16 octombrie 2017

Turnul de apa si arborele Ginko Biloba din parcul Complexului Titu Maiorescu

 
 1. - Universitatea Al. Ioan Cuza văzută din avion

Universitatea Alexandru Ioan Cuza (UAIC) a fost fondată în 1860, la scurt timp după formarea Principatelor Unite, fiind prima universitate modernă a României. La înființare avea trei facultăți: filosofie (litere), drept și teologie. În 1864, universitatea era formată din Facultatea de Litere și  Filosofie, Facultatea de Drept, Facultatea de Științe fizice, matematice și naturale iar în 1879 a apărut Facultatea de Medicină. În anii 1890-1900 s-a dezvoltat Facultatea de Științe: în 1892, a apărut catedra de Chimie, în 1906 cea de Chimie Agricolă iar în 1910 a apărut Școala de Electricitate. 

Palatul Universității Alexandru Ioan Cuza a fost construit între anii 1893 și 1897 și extins în perioada interbelică, după planurile arh. elvețian Louis Blanc și inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Clădirea este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, monumentala sa intrare ducând în faimoasa Sală a Pașilor Pierduți, decorată cu picturi realizate de către pictorul Sabin Bălașa.

2. - Universitatea din Iași (UAIC) - Rector Prof. Dr. Bogdan

În spatele Universității se află Complexul studențesc Titu Maiorescu, fost Pușkin, cu o capacitate de 2024 locuri, având în componență căminele C.5, C.6, C.7 și C.8.
În Complexul studențesc se găsește Turnul de apă ce a fost ridicat în 1896, în același timp cu Universitatea, după proiectul aceluiași arh. Louis Pierre Blanc care a realizat și planurile unor clădiri importante din București: Institutul de Bacteriologie Victor Babeș, Casa Nicolae Filipescu (1888), Palatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor (1895), Palatul Facultății de Medicină (1895 - 1902).

Proiectul Castelului de apă care a alimentat cu apă potabilă Universitatea, a fost premiat la finalul secolului al XIX-lea la Expoziția Internațională de la Paris, astăzi fiind clasificat drept monument de arhitectură industrială.

3. - Turnul de apă și Liceul Internat care nu mai există - cca. 1899 via fb.com/Iasi.Jassy/

4. - Turnul de apă și Universitatea Al. Ioan Cuza în 1948 
după bombardamentele din 1944 via fb.com/Iasi.Jassy/

 5. - Turnul de apă în 1948 via fb.com/Iasi.Jassy/

În 2007 turnul a fost renovat și i s-a adăugat partea de sus câștigând 5 metri, având astăzi înălțimea de 33 metri. În timpul renovării a trebuit sa fie demontat fostul bazin pentru apă confecționat din lemn și având o înălțime de șapte metri, fiind montat la cota 21 metri, deasupra părții de zidărie a turnului. Bazinul a fost înlocuit cu o structură cilindrică din metal și sticlă  pe două niveluri. 

Pe aceste locuri, în anul 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică chiar în spatele clădirii Universității noi, pe o suprafață de cca. 1 hectar, unde construiește și mici sere  folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Din această grădină botanică se mai păstrează și astăzi arborii și arbuștii din parcul aflat între vechea clădire a Universității, Cantina studențească și Căminele studențești.

Această grădină se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963, când se hotărăște mutarea în spațiul actual, pe Dealul Copoului. Grădina Botanică Anastasie Fătu este cea mai veche grădină botanică din România fiind înființată în 1856 de Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe un teren lângă Râpa Galbenă. Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

În spațiul de joacă al unei grădinițe, în zona Turnului de apă, există un frumos exemplar de Ginkgo biloba, plantă originară din partea estică a Chinei, unde este considerat un arbore sfânt, simbol al longevității pe pământ întrucât poate trăi peste 1.000 de ani. Această specie de arbore a fost introdus în Europa mai întâi în Olanda în 1730 iar mai apoi s-a răspândit pe întregul continent.

 6. - Arborele Ginkgo Biloba via sites.google.com

7. - Eco Monument Arborele Pagodelor Ginkgo Biloba

Ginkgo biloba este printre puținii arbori dioici – un pom are flori bărbătești şi altul are flori femeiești. Este o plantă de referință în medicina tradițională chineză și japoneză utilizându-se învelișul sâmburelui și frunzele având calități medicinale: este expectorant, sedativ, antifungic, antispasmodic, vasodilatator, antiinflamator, antibiotic, vermifug.

via delcampe.net,  fb.com/Iasi.Jassy/ , utile 

Niciun comentariu: