Statuia Independenței

1. - Statuia Independenței în 1983
via okazii.ro

Statuia Independenței este un monument din bronz amplasat în fața Policlinicii Municipale și dezvelit în anul 1980 în prezența familiei Ceaușescu, fiind dedicat Centenarului Independenței României de la 1877. 

Statuia, cu o înălțime de 11 metri și un soclu de 6 metri, a fost executată în bronz de Gabriela Manole Adoc după ce macheta sa a fost selectată în 1975 la un concurs național organizat la Casa Scânteii din București.

Monumentul a fost turnat în tronsoane de câte 2,5 metri la Combinatul Fondului Plastic din Iași apoi asamblate cu o macara, iar basoreliefurile au fost turnate la Uzina Mecanică Nicolina.

Celebra statuie a Independenței reprezintă o femeie eroină cu părul în vânt, cu o atitudine triumfătoare, ținând deasupra capului o eșarfă, simbol al victoriei. Între eșarfa și partea superioară a corpului eroinei se sugerează conturul geografic al României. Muză a fost Emilia Captaru, mătușa artistei, o distinsă doamnă din înalta societate a anilor interbelici, sora colonelul Dumitru Captaru, ultimul prefect al Iașului dinainte de instaurarea regimului comunist .   

Gheorghe Adoc, soțul Gabrielei Manole, este autorul celor 6 altoreliefuri cu o suprafață totală de 104 metri pătrați ce prezintă momentele decisive din Războiul pentru Independență, trei în stânga: Chemarea poporului la arme reprezentată prin Carol I și dorobanții, Cucerirea redutei Plevna de cavaleria română și infanterie apoi Capitularea armatei turcești la Plevna, în stânga sunt trupele turceşti conduse de generalul Osman Paşa și steagul cu semilună plecat, iar în dreapta sunt dorobanţii cu steagurile victorioase conduse de principele Carol I și conducătorul trupelor ruse, mareșalul Marele Duce Nicolai Nicolaevici. În dreapta avem: Proclamarea Independenței citită de Mihail Kogălniceanu în Parlament la 9 mai 1877: "În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem ? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare.", apoi Trecerea Dunării la Corabia și Marea biruință sugerată prin asaltul infanteriei și defilarea cavaleriei în sunet de goarnă. 

Pe partea din fața soclului, cu litere de bronz, este un text semnat Mihai Eminescu: "Independența este suma vieții noastre istorice" dar inițial, autoritățile comuniste au amplasat un citat lung al lui Nicolae Ceaușescu (vezi Fig. 1): „Eroismul înaintaşilor de acum un secol va trăi veşnic în conştiinţa profund recunoscătoare a întregii naţiuni, iar opera făurită cu sângele lor, de generaţiile de la 1877, va străluci întotdeauna în istoria noastră, ca una din cele mai mari izbânzi pe drumul libertăţii, progresului, independenţei şi fericirii poporului român”. În 1992, după Revoluția anticomunistă din decembrie 1989 a fost amplasat citatul lui Mihai Eminescu pe frontispiciul statuii.  

Statuia Independenței a fost dezvelită în 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Bulevardul care trecea prin fața statuii și care face legătura între cartierul Târgu Cucului și Copou sau Păcurari a fost denumit Bulevardul Independenței, după numele statuii. Anterior denumirii de Bulevardul Independenței, strada a mai purtat numele de Gheorghe Dimitrov, I. C. Brătianu sau Ulița Târgului de Sus.

În fața monumentului este Casa de Asigurare a Meseriaşilor cunoscută sub numele de Casa cu boltă.

via wikipedia.ro, ziaruldeiasi.ro, romaniancoins.org

Vama cu antrepozite și Vama Veche

 

1. -  Jasi - Antrepositele și Vama

Până la construcția clădirii Vama cu antrepozite, marfa care era transportată în Rusia trebuia să fie mutată în stația de la Ungheni de pe malul estic al Prutului, din cauza ecartamentului larg de 1.524 mm utilizat de ruși în timp ce în Europa se utilizează cel de 1.435 mm. 

 2. - Antrepozitele Jasi

Construcția clădirii de antrepozite, cunoscută drept Vama Veche, a început în 1873 când piatra de temelie a fost așezată de regele Carol I. În 1874 a fost inaugurată calea ferată de ecartament larg pe traseul Nicolina - Ungheni - Chișinău, trenurile rusești putând fi încărcate direct din Iași.

Arhitectul clădirii a fost Henry Susskind (1868-1929) fiind construită de Grigore Eliad (1833 - 1901) care între 1872-1874 a realizat și tronsonul de cale ferată Iași - Ungheni pe o lungime de 21,4 km. Construcția acestei linii a fost justificată de faptul că România exporta cantități mari de mărfuri în Rusia, produse alimentare și lemn.

