Tur pietonal orașul Iași (Jassy) România

Am grupat o serie de articole mai vechi pentru a forma un tur pietonal complet ce cuprinde: Palatul Culturii fostă Curte Domnească până la 1806, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt cu Mitropolia (1887), Mănăstirea Trei Ierarhi (1635), Piața Unirii cu statuia lui Al. Ioan Cuza (1912) și Hotelul Traian construit de Gustave Eiffel (1882), strada Lăpușneanu pe unde se plimba Mihai Eminescu, bulevardul Carol I (Copou) cu Universitatea Al. Ioan Cuza (1860) și Parcul Copou, bulevardul Independenței cu Statuia Independenței, Biserica Sf. Spiridon, Facultatea de Medicină și Farmacie (UMF - 1879), ne întoarcem în Piața Unirii, urmăm traseul de pe strada Cuza Vodă cu Filarmonica, Teatrul Național și Mănăstirea Golia, vizităm zona Târgul Cucului, Hala Centrală apoi urmăm bulevardul Anastasie Panu și înapoi la Palatul Culturii.

1. - Vedere orașul Iași

- Palatul Culturii și Complexul Palas

Turul începe de la Complexul Palas inaugurat în 2012 și aflat în spatele Palatului Culturii, pe locul Curții Domnești atestată într-un document emis la 8 octombrie 1434 de către Ștefan al II-lea, fiul domnitorului Alexandru cel Bun.
Palatul Culturii, astăzi clădire muzeală, a fost construit pe locul fostului Palat Domnesc inaugurat în anul 1806 de Alexandru Moruzi dar distrusă de incendiul din 1827. După ce a rămas timp de 13 ani în ruine, în 1843 clădirea a fost transformată de Mihail Sturdza în Palat al Ocârmuirii și mai apoi a devenit Palat Administrativ și de Justiție în 1859, după mutarea capitalei la București. În timpul guvernării lui Dimitrie A. Sturdza, între 1906 - 1925, palatul a fost reconstruit în stil neogotic după planurile arh. Ion D. Berindey (Berindei) iar din 1955 a primit destinație culturală.
Mai multe detalii am scris aici.

2. - Palatul Culturii în 1960

- În fața Palatului este statuia domnitorului Ștefan cel Mare realizată de către sculptorul francez Emmanuel Frémiet și inaugurată în anul 1883 în prezența Regelui Carol I. Pe părțile laterale ale piedestalului se află două reliefuri din bronz: cel din stânga reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului (Suceava) din anul 1497 împotriva polonezilor și cel din dreapta este scena Luptei de la Podu Înalt (Vaslui) din 1475 împotriva otomanilor conduși de Suleiman Pașa când Ștefan i-a condus pe cei 49.000 de moldoveni, polonezi, unguri și transilvănenii împotriva a 120.000 de turci și munteni trimiși de Radu cel Frumos care fusese înlocuit de Ștefan cel Mare de pe tron.
Calul ar avea piciorul drept ridicat amintind de rana domnitorului care i-a grăbit sfârșitul.
Statuia este flancată de către două tunuri realizate în fabrica de oțel a germanului Alfred Krupp, trofee din Războiul de Independență de la 1877 ce au fost cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou și dăruite orașului de către Regele Carol I.

Există o legendă ca statuia nu l-ar reprezenta pe Ștefan cel Mare ci pe un domnitor polonez, lucru neadevărat luând în considerare stema Moldovei de pe pieptul calului. Când s-a luat hotărârea de a se realiza statuia marelui domnitor, încă nu se știa adevăratul chip al lui Ștefan cel Mare fiindcă majoritatea scenelor votive în care fusese pictat se aflau în Bucovina anexată de Monarhia Habsburgică în 1774. Gheorghe Asachi a realizat o descriere a domnitorului pe baza informațiilor din cronica lui Grigore Ureche, din tabloul în ulei de la Mănăstirea Putna și a celui din scena votivă de la Bădeuți, restaurat greșit. În timp ce se executa statuia, episcopul Melchisedec Ștefănescu, cu ocazia unei călătorii făcută în 1881 în Bucovina ocupată de austrieci, a descoperit un portret al domnitorului pe una din paginile unei evanghelii dăruite de Ștefan cel Mare fostei Mănăstiri a Humorului. De-abia acuma s-a constatat cu surprindere că marele domnitor avea un alt chip, care nu semăna sub nicio formă cu cele din machetele prezentate sculptorului francez și că Ștefan cel Mare nu purtase barbă. Sculptorul Emmanuel Fremiet deja terminase statuia folosind documentația greșită realizând în bronz un chip închipuit, și din păcate modificarea statuii era foarte costisitoare. Mai multe detalii aici.

Mai multe detalii despre statuia lui Ștefan cel Mare găsiți pe wikipedia.
     

- Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt

   
Pe vremuri, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt făcea parte din Ulița Mare alcătuită din Podul  Verde (Copou) ce era unit cu Ulița Sârbească (str. Lăpușneanu) și cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii), alcătuind Ulița Mare care se întindea în 1830 de la zidul Curții până mai sus de poarta Grădinii Publice Copou unde era bariera orașului (vama).

Înspre Bulevardul Ștefan cel Mare, pe partea dreaptă, este Biserica Sf. Nicolae Domnesc și Muzeul Casa Dosoftei (Casa cu arcade).

- Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492 și refăcută în anii 1884-1904 de arh. francez André Lecomte du Noüy, prin demolare și reconstruire pe aceeași fundație și aproximativ în forma sa inițială. I se mai spune Sfântul Nicolae-Domnesc fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți Domnești și pentru că aici au fost încoronați aproape toți domnii Moldovei, de la Despot Vodă (1561) până în 1856 la Grigore Alexandru Ghica. În perioada 1677-1682, Biserica Sf. Nicolae Domnesc a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană. Fresca din dreapta intrării prezintă familia regelui Carol I cu regina Elisabeta, principesa Maria, principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea).
Mai multe detalii despre Biserică găsiți pe wikipedia.

- Alături este Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade ce a fost construită în secolul al XVIII-lea în preajma vechii Curți Domnești și unde era pe la 1680 locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă care a tipărit la Mitropolie în limba română principalele cărți liturgice, unele traduse de el însuși. În prezent aici este secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași, înființată în 1970.
Mai multe pe wikipedia.
Video din 1970 - link

- Centrul Civic din zona bulevardului Anastasie Panu a fost reconfigurat în perioada 1968-1989 prin construirea unor clădiri publice: Hotelul și Magazinul Moldova, Casa Pătrată (Prefectura), Teatrul Luceafărul, Palatul de Justiție și Hala Centrală. 

În spatele Bisericii Sf. Nicolae Domnesc este Hotelul Moldova inaugurat în 1983, foarte apreciat la vremea respectivă și datorită piscinei. Hotelul a fost construit după planurile arh. Gheorghe Cheptea, care a fost timp de 14 ani arhitectul șef al județului Iași care a mai proiectat Blocul Cina de pe strada Ștefan cel Mare din Iași (1975), Esplanada Teatrului Național, Pasajul Unirii, sediul Institutului de Proiectare din Iași (1969), Restaurant Ciric, Restaurant Corso, Facultatea de Medicină Veterinară din Copou (1972), Hotel Bucium (1965) și a realizat sistematizări pentru cartierele Alexandru cel Bun și Mircea. Astăzi Hotelul Moldova aparține Unita Turism Holding, cel mai mare lanț hotelier din țară cu 25 de hoteluri în 11 orașe.

Peste drum este fostul Complex Moldova (Magazin Universal Moldova), deschis la 1 decembrie 1972, realizat după planurile opera arh. ieșean Victor Mihail Mihailovici, printre primele clădiri din Moldova dotate cu scări rulante. În 2015, complexul a fost transformat în clădirea de birouri Moldova Center.

Continuăm pe pietonalul bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt care a primit acest nume în 1883 când este inaugurată statuia lui Ștefan cel Mare.
Turul pietonal îl găsiți aici.

3. - Str. Ștefan cel Mare - Iași (Jași)
    

- Piața Unirii

 

Ajungem în Piața Unirii care a fost amenajată pe la 1890 în amintirea manifestațiilor pentru Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859 când la intersecția străzilor Arcu, Golia (Cuza Vodă) și Tălpălari (azi Săulescu), din fața hanului Petrea Bacalu, azi parcarea de la Cinema Victoria, s-a sărbătorit Mica Unire prin alegerea colonelului Al. Ioan Cuza în mod unanim la Iași și la București. Aici  s-a dansat Hora Unirii, ţinându-se de mână boieri, neguţători, săteni, tineri şi bătrâni. Versurile erau scrise de Vasile Alecsandri în 1856 iar muzica a fost compusă de compozitorul Alexandru Flechtenmacher.

Detalii despre Mozaicul de marmură din Piața Unirii găsiți aici.

Piața Unirii este dominată de statuia lui Alexandru Ioan Cuza realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli și inaugurată la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol al II-lea. Mai multe pe wikipedia.

Lângă statuie este Grand Hotel Traian construit în 1882 după proiectele ing. francez Gustave Eiffel (1832-1923). Mai multe detalii pe wikipedia.

Din piață se poate admira Palatul Braunstein construit în 1914 de Adolf Braunstein, un antreprenor evreu care deținea mai multe magazine în împrejurimi. Mai multe detalii pe wikipedia.

Explicații detaliate despre istoria Pieței Unirii din Iași găsiți aici.

 4. - Piața Unirii prin 1950
Statuia lui Al. Ioan Cuza și Palatul  Braunstein

- Strada Lăpușneanu

Din Piața Unirii se ramifică strada pietonală Lăpușneanu, numită inițial Ulița Sârbească, parte a fostei Ulițe Mari (azi bd. Ștefan cel Mare) ce a primit numele de azi pe la 1866 în onoarea lui Alexandru Lăpușneanu, domnitor al Moldovei între 1552 - 1561 și 1564 - 1568, care a mutat capitala regiunii de la Suceava la Iași.
Pe străvechea stradă Lăpușneanu s-au plimbat scriitorii: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Topîrceanu, Demostene Botez etc.
Turul pietonal îl găsiți aici.

