08 octombrie 2018

Orașul Iași - 610 ani de atestare documentară

Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial acordat negustorilor din Liov (azi Ucraina), emis în 1408 de Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei.
Deoarece existau clădiri mai vechi, cum ar fi Biserică armeană construită, se pare, în 1395, se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.
Emis din Suceava în 6 octombrie 1408 (6916), respectivul document menționa:

„+ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel... Iar cine va merge spre părțile tătărăști, <va plăti> pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în IAȘI treizeci de groși (...) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși... iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși...”

Copia slavonă după pergamentul original, fost în Arhiva orașului Liov, a fost realizată de I. Bogdan și se păstrează la Biblioteca Academiei Române (nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea domnească, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod <domn> al Țării Moldovei“.
1. - Gabriel Bodenehr - Iassi - 1738
via wikipedia.

23 septembrie 2018

Mănăstirea Galata

Mănăstirea Galata din Iași este o mănăstire de maici ctitorită prin 1578 de către domnitorul Petru Șchiopul, servind adesea ca loc de apărare și uneori ca reședință domnească.
Înainte de construirea actualei mănăstiri, voievodul Petru Șchiopul al Moldovei (1574, 1578 și 1583) a ctitorit o primă mănăstire, denumită "Galata din vale" sau "Galata de jos". Numele mănăstirii provine de la cartierul Galata din Constantinopol (azi Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi firmanul de domnie. Galata este un cuvânt de origine turcească care poate fi tradus în limba română prin cuvântul "poartă".
De la vechea biserică a mai rămas un clopot pe care se află următoarea inscripție: "Acest clopot l-a făcut Io Petru Voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în anul 7987 (=1579), luna lui martie 15".
   
1. - Mănăstirea Galata

Biserica Mănăstirii Galata este prima biserică din Moldova construită cu două turle, până atunci bisericile moldovenești având fie o singură turlă, fie niciuna.
În 1583 au fost construite și alte clădiri cu destinație monahală: corpul de chilii pentru adăpostirea călugărilor, stăreția, trapeza și arhondaricul pentru cazarea oaspeților.
Domnitorul Petru Șchiopul a construit în incinta mănăstirii o casă domnească, unde a locuit o perioadă. Ulterior și alți domnitori au locuit în casa domnească de la Galata sau și-au adăpostit familia în timpul epidemiilor, al războaielor și răscoalelor.
Mănăstirea Galata a fost închinata în 1617 Patriarhiei Ierusalimului, iar Mănăstirea Hlincea a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata.
În timpul Revoluției de la 1821, generalul grec Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, și-a stabilit pentru un timp cartierul general la Mănăstirea Galata.
În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Galata a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului iar călugării greci au plecat.
  
2. - Mănăstirea Galata

Între 1923- 1950, casele egumenești de la Mănăstirea Galata au îndeplinit funcția de închisoare, aici fiind transferați deținuții care fuseseră închiși anterior în clădirea de pe str. Păcurari nr. 9.
În anul 1990 Mănăstirea Galata a fost reînființată ca mănăstire de maici și în clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice și de broderie.
În prezent, Casa domnească adăpostește paraclisul "Sf. Apostol Iacov" și un muzeu al mănăstirii unde pot fi admirate exponate de o deosebită frumusețe și valoare artistică, cum ar fi obiecte vechi de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul mănăstirii, stampe vechi, portrete ale familiei ctitorului și ale domnilor Moldovei care au avut legături cu mănăstirea.

via wikipedia.ro, delcampe.net

31 august 2018

Biserica Armenească Sf. Maria

Biserica Armenească Sf. Maria, situată lângă Biserica Sf. Sava, a rămas singurul lăcaș de cult armenesc din Iași, după ce Biserica Sf. Grigore Luminătorul a ars în incendiul din 19 iulie 1827. 

În anul 301, armenii au fost primul popor care a trecut la credința creștină, cu 12 ani înainte de Edictul de la Milano (anul 313) prin care creștinismul devenea o religie acceptată în Imperiul Roman. 

