere pentru inițierea primelor școli în limba română. La festivitatea de inaugurare, participanții au primit o broșură cu biografia lui Gheorghe Asachi tipărită gratuit de librarul Elias Șaraga.
Pe soclul monumentului se află inscripția: „Primului învăţător, Gheorghe Asachi, şcolile româneşti recunoscătoare”. Pe laterale sunt amplasate două basoreliefuri: primul îl reprezintă pe Gheorghe Asachi oferind coroniţe de flori elevilor premianţi de la Gimnaziul "Vasile Lupu", iar cel de-al doilea îl înfăţişează pe Gheorghe Asachi ca arhitect, prezentând domnitorului Mihail Sturdza, planurile de construcţie ale Academiei Mihăilene (1835).
La baza soclului sunt aşezate, într-o casetă metalică, osemintele acestui remarcabil om şi ale soţiei sale, Elena (născută la Viena cu numele de Eleonore Teyber). Rămăşiţele pământeşti ale celor doi au fost aduse, cu prilejul dezvelirii statuii, de la cimitirul bisericii „Patruzeci de Mucenici” din Copou, unde a fost înhumate iniţial. Osemintele fuseseră purtate pe umeri de câţiva dintre foştii elevi ai lui Gheorghe Asachi, printre care publicistul şi omul politic Nicolae Ionescu, pictorul Gheorghe Panaiteanu-Bardasare şi istoricul Theodor Codrescu. În 1897, după deschiderea noului Teatru Naţional, statuia a fost mutată în faţa acestei instituţii, deoarece Asachi a inițiat primul spectacol în limba română la 27 decembrie 1816 cu piesei „Myrtil şi Chloe”, tradusă şi adaptată de Gheorghe Asachi. Abia în 1905, după ce s-a realizat statuia lui Vasile Alecsandri, statuia a fost reamplasată aproape de locul iniţial, în curtea Şcolii nr. 1. via scoalaasachi.ro.
- Gheorghe Asachi (1788 - 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care timp de 40 de ani, a organizat și condus învățământul, fiind făuritorul mișcării de educație națională din prima jumătate a sec. XIX. El fost cel care în 1828 a pus piatra de temelie pentru înființarea Școlii Primare de la Trei Ierarhi. In acest perimetru s-au succedat mai multe instituţii de învăţământ:
Colegiul de la Trei Ierarhi (Colegiul Vasilian), întemeiat de domnitorul Vasile Lupu (1640), cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă, cea mai importantă ctitorie şcolară din Moldova secolului al XVII-lea. Aici au studiat Constantin Milescu-Spătaru şi Dosoftei si „Şcoala Normală Vasiliană”, înfiinţată de Gheorghe Asachi (1828).
29. - Monumentul Gh. Asachi
30. - Monumentul Gh. Asachi - Iași - Jassy
- Hanul Turcesc
Pe spațiul din fața Școlii Gh. Asachi de astăzi, cam pe unde se află statuia lui Gheorghe Asachi, exista Hanul Turcesc (Hanul cel Mare) zis și Hanul Trifestitelor pentru că era deținut de mănăstirea Trei Ierarhi. Hanul avea formă pătrată, închis cu ziduri groase de incintă comparabil cu cel al mănăstirii iar în mijlocul ogrăzii se găsea o cişmea publică, de la care luau apă toţi vecinii. De jur împrejurul curţii interioare erau dispuse dughene boltite şi prevăzute cu etaj. În anii 1881-1889, hanul se afla în proprietatea Primăriei. Din cauza stării de colaps în care se aflau construcţiile, fapt ce a dus la prăbuşirea lor, la 1890 se plănuia ridicarea în acest loc a unui nou edificiu destinat Şcolii de Arte şi Meserii.
În 1880 încep lucrările de lărgire a bulevardului așa că în noiembrie 1898 hanul este demolat.
32. - Hanul Turcesc și Mănăstirea Trei Ierarhi - anii 30
- Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 28 - Program 9:30 - 12:00 și 15:00 - 17:00
Alături este Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi numită și Biserica Trisfetitelor. A fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu între anii 1637-1639 în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur.
Deasupra uşii de la intrarea din partea sudică se află pisania ctitorului Vasile Lupu: "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu, robul stăpânului Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi închinător al Treimei, Io, Vasile Voievod, cu milă lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, şi cu Doamna noastră Tudosca şi cu dăruiţii de Dumnezeu copii Ioan Voievod şi Maria şi Rucsandra, am zidit această sfântă rugă în numele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Şi s-a sfinţit cu mâna Arhiepiscopului Varlaam la 7147, mai 6."
Mănăstirea a fost jefuită şi arsă de năvălitori la 1650 şi 1686, zguduită de cutremure în 1711, 1781, 1795, 1802, lucrări de restaurare au loc în anii 1882 - 1887 (arhitectură) şi până spre 1898 (pictură şi reamenajarea interiorului), reasfințirea locaşului făcându-se în 1904 sub domnia regelui Carol I.
Majoritatea elementelor interioare au fost lucrate între 1889-1890 la Viena şi Paris, majoritatea donate de regele Carol I şi regina Elisabeta. Scaunele domneşti şi arhiereşti din bronz aurit cu inserţii de email şi fildeş înlocuiesc piesele de altădată sculptate în esenţe de lemn exotic la Istanbul. Tot din bronz aurit sunt şi candelabrele actuale, înfrumuseţate cu ouă de struţ şi care înlocuiesc pe cele precedente, din argint, dispărute înainte de restaurare.
Actuală înfăţişare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului André Lecomte de Noüy, desfăşurate în perioada 1882 -1904.
Din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea lui Alexandru Ipsilanti care a prezentat o Proclamaţie (28 februarie 1821) în care afirmă obiectivele Eteriei, în lupta de eliberare a popoarelor din Balcani.
În exterior, zidurile bisericii sunt acoperite de o broderie realizată din blocuri de piatră sculptate în stiluri complet diferite, sudate ulterior între ele cu plumb topit. Acest stil împrumută elemente caucaziene, bizantine, gotice, baroce cu peste 30 de brâuri sculptate în alt fel, care nu se repetă, acestea împodobind biserica de la temelie şi până în vârful turlelor.
Aici sunt depuse osemintele familiei ctitorului Vasile Lupu și ale domnitorilor Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza.
Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite Domnitorului Vasile Lupu că răsplată pentru ajutorul generos pe care acesta îl oferise Patriarhiei Ecumenice, au fost aduse de la Constantinopol şi aşezate într-o nişă special zidită pentru adăpostirea moaştelor şi împodobită cu marmură, pietre preţioase şi mozaicuri ilustrând viaţă Sfintei.
În prezent sfintele moaşte se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, nişă adăpostind acum raclă cu moaştele Sf. Ierarh Vasile cel Mare, primite în dar de voievodul Vasile Lupu la 1650.
Informații despre dantela din piatră ce împodobește pereții Mănăstirii Trei Ierarhi găsiți aici.