5. - Muzeul Unirii
  

- Bulevardul Carol I (Copou)

După ce traversăm pasajul Mihai Eminescu, în partea dreaptă este Hanul Binder apoi ajungem pe bulevardul Carol I (Copou) numit în trecut Podul Verde ce era unit cu Ulița Sârbească și cea Boierească (dinspre Curtea Domnească) alcătuind Ulița Mare.
Turul pietonal poate fi consultat aici.

6. - Statuia lui Mihai Eminescu
via fb.com/iasifotografiivechi
  

- Bulevardul Independenței

Ne întoarcem de pe bd. Carol I și înainte de pasajul Mihai Eminescu facem stânga pe bulevardul Independenței fost bulevard Gheorghe Dimitrov, I. C. Brătianu sau Ulița Târgului de Sus. Numele bulevardului a fost dat de parcul și statuia Independenței inaugurat în 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Povestea statuii o găsiți aici.

Turul bulevardului Independenței îl găsiți aici.

7. -  Statuia Independenței în 1983

- Strada Cuza Vodă

Ne întoarcem înspre Piața Independenței apoi facem stânga pentru a ajunge din nou în Piața Unirii de unde pornim în turul pe strada Cuza Vodă numită în trecut Ulița Golia, după numele mănăstirii de pe această stradă. Pe vechea uliță s-au păstrat casele din Iașiul vechi, multe fiind locuite doar la etaj iar la parter erau diverse prăvălii.
Turul pietonal este aici.

8. - Piața Unirii înspre Piața Cuza Vodă

- Strada Anastasie Panu

Turul pietonal pornește de la Palatul Culturii până la intersecția cu strada Elena Doamna. Turul pietonal este aici

 

În spatele Halei, la intersecția cu strada Armeană, găsim Biserica Sf. Sava care se afla în zona fostului oraș medieval ce s-a format în zona vechii Curți Domnești (actualmente zona Palatului Culturii), din poarta căreia pornea Ulița Veche numită Podu Vechi după pavare, care făcea legătura cu Dealul Sărărie. Lateral, se află impozanta clădire din cărămizi, fostă Școala Profesională Sf. Sava, astăzi sediul Fundației Solidaritate și Speranța.

Mai sus se află Biserica Armenească unde s-a găsit o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395.

 

În apropiere este Casa Memorială Otilia Cazimir și Biserica Zlataust. Lângă biserică a copilărit scriitorul Ionel Teodoreanu care s-a născut și a trăit în Iași până în anul 1938 numindu-l „dulcele Târgul al Ieșului” și pe care îl descrie în romanul La Medeleni și în scrierile Fata din Zlataust, Ulița copilăriei și Casa bunicilor.

9. - Piața Halei

 

- Târgul Cucului (strada Elena Doamna)

În Târgul Cucu puteți admira Casa Iosef Zoller, Biserica Bărboi cu Turnul Clopotniță iar mai sus este Sinagoga Mare construită în perioada 1657-1671, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României.

Traseul pentru strada Elena Doamna și zona cunoscută sub numele Târgul Cucului începe din Parcul de lângă Biserica Bărboi și poate fi verificat aici

 

Din Podul Bucșinescu puteți merge pe bd. Tudor Vladimirescu pentru a vizita Campusul Studențesc al Politehnicii TUIASI.
 

Sper că v-a plăcut călătoria noastră.

 10. Palatul Administrativ azi Palatul Culturii

O listă cu evenimentele din orașul Iași aveți aici.

Mai multe detalii despre ce poți vizita în orașul Iași găsiți aici.


via iasi.travel, delcampe.net, ebay.net, Orasul Iasi, fb.com/iasifotografiivechi, fb.com/Iasi.Jassy, link utile, curierul-iasi.ro, wikipedia, iasi.travel, ziarullumina.ro, tramclub.org, mitican.weblog.ro

Muzeul George Topîrceanu

Poetul George Topîrceanu a locuit în această casă până în 1937 când a trecut la cele veșnice, la numai 51 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea.

În muzeu sunt expuse obiecte memoriale precum o călimară, scrumieră, pipă, discuri, aparat de fotografiat, acte, fotografii originale, picturi de A. G. Suțu, manuscrise, reviste.

Micuța casă a fost construită la sfârșitul sec. al XIX-lea și a aparținut poetului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. 

După ce în 1919 a fost sediul redacției revistei Însemnări literare, tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu, imobilul este pus la dispoziția lui George Topîrceanu în anul 1932, iar în 1985, cu un an înaintea centenarului nașterii poetului, a fost transformată în casă memorială.

1. - Muzeul George Topîrceanu
       

George Topîrceanu (n. 1886, București - d. 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. Garabet Ibrăileanu, cu care întreține o interesantă corespondență, îl cheamă la Iași în 1911, ca subsecretar de redacție la Viața românească. Topîrceanu cunoaște și colaborează astfel cu scriitori de frunte, precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu sămănătorismul lui Nicolae Iorga sau cu modernismul estetizant și importat de la Sburătorul lui Lovinescu. Între 1912 - 1913, împreună cu Mihail Sevastos publică revista Teatrul.