Originile armenilor în țările române sunt foarte vechi fiind prezenți mai întâi în Transilvania, unde existau colonii de armeni în Ardeal atestate în anul 972 care s-au alăturat hazarilor și ungurilor. Imigrarea armenilor în Moldova a avut loc în mai multe etape: în 1045 când împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul a invadat Armenia, în 1064 când turcii selgiucizi din Persia au cucerit capitala armeană Ani, în 1239 când tătarii au invadat Armenia și au distrus multe localități, în 1313 când a avut loc un cutremur devastator care a dărâmat multe orașe și a ruinat capitala și în 1342 când cetatea Ani este ocupată de perși.

Armenii erau meșteșugari și negustori pricepuți și s-au stabilit cu predilecție în orașe și târguri. În Iași, armenii ar fi monopolizat aproape tot comerțul orașului și s-au stabilit pe ulița Podul Vechi, azi strada Costache Negri.

 1. - Biserica Armenească

Biserica armenească din Iași a fost consemnată de un preot catolic străin care a călătorit în Moldova prin anii 1583-1586 și a vizitat o biserică armenească cu hramul Sfânta Maria.

Prin anul 1605 a fost construită la Iași o a doua biserică armenească cu hramul Sf. Grigore Luminătorul, cu cheltuiala și osteneala lui Arabgherean pe strada Cizmăriei, lângă Podul Vechi, în Armenime (mahalaua armenilor).

În perioada regimului comunist a avut loc un exod al armenilor, numărul membrilor comunității a scăzut dramatic. La începutul secolului al XXI-lea, comunitatea armeană din Iași număra circa 150 de persoane, aproape toate în vârstă.

Biserica armenească Sf. Maria a fost refăcută din temelie în anul 1803, cu osteneala și cheltuiala întregii comunități.
În prezent, într-o nișă din transeptul bisericii armenești, se află o placă de piatră cu următoarea inscripție în limba armeană: Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfânta Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor. 1395. Ctitorii lăcașului de cult sunt epitropul Hacik, preotul Hagop (Iacob) din Sis (azi orașul Kozan din sud-estul Turciei), Hagi Markar din Djugha (azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie). Nu se știe însă dacă anul 1395 este considerat un an stabilit după calendarul care folosea numerotația după Anno Domini pentru că armenii folosesc propria numerotație a anilor, calendarul armean începând din anul 552 (A. D.), considerat anul 1 al erei armene. 

În prezent, în această biserică se celebrează slujbe religioase doar în ultima duminică a fiecărei luni de către preotul-paroh din Suceava, Torkom Mandalian. În patrimoniul acestui lăcaș de cult se mai află 13 icoane pictate pe lemn de prin 1812 și 11 în ulei pe pânză.

Biserica armenească din Iași are trei clopote de mărimi diferite, două din ele sunt inscripționate: clopotul mai mic datează din 1607 și are o inscripție în limba latină iar cel mare datează din anul 1881 și are o inscripție în limba slavonă.

Ca și la alte biserici din Iași și în jurul Bisericii armenești a ființat până prin anii '70 ai secolului al XIX-lea un cimitir parohial. Pietrele funerare au fost luate de pe mormintele din jurul bisericii armenești și depozitate sub o copertină aflată la vest de lăcașul de cult. În prezent, pe amplasamentul fostului cimitir sunt păstrate 55 de monumente funerare, cele mai importante sunt:
- monumentul funerar din piatră, cu cruce din fontă și basorelief, al lui Ghiumiusi Caramliu (1796-1854) și al fiului său, Horiton Caramliu (1825-1873). Pe spatele monumentului se află următoarea inscripție în limba română: Aice reposează GHIUMIUSI CARAMLIU incetat în anul 1854. în etate de 58. anĭ, precum și fiul seŭ HORITON G. CARAMLIU, încetat din viața în 8 Martie 1873 în etate 48. de ani. Pe partea opusă se află un basorelief cu un înger sprijinit cu fruntea de o cruce de bronz sub care este o altă inscripție în limba română: Trista soție neconsolabilă mumă au redicat acest monument pentru eterna suvenire.
- monumentul funerar din marmură albă, cu cruce din marmură și basorelief, al negustorului Ioan Christe Popovici (1795-1875). Pe parte din față a monumentului este un basorelief cu imaginea sculptată a negustorului, sprijinit de o cruce. La baza monumentului se află următoarea inscripție în limba română: Ioan Christe Popovici comerciante născut în Focșani 1795 decedat în Iassy 1875 august 13.