37b. - Mănăstirea Trei Ierarhi sursa
- Turnul clopotniță al Mănăstirii Trei Ierarhi, construit în 1638, a făcut parte din complexul arhitectonic al Mănăstirii iar din 1640 și până la demolarea sa în 1886, turnul a adăpostit primul orologiu public cunoscut din Țările Române.
În curtea Mănăstirii Trei Ierarhi cu Muzeul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi ce adăpostește obiecte de patrimoniu istoric și bisericesc.
În Sala gotică, cum mai este cunoscută clădirea, au avut loc mai multe evenimente importante dintre care: în anul 1640, Domnitorul Vasile Lupu a pus bazele Colegiului de la Trei Ierarhi, prima instituție de învățământ romanesc din Moldova, organizată după modelul Academiei din Kiev și în 1642, în prima tipografie din Moldova ce era instalata aici, au fost tipărite Cazania românească a Mitropolitului Varlaam, masivul sau tratat despre cele Șapte Taine ale Bisericii, Răspunsul la Catehismul calvinesc, precum și Pravila lui Vasile Lupu, prima antologie de legi a Moldovei.
Aici a avut loc și Sinodul pan-ortodox de la Iași unde pentru prima dată s-au reunit reprezentanții celor 3 ramuri ale ortodoxiei: greacă, slavă și română.
Mai multe detalii și imagini pe turistiniasi.blogspot.ro
38. - Gravură Biserica Trei Ierarhi Jassy (Iași) J.Rey în 1845
40b. - Sala Gotică și Palatul Culturii
- Strada Costache Negri - Astăzi poartă numele lui Costache Negri (1812 - 1876), fost scriitor, om politic și patriot român, care și-a dedicat eforturile cauzei unioniste, fiind trimis în 1855 ca delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. În anul 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii apoi a devenit vicepreședinte al Adunării Ad-hoc.
Strada a mai purtat numele de Ulița Veche, Strada Vechie sau Ulița Podul Vechi pentru că era podită cu bârne de stejar. Mai multe informații aici
19b. - Costache Negri
24. - Strada Costache Negri dinspre str. Ștefan cel Mare (1941) - link
24. - Strada Costache Negri dinspre str. Ștefan cel Mare
- Farmacia Lochman
La intersecția cu strada Costache Negri a existat imobilul cu Farmacia Lochman, o clădire boltită, proprietatea lui Ioan Lochman, unul dintre fondatorii Societății de medici și naturaliști dar și fiul doctorului Lochman (zis gerarhul), angajat al Curții Domnești pe la 1740 care cumpărase clădirea în 1757 de la stolnicul Iordache Costachea iar în 1880 este vândută lui Artur Linde. Farmacia a avut de-a lungul timpului denumiri ca Spițăria domnească, Farmacia curții, La Curte sau La Hygea. Clădirea farmaciei a funcționat alături de Casa Pătrată din 1969 până în 1977 când a fost demolată.
20. - Bd. Ștefan cel Mare și Casa Lochman în dreapta
- Magazinul Universal Iașul - Înspre sediul BNR, cam unde este acum Casa Cărții, lângă spițeria La Curte a lui Ioan Lochman, era Magazia Teodorini unde se vindeau produse de grădinărit și semințe de flori. Magazia a fost dărâmată în 1936 și a fost construit un magazin cu etaj intitulat Manufactura "La Fr. Vartparonian şi Fr. Hleberikian" cu adresa strada Ștefan cel Mare nr. 61 (nr. 57) unde se găsea cea mai bună stofă Șerg adusă din Brașov. Manufactura aparținea grupului de armeni Petros Vartparonian, Avedic Vartparonian, Nicohos Hlebnikian și Hevorc Hlebnikian care au format în 1926 'Societatea de comerț de manufactură' inițial cu sediul în Galați.
După război prin 1948 se inaugurează aici Magazinul Universal Iașul (Magazinul de stat din Iași) cu dușumele care miroseau a Petrosin (soluție pe bază de benzină). La etaj se urca pe o scară de lemn iar în magazin se găseau produse diverse de la încălțăminte, confecții de dame și bărbați, stofă sau pânză la metru, covoare, pături și mercerie. Se vindea la mililitru și parfum vărsat dar și crema de ghete Gladis la kilogram. Pentru sistematizarea zonei magazinul a fost demolat prin 1975. - detalii fb.com/iasifotografiivechi
23b. - Fr. Vartparonian & Fr. Hlebnikian - str. Stefan cel Mare nr 61
23b. - Magazinul Universal Iașul 1948 - Votați Soarele - via iasifotografiivechi/
- Blocul Turn Casa Cărții - str. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 57
Imobilul a fost construit în 1976 (1985?) după planurile arh. Ioan Cristian Constantinescu care a mai realizat planurile Ansamblului Central Ștefan cel Mare La Cub (1985), Blocul Tarom, Ansamblul de Clădiri Târgul Cucului, Hala Agroalimentară (1976) pentru care a primit premiul UAR, Casa de Cultură (1972), Tribunal Iași (1984), Sediul Vămii Iași (1989) și sediul Dispeceratului Hidroenergetic din str. Culturii 13 (1980).
Librăria are 2 etaje, azi este sediul Librăriei Casa Cărții (Sedcom Libris).
53. - Blocul Turn Casa Cărții
- Casele Episcopiei Catolice zis Palat Camilli - Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 26
Lângă Mănăstire, pe partea stângă este un sir de case ce aparțin Episcopiei Catolice unde a locuit Orest Tafrali (1876-1937), fost istoric român, membru corespondent al Academiei Române specializat în artă bizantină. În anul 1920, din inițiativa lui Gh. Ghibănescu, Oreste Tafrali şi N.A.
Bogdan, este înființată Societatea culturală „Muzeul orașului Iaşi”, în
cadrul căreia se va forma viitoarea Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi”. Profesorul Oreste Tafrali a
adus cu sine în 1913, nu mai puțin de 2000 volume de excepțională valoare în domeniul arheologiei şi istoriei artei. via facebook.com/monumente.abandonate
Clădirea a fost construită în jurul anului 1905 de către arhitecții italieni Troli și Scolari după demolarea dughenelor episcopiei catolice ca urmare a procesului de aliniere a Uliței Mari. Aceștia mai construiseră Universitatea din Copou și clădirile de pe Aleea Principesa Maria (actuala Aleea Copou).
În imobil a funcționat tipografia Episcopiei Catolice și Banca Leul. via iasifotografiivechi/
În 1830, negustorul armean Ilie Popovici a construit „pe
locul caselor hatmanului Iordache Ghica”, un rând de dughene, la fața
Uliţei Mari, din care astăzi se mai păstrează doar un mic corp de
clădire dispus la intersecția dintre b-dul Ştefan cel Mare şi strada
Colonel Langa, și hanul care îi va purta numele, clădire ce a fost
construită pe locul în care astăzi de găsește Episcopia Romano-Catolică.
În curtea Bisericii Catolice, în fostul cinematograf Dacia cu 200 de locuri, era sediul Teatrului de Păpuși de Stat Iași. În 1950 a fost fondat Teatrul pentru copii Luceafărul care după cutremur s-a mutat la Casa de Cultură a Studenților, apoi în anul 1987 în clădirea din spatele Judecătoriei.
41. - Mănăstirea Trei Ierarhi
42. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1910 și în spate Casele Episcopiei Catolice
44. - Mănăstirea Trei Ierarhi și Casa Orest Tafrali
42. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1910 și în spate Casele Episcopiei Catolice
43. - Mănăstirea Trei Ierarhi și Casa Orest Tafrali
46. - Casa Orest Tafrali
47. - Clădirea fostei bănci Leul și Alimentara nr. 59 - strada Ștefan cel Mare nr. 60
- Banca Națională din 1946 - Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 17
Peste drum de casele Episcopiei Catolice este sediul Băncii Naționale, loc unde existau acareturile başoteşti în grădina cărora fusese
locanta de vară a lui Şimen Mark ce aveau să devină prin 1885 sediul
sucursalei ieșene a Băncii Naționale, păstrându-se până în zilele anului
1944 când au fost distruse de bombardament. Pe locul lor s-a ridicat
noul palat cu fațade de travertin, construit între anii 1946-1947.
Vechiul
sediu a adăpostit în zilele toamnei anului 1916 Tezaurul României, adus
de la București în mare taină, cu 18 vagoane şi ascuns la subsol, până
în 15 decembrie 1916 când, împreună cu lăzile depozitate în clădirea
Vămii din Gara Iaşi au pornit spre Moscova. Uriașa comoară conținea
monede de aur, piese de valută, lingouri în vreo 1.738 lăzi, plus
faimoasele bijuterii ale reginei Maria în două lăzi. Al doilea transport
a plecat în 27 iulie 1917, pe vremea marilor lupte de la Mărăşeşti.
Cu
acest tren s-au dus şi uriașele comori ale mănăstirilor şi bisericilor
românești, adunate la Mitropolie: splendide icoane, vechi evanghelii
îmbrăcate în aur şi argint, mitre, cruci şi cârje de aur, veșminte
împodobite cu diamante, mărgăritare şi safire, nenumărate cărți,
tablouri, manuscrise şi cronici strămoșești. Stricându-se relațiile cu
Rusia revoluționară s-a ajuns la pierderea lor. O parte (documente) s-au
înapoiat în 1935, iar alta în iunie 1956 cu 1.350 tablouri, 36.533 de
monede şi medalii, 150 icoane vechi, 50 candele cruci şi pocale de aur
şi faimoasa Cloşcă cu puii de aur. via curierul-iasi.ro
Pe fațada clădirii sunt reprezentate nouă efigii sculptate în piatră reprezintă vechi monede moldovenești, emise în secolele XV-XVI în timpul domnitorilor Alexandru cel Bun, Iliaș Voievod, Bogdan al III-lea, Ștefan cel Mare, Alexandru Lăpușneanu, Ioan Despot Vodă. Cele mai vechi monede moldovenești au fost emise de Petru I Mușat la sfârșitul secolului al XIV-lea în sistemul groșilor de argint polonezi.
60. - Banca Națională
60. - Emblemele de pe fațada BNR Iași via bnr.ro
61. - Banca Republicii Populare Romane - Banca de Stat - via azopan
63. - Vechiul sediu al Băncii Naționale
65. - Vechiul sediu al Băncii Naționale
- Teii de pe strada Ștefan cel Mare - Teiul este unul dintre simbolurile Iașului, încă din anul 1855 sunt consemnați teiii din Grădina Copou. Cel mai cunoscuți este Teiul lui Eminescu, un exemplar de Tilia tomentosa din Parcul Copou, cu o vârstă de aproximativ 540 de ani, in apropiere, lângă muzeul Mihai Eminescu, se găsește Teiul Haiducilor cu o vârstă de circa 460 de ani. În 2013, primarul Gheorghe Nichita și vice-primarul Mihai Chirica, au dispus tăierea aliniamentului de tei din centrul orașului de pe Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt și înlocuirea acestora cu arbuști japonezi pitici determinând ample mișcări civice de protest. Primăria ieșeană a justificat tăierile invocând în principal lipsa de vizibilitate a monumentelor istorice din zonă. După arestarea lui Gheorghe Nichita sub acuzații de corupție, noul primar interimar Mihai Chirica a dispus replantarea unor tei argintii de-a lungul bulevardului central al orașului. Plantații notabile de tei se găseau pe strada Păcurari, bd. Independenței, în zona Tudor Vladimirescu, pe străzi periferice precum șoseaua Arcu, sau în spații verzi mai mari precum Parcul Expoziției sau Parcul Copou care adăpostește circa 1.000 de tei argintii. Activiști și experți în domeniu au atras atenția că în perioada 2009-2013, întregul fond arboricol ieșean, inclusiv aliniamentele de tei de pe bulevarde, au fost afectate de toaletări abuzive.
- Sediul PSD Iași cu A.P.I.A. și Camera Agricolă Județeană - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 47-49
Alături
de bancă, exista în 1880 magazinul lui Lupu Carniot care vindea
pânzeturi şi stofe pentru gusturi alese, în care ieșenii priveau
neîncrezători 'prețurile fixe, fără chip de tocmeală'. Aici se muta la 1933 Prima Societate de Economie (1933), zidindu-și aici o
clădire cu doua etaje, balcoane și portal. Societatea a fost înființată în 1871 de institutorii Școlii Trei Ierarhi printre care și Ion Creangă. Mai înainte, Societatea avea sediul în casa spițerului Fotache aflată lângă fostele porți ale Palatului Domnesc, aproape de turnul de intrare demolat în 1842 de domnitorul Mihalache Sturza pentru prefacerea curții Palatului Ocârmuirii. Casa lui Fotache a fost demolată în 1933 când s-a lărgit Piața Palatului Administrativ.
În clădirea
de astăzi s-a mutat prin 1946 filiala județeană a Partidului Comunist Român (PCR) apoi s-a mutat Camera Agricolă dar două partide
politice PSD și PD.
68. - Sediul PSD
- Strada Colonel Langa - a mai avut numele de Uliţa Baston și astăzi poartă numele lui Constantin Langa (1829 – 1914), a fost ofițer de ordonanță a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, apoi primar al municipiului Iași între 1891 - 1892. Pe această stradă a existat Hotelul Moldavia (fost Hanul Ilie Armanul) deținut în 1830 de armeanul Ilie Popovici care a construit imobilul pe locul caselor hatmanului Iordache Ghica. În acest han a locuit și poetul Mihai Eminescu în anul 1886. Fostul Hotel Moldova (1868) numit și Hotel Splendid-Europa (1932) fost demolat în 1998 cu prilejul amenajării noii Catedrale Catolice. Aici a fost si sediul Magazinului de Artă populară Fluierașul. Mai multe detalii aici.
în 2011 via google maps
76. - Arta Populară - de Ion Mitican
77. - Hanul Ilie Armanul (Hotel Moldavia) - de Ion Mitican
- Biserica Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 26
Pe partea stângă, în spatele clădirii Episcopiei, cu intrarea din strada Locotenent Langa se găsește Sediul Arhiepiscopiei Catolice a Iașilor ce cuprinde Biserica Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului numită și Catedrala veche construită între ani 1782-1789 iar alături este Catedrala Sfânta Fecioară Maria Regină.