În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior va trăi o poveste de dragoste discretă cu poeta Otilia Cazimir.

Participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier la Turtucaia în 1916 și rămâne în captivitate până în 1918. 

Localizare Muzeu: str. Ralet, nr. 7, 700108, Iaşi
Program de vizitare: Marţi - Duminică 10:00-17:00, Luni închis.
Imagini din muzeu găsiți pe ghidulmuzeelor.cimec.ro

   

2. - Fostul Spital de Pneumoftiziologie

Peste drum, în dreapta, este impozanta clădire a fostului Sanatoriu Preventoriu TBC. Clădirea, construită în secolul XIX, a fost retrocedată. În anii comunismului și după 1990 aici a fost secția exterioară a Spitalului de Pneumoftiziologie, a funcționat Centrul Medical Copou, fost Preventoriu Studențesc.

via cimec.ro

Mănăstirea Frumoasa

Mănăstirea Frumoasa este o mănăstire ortodoxă de călugărițe ctitorită în secolul al XVI-lea de către hatmanul Melentie Balica și refăcută de mai multe ori în decursul timpului. Actuala biserică a mănăstirii a fost construită în perioada 1836-1839 de egumenul Ioasaf Voinescu în stil ucrainean.

Aflată la poalele dealului Cetățuia, pe un dâmb ce domină zona inundabilă a pârâului Nicolina, înconjurată de un peisaj de basm unde domnitorii își stabileau reședința de vară, cu iazul înconjurător ce a transformat mănăstirea Frumoasa într-o mică cetate de insula, fapt care i-a dat numele de Frumoasa.

În incinta Mănăstirii Frumoasa se afla casa numita "Palatul de pe ziduri" sau "Palatul Sturdza", care a fost construit cu parter și etaj între anii 1818-1819, după planurile arhitectului Martin Kubelka.

Turnul a fost construit între anii 1819-1833 de către arhimandritul Ioasaf Voinescu, în locul unui alt turn de piatră care se ruinase.
În prezent, la Mănăstirea Frumoasa trăiește un grup de călugărițe care au venit de la Mănăstirea Văratec, din județul Neamț.

În pronaosul bisericii se află mormântul domniței Ruxandra, fiica lui Grigorie Ghica Vodă iar în curtea Mănăstirii Frumoasa, în partea stângă a bisericii, domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu de marmură albă unde este înmormântat marele logofăt Grigore Sturdza (1758-1833), tatăl domnitorului moldovean Mihail Sturdza. În mausoleu au mai fost înmormântați și alți membri ai familiei Sturdza dintre care doi înrudiți cu familiile Vogoride și Mavrogheni.

În perioada 1945-2002, clădirile din curtea mănăstirii, cu excepția bisericii, au fost folosite ca spital militar, cazarmă, închisoare și școală pentru infirmieri. În anul 1930, închisoarea militară a Corpului IV Armată s-a mutat din casele egumenești ale Mănăstirii Frumoasa într-un depozit de cereale și furaje de pe dealul Copoului, ce aparținea Corpului IV Armată.  

Fiind așezată pe o terasă cu o altitudine relativă de 8-10 metri față de șesul Bahluiului, Biserica Frumoasa este alcătuită din următoarele 6 obiective: Biserica "Sf. Voievozi" - datând din perioada 1836-1839, Palatul de pe ziduri - datând din perioada 1818-1819, Ruinele Palatului "pentru femei" - palatul domnițelor, aflat astăzi în ruină și datând din secolul al XVIII-lea, Turnul-clopotniță - din perioada 1819-1833, Zidul de incintă - din perioada 1726-1733,  Mausoleul lui Grigore Sturdza - din perioada 1833.

  1. - Mănăstirea Frumoasa în 1854

2. - Mănăstirea Frumoasa

 3. - Mănăstirea Frumoasa

4. - Interiorul Mănăstirii Frumoasa

 5. - Mausoleul din curtea mănăstirii

via wikipedia, delcampe.net,  crestinortodox.ro, frumoasa.mmb.ro

Palatul Culturii din Iași

Complexul Palas a fost inaugurat în 2012 și este primul proiect mixt de tip lifestyle center din România. În Palas se întâlnesc toate aspectele principale ale vieții unei comunități: componenta de business, prin ansamblul de clădiri de birouri United Business Center, componenta comercială, prin Palas Mall și Palas Shopping Street, relaxarea și divertismentul, prin prezența parcului, a cafenelelor și restaurantelor și a diferitor locații dedicate.

Proiectul a fost dezvoltat în parteneriat public-privat de către Iulius Group și Consiliul Local Iași. Ansamblul se întinde pe o suprafață de 270.000 mp și a costat în jur de 265 de milioane de euro, fiind cea mai mare investiție imobiliară din afara Bucureștiului.

Complexul Palas reunește Mall-ul Palas sub marca Iulius, grădina publică Palas cu 50.000 mp aflata în spatele Palatului Culturii, clădirile de birouri United Business Center (UBC) cu 6 clădiri de birouri clasa A inaugurate în 2010, Teatru de Vară, Hotelul Internaţional de 4 stele și parcări subterane de circa 2.500 de locuri.

Grădina Palas este amplasată pe spaţiul fostei grădini a Curţii Domneşti, pe atunci în stil oriental. S-au păstrat elemente din timpul amenajărilor făcute de Vasile Lupu, cum ar fi lacul circular şi un ponton închis cu foişor pe locul havuzului din Evul Mediu. Printre vestigiile expuse se numără: fundaţiile grajdului domnesc, un fragment dintr-o roată hidraulică şi chioşcul cu havuz, toate datând din vremea lui Vasile Lupu, o fântână din piatră din secolul XIX, fragmente din instalaţiile utilitare (conducte de apă din lemn şi din ceramică, din secolele XVII-XVIII), porţiuni din piloţii de lemn care întăreau malurile iazului domnesc şi aveau şi rol de apărare, bucăţi din fortificaţia de lemn a reşedinţei.

Sunt plantați aproximativ 50.000 de arbuşti şi peste 1.000 de copaci unii premiera pentru regiunea de nord-est, precum Hamamelis, Metasequoia, Liquidambar (sau "arborele de gumă”), Oxydendron, Davidia şi Parotia. Cei cu alură medie sunt arţari de diferite culori, Ginkgo Biloba (dispuşi pe o întreagă alee), molid argintiu, magnolii, peri ornamentali, precum şi stejari piramidali. Printre speciile de arbuşti se numără Berberis, călini, lilieci, mahoni, pini pitici, ienuperi şi Cornus. La baza arborilor şi chiar a arbuştilor, dar şi pe spaţii vaste, au fost plantate flori precum azalee, hortensii, trandafiri, narcise şi crini.

Compania Iulius a suportat integral cheltuielile de reabilitare şi de punere în valoare a Turnului de Strajă, dinspre Strada Palat. În partea de sud-vest a Palatului sunt accesibile două tuneluri paralele, în care se poate coborî prin turnulețul de strajă.

În zona Palatului Culturii s-a dezvoltat ansamblul Curții Domnești atestată într-un document emis la 8 octombrie 1434 de către Ștefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun.

Între 1806 - 1812, prințul Alexandru Moruzi construiește un impunător palat în stil neoclasic ce a fost inaugurat pe 28 august 1806. 

Daniel Philippidis scria în 1816, că Palatul domnesc din Iași este zidirea 'cea mai însemnată din tot Imperiul turcesc, pentru mărimea, frumusețea și bogăția ei'. Dimitrie Bantiș-Kamenski scria că 'palatul acesta este interesant prin faptul că are tot atâtea ferestre câte zile are anul și tot atâtea uși câte săptămâni sunt într-un an'.

Palatul a fost proiectat de arhitectul vienez Johan Freywald, în stil neoclasic. Acesta este cunoscut și prin alte realizări din epocă, precum Catedrala mitropolitană, în prima sa formulă, a palatului Rosetti-Roznovanu, azi Primăria Iași și palatul vistiernicului Sandulache Sturdza de la Ruginoasa, în prima variantă, neoclasică.

 1. - Palatul Domnesc, prima jumătate a sec. al XIX-lea via wikipedia

2. - Palat Domnesc demolat in anul 1904 din cauza uzurii accentuate

Domnitorii care au locuit mai mulți ani în acest palat sunt Scarlat Callimachi domn al Moldovei în 1806, 1807 - 1810,1812 - 1819 și Ioan Sandu Sturdza domn între 1822 -1828.

Odăile domnești au fost amenajate la etaj, considerat a fi ca și în Occident, 'nivelul nobil' al Palatului. În aripa dinspre biserica Sf. Neculai Domnesc se afla apartamentul doamnei și Sala Haremului, în care se organizau balurile Curții. Pe același palier era amplasată și Postelnicia. Sala Tronului, în care se petreceau ceremoniile Curții se afla în partea centrală a etajului 'în mijlocul trupului zidirii, în fața Uliței Mari'. Pe tavanul acestei săli, numite și Spătărie, era zugrăvită stema Moldovei, înconjurată de stemele celor 21 de ținuturi, așa cum apare și pe sigiliile domnești din această epocă. Din această sală, s-a păstrat tronul domnesc folosit de Scarlat Callimachi în a treia domnie moldovenească (1812-1819). Acesta este confecționat din lemn cu sculpturi aurite și catifea roșie. Stema heraldică amplasată în partea de sus a spătarului este un element occidental, deși printre decorațiunile exterioare sunt prezente și cele două tuiuri din cozi de cal, însemne ale ierarhiei otomane.

Marele incendiu din 19 iulie 1827, care a distrus o însemnată parte a orașului, a afectat puternic și noul palat domnesc. Vreme de 13 ani 'Curtea arsă' a rămas în ruină, Domnia căutându-și alte reședințe.
Palatul Domnesc va fi refăcut de prințul Mihail Sturdza în 1841 - 1843.

