Documentul din 1882 găsit în interiorul sculpturii ecvestre a lui Ștefan cel Mare

În februarie 2026, TVR Iași a anunțat o descoperire neașteptată făcută în timpul restaurării statuii domnitorului Ștefan cel Mare, amplasată în apropierea Palatul Culturii din Iași. În interiorul monumentului a fost găsit un document datând din anul 1882. Potrivit informațiilor, actul era ascuns în burta calului statuii, introdus într-o sticlă transparentă.

Fig. 1 - Statuia lui Ștefan cel Mare - via TVR Iași 

Am încercat să transcriu textul documentului pe baza imaginilor din materialul video:  

"Acest monument s-a ridicat în luna Octombre anul 1882 după Christ sub Domnia Majestăței Salle Carol I-iu Regele României și a Majestăței Salle Reginei Elisabeta, de catră Națiunea Română în memoria celui mai glorios Domn al Moldovei Ștefan cel Mare pe care-lu represintă statuia.
Lucrarea montărei acestui monument s-a dirijat de Inginerul Constructor a. F. Fragneau, piedestalul a fost așezat de sculptorul Vasile Placa iară Statuia a fost montată de mechanicul Emanuel Haier.
Documentul Comissiunnei prin intermediul căreia această operă de patriotism a fost îndeplinită se află la mijlocu fundației 50 centimetri sub baza piedestalului de marmoră.
Jassy în 9/21 Octombre 1882
Albert Seraia ?? (Serara/Serana) - Conductoru' Dirigent a Reconstruirei Palatului Administrativ" 

Fig. 2 - Documentul din 1882 - imagine negativ

-Inginerul A. F. Fragneau (Augustin Félix Fragneau: constructeur mécanicien) este cunoscut în Iași pentru lucrări la: Grand Hotel Traian (1882 - probabil prin firma G. Eiffel et Comp), Palatul Mitropolitan, Palatul Cuza din Ruginoasa și Podul de Fier peste râul Cacaina (1883 - împreună cu ing. Octav Albineț și ing. A. Boguș, firma franceză „A. F. Fragneau” din Paris).  

Augustin Felix Fragneau a avut 2 tentative nereușite de a câștiga proiectul de aducțiune a apei în Iași. În iulie 1884 propune Primăriei să aducă apă de la Cucuteni, apoi în august, în numele casei „G. Eiffel et Comp”, propunea realizarea unei aducțiuni a 3.000 mc. apă potabilă, în schimbul concesionării pe 40 de ani a distribuției apei în Iași. Se prevedea săparea unor puțuri „pe terenurile situate în fața gării de mărfuri (linie Austriacă)”, pânza freatică principală fiind la o adâncime de 120 metri. Pentru un debit de 6.000 mc./zi, concesionarul se oferea să realizeze o aducțiune din râul Prut. 
În 1897 primarul Nicolae Gane l-a desemnat câștigător pe celebrul hidrolog englez W. H. Lindley iar în 1911 a fost inaugurată conducta de la Timișești, la confluența Văii Nemțișorului cu Valea Moldovei, având ca sursă râul Ozana. Captarea consta într-un dren cu adâncimea de cca. 14 m, de unde apa ajunge gravitațional printr-o conductă alcătuită aproape în totalitate din fontă, a doua din Europa la acea vreme, ca debit și ca lungime, asigurându-se în medie 10.000-30.000 m3 apă/zi.  

Fig. 3 - L'indépendance Roumaine (1886)

 

Fig. 4 - Teatrul Pastia - Grand Hotel Traian - Curierul Foaea Intereselor Generale (1879)
 

-Din păcate nu am identificat în Digiteca Arcanum numele lui Albert Seraia/Serana/Serara.

-Am găsit un text despre sculptorul Vasile Placa în ziarul Evenimentul din anul 1902 care anunța înmormântarea lui Vasile I. Placa, unul dintre cei dintâi sculptori din Moldova, care "a așezat statuele lui Grigore Ghica din Beilic, a lui Ștefan cel mare, Miron Costin", a realizat ornamentele interioare din Mitropolie, Gară, Muzeul Unirii, Jockey Club, Palatul Ruginoasa și Vila Greierul. 

Fig. 5 - Ziarul Evenimentul din anul 1902

 

-Emanuel Haier era un "proprietar mecanic, domiciliat în Iași pe str. Racoviță", în 1896 a înființat societatea industrială Sft. Ion din despărțirea a 5-a din Șoseaua Sf. Ioan avându-i parteneri pe N. Ceaur Aslan (avocat), Louis Gaiser (proprietar mecanic) și Rudolf Havranck. 