Biserica are intrarea orientate oarecum nefiresc spre pantă, acolo unde a existat în vechime Uliţa Ciubotărească.
Istoria bisericii începe prin 1753 când domnitorul Matei Ghica se justifică pentru privilegiul acordat franciscanilor, care tocmai solicitaseră îngăduința ridicării unei biserici de piatră în Iaşi.
Construcția începe în 1782 pe locul uneia mai vechi din lemn, fiind finalizată în anul 1789 în stil baroc, după o influență italiană.
Interiorul a căpătat forma actuală în 1869, ca urmare a amplelor lucrări de restaurare inițiate de episcopul Iosif Salandari.
Cele trei altare ale bisericii au fost executate la Padova, din marmură adusa de la Veneția. Altarele au fost comandate special de către episcopul Iosif Salandari, iar aducerea lor în tara, pe Dunăre, pe la Galați, s-a făcut în primăvara anului 1874. Altarul central este dedicat Adormirii Maicii Domnului, cel din dreapta, sfinților Bonaventura, Iosif de Copertino şi Anton de Padova, iar cel din stânga, Sfântului Francisc de Assisi. Pictura bisericii a fost realizată în anul 1869 de călugărul franciscan Giuseppe Carta din Palermo.
Tabloul de deasupra altarului central reprezintă înălțarea Maicii Domnului și constituie elementul central al compoziției picturale.
De-a lungul timpului, biserica a avut în dotare trei orgi iar pe cei patru stâlpi, care susțin cruciera, se află patru pietre funerare, ce amintesc de patru dintre episcopii care au activat în catedrala din Iaşi.
Pe perete exterior sudic, lângă ușa de la intrare, se află un ceasornic solar cu inscripția Anno 1813.
Având în vedere că vechea catedrală episcopală devenise neîncăpătoare, în 1990 începe construcția catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină" care a fost sfințită în 2005, azi servind drept catedrală episcopală.
Lângă biserica exista statuia Fericitului Anton Durcovici (1888-1951), fost cleric romano-catolic de origine austriacă, care a îndeplinit funcția de episcop de Iași (1947-1949) ce a fost arestat de Securitate în iunie 1949 și a murit în închisoarea de la Sighet.
Accesul la perimetrul Bisericii se face după ce se termină Casa Orest Tafrali, prin strada Colonel Langa care poartă numele fostului ofițer de ordonanță a domnitorului Al. I. Cuza și primar al municipiului Iași în perioada 1891 - 1892.
via amdis.ro.
72. - Biserica catolică
- Ansamblul Mitropoliei - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 16
Mai departe pe bulevard, pe partea stângă este Ansamblul Mitropoliei cu Biserica Sf. Gheorghe care a funcționat pentru 100 de ani drept Catedrală Mitropolitană. A fost construită în perioada 1761-1769 de către mitropolitul Moldovei Gavriil Callimachi (1710-1786) și are hramul Sf. Gheorghe și Sf. Teodora.
78- Catedrala Veche Sf. Gheorghe
79. - Catedrala Veche Sf. Gheorghe în 1941
81. - Biserica Sf. Gheorghe
- Catedrala Mitropolitană a fost ridicată în 1887 pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea).
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu iar sfințirea a avut loc la 23 aprilie 1887 la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta.
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Pe fațada dinspre bd. Ștefan cel Mare găsim textul: "Acum slobod(z)ești pre robul teu stăpâne, după cuvântul teu în pace. Edificată sub arhipăstoria Mitropolitului Veniamin Costachi în Domnia Principelui M.G. Sturdza anul 1833 - 9 când din căderea bolților a rămas neterminată. Restaurată și terminată în domnia regelui Carol I Anul 1880 - 5 sub arhipăstoria mitropolitului Moldovei si Sucevei Iosef Naniescu."
Despre picturile din interiorul Mitropoliei găsiți informații aici.
Mai multe detalii și poze găsiți pe turistiniasi.blogspot.ro
85. - Catedrala Mitropolitană în 1920
87. - Catedrala Mitropolitană
88. - Catedrala Mitropolitană
88. - Catedrala Mitropolitană
88. - Catedrala Mitropolitană în 1930
89. - Palatul Mitropolitan - Anul Mântuirei 1902-1904
91. - Racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva
unirii Basarabiei cu România 1919-1920
la sărbătoarea Unirii Basarabiei cu România în 1918
În demisolul Catedralei Mitropolitane este Muzeul Mitropolitan, expoziție organizată tematic, pe săli: Sala Sinaxar, Sala Ofranda, Sala Ctitorilor, Sala Eclesia, Calea Crucii, Sala Istoria duhovnicească a Moldovei, Sala Baptisteriu. detalii pe ansamblulmitropolitaniasi.ro
Program Marți - Sâmbătă 10 - 17 - În zilele de sărbătoare muzeul este deschis între orele 12-18
- Fântâna lui Mihail de Hodocin
În fața Mitropoliei se găsește Fântâna lui Mihail de Hodocin, construită în 1851 în timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă care a început să realizeze sistemul modern de alimentare cu apă a orașului, sub îndrumarea inginerului Mihailik de Hodocin. Acest inginer a realizat și cișmeaua din fier forjat turnata într-o uzina din provincia Moravia (Cehia) de unde era originar arhitectul. Astăzi cișmeaua, care în timp și-a pierdut funcțiunea de bază, este o operă de artă realizată în stil gotic.
94. - Catedrala Mitropolitană și Fântâna lui Mihail de Hodocin
65. - Catedrala Mitropolitană și Fântâna lui Mihail de Hodocin
66. - Mitropolia în 1967
67. - Defilarea cu ocazia sărbătoririi
unirii Basarabiei cu România 1919-1920
67. - Defilarea cu ocazia sărbătoririi
unirii Basarabiei cu România 1919-1920
- Casele Nicodim - Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 14
Lângă Mitropolie, se găsesc Casele Nicodim, imobil construit în stil neo-românism în perioada 1936-1938 de arh. Mihai Stoian, ca bloc de locuințe de serviciu pentru funcționarii cancelariei mitropolitane. Clădirea a fost dublată în oglindă în 1980, unde a fost sediul magazinului Materna cu lucruri pentru copii.
Inițial clădirea se numea Palatul Expoziției obiectelor lucrate în mănăstiri și a librăriei anexe iar astăzi găzduiește Librăria Mitropoliei și birourile Agenției de Pelerinaj.
Imobilul poartă numele ierarhului Nicodim Munteanu care între 1935 – 1939 a fost Mitropolit al Moldovei și Sucevei iar mai apoi, între 1939 – 1948, al doilea Patriarh al României. via dumitruagachi.wordpress.com
la procesiunea de înscăunare din 1935 - Iași via fototecaortodoxiei.ro
66. - Casele de lângă Catedrala Mitropolitană în 1930
- Palatul Roznovanu - azi Primăria Iași - Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 11
Peste drum de Mitropolie este palatul Roset - Roznovanu,
construit pe la 1810 și restaurat între anii 1830 și 1833 de
către arh. Gustav Freywald, cel care a proiectat și Catedrala
Mitropolitană.