În 1839-1840, Guvernul a propus Adunării Obștești să se refacă vechiul Palat, pentru a adăposti instituțiile statului iar lucrările au fost încredințate vornicilor Teodor Balș, tatălui poetului Vasile Alecsandri și arhitectului rus Nicolae Sungurov. Acestea au durat din primăvara anului 1841 și până în toamna anului 1843. Nu se constată modificări însemnate ale înfățișării clădirii, ea fiind repusă în starea anterioară. După planuri, se poate constata că doar aripa de sud-vest, din spate, a fost extinsă, egalând-o pe cea dinspre sud-est. În iarna ce a urmat, Obșteasca Adunare a putut să își desfășoare lucrările în edificiul renovat. Spătăria și-a reluat vechea încăpere, în partea centrală a etajului, 'în mijlocul trupului zidirii, în fața Uliței Mari'.

În luna mai a anului 1844, s-au stabilit în clădire toate instanțele administrative, judecătorești și militare, Casieria și Arhiva Statului. Palatul avea acum circa 70 de apartamente, dispunea de trei intrări mari și două scări secundare. Administrarea sa era încredințată unui ispravnic de curte, care ținea de Vornicia de aprozi.

Mihail Sturdza si urmașul său la tron, domnul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), au reamenajat parcul din spatele Palatului, pe care l-a protejat cu un nou zid de incintă, el locuind în palatul ridicat pe locul caselor părintești, unde astăzi funcționează Facultatea de Teologie de lângă Mitropolie.

După Unirea de la 1859 și mutarea capitalei la București, Palatul Domnesc devine Palat Administrativ și de Justiție.

După 1862, Palatul a găzduit Prefectura Județului Iași, Tribunalele, Curtea de Apel, Casieria, Arhiva Statului. Mai târziu tot aici au fost instalate Poșta și Telegraful.

Un alt incendiu care a afectat puternic Palatul Ocârmuirii a fost cel din noaptea de 13-14 ianuarie 1880. Renovarea a durat până în 1883, când Palatul Administrativ a fost redeschis. Clădirea avea acum vreo 60 de camere.  

În 1883 a fost instalată în fața clădirii proaspăt renovate statuia lui Ștefan cel Mare.

  3. - Palat Domnesc

 4. - Dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare - 5 iunie 1883
  

5. - Statuia lui Ștefan cel Mare

  6. - Ștefan cel Mare
 

7. - Ștefan cel Mare 

  8. - Ștefan cel Mare
 
Mai multe incendii de la sfârșitul sec. al XIX-lea continuă sa afecteze clădirea, luându-se în 1904 decizia demantelării și reconstrucției.

Noul edificiu a fost realizat în perioada 1906 - 1925 în stil neogotic, în timpul guvernării lui D. A. Sturdza si după planurile arh. Ion D. Berindey (Berindei), ajutat de arhitecții Filip Xenopol și Grigore Cerchez. S-a început refacerea păstrându-se din vechiul Palat numai principalele temelii și o parte din zidurile etajului.

Arhitectul I.D. Berindei a ales neogoticul, într-un oraș care a urmat mai ales linia neoclasică, el dorind să creeze o clădire luminoasă, și pentru ca oferea sugestia de spațiu sacru, de catedrală. La data construirii palatului existau însă în Iași cel puțin două monumentale clădiri în stil neogotic: Cazarma din Copou și Palatul Gării. Palatul a beneficiat de dotări tehnice deosebite la data inaugurării, îmbinând aspectul de edificiu străvechi și confortul ultimelor cuceriri în domeniu: iluminat electric, termostate, apel electric pentru avocați iar centrala electrică proprie se afla la subsol.

În primul război mondial clădirea, încă nefinisată, a fost ocupată de trupele rusești, aliate apoi a găzduit Corpul IV al Armatei Române, Serviciul Geografic, Automobilele Regina Maria, Aviația, Telegraful fără fir și, în final, spitalele militare care s-au succedat, până la sfârșitul războiului.

Abia în 1921 s-au putut relua lucrările, grație ministrului George G. Mârzescu, fostul primar al Iașilor.

Construcția ce a fost întreruptă în timpul Primului Război Mondial și s-a prelungit pe durata a două decenii.

 9. - Ștrandul cu Palatul Administrativ Iasi in 1920

 

 10. - Palatul Administrativ

Inaugurarea Palatului de Justiție a avut loc la 11 octombrie 1925, în prezența lui Carol I, care era însoțit de familia regală.

Până în 1955, aici a fost sediul Tribunalului Județean, dotat cu mobilier confecționat la „Casa Maple” din Londra.

Afectat de cutremurul din 1940, Palatul a slujit în timpul celui de-al doilea război mondial drept cazarmă a trupelor germane și ulterior, sovietice.

Începând din anul 1975, planșeul de lemn al ultimului etaj a fost înlocuit cu unul de ciment, turnat în plase de oțel, lucrare parțial terminată în martie 1977, când a avut loc cutremurul cel mare. Ca o cheie de boltă, noul planșeu a susținut monumentul, fiind afectate în schimb, planșeele de la etajul I, zidăria, ornamentele și stucaturile.

Denumirea de Palat al Culturii datează din 1955, când edificiul a încetat să mai fie folosit de Justiția ieșeană, fiind destinat să adăpostească diverse instituții culturale: Direcția pentru Cultură, Oficiu Patrimoniu, edituri, reviste culturale, muzee. Astăzi clădirea adăpostește doar două mari instituții: Complexul Muzeal Național 'Moldova' și Biblioteca Județeană 'Gheorghe Asachi'.

Astăzi, Palatul Culturii este sediul Complexului Muzeal Național Moldova, ce cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei (1916), Muzeul Etnografic al Moldovei (1943), Muzeul de Artă (1860), Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” (1955), precum și Centrul de Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural (1975).

Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: „Sala gotică” unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sala Voievozilor” se află la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot la etajul I se află „Sala Henri Coandă”.

Despre stucaturile interioare se știa că acestea sunt opera sculptorului Emil Wilhelm August Becker. Acesta a folosit pentru prima dată invenția lui Henri Coandă, care a obținut din fierberea ipsosului în ulei un material nou, numit bois-ciment, de duritatea lemnului și înfățișarea stejarului.

Inginerul ieșean Alexandru Dimitriu (1871-1955) a realizat frumoasele lucrări de feronerie,iar în 1896 a realizat oștenii în armură medievală care au circa patru metri înălțime, fiind cunoscut și pentru alte ornamente din metal: vulturul de pe cupola Patriarhiei, acoperişul Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cupola Ateneului Român, Palatul Sturdza din Piaţa Victoriei, poarta Cimitirului Evreiesc din Iași, cavalerul de pe Primăria Sectorului 1, Gara de Nord, Palatul Camerei de Comerţ și al Bursei, Biblioteca Centrală Universitară din București, Palatul Patriarhiei.

Bolta de intrare în Palat este străjuită, pe trei părți, de către o acvilă cu aripile desfăcute, ieșind din câte o coroană vegetală. Reprezentarea este specifică acvilei romane, așa cum apărea ea pe stindardele, vexillum, legiunilor antice iar coroana de lauri simboliza gloria militară, acvila 'în triumf'. Prezența acvilei amintește de tradiția fundării orașului Iași de către o asemenea legiune romană: Legio Iassiensis, castrul amintitei legiuni s-ar fi aflat chiar pe locul actualului Palat, pe temeliile sale zidindu-se, la începutul veacului XV, Curtea Domnească.

Ceasul este un carillon, un sistem de clopote care dau seria notelor muzicale ce a fost produs la Hamburg, în Germania, de firma J.F. Weule, Bocknem. Ceasul are trei cadrane, fiecare cu diametrul de 3, 24 metri si este împodobit cu vitralii, reprezentând cele 12 zodii. La fiecare oră fixă, carillonul intonează Hora Unirii

Deasupra intrării, pe la jumătatea turnului, se află o stemă a Moldovei sculptată în piatră. Este vorba despre un scut rotund încărcat cu un cap de bour, care are între coarnele scurte o stea cu cinci colțuri. Capul este încadrat de două ramuri de măslin, pe lângă care coboară două panglici ondulate. 'Scutul' este flancat de două steaguri cu flamură pătrată. Sub scut sunt înfățișate un sceptru și o spadă încrucișate, însemnele puterii domnești, însoțite de diverse trofee militare.

La faima Palatului Culturii a contribuit si ceasul cu trei cadrane din turnul cladirii. Avand diametrul de 3,25 m, acestea sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Cate doi plaiesi, in costume naționale, zugrăviți pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, dupa modelul oștenilor pictați la castelul Peleș.   

Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replica moderna a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele 8 clopote din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exacta, "Hora Unirii" , amintind acum nu doar "Unirea cea mica" din 1859, ci si "Unirea cea mare" din 1918. Melodia este inregistrata pe un tambur cu 69 stifturi.
Legenda spune că în proiectul inițial erau prevăzute 365 de camere, dar construcția are 298 încăperi cu o suprafață de aproximativ 36.000 m2. La fațadă sunt 92 ferestre, iar la mansardă alte 36 în ogivă și două rânduri de baghete.
La etajul I, la fațada centrală, se află „Sala Voievozilor”, cu picturi în stilul frescelor medievale din ctitoriile Moldovei, așezate în chenare de epocă. Picturile au fost executate de Ștefan Dimitrescu și de elevii săi. Tot la etajul I se află sala „Henri Coandă”, ale cărei lambriuri au fost executate după un proiect al marelui savant. În amintirea anilor petrecuți la Iași ca elev al Liceului Militar, Coandă a dăruit orașului proiectul „Monumentului Eroilor Români” din cartierul Galata și rețeta unui ciment special, care imită perfect culoarea și sunetul lemnului de stejar.

Mobilierul Palatului de Justiție, în stil neogotic, a fost proiectat și realizat în atelierele lui Albert Goumain din Paris. După 1950 s-au adăugat cele două mari vitralii colorate, care înfățișează 'încoronarea lui Ștefan cel Mare' și 'întâmpinarea țarului Petru cel Mare de către Dimitrie Cantemir, la Iași', ultima temă fiind una filosovietică, specifică acelor ani.

Stema Principatelor Unite care este figurată în mozaicul holului de onoare, este datată 1859, cu trimitere directă la momentul înfăptuirii primei Uniri, care pentru Iași a însemnat un sacrificiu: pierderea statutului de capitală.

Stema României Mari, așa cum se prezintă, nu putea exista înainte de anul 1921, când a fost finalizată și publicată în 'Monitorul Oficial'. Stema, în varianta mijlocie (folosită de instituțiile statului), este expresia grafică a realizării Marii Uniri din 1918. Sunt reprezentate noile provincii, unite cu țara. Ecusonul din centrul stemei, în tablă de șah (argint și negru), este, după cum se știe, stema casei de Hohenzollern.

Intrarea în Sala Voievozilor, remarcabilă operă de feronerie și sticlă, era încadrată, inițial, de două mari portrete ale reginei Maria și regelui Ferdinand, pictate de Gh. Popovici, în 1925. Astăzi acestea fac parte din colecțiile Muzeului de Istorie de la parterul Palatului. Numele sălii provine de la galeria de medalioane cu portretele domnilor Moldovei, de la întemeierea statului până la prințul Carol II). Aceste picturi în ulei au fost realizate după 1930.

Într-un capăt al sălii, atrage atenția un șemineu de marmură albă decorat cu un basorelief. Acesta reprezintă un 'Arbore istoric', cu portretele celor mai însemnați domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand. Un asemenea Arbore istorico-genealogic al României, lucrat cu multă migală, a fost publicat la 1890, de către Ion C. Gârleanu.

Sala Voievozilor este boltită în arc frânt, după modelul gotic. Tavanul este de azur, semănat cu stele aurii. Această decorațiune amintește de Camera Înstelată, faimoasa Starry Room, cea mai înaltă instanță a Justiției în vechea Anglie, patria de origine a reginei Maria.

În spațiul central al sălii, corespunzător turnului cu ceas, dacă ridicăm privirea, descoperim o frescă zugrăvită în stil medieval, încadrată în niște arcaturi gotice. Compoziția cuprinde trei personificări feminine ale Justiției. Vestimentația medievală corespunde perioadei de afirmare a stilului gotic (secolele XI-XIV). În centrul imaginii, așezată pe un tron de aceeași factură gotică, se află un personaj feminin ținând în mâna dreaptă balanța și în mâna stângă crucea. În dreapta este așezată o altă doamnă care scrie cu pana pe un pergament, iar în stânga tabloului este al treilea personaj feminin, sprijinit într-o spadă. Cele trei întruchipări ale Justiției erau evocate, probabil, de autorul ce iscălea, cu pseudonim 'Josephus Flavius', când își imagina cum noaptea 'de pe fresca lui Pallady se dezlipește careul de dame: Legea, Dreptatea, Adevărul și Indulgența', pentru a încinge un dans fantomatic pe culoarele Palatului de Justiție.

Imagini de înaltă rezoluție și explicații despre Palatul Culturii găsiți și pe artsandculture.google.com

 11. - Palatul Culturii în 1935

 12. - Palatul Culturii 

 13. - Palatul Culturii in 1960

 

14. - Palatul Culturii  

 15. - Palatul Culturii in 1963

 16. - Palatul Culturii  

  17. - Palatul Culturii 

 

 18. - Palatul Culturii

  19. - Palatul Culturii și Casa Dosoftei

  20. - Casa Dosoftei

 

  21. - Palatul Culturii 

 22. - Palatul Culturii  

  23. - Palatul Culturii 

  24. - Palatul Culturii via Photo Historia

• Video

25. - Vizită la Palatul Culturii din Iaşi (@Exclusiv în România)

26. - Palatul Culturii Iași - Timelapse de interior 4K

Alte tururi pietonale:

 

1. - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt pornind dinspre Palatul Culturii - link

 

2. - Piața Unirii - link 

 

3. - Strada Lăpușneanu - link

 

4. - Bulevardului Carol (Copou) link

 

5. - Strada Lascăr Catargi link

 
6. - Bulevardul Independenței link

7. - Strada Anastasie Panu link

 

8. - Strada Cuza Vodă link

 

9. - Strada Elena Doamna (Târgul Cucului) - link via  

 

 

wikipedia, agerpres.ro, Rudolf Sutu - Iașii de odinioară, Sorin Iftime, delcampe.net, ebay.com, utile.

Catedrala Mitropolitană din Iași

Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România.

Mai multe despre Catedrala Mitropolitană din Iași găsiți pe wikipedia

 1. Mitropolia 

 2. Mitropolia 

  3. Mitropolia 

  4. Mitropolia 

  5. Mitropolia 

   6. Mitropolia

 

 7. Mitropolia 

 

  8. Mitropolia 

 9. Mitropolia - Seminarul Veniamin

  10. Mitropolia via Photo Historia Nica So.

  11. Mitropolia 

  12. Mitropolia - Vedere aeriana

  13. Mitropolia

 14. Mitropolia - Vedere din Mitropolie by Dan Sambra

- despre picturile din interiorul Mitropoliei găsiți informații aici

via delcampe.net, okazii.ro, ebay.net, utile.