 3. -  Antrepozitele

 4. - Antrepozitele

Pe atunci, liniile de ecartament normal care ieșeau din gara Iași și cele de ecartament larg care plecau spre Ungheni se întâlneau în clădirea Antrepozitelor Iași, actuala Vama Veche.

În fața Vămii Vechi este Gara Iași construită în anul 1870 după planurile arh. austriac Wachter, clădirea fiind construită în stil venețian-gotic cu fațadă inspirată de Palatul Dogilor din Veneția. Compania austro-ungară Lemberg-Czernowitz - Jassy Eisenbahn a inaugurat oficial Calea ferată Pașcani - Iași la 20 mai/1 iunie 1870, cu acest prilej fiind inaugurată și Gara Iași, care era pe atunci una dintre primele stații de călători din România. 

 

5. -   Vama veche în 1920 via fb.com/iasi.vip/

ziaruldeiasi.ro, facebook.com/monumenteiasi/ , delcampe.net, wikipedia

Poporul român în primul război mondial

Episodul 3 din România în primul război mondial dedicat Poporului Român. Mai multe imagini în Episodul 2 și Episodul 1.

 1. - 

  2. - 

  3. - Refugiați români lângă Râmnicu Vâlcea, Noiembrie 1916

  4. - 

  5. - 

  6. - 

  7. - Țărani strângând snopi de grâu - în Comuna Câineni, Vâlcea

  8. - 

  9. - 

 10. -  Depozit de aprovizionare pentru armată - Decembrie 1916

  11. - 

  12. - 

  13. - 

  14. - 

 15. - Armă grea trasă de care de boi

  16. - 

  17. - 

  18. - 

  19. - 

  20. - Strânsul viei la Domeniul Segarcea - Dolj

  21. - 

  22. - 

  23. - Festivități România mare, Basarabia, Dobrogea

24. - Armata română și civili dansând - Onești 1917

  25. - Familii de țigani la lucrul câmpului lângă Câineni - Vâlcea

  26. - Familii de țigani 

 27. -  Familii de țigani 

 via iwm

Turnul de apa si arborele Ginko Biloba din parcul Complexului Titu Maiorescu

 

 1. - Universitatea Al. Ioan Cuza văzută din avion

Universitatea Alexandru Ioan Cuza (UAIC) a fost fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, fiind prima universitate modernă a României. La înființare avea trei facultăți: filosofie (litere), drept și teologie. În 1864, universitatea era formată din Facultatea de Litere și  Filosofie, Facultatea de Drept, Facultatea de Științe fizice, matematice și naturale iar în 1879 a apărut Facultatea de Medicină. În anii 1890-1900 s-a dezvoltat Facultatea de Științe: în 1892, a apărut catedra de Chimie, în 1906 cea de Chimie Agricolă iar în 1910 a apărut Școala de Electricitate. 

Palatul Universității Alexandru Ioan Cuza a fost construit între anii 1893 și 1897 și extins în perioada interbelică, după planurile arh. elvețian Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa Sală a Pașilor Pierduți, decorată cu picturi realizate de către pictorul Sabin Bălașa.

2. - Universitatea din Iași (UAIC) - Rector Prof. Dr. Bogdan

În spatele Universității se află Complexul studențesc Titu Maiorescu, fost Pușkin, cu o capacitate de 2024 locuri, având în componență căminele C.5, C.6, C.7 și C.8.

În Complexul studențesc se găsește Turnul de apă ce a fost ridicat în 1896, în același timp cu Universitatea, după proiectul aceluiași arh. Louis Pierre Blanc care a realizat și planurile unor clădiri importante din București: Institutul de Bacteriologie Victor Babeș, Casa Nicolae Filipescu (1888), Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor (1895), Palatul Facultății de Medicină (1895 - 1902).

Proiectul Castelului de apă care a alimentat cu apă potabilă Universitatea, a fost premiat la finalul secolului al XIX-lea la Expoziția Internațională de la Paris, astăzi fiind clasificat drept monument de arhitectură industrială.

3. - Turnul de apă și Liceul Internat care nu mai există - cca. 1899 via fb.com/Iasi.Jassy/

4. - Turnul de apă și Universitatea Al. Ioan Cuza în 1948 

după bombardamentele din 1944 via fb.com/Iasi.Jassy/

 5. - Turnul de apă în 1948 via fb.com/Iasi.Jassy/

În 2007 turnul a fost renovat și i s-a adăugat partea de sus câștigând 5 metri, având astăzi înălțimea de 33 metri. În timpul renovării a trebuit sa fie demontat fostul bazin pentru apă confecționat din lemn și având o înălțime de șapte metri, fiind montat la cota 21 metri, deasupra părții de zidărie a turnului. Bazinul a fost înlocuit cu o structură cilindrică din metal și sticlă  pe două niveluri. 

Pe aceste locuri, în anul 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică chiar în spatele clădirii Universității noi, pe o suprafață de cca. 1 hectar, unde construiește și mici sere  folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Din această grădină botanică se mai păstrează și astăzi arborii și arbuștii din parcul aflat între vechea clădire a Universității, Cantina studențească și Căminele studențești.

Această grădină se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963, când se hotărăște mutarea în spațiul actual, pe Dealul Copoului. Grădina Botanică Anastasie Fătu este cea mai veche grădină botanică din România fiind înființată în 1856 de Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe un teren lângă Râpa Galbenă. Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

În spațiul de joacă al unei grădinițe, în zona Turnului de apă, există un frumos exemplar de Ginkgo biloba, plantă originară din partea estică a Chinei, unde este considerat un arbore sfânt, simbol al longevității pe pământ întrucât poate trăi peste 1.000 de ani. Această specie de arbore a fost introdus în Europa mai întâi în Olanda în 1730 iar mai apoi s-a răspândit pe întregul continent.

 6. - Arborele Ginkgo Biloba via sites.google.com

7. - Eco Monument Arborele Pagodelor Ginkgo Biloba

Ginkgo biloba este printre puținii arbori dioici – un pom are flori bărbătești şi altul are flori femeiești. Este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză utilizându-se învelișul sâmburelui și frunzele având calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator, antibiotic, vermifug.

via delcampe.net,  fb.com/Iasi.Jassy/ , utile 

Biserica lipovenească

Biserica lipovenească Adormirea Maicii Domnului este o biserică a creștinilor ortodocși de rit vechi (ruși staroveri), comunitatea lipovenească din Iași număra în anul 2009 aproximativ 300 de persoane.

 1. - Biserica Lipovenească

Primii lipoveni (ruși staroveri) au venit în Moldova pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind alungați de către ruși din cauza faptului că s-au opus reformei bisericești inițiate de către țarul Alexei I (tatăl lui Petru cel Mare) și de patriarhul Nikon al Rusiei (1652–1658). 

În Iași, lipovenii locuiau pe malul Bahluiului, la vale de Curtea Domnească. Comunitatea rușilor staroveri și-a construit în anul 1780 o biserică din bârne cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe malul drept al râului Bahlui. În decursul timpului, biserica s-a deteriorat și a fost refăcută din cărămidă în anul 1830, dar turnul și clopotnița au rămas tot din lemn. În anul 1866, biserica a ars într-un incendiu, împreună cu toate cărțile care se aflau acolo.

 2. - Biserica Lipovenească

Pentru a asigura continuitatea slujbelor în perioada reclădirii bisericii, a fost construit Paraclisul Sf. Apostoli Petru și Pavel care mai este folosit și astăzi. Între anii 1872-1882 s-au efectuat lucrări de restaurare și extindere a locașului de cult al rușilor staroveri, după planurile arhitectului român Ștefan Emilian (1819-1899).

 3. - Biserica Lipovenească

În urma rectificării albiei Bahluiului în zona municipiului Iași, din perioada 1911-1913, Biserica lipovenească se află pe malul stâng.
În anul 2006 a fost întocmit un deviz de restaurare și consolidare a bisericii. Parohul a dorit sa păstreze autenticitatea și a cumpărat din Ucraina tablă din inox bombardata cu ioni de titan care îi dă aspectul auriu, în stilul bisericilor rusești. Biserica lipovenească din Iași era a doua biserică din Moldova care avea acoperișul în acest fel, după Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Cajvana (Suceava). În Evul Mediu, Biserica Sf. Trei Ierarhi din Iași a avut dantelăria exterioară suflată cu aur de sus până jos.

Biserica lipoveneasca este singura din Iași cu șapte turle având în vârf câte o cruce tăiată (specifică cultului rușilor staroveri). În biserică se poate intra de pe trei laturi: pe latura vestică intră femeile iar pe latura sudică intră bărbații. Hramul bisericii se serbează de Sf. Maria, la 15/28 august.
În curtea bisericii, lângă peretele altarului, se află o piatră funerară cu inscripție în limba rusă, fiind așezată deasupra mormântului lui Nikolai, copilul negustorului Rodion Popov din Focșani, decedat în 1854.

via wikipedia, delampe.net, fb.com/Iasi.Jassy/

Casa cu absida

1. - Casa cu absidă via google maps

În spatele blocului Muntenia, construit în anul 1984, se află Casa cu absidă, primind numele după tavanul boltit ca al unei biserici.