Până
în 1891 când este vândută statului, clădirea este reședință a familiei
Rosetti - Roznovanu, cea mai puternică și mai influentă familie din
arena politică moldavă a urbei.
La sfârșitul sec.XVIII (1788), se
stabilește la Palat, generalul rus Romanov și mai apoi, întreaga
diplomație rusă, aflată aici în perioada Regulamentului Organic (1829 -
1831).
Aici a locuit în 1858 și fostul domnitor Mihail Sturdza, încercând a reveni la putere, la 10 ani de la plecarea din țară.
Figuri
marcante se perindă prin saloanele Palatului în deceniile 7-8 ale
sec.XIX: M.S. Carol I, Natalia Kescu (care va deveni Regina Serbiei în
1882), celebra Hariclea Darclée etc.
Între anii 1892 - 1892,
Palatul Roznovanu va fi folosit ca reședință temporară a familiei
regale, o parte din spațiu fiind alocat autorităților locale.
Intre
1916 - 1918 a găzduit sediile ministerelor conducerii politice
refugiate de la București. În încăperea în care se află acum Cabinetul
Primarului, își avea biroul M. S. Regele Ferdinand I, iar în actuala Sală
de ședințe a Consiliului Local s-a întrunit în 1918, Consiliul de
Război al României.
În deceniile 2-4 ale secolului XX, Palatul
cunoaște din nou strălucirea vieții mondene de altădată, pentru ca, din
1944 să devină sediul Comitetului Orășenesc de Partid și din 1970 sediul
Primăriei Iași. via wikipedia.org/Palatul_Roznovanu , jurnalul.ro
69. - Primăria
70. - Primăria via wikipedia
71. - Primăria fost Comandament al Corpului IV de armată
72. - Primăria - Corp de Armată
73. - Primăria
74. - Primăria - Palatul Principelui Ferdinand
75. - Primăria - Palatul Ferdinand
75. - Primăria
%20-%20via%20Sorin%20Iftimi.png)
75c. - Ornamentele portii Palatului Ferdinand (Roznovanu) - via Sorin Iftimi
77. - Regele Ferdinand I - 1917
77. - Procesiunea Sf. Paraschiva - B. Chaland - Romania Pitoreasca
77. - Primăria - via fortepan
77. - Litografie 1840 Mitropolia Iași si sediul Primăriei
poate fi văzută pe spațiul verde din zona Palas
- Statuia Regelui Ferdinand I
În Palatul Roznovanu a locuit între 1916-1918 regele Ferdinand I unde se întrunea și Consiliul de Război. În fața Primăriei a fost montată în 2019 statuia regelui Ferdinand I, opera sculptorului Constantin Crengăniș, un monument de 6 metri înălțime. În Iași mai există o statuie a regelui Ferdinand la Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu, fostul sediu al Fundaţiei Regele Ferdinand realizată de același sculptor după originalul lui I. Jalea. În lateral sunt statuile foștilor primari: Nicolae Gane și Vasile Pogor.
1. - Statuia Regelui Ferdinand I
- Capsula Timpului
-
În parcul de lângă Primărie, în 2008, la marcarea a 600 de ani de atestare documentara a orașului
Iași, Primăria a creat o capsula a timpului ce a fost îngropată în
pământ si va fi scoasa la suprafață în 2058. Au fost stocate
înregistrări video, o vioara dar și peste 600 de fotografii.
79. - Capsula Timpului
- Pe spațiul dinspre bulevard, unde astăzi este Parcul dinspre Teatru, a existat un șir de clădiri
82. - Bulevardul Ștefan cel Mare în 1930-40
Vizavi de Mitropolie
146. - Vizavi de Mitropolie
146 - Casa cu stâlpi din fața Mitropoliei și Cișmeaua lui Gr. Ghica Vodă
146. - Iași 30 Martie 1918 la sărbătoarea Unirii Basarabiei cu România
Reclamă Alex. Olșanschi cizmar - casa Grunberg nr. 42
146. - Iași 30 Martie 1918 la sărbătoarea Unirii Basarabiei cu România
111. - Video Iași 30 Martie 1918 - Regele Ferdinand și Regina Maria la
sărbătoarea Unirii Basarabiei cu România
111. - Iași 1929 - reclamă Aici găsiți Comoara (Loteria de Stat),
Vițe altoite, Banca Comerțului Moldovean
111. - Casa Ştefănescu - Moscovici (nr. 39) - Casa T. Codrescu (1920) - via Ion Mitican
Reclamă Katz Filip, Selectul Putnei?, Cărțile Școlare
111. - Clădirea de la intersecția bd. Ștefan cel Mare și str. I.C. Brătianu
- Parcul Teatrului Național
În parc găsim statuile lui Matei Millo opera sculptorului Ion Vlad, Mihai Codreanu, Mihail Sadoveanu și George Enescu.
Pe locul parcului de astăzi existau o parte din vechile acareturi ale
Palatului Roznovanu. Aici se găsea și tipografia Goldner dar și vestita
grădină Pomul Verde unde s-a jucat pentru prima dată în lume o piesă de
teatru în limba evreiască. Clădirile au fost dărâmate în aprilie 1971
când s-a amenajat parcul.
În
imaginea de mai jos se observă imobilul din fața Mitropoliei de la
intersecția cu strada I. C. Brătianu unde astăzi este parcul Teatrului
Național.
Statuia lui Miron Costin
- Teatrul Național Vasile Alecsandri - Str. Agatha Bârsescu nr. 18
Teatrul
Național a fost înființat în 1840, sub direcțiunea lui Costache
Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și condus de Costache
Caragiali.
În anul 1832 exista un teatru în casele boierului Talpan
din ulița Golia, care deși era mic, avea avantajul de a se găsi aproape
în centrul orașului, fapt pentru care ajunsese foarte frecventat de
toate ”clasele societății și astfel progresa în mod necontenit”.
Teatrului cel Mare din Copou, pe locul căruia astăzi este Universitatea Al. Ioan Cuza,
a funcționat timp de 42 de ani, până în februarie 1888 în palatul
domnesc a domnitorului Mihail Sturza din Copou, primul spectacol având
loc pe 22 decembrie 1846. În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în
urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este
distrusă.
Reprezentații teatrale au mai avut loc în mica sală a lui
Pastia (lângă Hotelul Traian) şi apoi în sala deschisă pentru circ de
Teodor Sidoli în noiembrie 1889, cam în zona Hotelului Unirea de astăzi.
Actuala
clădire a Teatrului Național Vasile Alecsandri a fost construită între
anii 1894-1896 pe locul vechii Primării propusă la demolare în 1892. A
fost realizat după planurile celebrilor arhitecți vienezi Ferdinand
Fellner și Hermann Helmer care au proiectat construcții similare din
Viena, Praga, Odessa și Zurich iar în România au construit Teatrul
Regina Maria din Oradea, Cluj Napoca, Timișoara dar și Palatul de
Justiție din Suceava.