În curtea bisericii întâlnim o clădire construită în 1932 în care a funcționat Ateneul Evreiesc, azi Casa parohială a bisericii armenești.

 2. - Casa Parohială


 via wikipedia.ro, iasi.travel, delcampe.net, Orasul Iasi, fb.com/iasifotografiivechi, fb.com/Iasi.Jassy, link utile, curierul-iasi.ro,

31 iulie 2018

Mausoleul Eroilor de pe dealul Galata

Mausoleul Eroilor, situat în apropierea Mănăstirii Galata, este un monument construit din beton armat dedicat memoriei eroilor căzuți în Primul Război Mondial
În anul 1928, filiala ieșeană a Societății Cultul Eroilor a hotărât construirea unui cimitir de onoare în municipiul Iași, cu osuar și obelisc comemorativ, pentru înhumarea a 6.000 de soldați căzuți la datorie în Primul Război Mondial pe cuprinsul a 15 comune din județul Iași. 
Mausoleul Eroilor din Iași a fost construit între 1929 - 1930, după proiectul realizat de celebrul inginer român Henri Coandă, inventatorului avionului cu reacție în 1910.


Impresionanta construcție din beton armat, vizibilă din oraș, are forma unui pătrat supraetajat la baza căruia se află un cub imens cu latura de 20 metri. La realizarea acestui monument au contribuit: arhitectul Ioan Bălău - arhitectura și pictura murală interioară, Henri Coandă - sculptura, iar antrepriza lucrării le-a aparținut fraților Marconini.
La baza monumentului se află cripta cu osemintele ostașilor români căzuți pe front în timpul primului război mondial. Ansamblul monumentului cuprinde și cimitirul a 6.000 de eroi soldați, reprezentat prin 6 cruci mari din ciment și 120 (inițial 600) de cruci de format mic.

28 iunie 2018

Ciudăţenii Wikipedia și statuile din Parcul Copou

Recent am realizat câteva fotografii în Parcul Copou pentru articolul turul pietonal bd. Carol I (Copou) și am observat câteva inadvertențe:

1. Pe soclul bustului compozitorului Ciprian Porumbescu, la anul nașterii apare anul 1854, dar pe Wikipedia este specificat anul 1853 - Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Gołębiowski; n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac – d. 6 iunie 1883) a fost un compozitor român. 

 1. - Ciprian Porumbescu 1854 (1853 ?) -1883

2. Nicolae Gane - la anul nașterii apare anul 1835 dar pe Wikipedia este 1838. Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni — d. 16 aprilie 1916, Iași), cunoscut și ca Nicu Gane, a fost un scriitor și om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908).
  
 2. - N. Gane 1835 (1838 ?) - 1916

3. Iacob Negruzzi - la anul nașterii apare anul 1843 dar pe Wikipedia este 1842 - Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași - d. 6 ianuarie 1932, București) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române.

 3. - Iacob Negruzzi 1843 (1842 ?) - 1932

Inițial bustul fostului primar Nicolae Gane a fost cioplit în 1943 de sculptorul român de origine franceză Richard Hette, a compozitorului Ciprian Porumbescu datează din 1957 şi este opera lui Iftimie Bârleanu iar a lui Iacob Negruzzi a fost realizat în 1933. Au fost amplasate pe Aleea Junimea din Parcul Copou, un proiect realizat în 1943 după o iniţiativă a lui Ion Petrovici, ministru al Culturii Naţionale și au intrat în patrimoniul municipalităţii ieşene în 1945. 