În 1901, reiese că Haier deținea, alături de H. Schloimovitz, Leivi Leibovici și I. Eișman, cea mai modernă moară a vremii, cunoscută sub numele „Sf. Ioan”.

Ziarul Monitorul din 1999 amintește că în ziua de 5 iunie 1883, cu ocazia serbărilor dezvelirii statuii ecvestre a domnitorului Ștefan cel Mare, s-a aprins un nou “soare electric”, alimentarea fiind realizată de la un grup electrogen de 16 C.P. oferit de Emanuel Haier, proprietarul unei mori, unde introdusese iluminatul electric. 

 

Fig. 6 - Ziarul Evenimentul din anul 1901

 

 

Despre statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare am scris în articolul de aici. 

 

În completare, adaug o imagine din 1916 unde se observă gardul care înconjura statuia ecvestră:

 

Fig. 7 - Regiment 8 - octombrie 1916

 

 

- via 'Lungul drum al apei pentru Iași - Nicolae Peiu, Dionisie Simionescu, C-tin Ostap', 'Sorin Iftimi - Iașii în bronz și marmură (Memoria statuilor)  (2007)', Digiteca Arcanum

Vama cu antrepozite - Vama Veche din Iasi

Conform DEX un Antrepozit este o clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale.   

Vama cu antrepozite (Vama Veche) din Strada Gării nr. 22 este un monument istoric (cod: IS-II-m-A-03893) și figurează ca fiind din anul 1893, dar este greșit. Conform presei din acea vreme, construcția clădirii de Antrepozite a început în 1906 și a fost finalizată în 1909.

Pentru racordarea la liniile gării au fost realizate exproprieri și de-abia în 1912 a fost inaugurat 'noul local de Vamă și de Antrepozite din Iași'. 

Fig. 1. - Antrepozitele Gării și Vama din Iași - via delcampe

Până la inaugurare au fost semnalate multe probleme:

În ziarul Opinia din august 1908 se anunță că Antrepozitele Iașului sunt aproape gata, cel puțin la exterior dar nici după un an clădirea este finalizată, de exemplu ziarul Opinia din mai 1909 anunța vizita în Iași a lui Emil Costinescu, ministrul finanțelor: "De la gară s-a dus direct la clădirea vamei și Antrepozitelor, pe care venise să le inspecteze, în urma unui raport al d-lui inginer Protopopescu, că clădirea s’ar construi în mod defectuos. Cu d. Costinescu au venit și domnii: Em. Neculcea, directorul vămilor, Burcuş, architectul ministerului finanțelor și un inginer al societăţei generale electrice din București, care urmează să instaleze lumina. D. Costinescu s’a convins de modul defectuos al construcției și de multe ori a exclamat: 'Păcat de parale'. În tot timpul de cînd d. Costinescu de la minister, nu s’a gîndit să trimeată o inspecție serioasă; recepția a fost făcută de un profan în materie, inspectorul vamal Paleoglu; supravegherea o are un architect fără multă chemare, d. Susskind, așa că nu ie mirare, că ministrul a putut constata ... păcat de parale. D. Costinescu a fost și la administrația financiară, la ora 6 și a dat vizite liberalilor fruntași și rudelor sale din localitate".    

Fig. 2. - Opinia, mai 1909

Fig. 3. - Jași. Antrepositele și Vama - via delcampe

Fig. 4. - Jași. Antrepozitele - via delcampe

Se confirmă astfel numele arhitectului Henry Susskind (1868-1929) cunoscut pentru proiectele: vila lui Take Ionescu, Vila Mihai Haret și Vila Testiban din Sinaia, sediul Facultății de Biologie din București, Fabrica de zahăr Chitila, sediul Administrației Financiare din Râmnicu-Vâlcea,  restaurarea Vilei Căprița, refacerea Vămii Strunga și câteva locuințe în București: casa lui Pompiliu Eliade, casa doctorului Mirinescu, casa Scarlat Lahovary, casa ing. Silviu Costinescu, casa ing. Petre Oteteleșanu, casa prof. Brătilă și locuința sa din strada Ecaterina Teodoroiu nr. 10. Arhitectul Susskind a fost implicat în amenajarea Hotelului Athénée Palace din capitală, stabilind detaliile de ornamentație în exterior și în interior. 