În timpul primului război mondial, în sala Teatrului Național s-au desfășurat lucrările Camerei Deputaților.
În
anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol
în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg
și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890).
85. - Teatrului Național
- Coborâm înapoi pe strada I. C. Brătianu, pe partea dreaptă pe colț este Blocul Cina realizat în 1975 după planurile arh. Gheorghe Cheptea (ICPROM). Numele l-a primit după Restaurantul Cina aflat pe colț lângă Cofetăria Opera. Înspre bulevard a existat Magazinul Romarta.
90. - Restaurantul Cina 1978 - via sanuuitam.blogspot.com
91. - Blocul Cina
91. - Interior Magazinul Romarta - via sanuuitam
91. - Magazinul Central 1980 - via sanuuitam
111. - Clădirile de pe bd. Ștefan cel Mare în 1967 - via iasifotografiivechi
111. - Clădirile de pe bd. Ștefan cel Mare
- trecerea de pietoni de la Magazinul Cina a fost cuprinsa intr-un video din anii '80
111b. - Orașul Iași - începutul anilor '80 link
- La CUB
Pe partea stângă a bulevardului, peste drum de Blocul Cina, urmează o piațetă cunoscută sub numele La Cub unde în secolul al XVIII-lea a existat o casă boierească cu fundația din zid, peste alta mai veche, din lemn, care a ars. Imobilul a fost transformat în magazin, depozit, cârciumă.
După anul 1965 casele de la stradă au fost demolate pentru sistematizare iar după anul 1970 au fost construite blocurile din preajmă.
În decembrie 1981 au demarat excavațiile pentru fundația unor locuințe
colective muncitorești care să acopere impozantele edificii ale
Mitropoliei și a Palatului Mihail Sturdza (actualul Seminar Teologic).
Cercetarea arheologică din 1982 a scos la iveală urme a unor pivnițe de piatră dezvoltate pe 2-3 niveluri, compartimentate în cinci trasee paralele boltite în leagăn, ale unui sistem de aducțiune a apei din Copou prin tuburi ceramice începând cu secolul al XVII-lea, a unor locuințe din lemn din secolul al XVI-lea, a unor clădiri ecleziastice din piatră și a unor fragmente de vase ceramice din secolul al XIV-lea, a unui cuptor de topire a metalelor pentru realizarea bijuteriilor aparținând secolul al XIII-lea, împreună cu monede din timpul domniei lui Petru Mușat (1375-1391) și Alexandru cel Bun (1400-1432). Descoperirile arheologice atestă edificiile ecleziastice drept cele mai vechi construcții medievale gotice cu influențe bizantine cunoscute până acum, pe teritoriul Moldovei. Importanța acestor vestigii a condus la un proiect unic în care frontul stradal de locuințe colective a fost împins în plan secund pentru a lăsă loc, spre bulevard, ruinelor. Astăzi se pot vizita pivnițele și demisolul vizibile în restaurantul din subteran.
Vârful cubului metalic marchează centrul unei mari săli de plan circular cu diametrul de 15 metri care făcea parte dintr-o construcție începută în vremea domniei lui Alexandru cel Bun.
93. - Strada Ștefan cel Mare în 1983
Catacombe din sec. XV
143. - Strada Ștefan cel Mare în 1915 - zona La Cub
- Sinagoga Leib Kahana's (Cahane, Kahane, Leiba Kahan) - Pe locul blocurilor din spatele Cub-ului, în fosta stradă Ştefan cel Mare nr. 30, a existat Sinagoga ctitorită în anul 1864 de bancherul Leib Kahane. Imobilul a fost dezafectat după anii 1960. Mai multe detalii aici.
67. - Catedrala Mitropolitană și Sinagoga Leib Kahana
- Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae
În spatele blocurilor se află Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae, care s-a mutat aici în 1993, în clădirea fostului Seminar “Mitropolit Veniamin Costachi”.
Imobilul a fost palatul domnesc a lui Mihai Vodă Sturza domnitor al Moldovei între 1834-1849 an în care ia calea pribegiei întorcându-se în 1859 și candidând pentru alegerile de domn al Moldovei contra lui Al. I. Cuza.
Palatul a fost construit pe locul caselor vornicului Ilie Sturza, arse la 1683 și ale Vistiernicului Grigoraș Sturza, tatăl lui Mihai Sturza. A fost renovat pentru a fi demn de reședință domneasca în 1834 de Petrachi Asachi, fratele lui Grigore Asachi în condițiile în care vechea Curte Domnească (azi Palatul Culturii) a ars în anul 1827.
În 1891 se ridica lângă vechea clădire și cele două aripi laterale iar la finalizarea lucrărilor, în 1893, seminarul se mută în clădirea proaspăt renovată fiind vizitată în octombrie 1897 de Carol I și Regina Elisabeta.
În perioada 1916-1918 fostul palat domnesc a servit ca spitalul nr. 272 de răniți, iar mai apoi spitalul Brâncovenesc, iar între ianuarie - aprilie 1918, clădirea fostului palat a fost folosită pentru a-i caza pe parlamentarii aflați în refugiu. Clădirea este avariata la cutremurul din 10 noiembrie 1940 care este reparată în 1941 dar în 26 iunie are loc un raid aerian sovietic și centrul orașului este bombardat, încercându-se distrugerea clădirii Mitropoliei, dar trei bombe lovesc aripa dreaptă a fostului palat.
Școala intră în lichidare iar clădirea este dată Școlii Tehnice economico-financiare de fete din Iași. În această clădire a funcționat mai târziu Politehnica și Conservatorul iar după 1990, clădirea fostului palat a devenit sediul actualei facultăți .
95. - Seminarul Veniamin și Mitropolia
100. - Seminarul Veniamin - Jassy
101. - Paraclisul seminarului teologic Veniamin
102. - Iasi Jassy Strada Ștefan cel Mare
Strasse Stefan d. Grosse
- Galeriile Ștefan cel Mare
După ruinele de la Cub, urmează o serie de blocuri unde a funcționat U.J.C.M. (Uniunea Județeană a Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești Iași - Prestațiunii), în spate sunt Galeriile Ștefan cel Mare unde era sediul Cooperativelor meșteșugărești, apoi imobilul Casa Modei (fost Arta Modei) azi sediu FEG ((Fundația Ecologica Green), clădire realizată după planurile arh. Gheorghe Tănase care a mai realizat proiectul Complexului comercial Copou, al Facultății de Chimie Iași sau Căminele de studenți din Campusul Tudor Vladimirescu, după care ajungem la strada Costache Negruzzi.
103. - Galeriile Ștefan cel Mare via ziarulevenimentul.ro
- Imobilul Cooperativei meșteșugărești (Cooperativa) cu Magazine ale cooperației meșteșugărești - Bd. Ștefan cel Mare nr 8 - clădire construita pe la sfârșitul anilor 50
105b. - Magazinele Cooperației meșteșugărești
Magazin de prezentare și desfacere
108. - Bd. Ștefan cel Mare în 1960 - de Ion Mitican
- Casa Modei (Arta Modei) - alături este clădirea Casa Modei (Arta Modei) ce aparținea de Asociația Teritorială a Cooperativelor Meșteșugărești (ATCOM), fost sediu FEG (Fundația Ecologică Green) - bd Ștefan cel Mare și Sfânt 10-12
Construcția de 6 etaje era în 1972 era un complex de ateliere de îmbrăcăminte, încălțăminte și marochinarie
108e. - Imobilul Arta Modei (Casa Modei) - via fortepan
- în spatele Casei Modei, înspre strada Cloșca
Reclame Gheo.. Xiadis, Regal (Segal?), Patria - Societate română de asigurare, Agenția generala?
108c. - Librărie, Papetărie, Tipografie cu motor electric, Haine de Dame La Parisiana, .. stein
108. - Papetărie Tipografie E.M. Gottlind, Segal, Postavarie, M. Wachsler,
Papetaria si Tipografia noua C. Abermann, La Da..
109. - Clădiri aflate pe locul unde azi este Blocul Casa Modei
via Orașul Iași - Reclamă OSIN, CAN
- Intersecția cu strada Costache Negruzzi și blocul Gulliver de la adresa Ștefan cel Mare nr. 4, imobil construit în anii '60 și încadrat în risc seismic de gradul II.
110. - Blocul Gulliver și parcul Junimea
În spatele blocurilor dinspre bd. Ștefan cel Mare, înspre strada 14 decembrie, este o străduță care duce la biserica Sf. Dumitru-Balș
- Biserica Sfântul Dumitru-Balș - str. 14 Decembrie 1989 nr. 15 (Fundacul Pârlita)
A fost construită în stil moldovenesc în anul 1690 de către medelnicerul Ioan Balș cu hramul Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 octombrie). Inițial, intrarea se făcea prin latura de sud, urmele vechii intrări se mai văd și astăzi în zidăria exterioară din piatră. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș, aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii iar în anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Emanoil Balș (+1812), Elena Rosetti (+1798), Teodor Balș (+1810), Lupu Balș (+1782), Ana Balș (+1812), Iordache Balș (+1812) și Pulcheria Balș (+1794). Detalii
- Strada 14 Decembrie 1989 fostă Străpungerea Ștefan cel Mare
Traversăm strada și facem stânga pe strada unde pe vremuri continua bulevardul Ștefan cel Mare și unde astăzi este strada 14 Decembrie 1989. A primit
acest nume pentru a aminti de evenimentele din 1989 când s-a dorit
organizarea unui protest de amploare împotriva regimului comunist.
Acțiunea a fost începută de un grup de ingineri de pe platformei
industriale ale Iaşiului: Centrul de Cercetare Științifică și Inginerie
Tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina și Metalurgica.
În
noaptea de 13-14 decembrie 1989 s-au împărțit manifeste pentru a
determina cetățenii să participe la demonstrația din Piața Unirii, la
14.XII, ora 16:00 împotriva "coșmarului stalinist amplificat de o
conducere incompetentă şi răuvoitoare", se cerea înlăturarea de la
conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale şi făcea un apel
la Miliție şi Securitate să dea dovadă de luciditate politică.
Oamenii
urmau să se adune la ora 16:00 în Piața Unirii iar fiecare avea asupra
sa textul cântecului "Deşteaptă-te române" și o lumânare pe care urma să
o aprindă. Parola era "Primăvara cade joi". Erau pregătiți să ia
cuvântul capii complotului: Ştefan Prutianu să vorbească despre
dezastrul economic, Casian Spiridon să acuze dezastrul cultural, Titi
Iacob să vorbească în numele muncitorilor despre nivelul de trai. Urmau
să se strige lozinci precum "Jos Ceauşescu", "Jos comunismul" și "Fără
violență". Miliţia şi Securitatea au desfăşurat un dispozitiv preventiv
cu şapte maşini de pompieri, ce au înconjurat Piaţa Unirii. Maşini cu
prelată şi numere de Suceava, Botoşani şi Vaslui blocaseră orice intrare
în zonă și era spart orice grup mai mare de patru persoane. Pentru a
preîntâmpina formarea de grupuri compacte, autorităţile au desființat
staţia de tramvai din Piaţa Unirii.
Au fost arestați patru
oameni, pentru delictul de "acțiuni anarho-protestatare de propagandă
împotriva orânduirii socialiste", dar au fost eliberați în ziua de 22
decembrie fără a cunoaște ce se întâmpla la Timișoara și București. via jurnalul.ro
112. - Strada 14 Decembrie 1989
112. - Strada 14 Decembrie 1989
Reclamă Haine de dame La Parisiana, Librărie, papetărie cu motor, Fabrica
114. - Jași - Str. Ștefan cel Mare
Reclamă Umbrele, P. Goh.. , Croitoria A. J. Rusemblum
115. - Intersecția strada 14 Decembrie 1989
116. - Strada Ștefan cel Mare
- Casa Kieser
Pe partea dreaptă înspre strada Cuza Vodă, lipită de Hotelul Continental, este Casa Kieser
care are amplasată o stemă cu un scut și inscripția Casa Kieser, 1914.
Ar putea fi casa lui Frantz Martin Kieser care în 1894 avea o casa la
adresa str. Ştefan cel Mare nr. 3. Imobilul a fost construit prin 1905
de ing. A.O. Kieser, probabil fiul lui Frantz. via altiasi.ro
Mai multe despre Casa Kieser/Kiesser am scris aici.
- Clădirea Hirschensohn de peste drum
117b. - Strada 14 Decembrie 1989 pe partea stângă
Reclamă Cocoșul de aur, Depozitul de confecții? Gar..
118. - Imobilul lipit de Hotel Select - Anno 1905 
118b. - Restaurant Miorita via MNLR Iasi
118b. - Încălțăminte Galman, Frații Hirschensohn, La Ghem - Iași 1941
119. - Frații Hirschensohn, La Ghem, ADY, Hotel Select - Iași 1941
119b. - Imobilul lipit de Hotel Select - Anno 1905
119b. - Imobilul de mai sus - via Ion Mitican
121. - Administrația Financiara și Strada Ștefan cel Mare
120. - Strada Ștefan cel Mare valută din strada 14 Decembrie 1989
Administrația Financiara - Reclamă La Ghem, Frații .. Sticlărie
Administrația Financiara - Reclamă La Ghem, Frații .. Sticlărie
120b. - Jasi - Dughenele Cantacuzino-Rosetti în stânga imaginii (1900)
121. - Hotel Continental cu statuia primarului George Mârzescu
Reclame Medias, Bet, Anari.., Pollo
121. - Hotel Continental în dreapta - anii 60
- Revenim pe bulevardul Ștefan cel Mare nr. 1, unde găsim o prelungire a caselor impunătoare de pe strada 14 decembrie 1918.
121b. - Imobil pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt
Traversam bulevardul unde sunt blocurile cu Librăria Junimea și Agenția CFR apoi Biserica Tălpălari și Cinema Victoria.