În 2013, busturile lui Ciprian Porumbescu, Nicolae Gane şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, monumente istorice, au fost furate în seri diferite, într-un interval de o săptămână. Cele 3 busturi au fost refăcute în 2014 de sculptorul Constantin Crengăniş.

via adevarul.ro

26 mai 2018

Tur pietonal orașul Iași (Jassy) România

Am grupat o serie de articole mai vechi pentru a forma un tur pietonal complet ce cuprinde: Palatul Culturii fostă Curte Domnească până la 1806, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt cu Mitropolia (1887), Mănăstirea Trei Ierarhi (1635), Piața Unirii cu statuia lui Al. Ioan Cuza (1912) și Hotelul Traian construit de Gustave Eiffel (1882), strada Lăpușneanu pe unde se plimba Mihai Eminescu, bulevardul Carol I (Copou) cu Universitatea Al. Ioan Cuza (1860) și Parcul Copou, bulevardul Independenței cu Statuia Independenței, Biserica Sf. Spiridon, Facultatea de Medicină și Farmacie (UMF - 1879), ne întoarcem în Piața Unirii, urmăm traseul de pe strada Cuza Vodă cu Filarmonica, Teatrul Național și Mănăstirea Golia, vizităm zona Târgul Cucu, Hala Centrală apoi urmăm bulevardul Anastasie Panu și înapoi la Palatul Culturii.

1. - Vedere orașul Iași

- Palatul Culturii și Complexul Palas


Turul începe de la Complexul Palas inaugurat în 2012 și aflat în spatele Palatului Culturii, pe locul Curții Domnești atestată într-un document emis la 8 octombrie 1434 de către Ștefan al II-lea, fiul domnitorului Alexandru cel Bun.
Palatul Culturii, astăzi clădire muzeală, a fost construit pe locul fostului Palat Domnesc inaugurat în anul 1806 de Alexandru Moruzi dar distrusă de incendiul din 1827. După ce a rămas timp de 13 ani în ruine, în 1843 clădirea a fost transformată de Mihail Sturdza în Palat al Ocârmuirii și mai apoi a devenit Palat Administrativ și de Justiție în 1859, după mutarea capitalei la București. În timpul guvernării lui Dimitrie A. Sturdza, între 1906 - 1925, palatul a fost reconstruit în stil neogotic după planurile arh. Ion D. Berindey (Berindei) iar din 1955 a primit destinație culturală.
Mai multe detalii am scris aici.

2. - Palatul Culturii în 1960

În fața Palatului este statuia domnitorului Ștefan cel Mare realizată de către sculptorul francez Emmanuel Frémiet și inaugurată în anul 1883 în prezența Regelui Carol I. Pe părțile laterale ale piedestalului se află două reliefuri din bronz: cel din stânga reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului (Suceava) din anul 1497 împotriva polonezilor și cel din dreapta este scena Luptei de la Podu Înalt (Vaslui) din 1475 împotriva otomanilor conduși de Suleiman Pașa când Ștefan i-a condus pe cei 49.000 de moldoveni, polonezi, unguri și transilvănenii împotriva a 120.000 de turci și munteni trimiși de Radu cel Frumos care fusese înlocuit de Ștefan cel Mare de pe tron. Statuia este flancată de către două tunuri realizate în fabrica de oțel a germanului Alfred Krupp, trofee din Războiul de Independență de la 1877 ce au fost cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou și dăruite orașului de către Regele Carol I. Mai multe pe wikipedia.
     

- Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt

   
Pe vremuri, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt făcea parte din Ulița Mare alcătuită din Podul  Verde (Copou) ce era unit cu Ulița Sârbească (str. Lăpușneanu) și cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii), alcătuind Ulița Mare care se întindea în 1830 de la zidul Curții până mai sus de poarta Grădinii Publice Copou unde era bariera orașului (vama).

Înspre Bulevardul Ștefan cel Mare, pe partea dreaptă, este Biserica Sf. Nicolae Domnesc și Muzeul Casa Dosoftei (Casa cu arcade).

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492 și refăcută în anii 1884-1904 de arh. francez André Lecomte du Noüy, prin demolare și reconstruire pe aceeași fundație și aproximativ în forma sa inițială. I se mai spune Sfântul Nicolae-Domnesc fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți Domnești și pentru că aici au fost încoronați aproape toți domnii Moldovei, de la Despot Vodă (1561) până în 1856 la Grigore Alexandru Ghica. În perioada 1677-1682, Biserica Sf. Nicolae Domnesc a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană. Fresca din dreapta intrării prezintă familia regelui Carol I cu regina Elisabeta, principesa Maria, principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea).
Mai multe detalii despre Biserică găsiți pe wikipedia.

Alături este Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade ce a fost construită în secolul al XVIII-lea în preajma vechii Curți Domnești și unde era pe la 1680 locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă care a tipărit la Mitropolie în limba română principalele cărți liturgice, unele traduse de el însuși. În prezent aici este secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași, înființată în 1970. Mai multe pe wikipedia.

Centrul Civic din zona bulevardului Anastasie Panu a fost reconfigurat în perioada 1968-1989 prin construirea unor clădiri publice: Hotelul și Magazinul Moldova, Casa Pătrată (Prefectura), Teatrul Luceafărul, Palatul de Justiție și Hala Centrală. 

În spatele Bisericii Sf. Nicolae Domnesc este Hotelul Moldova inaugurat în 1983, foarte apreciat la vremea respectivă și datorită piscinei. Hotelul a fost construit după planurile arh. Gheorghe Cheptea, care a fost timp de 14 ani arhitectul șef al județului Iași care a mai proiectat Blocul Cina de pe strada Ștefan cel Mare din Iași (1975), Esplanada Teatrului Național, Pasajul Unirii, sediul Institutului de Proiectare din Iași (1969), Restaurant Ciric, Restaurant Corso, Facultatea de Medicină Veterinară din Copou (1972), Hotel Bucium (1965) și a realizat sistematizări pentru cartierele Alexandru cel Bun și Mircea. Astăzi Hotelul Moldova aparține Unita Turism Holding, cel mai mare lanț hotelier din țară cu 25 de hoteluri în 11 orașe.

Peste drum este fostul Complex Moldova (Magazin Universal Moldova), deschis la 1 decembrie 1972, realizat după planurile opera arh. ieșean Victor Mihail Mihailovici, printre primele clădiri din Moldova dotate cu scări rulante. În 2015, complexul a fost transformat în clădirea de birouri Moldova Center.

Continuăm pe pietonalul bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt care a primit acest nume în 1883 când este inaugurată statuia lui Ștefan cel Mare.
Turul pietonal îl găsiți aici.

3. - Str. Ștefan cel Mare - Iași (Jași)
    

- Piața Unirii

 

Ajungem în Piața Unirii care a fost amenajată pe la 1890 în amintirea manifestațiilor pentru Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859 când la intersecția străzilor Arcu, Golia (Cuza Vodă) și Tălpălari (azi Săulescu), din fața hanului Petrea Bacalu, azi parcarea de la Cinema Victoria, s-a sărbătorit Mica Unire prin alegerea colonelului Al. Ioan Cuza în mod unanim la Iași și la București. Aici  s-a dansat Hora Unirii, ţinându-se de mână boieri, neguţători, săteni, tineri şi bătrâni. Versurile erau scrise de Vasile Alecsandri în 1856 iar muzica a fost compusă de compozitorul Alexandru Flechtenmacher.
Detalii despre Mozaicul de marmură din Piața Unirii găsiți aici.

Piața Unirii este dominată de statuia lui Alexandru Ioan Cuza realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli și inaugurată la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol al II-lea. Mai multe pe wikipedia.

Lângă statuie este Grand Hotel Traian construit în 1882 după proiectele ing. francez Gustave Eiffel (1832-1923). Mai multe detalii pe wikipedia.

Din piață se poate admira Palatul Braunstein construit în 1914 de Adolf Braunstein, un antreprenor evreu care deținea mai multe magazine în împrejurimi. Mai multe detalii pe wikipedia.

