Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mihail Grigore Sturza (I.S.U.J. IAȘI) a fost înființat în anul 1835 fiind cea mai veche instituţie de pompieri militari din România.
Istoria orașului Iași consemnează încă de prin secolul al XVII-lea nenumărate incendii care au făcut scrum deopotrivă bordeie şi curţi boiereşti.
Încă de pe la 1777, Divanul Domnesc a dat grija „focurilor“ în seama podarilor oraşului care aveau datoria de a interveni într-o astfel de situaţie.
În anul 1809, la sesizarea Administraţiei ruse, Divanul Moldovei cumpără cai şi sacalele cu apă (butoi pe roți), tulumbe (pompe) de la Kiev iar locuitorii sunt obligaţi să intervină cu uneltele lor să ajute la stingerea unui eventual incendiu.
În 1835 s-a înființat o companie numită popular „roata de pojarnici“, prima unitate de pompieri din Ţările Române.
Pe la 1815, prin hotărâre domnească, toate mănăstirile din Iaşi trebuiau să aibă în mod obligatoriu, şase căzi pline cu apă, gata să fie utilizate în caz de incendiu, şase căngi şi şase topoare. De asemenea, erau interzise construcţiile din lemn şi păstrarea unor cantităţi mari de păcură sau praf de puşcă trebuia depozitată doar în beci.
Primul mare incendiu s-a petrecut în anul 1821, pagubele fiind de nemăsurat, au ars peste 250 de case, 11 biserici şi şase sinagogi.
Marele incendiu din 19 iulie 1827, care a distrus o însemnată parte a orașului, a afectat puternic și noul palat domnesc. Vreme de 13 ani 'Curtea arsă' a rămas în ruină, domnitorii locuind în alte reședințe.
Istoria orașului Iași consemnează încă de prin secolul al XVII-lea nenumărate incendii care au făcut scrum deopotrivă bordeie şi curţi boiereşti.
Încă de pe la 1777, Divanul Domnesc a dat grija „focurilor“ în seama podarilor oraşului care aveau datoria de a interveni într-o astfel de situaţie.
În anul 1809, la sesizarea Administraţiei ruse, Divanul Moldovei cumpără cai şi sacalele cu apă (butoi pe roți), tulumbe (pompe) de la Kiev iar locuitorii sunt obligaţi să intervină cu uneltele lor să ajute la stingerea unui eventual incendiu.
În 1835 s-a înființat o companie numită popular „roata de pojarnici“, prima unitate de pompieri din Ţările Române.
Pe la 1815, prin hotărâre domnească, toate mănăstirile din Iaşi trebuiau să aibă în mod obligatoriu, şase căzi pline cu apă, gata să fie utilizate în caz de incendiu, şase căngi şi şase topoare. De asemenea, erau interzise construcţiile din lemn şi păstrarea unor cantităţi mari de păcură sau praf de puşcă trebuia depozitată doar în beci.
Primul mare incendiu s-a petrecut în anul 1821, pagubele fiind de nemăsurat, au ars peste 250 de case, 11 biserici şi şase sinagogi.
Marele incendiu din 19 iulie 1827, care a distrus o însemnată parte a orașului, a afectat puternic și noul palat domnesc. Vreme de 13 ani 'Curtea arsă' a rămas în ruină, domnitorii locuind în alte reședințe.
1. - Incendiul din 1866 de la Palatul Administrativ
Regulamentul Organic pus în aplicare în Moldova în 1832, este documentul care statorniceşte primele măsuri de apărare a oraşelor împotriva incendiilor și se construiesc astfel 4 havuzuri (bazine) de piatră în pieţele oraşului.
Documentul mai prevedea înfiinţarea unei bresle de tulumbagii (pompieri) alcătuită din 24 de oameni conduşi de un căpitan, scoaterea cantităţilor mari de „materii arzătoare“ din oraş (cherestea, păcură, stuf, fân), iar locuitorii oraşului să aibă pe la casele lor unelte trebuitoare în cazul unui incendiu.
La Biserica Trei Ierarhi și Biserica Vulpe erau detașați observatori care vesteau incendiile din oraș trăgând clopotul și afișând un steag de culoarea culorii cartierului unde s-a observat fum, iar în timpul nopţii se aprindea un felinar ce lumina în culorile dorite.
La 25 iunie 1833, un foc mare, pornit din mahalaua Tătăraşilor, a făcut scrum 262 de case şi două biserici.
La ordinul generalului Kisselef, Sfatul administrativ propune înfiinţarea unei „roate“ (companii) de pojarnici, înzestrată cu toate uneltele necesare în caz de foc: 12 maşini pentru adus apă realizate de doi meşteri din Iaşi: Carl Rihter şi Iohan Kapusanschi iar tulumbele (pompe) sunt aduse din Petresburg. Sfatul municipal a luat mai multe măsuri pentru a reduce pericolul de incendii: s-au scos la marginea orașului cuptoarele și cazanele de rachiu, s-a hotărât amendarea celor care aruncau ţigara aprinsă pe uliţă iar fiecare particular era obligat să dețină căzi pline cu apă, o scară, cange şi odgon (funie).
De la 15 mai 1835, „roata“ a început să funcţioneze, sub comanda căpitanului Bacinschi. La Bucureşti, o companie similară avea să fie înfiinţată abia 10 ani mai târziu.
Mult mai târziu au apărut şi şcolile de subofiţeri pentru unităţile de pompieri, pe lângă şcolile militare ale Ministerului de Război, la Bucureşti şi Câmpina.
Astăzi, Instituţia pentru Situații de Urgență Mihail Grigore Sturza este subordonată Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și Departamentului pentru Situații de Urgență în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor și reunește servicii de urgență în domeniile prevenirii, stingerii incendiilor, protecție civilă și SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare) și dispune de un Dispecerat Medical Integrat unde se primesc apelurile de urgență prin 112.
Documentul mai prevedea înfiinţarea unei bresle de tulumbagii (pompieri) alcătuită din 24 de oameni conduşi de un căpitan, scoaterea cantităţilor mari de „materii arzătoare“ din oraş (cherestea, păcură, stuf, fân), iar locuitorii oraşului să aibă pe la casele lor unelte trebuitoare în cazul unui incendiu.
La Biserica Trei Ierarhi și Biserica Vulpe erau detașați observatori care vesteau incendiile din oraș trăgând clopotul și afișând un steag de culoarea culorii cartierului unde s-a observat fum, iar în timpul nopţii se aprindea un felinar ce lumina în culorile dorite.
La 25 iunie 1833, un foc mare, pornit din mahalaua Tătăraşilor, a făcut scrum 262 de case şi două biserici.
La ordinul generalului Kisselef, Sfatul administrativ propune înfiinţarea unei „roate“ (companii) de pojarnici, înzestrată cu toate uneltele necesare în caz de foc: 12 maşini pentru adus apă realizate de doi meşteri din Iaşi: Carl Rihter şi Iohan Kapusanschi iar tulumbele (pompe) sunt aduse din Petresburg. Sfatul municipal a luat mai multe măsuri pentru a reduce pericolul de incendii: s-au scos la marginea orașului cuptoarele și cazanele de rachiu, s-a hotărât amendarea celor care aruncau ţigara aprinsă pe uliţă iar fiecare particular era obligat să dețină căzi pline cu apă, o scară, cange şi odgon (funie).
De la 15 mai 1835, „roata“ a început să funcţioneze, sub comanda căpitanului Bacinschi. La Bucureşti, o companie similară avea să fie înfiinţată abia 10 ani mai târziu.
Mult mai târziu au apărut şi şcolile de subofiţeri pentru unităţile de pompieri, pe lângă şcolile militare ale Ministerului de Război, la Bucureşti şi Câmpina.
Astăzi, Instituţia pentru Situații de Urgență Mihail Grigore Sturza este subordonată Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și Departamentului pentru Situații de Urgență în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor și reunește servicii de urgență în domeniile prevenirii, stingerii incendiilor, protecție civilă și SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare) și dispune de un Dispecerat Medical Integrat unde se primesc apelurile de urgență prin 112.
via wikipedia.com, ziaruldeiasi.ro