Henry/Henri Susskind (Henri von Susskind/Sousskind/Süsskind/Susskind) s-a născut la Viena pe 15 decembrie 1868 unde a făcut o parte din studii, continuate apoi la Zurich. La Viena a cunoscut-o pe frumoasa Paulina, fiica gen. Ioan Vasiliu Năsturel, căsătoria lor fiind oficiată pe 18 noiembrie 1895 în București. În 1900 a primit diploma de arhitect, după ce deja o obținuse pe cea de inginer. Arhitectul a devenit cetățean român în anul 1902, stabilindu-se în capitală. 

Din căsătoria lui Henri Susskind cu Paulina Năsturel s-au născut două fiice Henrietta și Marietta. Datorită însemnărilor lăsate de Henrietta aflăm că la început Susskind a lucrat în biroul de arhitectură al lui Lecomte du Noüy (1844-1914) cunoscut în Iași pentru reconstrucția Mănăstirii Sf. Trei Ierarhi în perioada 1882-1890 și a Bisericii Sf. Nicolae Domnesc între 1890 - 1904. 

Fig. 5. - Arh. Henry Susskind via arhitectura-1906.ro

Pe harta din 1923 realizată de de ing. Gr. Bejan se observă liniile de tren de la Antrepozite spre Vama Veche.

Fig. 6. - Antrepozitele pe planul orașului Iași din 1923 - de ing. Gr. Bejan 1923 - via dspace.bcu-iasi.ro

 

Fig. 7. - Gara Iași și Antrepozitele anii 1920 - via Facebook Iași Fotografii Vechi

  

Fig. 8. - O locomotivă lângă Antrepozite - primăvara 1917.  

 

Fig. 9 . - Antrepozite Iaşi 1917 - via Historia 

Câteva imagini cu Vama cu antrepozite (Vama Veche) din Iași:  

Fig. 10. - Vedere spre oras 1915 - via delcampe 

Fig. 11. - Grădina din fața Gării Iași - anii 1920 - via Facebook Iași Fotografii Vechi

 

Fig. 12. - Antrepozite  

 

Fig. 13. - Antrepozitele - via delcampe

 

Fig. 14. - Antrepozitele - via delcampe

 

Fig. 15. - Antrepozitele - via delcampe 

 

Fig. 16. - Gara și împrejurimi - via delcampe  

 

Fig. 17. - Antrepozitele - via Facebook Iași Fotografii Vechi

 

Fig. 18. - Vizita președintelui Iugoslaviei, Iosip Broz Tito - 23 iunie 1956 - via Flacăra Iașului - Arcanum 

Fig. 19. - Vizita delegației ungare - februarie 1958 - via Flacăra Iașului - Arcanum  

Fig. 20. - Piața Gării din Iași 1967 - via Facebook Iași Fotografii Vechi

Fig. 21. - Flacăra Iașului 1970 - via Digiteca Arcanum 

 

Fig. 22. - Antrepozitele în 1979 de Leroy W. Demery Jr. 

 

Fig. 23. - 1988, Vama Veche - via My Fulbright Year in Romania (David Hadaller) 

 

Fig. 24. - Vama Veche din Iași în anul 1994 - via Ziarul de Iași 

 

O parte din clădire a devenit din 2023 sediul magazinului Mega Image, alături este Autogara Codreanu. 

Fig. 25. - Autogara

 

Surse: Digiteca Arcanum, https://arhitectura-1906.ro, Iași Fotografii Vechi, dspace.bcu-iasi.ro

Orasul Iasi in anul 1961

 

1. - Documentar: Orașul Iași în anul 1961 via europeana

Moara Balaia din zona Podul de Piatra

După turul organizat de Asociația Iași.Travel și susținut de Cuptorul Moldovencei, a apărut întrebarea dacă există mai multe detalii despre Moara Bălaia, din păcate nu am găsit un studiu istoric despre acest obiectiv, dar avem câteva detalii interesante din presa vremii, pe platforma Digiteca Arcanum.

 

În Iași au existat mai multe mori de cereale, cele mai cunoscute fiind: Moara de cereale Nicolina din zona de astăzi a Podului Nicolina, pe vremuri având numele de Moara de abur Em. Haier, pe harta din anul 1972 apare cu numele Moara nr 2 Nicolina, Moara Moldova (Klepper) pe strada Sf. Lazăr și Moara Dacia (Diamand) pe Șoseaua Moara de Foc.

Încă din 1883 avem o reclamă în ziarul 'Curierul Foaea Intereselor Generale' despre 'Mori de făină montate cu mecanismul lor pe coloane de tuciu solide, Mașine cu vapor cu căldare tubulară și focar amovibil - J. Hermann Lachapelle'. 

 

1. - Mori de făină - Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 

 

În 'Curierul Foaea Intereselor Generale' din 1885 avem o reclamă: S. Redinger - Fabrica de mașini și fonderia de fer - fabrici de spirt, de ferestreu, mori de făine, raffinerie de petroleu, mașini stabili și cadani etc. 

 

2. - Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885

 

- Moara Bălaia se află în zona cuprinsă între Podul de Piatră și Podul de fier CFR (Podul de cale ferată pe ruta Iași - Ungheni), unde astăzi este CENAFER IAȘI (Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară) din Bulevardul Nicolae Iorga nr. 2.

 

3. - Căminul CFR - Moara Bălaia - SRTFC - CENAFER IAȘI

via Google Maps 

 

4. - Căminul CFR - Moara Bălaia - CENAFER IAȘI

via Google Maps

- 1900 - Moara Taxirer

În ziarul Ecoul Moldovei din septembrie 1900 găsim un articol despre Moara lui Naftule Taxirer, de lângă 'podul de fer de pe Bahlui', aici se 'lucrează și Duminicile, iar sergentul nu denunța faptul în schimbul sumei de 30 bani'.

- 1909 - Moara Taxier/Taxirer

În ziarul Opinia din februarie 1909 citim despre inundațiile de-a lungul Șoselei Naționale, de la Podul de Piatră de lângă Moara Taxier, unde apa ajunsese la o înălțime de 2-3 metri, inundând ograda morii și un depozit de saci de grâu. Atunci a fost afectată și Fabrica de tricotaje Moldova a d-lui Geller, situată între șoseaua Națională și Mahalaua Lipovenimei.

- 1915 - Moara Raiu (Rein ?) deținută de Taxirer și Goldsman

În ziarul Mișcarea din august 1915 găsim știrea că la Tribunalul secția a 3-a se vinde 'imobilul Moara Raiu (Rein ?) a faliților Taxirer și Goldsman'.

- 1916 - Moara Raiu

În ziarul Mișcarea din august 1916 este prezentată o listă cu cei care au donat pentru Ajutorarea familiilor nevoiașe ale celor mobilizați în război, pentru ajutorarea văduvelor și orfanilor celor căzuți în război, aici găsim și Moara Raiu, dar și nume cunoscute din istoria Iașului: Konya, Motăș, Ornstein, Smirnov, Horovitz, Weinstein, Marcovici, Meissner etc..

 

5. - Mișcarea, august 1916

1919 - Moara de porumb Bălaia din șoseaua Națională - Moara Raiu

Ziarul Opinia din martie 1919 are un anunț despre înființarea Morii Bălaia: Moara Raiu anunță vechilor săi clienți că a pus în funcțiune moara ei de porumb cunoscută sub denumire de Moara Bălaia din șoseaua Națională și primește spre măcinat orice cantitate de porumb și grâu. Asemenea primește valţuri spre rifluit efectuându-le prompt.

 

6. - Opinia, martie 1919

- 1925 - Moara Raiu

Ziarul Dimineața din februarie 1925 relatează faptul că Parchetul general a fost înștiințat că prin înalt decret regal Efraim Goldsman, fost coproprietar al morii Raiu, care a fost condamnat la un an închisoare pentru bancrută, a beneficiat de clemența regală transformându-i pedeapsa la 20.000 lei amendă.

 

7. - Lumea, octombrie 1924

- 1926 - Moara Raiu - Fabrică de cherestea

În ziarul Lumea din februarie 1926 găsim o reclamă la Fabrica de Cherestea Moara Raiu, unde 'se vinde material uscat ca: Stejar, Frasin, Fag, Tei, cu prețuri avantajoase, se primesc butuci la tăiat cu metru cub. Adresa Șoseaua Națională nr. 85 - Iași'.

 

8. - Lumea, februarie 1926

- 1947 - Moara Bălaia - arsă

Lupta Moldovei din februarie 1947 descrie Mahalaua Trei Calici: 'coborând pe lângă pod pe malul Bahluiului, lăsând în stânga Moara Bălaia, arsă și părăsită și ridicând pe calea ferată, pe lângă Podul de fier, ți se arată întreagă, în toată splendoarea sărăciei sale, mahalaua Trei Calici'.

- 1957 -  Grup Social CFR

În Flacăra Iașului din septembrie 1957 aflăm despre planurile Direcției regionale CFR Iași care a dat în exploatare parterul, etajele I și II de la punctul Moara Bălaia și se lucrează la etajele III și IV. Se va construi un grup social pentru elevii școlilor profesionale CFR care vor locui și studia aici.  Clădirea va avea 3 săli de curs, club, bibliotecă, dormitoare, băi, etc. fiind investită suma de 760.000 lei.

9. - Hartă 1955 - Căminul CFR și Moara Bălaia

10. - O imagine amuzantă din anii '60 unde se observă Podul Feroviar de fier și Moara Bălaia - sursa

- 1972 - Școala de ucenici CFR
Pe harta din 1972 aici regăsim Școala de ucenici CFR.

11. - Hartă 1972 - Școala de ucenici CFR

12. - Podul de fier feroviar Iași - Ungheni și Podul de Piatră în anii '70 - sursa

 - 1977 -  Grupul școlar CFR

De la Ion Mitican aflam că în anul 1977, Grupul școlar CFR (Grupul Școlar de Calificare și Recalificare C.F.R.) se mutase în clădirea fostei Mori Bălaia, eliberând Clubul CFR de la Râpa Galbenă. 

13. - Hartă 1979

- 2004 - CENAFER Iași

Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară (CENAFER) s-a înființat în anul 2004 şi funcționează ca 'instituție publică în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. CENAFER asigură formarea - calificarea, perfecționarea şi verificarea profesională periodică a personalului care efectuează activități specifice desfășurării transportului feroviar în condiții de siguranță a circulației, securitate a transporturilor și de calitate a serviciilor feroviare'. 

CENAFER desfășoară activitățile menționate în București, la sediul central, precum și în subunitățile sale teritoriale din structura organizatorică, care funcționează în municipiile: Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați, Constanța. 

Pe 23 aprilie 2021, de Ziua Feroviarilor, s-a înființat Centrul Muzeal al Locomotivelor Iași la Clubul Salariaţilor C.F.R. de la Râpa Galbenă.

În curtea CENAFER Iași sunt expuse două locomotive de epocă: 764.392 și 13554 care au fost folosite pentru calea ferată îngustă.

Locomotiva CFR 1-3554 - a fost construită de Wiener Neustadt în anul 1891 cu numărul de fabricație 3554, pentru societatea Máramárosi Sóvasútak unde a primit numărul 1 și numele MÁRAMÁROSSZIGET (Liniile sării Sighet - Șugatag și Sighet Coștiui). În 1919 locomotiva a fost trecută în parcul CFR împreună cu linia de la Sighet și a primit nr. de circulație Maramureș 1 (au mai existat Maramureș 2, 3 și 4, din păcate casate în anii '70). După anul 1950 linia de la Sighet devine CFR și locomotivele sunt mutate la Sibiu, unde primesc numere de circulație formate din nr. de ordine (1, 2, 3, 4) urmate de numărul de fabricație, în cazul nostru 3554. În anul 1973 locomotiva trece în patrimoniul muzeului CFR, iar în aprilie 1984 este adusă de la Sibiu la depoul Brașov, unde a fost restaurată.
Locomotiva CFR 764.392 - de line îngustă adusă de la depoul Galați. În 1962 a fost la Băbeni, la Odobești în 1971 și la Galați între 1978-2020. Mai multe imagini și informații găsiți aici

În Iași mai avem alte 2 locomotive expuse, Locomotiva 230.098 este în gara Iași Nord pe peronul dintre liniile 0 și 1, a 2-a locomotivă este pe bd. Calea Chișinăului nr. 23, în spatele magazinului Leroy Merlin.

14. - Locomotiva cu aburi 764.392 - CENAFER Iași - sursa Călin Strîmbu

 

15. - Locomotiva cu aburi 13554 - CENAFER Iași - sursa

 

- Podul de fier de cale ferată

În apropierea Podului de Piatră există Podul de fier CFR Iași - Bârnova, un pod construit din profile de oțel îmbinate cu nituri. Pe harta din 1890 podul apare ca fiind parte din proiectul de construcție a liniei ferate Iași - Ungheni, proiect început în anul 1872 și inaugurat la 1 Mai 1874.

Pe linia veche de pe pod se observă textul Krupp 1930, probabil de la numele Uzinelor Krupp.

16. - Podul de fier de cale ferată

17. - Bahluiul văzut de pe podul de fier fier de cale ferată

 

18. - Linia veche - Krupp 1930

- via Digiteca Arcanum IAȘI, Un veac prin Gara Iași - Ion Mitican (1983)