 4. - Piața Unirii prin 1950
Statuia lui Al. Ioan Cuza și Palatul  Braunstein

- Strada Lăpușneanu


Din Piața Unirii se ramifică strada pietonală Lăpușneanu, numită inițial Ulița Sârbească, parte a fostei Ulițe Mari (azi bd. Ștefan cel Mare) ce a primit numele de azi pe la 1866 în onoarea lui Alexandru Lăpușneanu, domnitor al Moldovei între 1552 - 1561 și 1564 - 1568, care a mutat capitala regiunii de la Suceava la Iași.
Pe străvechea stradă Lăpușneanu s-au plimbat scriitorii: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Topîrceanu, Demostene Botez etc.
Turul pietonal îl găsiți aici.

5. - Muzeul Unirii
  

- Bulevardul Carol I (Copou)


După ce traversăm pasajul Mihai Eminescu, în partea dreaptă este Hanul Binder apoi ajungem pe bulevardul Carol I (Copou) numit în trecut Podul Verde ce era unit cu Ulița Sârbească și cea Boierească (dinspre Curtea Domnească) alcătuind Ulița Mare.
Turul pietonal poate fi consultat aici.

6. - Statuia lui Mihai Eminescu
via fb.com/iasifotografiivechi
  

- Bulevardul Independenței


Ne întoarcem de pe bd. Carol I și înainte de pasajul Mihai Eminescu facem stânga pe bulevardul Independenței fost bulevard Gheorghe Dimitrov, I. C. Brătianu sau Ulița Târgului de Sus. Numele bulevardului a fost dat de parcul și statuia Independenței inaugurat în 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Povestea statuii o găsiți aici.

Lângă parc este Spitalul Universitar Spiridon atestat la 1757 fiind cel mai vechi spital din Moldova și al treilea din România, după Spitalul Colțea (1704) și Sf. Pantelimon (1752) din București. Mai multe detalii găsiți detalii aici

Alături este Facultatea de Medicină (UMF) unde în 1860, la un an după Unirea Principatelor, este înființată Universitatea din Iași, prima instituție de învățământ superior din România. Mai multe detalii aveți detalii aici.

Traversăm bulevardul și peste drum de UMF găsim Muzeul de Istorie Naturală astăzi în renovare, muzeu înființat în 1834 în fosta casă Roset unde deputații din Partida Națională, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei ce a dus mai târziu la Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859.

Continuăm pe bulevard pentru a admira șirul de blocuri de peste drum de muzeu, blocuri care au balcoanele dinspre bulevard dispuse pentru a forma literele cuvântul Independența, fiecare scară din cele 3 blocuri reprezentând o literă (IND - EPEND - ENTA), detalii aici.

7. -  Statuia Independenței în 1983

- Strada Cuza Vodă


Ne întoarcem înspre Piața Independenței apoi facem stânga pentru a ajunge din nou în Piața Unirii de unde pornim în turul pe strada Cuza Vodă numită în trecut Ulița Golia, după numele mănăstirii de pe această stradă. Pe vechea uliță s-au păstrat casele din Iașiul vechi, multe fiind locuite doar la etaj iar la parter erau diverse prăvălii.
Turul pietonal este aici.

8. - Piața Unirii înspre Piața Cuza Vodă


- Târgul Cucu

  

Ajungem în Târgul Cucu unde puteți admira Casa Iosef Zoller, Biserica Bărboi cu Turnul Clopotniță iar mai sus este Sinagoga Mare construită în perioada 1657-1671, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României.

De la Biserica Bărboi facem dreapta pe pietonalul Costache Negri pentru a ajunge la Hala Centrală.


- Hala Centrala, Biserica Sf. Sava și Biserica Armenească


Vechea Hală a fost inaugurată în anul 1873 fiind realizată după planurile ing. Gustave Eiffel, arhitectul turnului din Paris şi a Statuii Libertăţii care a realizat în Iași proiectul Hotelului Traian (1882) din Piața Unirii dar și podul metalic de cale ferată de la Ungheni care traversează râul Prut (1877). Despre Hala Eiffel am scris aici.

9. - Piața Halei

În spatele Halei, la intersecția cu strada Armeană, găsim Biserica Sf. Sava care se afla în zona fostului oraș medieval ce s-a format în zona vechii Curți Domnești (actualmente zona Palatului Culturii), din poarta căreia pornea Ulița Veche numită Podu Vechi după pavare, care făcea legătura cu Dealul Sărărie. Lateral, se află impozanta clădire din cărămizi, fostă Școala Profesională Sf. Sava, astăzi sediul Fundației Solidaritate și Speranța.

Mai sus se află Biserica Armenească unde s-a găsit o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395.

Traversăm bulevardul din fața Halei folosind pasajul subteran inaugurat în 2012 și care a dus la descoperirea unor vestigii istorice, a pivniţelor unei reşedinţe boiereşti cu pereţi înalţi de 8 metri, datând de la 1800.  De remarcat că la baza blocurilor dinspre bulevard este montat un brâu decorat cu figuri în formă de oameni care amintesc de dansul Hora Unirii.

Ajungem pe partea cealaltă a bulevardului Anastasie Panu care poartă numele politicianului ce s-a implicat în mișcarea revoluționară de la 1848 și Unirea de la 1859 și care locuia lângă Biserica Barnovschi. În această zonă, la construcția blocurilor comuniste, s-au descoperit pivniţe de pe la 1700 aflate lângă reşedinţa familiei cronicarului Grigore Ureche.
Traversam parcul pentru a ajunge la  Biserica Barnovschi ce datează de pe la 1630.

Peste drum este Grădina Ghica Vodă și monumentul domnitorului Grigore al III-lea Ghica ucis de turci în 1777 pentru că a protestat împotriva pierderii Bucovinei, detalii și imagini găsiți aici.

Din parc facem dreapta pe lângă clădirea înaltă a Universității de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa (Corp P) pentru a ajunge la Muzeul Municipal de pe strada Zmeu nr. 3, cu sediul în Casa Burchi- Zmeu ce datează de prin 1830.
În apropiere este Casa Memorială Otilia Cazimir și Biserica Zlataust. Lângă biserică a copilărit scriitorul Ionel Teodoreanu care s-a născut și a trăit în Iași până în anul 1938 numindu-l „dulcele Târgul al Ieșului” și pe care îl descrie în romanul La Medeleni și în scrierile Fata din Zlataust, Ulița copilăriei și Casa bunicilor.
 
Ne întoarcem în Parcul cu Monumentul Ghica de unde continuăm pe lângă Școala Carmen Sylva ce datează din 1852. Peste drum este fosta Policlinică a Spitalului de copii Dr. Ghelerter și trecem pe lângă Turnul clopotniță al Bisericii Barnovschi ce datează din secolul al XVII-lea. Pe locul blocurilor comuniste existau o serie de chilii bisericești demolate conform planului de sistematizare a Centrului Civic din anul 1983.

Traversăm strada Sf . Lazăr și ajungem la Casa cu Absidă reconstruită între anii 1983-1989 păstrând amintirea unei vechi zidiri ce a aparținut cronicarului Ienache Kogălniceanu (1730 - 1795), autorul „Letopiseţul Ţării Moldovei de la domnia întâi şi până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774)”. Mai multe detalii găsiți aici.

Ajungem la Teatrul pentru copii Luceafărul fondat în 1949 și alături este Hotelul Ramada deschis în 2008 pe locul fostului hotel turistic pentru tineret Orizont.

Trecem de Hotelul Moldova, Biserica Sf. Nicolae și am ajuns din nou la Palatul Culturii unde se termină traseul pietonal. 
Sper că v-a plăcut călătoria noastră.

 10. Palatul Administrativ azi Palatul Culturii


O listă cu evenimentele din orașul Iași aveți aici.

Mai multe detalii despre ce poți vizita în orașul Iași găsiți aici.


via iasi.travel, delcampe.net, ebay.net, Orasul Iasi, fb.com/iasifotografiivechi, fb.com/Iasi.Jassy, link utile, curierul-iasi.ro, wikipedia, iasi.travel, ziarullumina.ro, tramclub.org, mitican.weblog.ro

23 mai 2018

Imagini Teatrul Național în anul 1959

Teatrul Național Vasile Alecsandri în anul 1959.

 1. - Teatrul Național Vasile Alecsandri în 1959 via britishpathe.com

Despre Teatrul Național am scris în turul pietonal de pe strada Cuza Vodă, mai multe imagini vechi găsiți aici.