122. - Blocurile Junimea
înspre Palatul Culturii
127. - Palatul Braunstein și bulevardul Ștefan cel Mare via azopan
- Biserica Tălpălari - Primul ctitor al bisericii cunoscută astăzi cu numele Tălpălari a fost marele vistiernic Iordache Cantacuzino, cumnatul voievodului Vasile Lupu. Iordache vistiernicul înalţă pe la 1640 ctitoria sa cu hramul «Naşterea Maicii Domnului», la marginea de nord a oraşului. În veacul al XVIII-lea, se vor aşeza pe aceste locuri meşterii tălpălari, cu atelierele lor de tăbăcit piele şi de confecţionat încălţăminte. Breasla lor va da şi numele cel mai popular al sfântului locaş, Biserica Tălpălari sau Talpalari. La 19 iulie 1827, un foc mare «început la casele spătarului Ilie Zmău şi arzând Uliţa mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua şi Sfântul Constantin până peste Bahlui, au ars şi biserica Tălpălari». Un urmaş din familia primilor ctitori, marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu, reface din temelii sfântul locaş.
La 16 iunie 1835 se săvârşea în biserică Sf. Liturghie şi slujba aghiazmei mici pentru binecuvântarea Academiei Mihăilene, situată în imediata apropiere. De altfel, biserica Talpalari va servi drept paraclis pentru noua şcoală. Pictura în stil neorenascentist, realizată în 1886, cuprinde câteva tablouri de mari dimensiuni, remarcându-se scenele din pronaos: «Drumul Calvarului» şi «Iisus judecat în faţa lui Pilat». În epoca socialistă, este la un pas de a urma soarta Academiei Mihăilene, demolată în 1964. De altfel, după 1953 biserica are şi un al doilea hram, Sf. Ilie, în amintirea bisericii filiale de pe strada V. Alecsandri nr. 9, ctitoria lui Ionaşcu Gheanghea de la 1620, demolată pentru a se construi blocuri cu locuințe. via talpalari.mmb.ro
128. - Biserica Talpari
128. - Biserica Tălpălari
- Cinematograful Victoria
- situat la adresa Piața Unirii nr. 5, are o capacitate de 902 locuri și se află în administrarea R.A.D.E.F. RomaniaFilm.
129. - Cinema Victoria
129b. - Cinema Victoria Cinemascop
130. - Cinema Victoria
- Academia Mihăileană
În spatele cinematografului, pe locul unde este astăzi Blocul Tarom, a existat Casa Cazimir care împreuna cu cele ale lui Voinescu, unite prin faimosul Arc ce va da numele străzii de azi, au format între 1836-1847 faimoasa Academie Mihăileană, prima instituție de învățământ superior din Moldova. A fost ctitorită de domnitorul Mihail Sturza, lucru amintit și de placa memorială instalată după demolarea din 1963.
131. - Academia Mihăileană
132. - Academia Mihăileană
132. - Academia Mihăileană
132. - Academia Mihăileană via azopan
- Hanul lui Petrea Bacalu
Pe locul parcării din fața Cinematografului Victoria a existat Hanul lui Petrea Bacalu, cunoscut ulterior ca Hotel România, clădire care era situată pe latura sudică a actualei Piețe a
Unirii, la răspântia ulițelor Golia, Tălpălari, Banu și Consulatului
Rusesc. La 5 ianuarie 1859,
în fața acestei clădiri a fost jucată pentru prima dată Hora Unirii de
către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și
alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
ca domnitor al Moldovei. Pentru a marca acest moment istoric,
municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost
numită în 1881 Piața Unirii.
La mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de-a doua șederi la Iași (1884-1886).
În vara anului 1888, vechea zidire din ogradă, ce servise odinioară pentru adăpostirea carelor pline de mărfuri, devenise sală de teatru pentru a suplini pe cea din Copou, arsă în noaptea de 17/18 februarie 1888.
Deși era modesta ca înfățișare, rămâne în istorie, fiindcă pe scena ei ca și la Sidoli (unde e astăzi Hotelul Unirea), s-au jucat multe dintre spectacolele timpului pana in fericita zi de 1 decembrie 1896, când se inaugura sala Teatrului cel nou, din ulița Golia.(Teatrul V. Alecsandri).
Aici avea sa cânte marea actriță europeana Hariclea Hartulari Darclee, are loc Congresul profesorimii din 30 aprilie 1889, când printre oratori cuvânta și Ion Creanga, în ultimul lui an de viata.
Construirea teatrului cât si a modernului hotel Traian aducea însa la sărăcie pe inițiatorul lor, pe fostul primar Scarlat Pastia. Acesta creditase construirea unui Teatru peste drum, unde este astăzi Hotelul Traian însa nu reușește sa își plătească datoriile asa că cele doua clădiri se vindeau la mezat.
Se ocupa prin anii 1930 de hotelul Schiler, înainte ca acesta să își găsească un local mai convenabil, în spate, pe capătul străzii Saulescu.
La parter a avut sediu Berăria Unirii, prin octombrie 1896 și unde vioristul Ghiță Borteanu și chitaristul Ionica Barbu jeleau pe muzica, faptul ca I.L. Caragiale nu mai fusese numit director al Teatrului Național.
Hotelul a mai fost cunoscut sub numele de Otel Viena sau Hotel Schiller până între cele doua războaie mondiale și a fost naționalizat după 1945. Lucrările de amenajare a Pieței Unirii din anii ’60 au dus la demolarea clădirii.
134. - Piața Unirii și Otel Schiller
135. - Otel Schiller și Academia Mihăileană
Reclamă Fotografia artistică Weiss, Farmacia J. Warner
Reclamă Fotografia artistică Weiss, Farmacia J. Warner
138. - Piața Unirii și Otel Schiller
139. - Piața Unirii
- Palatul Braunstein
Înainte de a ajunge în Piața Unirii, se găsește Palatul Braunstein, construit în 1914 de antreprenorul evreu Adolf Braunstein
care deținea mai multe magazine în împrejurimi la acea vreme. Clădirea a
avut diverse funcții, printre care hotel, bancă, sediu de partid. În
perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, funcționând aici,
pentru o perioadă, Magazinul Victoria, apartamentele de la etaj având
destinație de locuințe sociale. După căderea comunismului în 1989, unele
părți din clădire au fost retrocedate, ulterior fiind răscumpărate,
clădirea ajungând astfel în proprietatea primăriei.
140. - Palatul Braunstein în stânga
141. - Piața Unirii și Palatul Braunstein
141. - Palatul Braunstein spre Palatul Culturii
Alte tururi pietonale:
1. - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt pornind dinspre Palatul Culturii - link
2. - Piața Unirii - link
3. - Strada Lăpușneanu - link
4. - Bulevardului Carol (Copou) - link
5. - Strada Lascăr Catargi - link
7. - Strada Anastasie Panu - link
8. - Strada Cuza Vodă - link
Tur Pietonal gratuit pentru orașul Iași găsiți pe turistiniasi.
via delcampe.net, ebay.com, instagram.com/iasifotografiivechi, facebook.com/iasi.vip, ziaruldeiasi.ro, cartea Ion MITICAN - Ulița Mare din demult uitate vremuri, Site-uri utile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu