17 martie 2017

Strada Lapusneanu

Strada Lăpușneanu din Iași a fost numită inițial Ulița Sârbească fiind parte a fostei Ulițe Mari (azi bd. Ștefan cel Mare) primind denumirea de astăzi pe la 1866, după numele lui Alexandru Lăpușneanu, domnitorului Moldovei între 1552 – 1561 și 1564 – 1568, care a mutat capitala regiunii de la Suceava la Iași.

Înainte de 1800, strada Lăpușneanu zisă Sârbească, făcea legătura intre Ulița Goliei (strada Cuza Vodă de astăzi) și Podul Hagioaei acum Bd. Independenței, trecând pe lângă biserica Mitocul Maicilor și unindu-se cu Ulița Lipscanilor în prelungire până la Sf. Neculai Săracul înspre Copou. 

Încă de prin 1850 aici erau cele mai moderne magazine de marșandărie și lipscănerie cu produse de lux pentru dame și domni.
Strada este modernizată în anul 1872 când se asfaltează 60 de metri în fața Grădinii Primăriei iar peste un an încep lucrări de îndreptare și asfaltare a ulițelor centrale: Strada Mare, Golia (Cuza Vodă)  și Lăpușneanu.

1. -  Strada Lăpușneanu via Ion Mitican 

- Magazinul J. Ermacov 
În dreapta, la fostele numere Lăpușneanu 43-53, pe colțul cu Piața Unirii, a existat pe la 1900 magazinul J. Ermacov - Consum de coloniale și aperitive, lăsat de moștenire fraților Pogor. Magazinul vindea aperitive ca măsline, icre dar și vinuri de masă din podgoriile Uricani, Cotnari, Tamaios, Pelin. via curierul-iasi.ro

  2. Strada Lăpușneanu dinspre Piața Unirii
J. Ermacov, Coafor, Aperitive, Băuturi Fine

  3. Strada Lăpușneanu 
Reclama J. Ermacov, Coafor CH. Nicolau, Ciocolata Berindei


 4. Strada Lăpușneanu  Reclama J. Jdelovici, J. Ermacov

- Casele M-me Alexandre foste Lepadatu, Pollak  - nr. vechi 39
Imobilul a fost construit de confiserița Alexandra Stefcovici care încă din 1867 vindea bomboane din fabrica proprie alături de apa gazoasa Soda.  La etaj M-me Alexandre a locuit poetul Mihai Eminescu, în anul 1875, abia ieșit din spitalul Sf. Spiridon. După 1900, casa este vândută avocatului C. Lepadatu apoi ajunge în proprietatea lui Herman Pollak. Imobilul avea 28 de camere, cu 2 etaje la strada și 3 la curte.

- Hotel Palace (Astoria) - nr 44-57 azi Str. Alexandru Lăpușneanu nr. 1
Pe partea stângă dinspre Piața Unirii, după Hotelul Traian, la vechiul nr. 44  - a fost un teren viran unde intre 1916-1918 se instala circul sau teatrele de vara dar și cinematografele ca Pathee freres. Aici, în 1923, pe locul grădinii Ruxandei Sturza, se construiește Hotelul Palace (Regal). La parter a existat florăria Grabovenschi, Farmacia Werner, Magazinul de cafea Mocca, Parfumeria Palace iar în 1926 s-a înființat Librăria societății literare Viata Românească unde erau văzuți adesea scriitorii Mihail Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Păstorel Teodoreanu, Mihai Codreanu, Demostene Botez. Tot aici a mai fost sediul Librariei Hachete în 1932 și cofetăria Funiak.
La colțul hotelului a fost redacția ziarului Evenimentul (1896-1940) la care au scris Rudolf Șuțu, Petre Grigoriu Budusca, St. O. Iosif, Eugen Herovanu și chiar Ion Luca Caragiale.
La nr. 57 a fost sediul redacției Opiniei.

 5. - Hotel Palace (Astoria) în 2017

- Grădina de vară - cu scena, se afla pe locul parcării de astăzi, între cinematograful Republica (fost Trianon) și imobilul cu fosta cofetărie Amandina. Pe scena de la Madame Alexandre a fost prezent și actorul Matei Millo jucând în două piese: Un poet romantic și Cucoana Chirița la Paris (august 1877). În anul 1896 cofetăria Alexandre se transforma în Caffe Eldorado de Paris iar mai târziu devine Troidl din Wollzeille, celebra cafenea vieneza a studenților romani. Aici venea deseori și Mihai Eminescu.

6. Strada Lăpușneanu

 7. Strada Lăpușneanu

8. Strada Lăpușneanu via Orașul Iași

- La nr. 41, lângă cinematograful Trianon (Republica) , se construise intre 1904-1905 casa lui Simon Gross unde în 1912 a existat magazinul muzical Weinstein unde se vindeau automate și piane electrice marca Patria care funcționau cu o moneda de 10 bani. Prin 1948 clădirea a adăpostit Atelierul de radio-reparații a ing. Lenderhendler.

- Gradina Palatului Marilor Uniri - la nr 37.

9. - Cinema Republica - Trianon - Panoramic in 2017

 9b. - Cinema Republica - Trianon - Panoramic
  
- Cinematograful Trianon la nr 39 astăzi Republica azi nr. 12 - aici a funcționat în 1904 Berăria la Cuza Voda cu scena de teatru, cabine și garderoba și mai târziu Berăria Regala. Aici a avut spectacole și Constantin Tănase.
Societatea Creditul Urban, proprietara Palatului Cuza, a renunțat la o parte din grădină, pe care în 1928, antreprenorul Fr. Rechita cu finanțările doctorilor S. Mihael Haimovici (viitor cineast) și S. Lous Mendel au construit Cinematograful „Trianon cu 1500 de locuri, ventilație și încălzire centrala, pentru proiecții de film și pentru diverse spectacole. Arhitectul clădirii a fost I. Schreiber.
Cinematograful, numit inițial Trianon a avut mai multe denumiri: în 1940, pentru puțin timp s-a numit Ajutorul legionar, în 1944 s-a numit cinema Maxim Gorki iar în 1960, când strada Lăpușneanu a primit numele de „Republica”, cinematograful a fost denumit la fel.  
Scuarul Trianon, amenajat în 1930, avea să fie o trecătoare pietonală, pe lângă peretele Palatului Cuza, spre Strada de Sus (I.C. Brătianu). Era o alee de 70 m lungime și 11,20 m lățime. Pe traseul acesteia avea să fie amplasată statuia lui I.G. Duca, distrusă în 1940, pentru care nu s-a păstrat nici o imagine. via curierul-iasi.ro

10. Cinema Republica pe partea dreapta și Restaurantul Victoria în 1950 via Iasiul Pierdut

 11. Happy Broaster Chicken - între Cinematograf și Palatul Cuza în 2017

- Nestor Heck - casa Elenei Pastia  
Pe partea stângă a existat casa Eleni Pastia, înlocuită de Gradina restaurantului de vară. Aici a fost ghereta fotografului Ioan Heck care prin 1857 a imortalizat figurile deputaților Divanului Ad-hoc. Urmașul lui, Nestor Heck care a imortalizat Iașiul anilor 1880 realizând un album cu Mitropolia restaurată fiind premiat la Paris în 1889. A imortalizat și chipul Veronicăi Micle, Mihai Eminescu și I. L. Caragiale.
În 1868 și-l ia ajutor pe Otto Flechner. La acea vreme, Nestor își confecționa singur hârtia sensibila, soluția și plăcile din sticla, tavanul fiind pe jumătate din sticla.
Tot aici, în 1923 a lucrat fotograful Salvador Scutari.
Alte studiouri au fost Franchette la nr. 44, H. Flaschner la 41 și Chaland la nr. 10 și la nr 13 Alfred Launay.
Casele Pastia (nr. 42 ?) au mai adăpostit Institutul de Cultura Italiana cu o bogata biblioteca și Școala Italiana (str. Lăpușneanu nr. 28)

  12. - Clubul Bursei lângă Hotel Astoria în 2017

  13. - Clubul Bursei lângă Casa Drossu în 2017

- Casa N. Drossu  - nr. 40 azi nr. 5-7-9 - vizavi de Palatul Cuza se afla fostul palat Neculai Istrati ajuns în posesia senatorului și ministrului conservator N. Drosu. Clădirea a fost locul întrunirilor electorale la care au participat și Lascăr Catargi și Titu Maiorescu.
Aici a fost sediul cofetăriei Passini,  Magazinul Iașilor în 1914, Banca Uniunea Română în 1922, Leonida în 1928 apoi Marmorosch Bank în 1929, cofetăria Paris, Andronik 1932, 1957 era sediul agenției de turism ONT Carpați.

 14. - Casa Drossu in 2017 - Radio Gaga English Pub, Galeriile de Arta, Totem Turism

- Casa Mavrocordat - azi restaurant Corso - intre Casa Postei și Casa Drossu, în 1891 se găsea altă casa vânduta de Constantin N. Drosso lui Dimitrie D. Mavrocordat. Aici în 1942 avea sediu Conservatorul de Muzică și Arte Dramatice (Academia de muzica) unde mai târziu se formează Filarmonica Moldova care va tine concerte în clădirea Teatrului Național. Concertul festiv de inaugurare are loc pe 9 octombrie 1942 sub bagheta dirijorului George Enescu.
În vara anului 1944 imobilul este lovit de bombe, pe locul gol instalându-se circuri ambulante si Orașul Copiilor.

- Muzeul Unirii (Palatul Cuza) - este un monument istoric și de arhitectură construit între 1800 - 1806, în stil neoclasic. Casa Catargiu, azi adăpostind Muzeul Unirii, a fost proprietatea mai multor familii boierești precum logofătul Costache Catargiu, hatmanul Constantinică Palade, spătarul Mihalache Cantacuzino Pașcanu. Între 1859-1862 a fost reședința domnească a primului domnitor al Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza iar între anii 1916-1919, devine reședință a regelui Ferdinand. via wikipedia.
Aflat în posesia Creditului Urban, la parterul Palatului Unirii, în 1904 se deschid magazine: Bourne care vindea mașini de cusut, Michelson cu piane, în 1929 Librăria Învățătorul Român iar mai târziu, în 1938 se deschide Librăria Liga Culturala. Aici a fost expus și primul pian construit în Iași de Carol Gruchol în vitrina Librăriei Maugsch.


  15. Strada Lăpușneanu
Creditul Urban Roman, Mașini de cusut G. Neidlinger, Ringer, 27, N. S. Saraga. Chioșc de jurnale Hotel Traian


  16. Strada Lăpușneanu


  17. Strada Lăpușneanu

18. Strada Lăpușneanu - Muzeul Unirii

  19. Strada Lăpușneanu

  20. Strada Lăpușneanu

21. - Palatul Cuza, Bragadiru și Policlinica Stomatologica

22. Cinema Bistro, Beer Zone și Cafeneaua Veche - lipite de Palatul Cuza si Bragadiru azi nr. 16

- Berăria Bragadiru, denumită și Hala de Bere sau Coloseul Bragadiru azi nr. 18 fost nr. 33-35 - în 1905 patronul fabricii Bragadiru a ridicat la strada un fastuos local cofetărie-berărie numit Coloseul Bragadiru ca sucursala a fabricii sale. Arhitect a fost Virgil Halaceanu. În spatele berăriei se ascundea și o gradină de vară cu scena.
În vara lui 1911 cineastul Jaques Leibovici începe a proiecta în gradina filme. În 1920, când aici funcționa cinematograful Mircea, din cauza căldurii degajata de aparate, celuloidul se aprinde iar focul se întinde pana la Palatul Cuza.
Clădirea este rezidita de ing. Marculescu care construiește alături un imobil. Noua berărie se va numi Astoria care rezista pana în 1926 când este distrusa de alt incendiu. În 1927 aici se redeschise berăria Elysee.

23. - Berăria Bragadiru

 24. Strada Lăpușneanu Coliseul Bragadiru,
numele sub care mai era cunoscuta Berăria Bragadiru 
 
25. Strada Lăpușneanu anul 1920
Reclama Ifrim, Palma, Covoare, Berărie, Elisee


26. Strada Lăpușneanu

- Grădina Primăriei - vreme de 40 de ani, pana în anul 1903 existase faimoasa gradină realizată pe vremea primarului Dimitrie Gusti în 1865. Pe acel loc existase încă din 1743 un cimitir părăsit al Bisericii Banu care cu timpul se transformase în maidan. Grădina era înzestrată cu bănci, avea un chioșc pentru fanfara Gărzii Civice (1868) și cu o berărie.

 27. În spatele clădirii Bragadiru anul 2017

  28. In spatele clădirii Bragadiru în 2017

- Policlinica Stomatologică azi nr. 20 - Partea din spate a grădinii de vara a rămas pustie până în 1925 când Casa Asigurărilor Meseriașilor ridică un dispensar medical care primește numele de Palatul Asigurărilor Sociale după planul arh. C. Ionescu. După 1926 se înființează aici Policlinica Stomatologica.

 29. Cinema Tineretului via Orasul Iași

30. - Clinica de Stomatologie Infantila via bzi.ro

31. - Desene realizate de copii în holul Clinica de Stomatologie - desen din 1982

 32. Strada Lăpușneanu pe dreapta Bragadiru si Baroti in stânga casa Tiktin
Ifrim Confecții, Palma, Tebriz Covoare, Noel Automobile, Restaurant Berărie

- Cofetăria Baroți - nr. 31- în 1877 cofetarul I. Barothy deschide aceasta locație aflata pe coltul trecătorii spre Strada de sus (bd. Independentei), pe locul unde astăzi este Clinica de Stomatologie Infantila din Bolta. Clientela fiind formata mai ales profesori, aici venind și Mihai Eminescu, Ion Creanga, Petru Novleanu, Petru Gigoriu Budusca.

- Cofetăria Georges - nr. 27 - peste drum de hotel d'Europe se găsea o cofetărie, o agenție CFR și apoi magazinul Gioconda unde din 1988 a rămas un teren viran.
La 1880 aici era Cofetăria Georges și Tuffli, 'confiseri din Svițera' care au deschis în casele Meyerhoffer, peste drum de casele Cristinei Strasshofer, o 'confiserie cu bomboane, fructe fripte în zaharuri, caramele, torte și înghețate'. Cofetăria Tuffli se muta înspre Copou în clădirea Jockey Club dar rezista Cofetăria Georges (Jorj) ce era asaltata duminica mai ales de școlari. Aici era văzută deseori și Veronica Micle (1874-1877).
Tradiția cofetăriei este dusa mai departe de Anton Cuncic (1913), fiul sau Eugen și familia Stinica (1946).
 
 33. Strada Lăpușneanu - in dreapta hotel d'Europe

34. Strada Lăpușneanu via delcampe.net
Reclama E. Noack

35. Strada Lăpușneanu 
Reclama E. Noack
 
- Casa Postei Mici - nr 38 - unde se afla astăzi Restaurant Corso.

  36. - Gradina Corso in 2017 si Biserica Corso

- Biserica Banu - Biserica Banu cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților” a fost zidită în anul 1800 de către mitropolitul Iacob Stamati, pe locul unei biserici de lemn ctitorită în 1705 de către boierul Savin Zmucilă, vel Ban.
În 1702 Savin Zmucilă, fiul spătarului Stroe și al Saftei, a cumpărat de la Gheorghiță vel Comis un teren cu casă și pivniță la marginea orașului, pe ulița Cărvăsăriei (a Vamei), teren situat în Mahalaua Calicilor, lângă „marea râpă”, zonă cunoscută astăzi sub numele de Râpa Galbenă.
Pe acest teren banul Zmucilă a construit o biserică din lemn care avea în partea de est un cimitir parohial, pe terenul căruia au fost construite ulterior Colegiul Național din Iași și Strada Lăpușneanu. Biserica, prima și unica biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română,  a fost înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea precum Cazania tipărită la Iași în 1643, Molitvelnic (Iași, 1681), Liturghier (Iași, 1683), Evanghelia greco-română (București, 1699). Odinioară biserica era cunoscută și sub numele de „Biserica calicilor” pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică. De asemenea, pe lângă biserică, boierul Savin Zmucilă a construit și un azil pentru a-i adăposti pe săracii, bolnavii și călători care a funcționat până în anul 1948.
La mai mult de 90 de ani după construcția sa, biserica de lemn, care era cunoscută sub numele de Biserica Banu ca o referință la ctitorul său, se deteriorase și devenise prea mică pentru numărul sporit al enoriașilor. Mitropolitul Iacob Stamati și obștea parohiei au finanțat construirea unei noi biserici cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. via wikipedia.org


37. - Biserica Banu via wikipedia

 38. Strada Lăpușneanu și Biserica Banu via Orasul Iași
Ziar Dimineața, Univers, Curentul, Viitorul

- Casa Hala de bere nr. 36 - clădire cu etaj construita în 1895 de arh. Reinike aflata în proprietatea soților Maria și Frantz Martin Kiesser care aveau și casa de la nr. 34. Aici era cunoscuta Hala de Bere unde pe la 1896 cânta Ionica Barbu, urmașul lui Barbu Lăutaru. Hala era dotata și cu un automat de bere nemțesc. Aici a mai existat Grădina Cofetăriei Passini și restaurantul Buch cu fanfare. În anii 30 clădirea era numita și Poșta Mică.
În 1943 se deschide un atelier foto condus de ofițerul de aviație Gheorghe Chessler care fotografiase din avion Iașiul acoperit de ape în iunie 1932 dar și imagini aeriene cu Palatul Administrativ, Gara, Strada Ștefan cel Mare, Universitatea, Școala Normala și Piața Unirii. Pasiunea fotografiei o moștenise de la tatăl sau Max Cheesler, fost ucenic al vestitului Carol Pop de Szathmary.

39. - Imobilul de lângă Biserica Banu in 2017

- Casa Kieser nr 34 - în dreptul bisericii Banu, retrasă de la strada, exista o căsuță joasa unde fotograful Siegmung Packer executase intre 1910-1928 fotografii de tip mignon, mărci și cărți postale folosind pelicule Agfa, Lumier, Veraxs, Mimosa, Kodak. Imobilul aparținea soților Maria și Frantz Martin Kiesser care îl cumpăraseră în 1893 de la Constantin N. Drossu.
Aici a fost și sediul unui magazin muzical La Cosma unde Mihai Eminescu asculta romanțele muzicianului I. Kaufman. Aici a fost sediul magazinului Hirch si Finke cu articole muzicale și de papetărie.
Aici a locuit lingvistul H. Tiktin autorul Dicționarului româno-german și al Gramaticii limbii romane, profesor la Iași și Berlin.
Clădirea înaltă de 3 niveluri care dispărea după cutremurul din 1977 a lăsat spațiul gol pana in 1988 când se construiește noul sediu al Telefoanelor.

- Casa  nr. 24 -  pe locul caselor caretășiei Kapucinski, în fața grădinii Tivoli, în 1932 Grigore Ștefanescu înființează Tipografia Trecerea munților Carpați, iar în 1936 se ridica Palatul Societății de telefoane construit de arh. Kleper unde vor funcționa 5.000 de telefoane automate. Aici a funcționat și magazinul România Muzicala.

- Teatrul de vara Tivoli - Pe Strada Banu, înspre Râpa Galbenă a existat pe la 1890 Teatrul de vara Tivoli cu scena și restaurant unde aveau spectacole trupe din Franța, Austria, Italia și Polonia în drumul lor spre Rusia.
Hotel d'Europe azi blocul nr. 7 - Pe strada Banu nr. 1, înspre str. Lăpușneanu, a existat pana în octombrie 1987 casa Constantiniu, apoi Irimescu și Rameder unde a funcționat Otel d'Europe numit apoi Paris sau răposatul Hillarire cum îl numește Iacob Negruzzi în Aniversarea junimista de la 1870.
Aici se sărbătorește aniversarea din 1877 a Junimii la care participa  Titu Maiorescu, Ion Creanga, Mihai Eminescu care se pregătea sa plece la redacția Timpul din București. 
Într-un apartament al fostului hotel d'Europe a locuit cântăreața brăileanca Hariclea Hartulari, soția căpitanului Gheorghe Iorgu Hartulari de la Regimentul 7 din Copou. Cântăreața, după ce termina studiile la Conservatorul din Iași, pleacă în 1886 în Paris unde este cunoscuta sub numele Hariclea Darclée făcându-și debutul pe scena Operei Mari din Paris în 1888 devenind La diva Ilustra, Privighetoarea Carpaților, prima Floria Tosca din istorie.
Aici a fost sediul Cofetăriei Faget.

40. Hariclea Darclée via evz.ro
   
- Casa  Strasshoffer nr. 30 - de după hotel ? aflată în proprietatea lui Ioan Strasshoffer ce adăpostea în 1870 cea mai eleganta cafenea Cafe de Paris condusa de Ernest Girardin. Aici a mai funcționat o librărie, un atelier foto, o agenție teatrala pana în 1987 când clădirile au fost dărâmate.  

- Casa Tiktin nr 32 - în apropierea Bisericii Banu, peste drum de cofetăria Baroți, unde exista fosta casa a lui Petrache Mavrogheni unde funcționase Hotel de Paris, a fost vândută lui Chriastian Reinike în 1847 ajungând în proprietatea lui Haymann Tiktin în 1880 apoi lui Emil Max în 1903. 
Casa este reparata și are sediul Magazinul Conservatorului condus de cehii Iosef și Mihai Brascu (Blaska). Aici se vindeau gramofoane, plăci și partituri, violoncele și piane și se organizau și concerte.

41. - Strada Lăpușneanu in 2017
   
- Casa cu Madone nr. 28 fost 21 - pe dreapta unde a locuit farmacistul Samoil Konya.

- Casa Galeriilor - astăzi nr. 24 - sediul Galeriilor Anticariat deschise de colecționarul Dumitru Grumăzescu. Aici a fost sediul Academiei Libere Pastorel (1978) unde se organizau conferințe și seminarii.
Prin gangul strâmt și întunecos, pe la 1890 exista bazarul La bunul gust fost Bazarul Parisian unde iarna aici era Raiul lui Mos Crăciun pentru ca era împodobit cu o mulțime de luminițe și brazi de crăciun.

42. Strada Lăpușneanu - în stânga este Fortuna, în dreapta Moș Berl

- Primul bloc fost nr. 26 al străzii dinspre Copou a fost inaugurat în februarie 1960 de imobilul Romtelecom. Aici era casa D. D. Mavrocordat care a fost lovita de bombe în 1941. Aici se vindeau parfumuri, pălării și jobene cel mai cunoscut fiind magazinul A la Ville de Paris deținut de francezul Delpueche unde venea adeseori și Mihai Eminescu.

- Casa La Fortuna Konya - fost nr. 30 cam pe locul unde se afla astăzi statuia lui Al. Lăpușneanu, la fostul nr. 15-17 și la intersecția cu Strada de sus (azi bd. Independentei) exista pe la 1879 vestita spițerie La Fortuna care înlocuia farmacia Steaua polara. Aici lucrau chimiștii Samoil și Carol Konya, renumiți farmaciști și inventatori de medicamente. Au primit premii la Paris și Viena pentru Dentalina - pulbere vegetala pentru dinți. Clădirea a fost lovita de o bomba pe vremea când era în posesia familiei Grozea.

43. - Farmacia curții regale Frații Konya - Strada de sus

44. - Clădirea Universității Al. I. Cuza în 2017

- Hotel Binder - aproape de intersecția bd. Independentei și strada Vasile Conta exista Restaurantul Hanul Binder a fost ridicat de Iosef Ciolcin Binder, profesor la Școala de Arte și Meserii, care a decedat în 1867 iar hotelul rămâne în grija lui Christian Wirt Peister. Hanul se transforma în Hotel unde se servea bere Pilsen, bucătărie vieneza și cel mai bogat salon de citire a gazetelor internaționale care atrăgea numeroși curioși printre care și Mihai Eminescu când era gazetar la Curierul de Iași în 1876.
Aici s-au cazat tinerii unioniști în ianuarie 1859 dar și deputații munteni adunați sa sărbătorească alegerea domnitorului Al. Ioan Cuza la București.
Aici a fost primul Birou tehnic feroviar al Iașilor unde erau cazați inginerii I. Zaharievici și E. Kalcovski, meșterii caii ferate Lemberg- Suceava- Pașcani- Iași în iunie 1868 ce va lega Iașiul cu Viena și întreaga Europa în iunie 1870 cu 2 ani înaintea Bucureștiului.
În 1878, la a XV-a aniversare a Junimii, tânărul dramaturg I.L. Caragiale citește pentru prima data in public comedia O noapte furtunoasa el interpretând toate rolurile. Va prezenta O scrisoare pierduta in holurile Hotelului Traian și Cuconul Leonida fata cu reacțiunea la Hotelul Europa.
Aici, în noiembrie 1881 avea loc a XVIII-a aniversare a Junimii la care participa Titu Maiorescu dar și actrița Sarah Bernardt de la comedia franceza. Un an mai târziu, la a XIX-a aniversare, Maiorescu recita capodopera Luceafărul care fusese prezentata Junimii bucureștene o luna mai devreme. La aniversari mai participau de obicei și Ion Creanga, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Petre Carp, Miron Pompiliu, V.A. Ureche. În septembrie 1911 la Hotelul Binder erau găzduiți multi universitari din întreaga Europa veniți pentru Jubileul Universității
Prin 1940 hanul este transformat în Școala de subingineri iar apoi devine Institutul de proiectări ISPOTA. În anii 1950 este transformat în imobil de locuit cu 25 de camere. În 1974 aici a avut sediu și Editura Junimea. Hotelul scapă de demolările din capătul străzii Dimitrov (fostă Strada de Sus sau I. C. Brătianu azi bd. Independentei) după lucrările din decembrie 1984 și aprilie 1989. Astăzi are montata o placa montata de Muzeul Literaturii Romane (MLR) care comemorează locul unde erau organizate banchetele Junimii.

- Casa Smirnov nr 11bis apoi 13-15 - după intersecția cu Strada de Sus (Independentei) exista casa lui Carol Konia unde intre 1932-1941 avea etajul ocupat de Cercul didactic. Din 1903 frații Andrei și Adrian Smirnov aveau o prăvălie unde se vindea cafeaua Martinica, ceaiuri rusești și diferite condimente orientale. Adeseori era văzut aici scriitorul Ionel Teodoreanu al cărui personaje din cartea La Medeleni vizitau aceasta băcănie. După 1922 băcănia ajunge în posesia lui P. Pogor.

 45. Frații Smirnov  - Societate în nume colectiv
Foto Rembrandt Sala Rosenthal Jassy via bzi.ro

- Casa Samoil - Academia Liberă - la nr. 11 care făcea concurență băcăniei Smirnov, aici se vindeau vinuri din beciurile Cotnari, Socola și Uricani și unde se înființează Academia libera prin anii 1937 unde veneau Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu, epigramistul Valentin Bude, pictorii Jean Cosmovici, Corneliu Baba și Nicolae Tonitza.

Cele 2 băcanii au fost demolate în 1959 fiind înlocuite de blocul Express construit de ICCF Iași în 1960.

46. Intrarea str. Lăpușneanu dinspre Copou
 În stânga Academia Libera și Librăria Cosma,
în dreapta este Casa Walter și Librăria Șaraga 

- Casa Cozma nr. 1 -  cam pe locul trotuarului blocului Express, la colt cu strada Vasile Conta (fost Sf. Neculai sau Engels) exista între anii 1886-1892 Librăria muzicală Cosma, editoarea operelor compozitorilor ieșeni. Aici se oprea deseori și Mihai Eminescu unde asculta poezia Ce te legeni codrule pusa pe muzica de George Scheletti.

 47. Casa de cultura a studenților și Blocul Express în 2011

- Palatul Elena Sturza - Jockey Club - La colțul de unde pornea strada Păcurari cu nr. 2 începea ulița Podul Verde care și-a schimbat numele în 1866 de Carol, cam pe coltul din fata Casei Studenților de astăzi, exista palatul Elencu Sturza Păstrăvanu construit pe fostele acareturi ale bisericii Sf. Neculai din Deal sau Sf. Neculai cel Sărac, cumpărate de administratorul postelor polcovnicul Manolache Balș, epitropul Bisericii pe care o refăcuse după cutremurul din 1803. Lăcașul păzea Drumul Hîrlaului  cum se numea atunci ulița Păcurarilor, prelungit cu Drumul Sării (Ulita din Afara) care trecea prin strada de astăzi, Conta, tăia ograda Spitalului Sf. Spiridon urmând mersul uliței bisericii Sf. Teodori ajungea în Sărărie.
Casa lui Manolache Bals a fost construita după planurile tânărului Gh. Asachi întors în 1804 de la Lemberg unde își luase doctoratul în Filozofie și diploma de inginer-arhitect la vârsta de 17 ani.
În 1821 ajunge în posesia lui Alecu Beldiman asa cum apare în planul orașului din 1819 de ing. Bayardi. În 1845 locul este stăpânit de Elena Sturza, fata marelui logofăt Iordache Catargiu și măritată cu fiul domnitorului Ioniță Sturza. Casa avea 2 rânduri, 7 odăi și doua saloane. 
Aici prin 1867 se înființează noul Otel d'Angleterre condus de Iosif Holștein. În gradina hotelului se organizau concertele fanfarei militare conduse de capelmaistrul Emil Lehr și elevul său, I. Ivanovici autorul celebrului vals Valurile Dunării.
În octombrie 1872 aici are loc Aniversarea Societății literare Junimea organizata de Titu Maiorescu unde participa Vasile Pogor și Iacob Negruzzi.
Din cauza problemelor financiare, saloanele de la etaj sunt închiriate faimosului Jockey Club iar la parter se deschide un restaurant luxos.

- Jockey Club - numit și Jochei era o Societate de încurajare pentru Îmbunătățirea Rasei de Cai înființată pe la 1862 cu sprijinul domnitorului Alexandru I. Cuza și recunoscută de stat oficial în 1875. Din club făceau parte membrii familiilor boierești și proprietarii de cai care participau la cursele de cai organizate la Hipodromul Iașilor încă din vremea domnitorului Mihai Sturza, existau curse de cai periodice încă din 1851 cu mult înaintea Bucureștiului (1875). Sturza încuviințase în 1841 înființarea unui hipodrom la Iași dar și în Fălticeni și Galați. În 1905 premiile ajungeau la 1400 lei pentru alergarea din Copou, 3000 pentru Cristești-Țuțora și 5000 pentru Jockey Club.
În clădirea Jockey Club exista la etaj o sala de scrima, sala armelor și alte saloane cu jocuri de cărți. La etaj se ajungea direct prin spatele casei, urcând niște trepte. Clubul purta firma în 1885 Maison Jockey - Club grande restaurant de Paris. În romanul La Medeleni, personajul Olguța lua aici lecții de scrima dar și de echitație. Societatea Jockeistilor se desființează după 1945 pentru ca hergheliile au fost decimate după război.
Cofetăria Tuffli - purta numele confiserului Richard Tuffli care își servea clienții cu delicioase capodopere din ciocolata, frișcă, zahar, mirodenii de faina șapte zerouri iar seara după spectacolele Teatrului cu gustări Sandwich Tee Room. Tuffli s-a mutat în aceasta locație în 1885, pana atunci fiind partener la cofetăria Georges tot de pe strada Lăpușneanu. Munca și calitatea produselor, îi aduce în 1890 brevetul de furnizor al Curții Regale.
În cofetărie a fost prin 1887-1888 sediul Societății patinatorilor numita Patinul unde se adunau zeci de patinatori înghețați după ce se distrau la patinoarul înființat lângă Gara. Sportul îl inițiaseră muncitorii austrieci ai Gării care au creat un ghețuș lucios pe o bucata de mlaștina Bahluiului. În 1873 se consemnează și demonstrația unei lampe cu arc voltaic alimentata de la un dinam, mașinăria find adusa din Viena pe care locuitorii o numeau soare electric.
Prin 1882 la parter funcționase cazinoul Bursa a lui S. Gafencu și mai târziu restaurantul 1937 Corso cu muzica Jazz.
Dupa 1945 aici se deschide Librăria Cartea rusa, etajul fiind ocupat de ARLUS (Asociația Română pentru Legăturile cu Uniunea Sovietica) unde se găseau cărți în limba română, rusă și franceză.
Palatul Jockey Club este demolat când încep lucrările amenajării unei piețe care sa înlesnească circulația mașinilor dinspre Copou, Independentei, Elisabeta și Conta. Rămășitele zidurilor sunt îngropate pe șesul Bahluiului în fața viitorului CUG.
În apropiere, în februarie 1960 încep lucrările construcției Casei Tineretului după proiectul arh. Ilie Costinescu.

48. Strada Lăpușneanu - in dreapta hotel d'Europe

49.  Strada Lăpușneanu - în dreapta hotel d'EuropeReclama Carp 5, Lupo Nuto Era... ?

50. Strada Lăpușneanu via Orasul Iași
Reclama Caprita
 
- Casa Paulînspre Râpa Galbena, pe strada Gh. Lazăr, cam în continuarea Străzii de Sus (azi bd. Independentei) era o casa mai mica cu nr 10-12 lipita de o casa poloneza în proprietatea lui Iohan și Iulia Kapucinschi. Tot aici exista în 1887 vestitul Paul Petit, Coifeur Parfemeur având cofetari din Paris și Viena, la adresa str. Lăpușneanu nr. 10, în fața Hotelului Binder.
Peste drum a existat sinagoga Beth Sloim de la fostul nr. 18 care avea în 1908 adresa în strada Lascăr nr. 3. Fiind construita peste niște pivnițe, clădirea s-a surpat.

- Casele  Moș Berl nr. 20, 22 și 24 - aparțineau Depozitului de vinuri ale lui David Bercu Finkelstein numit de prieteni moș Berl în ale căror odăi mirosea a tămâioasa și busuioc. Casa aparținuse în 1854 lui Costache Cananău și deținea o vasta rețea de pivnițe sub străzile de pe str. Lăpușneanu, Lascăr și casele vecine.
Mos Berl ținea aici ședințele Junimii în frunte cu Iacob Negruzzi și Gh. Panu iar la intersecția str. Golia azi Cuza Voda cu str. Vasile Alecsandri, avea tipografia Junimii. Aici avea sediul, la etajul I Revista Fotografica jurnal ilustrat pentru fotografie al cărui întâi număr apărea pe 31 ianuarie 1901 fiind revista Societății Amatorilor de fotografie din Iași unde activa prof. Dragomir Hurmuzescu autorul primei radiografii a unei mâini în 1893 și prof. V. Buțureanu, I. Corjescu si Alexandru Lepadatu. Tehnica fotografiei apăruse doar la câteva săptămâni după ce francezul Dagere inventase transpunerea imaginilor pe tăblițe argintate dovada ca în februarie 1839, revista Albina Românească a lui Gh. Asachi anunța ca Academia Mihăileană de pe strada Arcu de astăzi, a realizat probe asemănătoare iar in 1841 se deschide primul atelier public de fotografie din Iași la sediul Școlii de Arte și Meserii. Logofatul Constantin Sturza Scheianul a lăsat o serie de fotografii printre care și figura lui Barbu Lautari.

Alături, la nr. 26, a funcționat tipografia Trecerea munților Carpați sau Trecerea Carpaților (1927) unde se tipărea prima revista de avangarda ieșeană Prospect. În 1897 aici avea sediul Agenția teatrala care folosind telegraful, putea procura bilete de teatru și tren pentru spectacole din Viena, Berlin sau Paris.