Casa cu absidă a fost construită între anii 1983-1989 păstrând amintirea unei vechi zidiri ce a aparținut cronicarului Ienache Kogălniceanu (1730 - 1795), autorul „Letopiseţul Ţării Moldovei de la domnia întâi şi până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774)”.

Imobilul se degradează și se concepe un plan de reparare a Casei Kogălniceanu la care fusese implicat și Ion Iliescu, pe atunci președintele Consiliului Județean Iași (1974-1979) și viitor președinte al României între 1990-1996 și 2000-2004. 

Vizitând locul în vara anului 1974, când începuse sistematizarea centrului civic, scriitorul Mircea Radu Iacoban, secretar al Asociaţiei Scriitorilor, găsea vechile clădiri ruinate şi înconjurate încă de străvechiul zid ocrotitor groase de vreun metru. Coborând în beciul Casei cu absidă rămânea uimit de lărgimea şi înălţimea bolţilor din piatră din subteranul inundat pe care îl cercetă într-o barcă de cauciuc. Mircea Radu Iacoban a publicat în revista Cronica un articol pe această temă, intitulat „Pogorâre în istorie”.

Casa a fost afectată de cutremurul din martie 1977 și s-a luat decizia de a fi demolată. Atunci a intrat în vigoare decretul "stării de necesitate" ce a dus la reconfigurarea străzii Anastasie Panu, fostă Sfânta Vineri și transformată în  bulevard, dispărând astfel casa poetului Dimitrie Anghel, casa unionistului Anastasie Panu, casa Balif monument de arhitectură moldovenească, farmacia Beceanu și alte clădiri importante.

Seismul din 4 martie 1977, de o intensitate de 7,2 grade pe scara Richter, cu epicentrul în zona Vrancea, s-a produs la ora 21:22 și a deteriorat în județul Iași aproximativ 4.000 de imobile, din care 297 s-ar fi prăbușit, au murit 4 persoane, din cele 1.570 de persoane decedate în întreaga țară și au fost rănite alte 204, la nivel național fiind 11.275 de răniți. Cutremurul a fost folosit ca pretext pentru a accelera sistematizarea teritoriului și locuințelor.

Noua construcție a fost realizată cu pietre și cărămizi din vechiul imobil, mai înspre Palatul Culturii, pe strada Grigore Ureche, ce pornește de la Palat spre Biserica Barnovschi, pe făgașul celei mai vechi trecători ieşene, numită pe la 1700 „Uliţa Târgului de Jos” iar din 1911 a fost numită C. A. Rosetti şi mai târziu 6 martie.

Arhitectul noii clădiri a fost Vasile Nacu iar lucrarea a fost încredințată maistrului Gheorghe Stănescu din Trustul Local de Construcții (T.A.G.C.M). Imobilul a fost sediu al Asociației Scriitorilor, a unui "Atelier de țesut covoare pentru Cooperativa Miorița" iar la subsol a fost prevazută o centrală de distribuire a căldurii la blocurile din jur.

Astăzi, în aceasta clădire se afla filiala Institutului Cultural Român din Moldova și filiala ieșeană a Uniunii Scriitorilor din România.

Pe la 1900, în zonă exista Hanul Daniel devenit mai apoi banca Daniel, clădire construită de hatmanul Costache Ghica prin 1717, la îndemnul lui Gh. Asachi, „drept clădire teatrală” (Zărăfia Daniel). Pe altarul sistematizării zonei cădea şi străvechea zidire din Strada de Jos (fostă 6 martie) despre care se spunea că era „o clădire teatrală ce a fost construită de hatmanul Costache Ghica la îndemnul lui Gheorghe Asachi şi a lui Veniamin Costachi” prin 1816-1817 şi folosită pentru clase de Liceul „Mihail Kogălniceanu” între cele două războaie şi ca internat al Şcolii Sanitare înaintea demolării. Avea odăi încăpătoare şi boltite la parter, iar la etaj un hol rotund cu picturi şi stucaturi spre care urca o scară elegantă din lemn. Potrivit descrierii unui vizitator al clădirii cu prilejul decesului fostului locatar, bancherul I. Ch. Daniel (septembrie 1902), la etaj se afla un „salon măreţ” şi „luxos mobilat” ce putea „cuprinde până la 200 persoane”. Din el se intra în altul mai mic „cu mobilă roşiatică”, după care apărea odaia cu mobilier albastru „de o frumuseţe extraordinară”. Exista şi un salon turcesc dotat cu mobilier oriental, urmat de alte patru încăperi mari, deasupra vestibulului fiind şi o galerie pentru muzică.

via Ion Mitican, ziaruldeiasi, curierul-iasi.ro