- Casa Dom Polski - pana prin 1977 exista o clădire veche, cu ziduri de cetate groși de un metru, cu beciuri adânci, cinci apartamente la etaj înșirate de-a lungul unui cerdac și 4 prăvălii la parter printre care a coaforului Andrei Burțev. Alt apartament adăpostea birourile Comunității Poloneze de unde și numele casei și unde se țineau conferințe, cei mai multi polenzi venind aici după 1830 după ce austriecii și rusii au ocupat țara. Unul dintre emigranți era doctorul Gluck, medicul personal al domnitorului Al. I. Cuza. Cu ajutorul statului și Comitetului de sprijin condus de V. Alecsandri, multi emigranți și-au deschis ateliere în Iași cum ar fi ceasornicarul Iulius Peszynski care avea magazin la nr. 7.
Tot aici era cârciuma La Panii Moldovei cu mâncăruri poloneze. În 1950 multi s-au repatriat iar mai târziu, în anul 1957 clădirea Dom Polski s-a desființat.

- Casa Paradis -  nr. 8 - la umbra casei faimosului Valter era cârciuma lui Moise Zingher inventatorul flecii nationale pour sang care își saluta clienții cu formularea Va salut cu Respect General de unde și firma La Respect General care l-a inspirat pe scriitorul Cezar Petrescu în romanul La Paradis General. Aici era client Mihail Sadoveanu, poetul Mihai Codreanu, Ioniță Fîntînaru. În 1918 aici se deschide un magazin de spirtoase iar în 1938 magazinul Radio Telefunken al ing. Gh. Iritz.

- Casa Podgoreanu nr. 4 - aici se afla faimoasa bodega a lui Muțu Podgoreanu cu hrube adânci suprapuse unde se păstra vinul adus de la cramele dealurilor Copou, Moara de vânt, Chetrărie, Valea Adâncă, Galata sau dealul Cătălinei.

- Casa Valter nr 6 - alături se găseau casele înalte cu doua etaje numite Valter la etajul căruia a funcționat atelierul croitorului francez Carol Valter pe la 1880. Aici a locuit istoricul A. D. Xenopol și profesorul Neculai Leon.
La parter erau magazine de mobile, galanterie și parfumerie Poiteven și Darmet în 1880 dar și Libraria D. P. Ornștein care a editat prin 1900 multe ilustrate cu imagini desenate si colorate. Înainte de Ornstein, librăria era condusa de Haifler care era renumit pentru ca lega cărțile gratuit dar și pentru oglinzile de pe pereți care distorsionau realitatea fiind concave sau convexe.
Aici, în 1934 era sediul librăriei Cartea Românească condusa de Mina Ornștein și Vasile Lăzărescu care vindeau și mașini de scris Remington. Alte librarii au fost Hachette și Moldova. Clădirea a fost preluata de CNR în 1940 și repartizata CFR-ului pentru Secția a III-a de Poduri. După 1944 aici a funcționat o cantina, un comitet PCR urmat de serviciul de Pașapoarte.

 50b. Strada Lăpușneanu 
Casele Diamant fost Walter - Librarie, Legatorie carti D. P. Ornstein, Walter Donat

51. Strada Lăpușneanu
Librărie D. P. Ornstein, Magasin Echipamente militare A. Silberman, Georges Vogt

 52. Strada Lăpușneanu
Librărie D. P. Ornstein   

Cam pe locul unde strada Lăpușneanu făcea un cot pe partea stânga, sub numărul 2, funcționa renumita cofetărie Comerciala mutată de vizavi de la nr. 5 cu cele mai gustoase plăcinte, ștrudele cu mere unde se înghesuiau studenții. În 1898 era condusa de cofetarul George Klein iar în 1926 de macedoneanul Gheorghe Iani. Aici a mai existat și magazia de lămpi și alămărie Gayda unde se găseau candelabre strălucitoare.

- Libraria Șaraga nr. 2 pe strada Lăpușneanu și nr.1 pe str. Păcurari - intre anii 1903-1932 era sediul librăriei fraților Șaraga (Elias și Samoil) care era cunoscuta pentru tipărirea cărților școlare înființând Colecția la 1 leu. Sub egida librăriei s-au înființat primele chioșcuri de ziare, s-au tipărit medalii aniversare și ilustrate cu imagini ieșene. Editura a tipărit volumele lui Ion Creangă în 1890 Povești și Amintiri din copilărie în 1892 cu ilustrații de Teodor Buicliu, ediție îngrijită de A.D. Xenopol. In 1893 a tipărit în trei ediții Poeziile lui Mihai Eminescu dar si volumele de Teatru și Schițe a lui I. L. Caragiale. Aici venea deseori și Regina Maria în 1916 când Iași-ul a devenit capitala României, familia regala fiind cazata în Palatul cantacuzinesc din Copou azi Palatul Copiilor. Librăria s-a închis în 1932.


Despre istoria străzii Cuza Vodă găsiți aici,

Informații despre bulevardul Carol I (dealul Copou) găsiți aici.
Mai multe despre bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt găsiți aici.


Tur Pietonal gratuit pentru orașul Iași găsiți https://turistiniasi.blogspot.com/2018/05/tur-pietonal-orasul-iasi-jassy-romania.html.


Niciun comentariu: