Am grupat o serie de articole mai vechi pentru a forma un tur pietonal complet ce cuprinde: Palatul Culturii fostă Curte Domnească până la 1806, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt cu Mitropolia (1887), Mănăstirea Trei Ierarhi (1635), Piața Unirii cu statuia lui Al. Ioan Cuza (1912) și Hotelul Traian construit de Gustave Eiffel (1882), strada Lăpușneanu pe unde se plimba Mihai Eminescu, bulevardul Carol I (Copou) cu Universitatea Al. Ioan Cuza (1860) și Parcul Copou, bulevardul Independenței cu Statuia Independenței, Biserica Sf. Spiridon, Facultatea de Medicină și Farmacie (UMF - 1879), ne întoarcem în Piața Unirii, urmăm traseul de pe strada Cuza Vodă cu Filarmonica, Teatrul Național și Mănăstirea Golia, vizităm zona Târgul Cucului, Hala Centrală apoi urmăm bulevardul Anastasie Panu și înapoi la Palatul Culturii.
1. - Vedere orașul Iași
- Palatul Culturii și Complexul Palas
Turul începe de la Complexul Palas inaugurat
în 2012 și aflat în spatele Palatului Culturii, pe locul Curții Domnești atestată într-un document emis la 8 octombrie 1434 de către Ștefan al II-lea, fiul domnitorului Alexandru cel Bun.
Palatul Culturii, astăzi clădire muzeală, a fost construit pe locul fostului Palat Domnesc inaugurat în anul 1806 de Alexandru Moruzi dar distrusă de incendiul din 1827. După ce a rămas timp de 13 ani în ruine, în 1843 clădirea a fost transformată de Mihail Sturdza în Palat al Ocârmuirii și mai apoi a devenit Palat Administrativ și de Justiție în 1859, după mutarea capitalei la București. În timpul guvernării lui Dimitrie A. Sturdza, între 1906 - 1925, palatul a fost reconstruit în stil neogotic după planurile arh. Ion D. Berindey (Berindei) iar din 1955 a primit destinație culturală.
Mai multe detalii am scris aici.
Palatul Culturii, astăzi clădire muzeală, a fost construit pe locul fostului Palat Domnesc inaugurat în anul 1806 de Alexandru Moruzi dar distrusă de incendiul din 1827. După ce a rămas timp de 13 ani în ruine, în 1843 clădirea a fost transformată de Mihail Sturdza în Palat al Ocârmuirii și mai apoi a devenit Palat Administrativ și de Justiție în 1859, după mutarea capitalei la București. În timpul guvernării lui Dimitrie A. Sturdza, între 1906 - 1925, palatul a fost reconstruit în stil neogotic după planurile arh. Ion D. Berindey (Berindei) iar din 1955 a primit destinație culturală.
Mai multe detalii am scris aici.
2. - Palatul Culturii în 1960
- În fața Palatului este statuia domnitorului Ștefan cel Mare realizată de către sculptorul francez Emmanuel Frémiet și inaugurată în anul 1883 în prezența Regelui Carol I. Pe părțile laterale ale piedestalului se află două reliefuri din bronz: cel din stânga reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului (Suceava) din anul 1497 împotriva polonezilor și cel din dreapta este scena Luptei de la Podu Înalt (Vaslui) din 1475 împotriva otomanilor conduși de Suleiman Pașa când Ștefan i-a condus pe cei 49.000 de moldoveni, polonezi, unguri și transilvănenii împotriva a 120.000 de turci și munteni trimiși de Radu cel Frumos care fusese înlocuit de Ștefan cel Mare de pe tron.
Calul ar avea piciorul drept ridicat amintind de rana domnitorului care i-a grăbit sfârșitul.
Statuia este flancată de către două tunuri realizate în fabrica de oțel a germanului Alfred Krupp, trofee din Războiul de Independență de la 1877 ce au fost cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou și dăruite orașului de către Regele Carol I.
Există o legendă ca statuia nu l-ar reprezenta pe Ștefan cel Mare ci pe un domnitor polonez, lucru neadevărat luând în considerare stema Moldovei de pe pieptul calului. Când s-a luat hotărârea de a se realiza statuia marelui domnitor, încă nu se știa adevăratul chip al lui Ștefan cel Mare fiindcă majoritatea scenelor votive în care fusese pictat se aflau în Bucovina anexată de Monarhia Habsburgică în 1774. Gheorghe Asachi a realizat o descriere a domnitorului pe baza informațiilor din cronica lui Grigore Ureche, din tabloul în ulei de la Mănăstirea Putna și a celui din scena votivă de la Bădeuți, restaurat greșit. În timp ce se executa statuia, episcopul Melchisedec Ștefănescu, cu ocazia unei călătorii făcută în 1881 în Bucovina ocupată de austrieci, a descoperit un portret al domnitorului pe una din paginile unei evanghelii dăruite de Ștefan cel Mare fostei Mănăstiri a Humorului. De-abia acuma s-a constatat cu surprindere că marele domnitor avea un alt chip, care nu semăna sub nicio formă cu cele din machetele prezentate sculptorului francez și că Ștefan cel Mare nu purtase barbă. Sculptorul Emmanuel Fremiet deja terminase statuia folosind documentația greșită realizând în bronz un chip închipuit, și din păcate modificarea statuii era foarte costisitoare. Mai multe detalii aici.
Mai multe detalii despre statuia lui Ștefan cel Mare găsiți pe wikipedia.
Calul ar avea piciorul drept ridicat amintind de rana domnitorului care i-a grăbit sfârșitul.
Statuia este flancată de către două tunuri realizate în fabrica de oțel a germanului Alfred Krupp, trofee din Războiul de Independență de la 1877 ce au fost cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou și dăruite orașului de către Regele Carol I.
Există o legendă ca statuia nu l-ar reprezenta pe Ștefan cel Mare ci pe un domnitor polonez, lucru neadevărat luând în considerare stema Moldovei de pe pieptul calului. Când s-a luat hotărârea de a se realiza statuia marelui domnitor, încă nu se știa adevăratul chip al lui Ștefan cel Mare fiindcă majoritatea scenelor votive în care fusese pictat se aflau în Bucovina anexată de Monarhia Habsburgică în 1774. Gheorghe Asachi a realizat o descriere a domnitorului pe baza informațiilor din cronica lui Grigore Ureche, din tabloul în ulei de la Mănăstirea Putna și a celui din scena votivă de la Bădeuți, restaurat greșit. În timp ce se executa statuia, episcopul Melchisedec Ștefănescu, cu ocazia unei călătorii făcută în 1881 în Bucovina ocupată de austrieci, a descoperit un portret al domnitorului pe una din paginile unei evanghelii dăruite de Ștefan cel Mare fostei Mănăstiri a Humorului. De-abia acuma s-a constatat cu surprindere că marele domnitor avea un alt chip, care nu semăna sub nicio formă cu cele din machetele prezentate sculptorului francez și că Ștefan cel Mare nu purtase barbă. Sculptorul Emmanuel Fremiet deja terminase statuia folosind documentația greșită realizând în bronz un chip închipuit, și din păcate modificarea statuii era foarte costisitoare. Mai multe detalii aici.
Mai multe detalii despre statuia lui Ștefan cel Mare găsiți pe wikipedia.
- Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt
Pe vremuri, bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt făcea parte din Ulița Mare alcătuită din Podul Verde (Copou) ce era unit cu Ulița Sârbească (str. Lăpușneanu) și cea Boiereasca (dinspre Curtea Domneasca azi Palatul Culturii), alcătuind Ulița Mare care se întindea în 1830 de la zidul Curții până mai sus de poarta Grădinii Publice Copou unde era bariera orașului (vama).
Înspre Bulevardul Ștefan cel Mare, pe partea dreaptă, este Biserica Sf. Nicolae Domnesc și Muzeul Casa Dosoftei (Casa cu arcade).
- Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492 și refăcută în anii 1884-1904 de arh. francez André Lecomte du Noüy, prin demolare și reconstruire pe aceeași fundație și aproximativ în forma sa inițială. I se mai spune Sfântul Nicolae-Domnesc fiind situată în imediata vecinătate a vechii Curți Domnești și pentru că aici au fost încoronați aproape toți domnii Moldovei, de la Despot Vodă (1561) până în 1856 la Grigore Alexandru Ghica. În perioada 1677-1682, Biserica Sf. Nicolae Domnesc a îndeplinit rolul de catedrală mitropolitană. Fresca din dreapta intrării prezintă familia regelui Carol I cu regina Elisabeta, principesa Maria, principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea).
Mai multe detalii despre Biserică găsiți pe wikipedia.
Mai multe detalii despre Biserică găsiți pe wikipedia.
- Alături este Casa Dosoftei, numită și Casa cu arcade ce a fost construită în secolul al XVIII-lea în preajma vechii Curți Domnești și unde era pe la 1680 locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă care a tipărit la Mitropolie în limba română principalele cărți liturgice, unele traduse de el însuși. În prezent aici este secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași, înființată în 1970.
Mai multe pe wikipedia.
Video din 1970 - link
Mai multe pe wikipedia.
Video din 1970 - link
- Centrul Civic din zona bulevardului Anastasie Panu a fost reconfigurat în perioada 1968-1989 prin construirea unor clădiri publice: Hotelul și Magazinul Moldova, Casa Pătrată (Prefectura), Teatrul Luceafărul, Palatul de Justiție și Hala Centrală.
În spatele Bisericii Sf. Nicolae Domnesc este Hotelul Moldova inaugurat în 1983, foarte apreciat la vremea respectivă și datorită piscinei. Hotelul a fost construit după planurile arh. Gheorghe Cheptea, care a fost timp de 14 ani arhitectul șef al județului Iași care a mai proiectat Blocul Cina de pe strada Ștefan cel Mare din Iași (1975), Esplanada Teatrului Național, Pasajul Unirii, sediul Institutului de Proiectare din Iași (1969), Restaurant Ciric, Restaurant Corso, Facultatea de Medicină Veterinară din Copou (1972), Hotel Bucium (1965) și a realizat sistematizări pentru cartierele Alexandru cel Bun și Mircea. Astăzi Hotelul Moldova aparține Unita Turism Holding, cel mai mare lanț hotelier din țară cu 25 de hoteluri în 11 orașe.
Peste drum este fostul Complex Moldova (Magazin Universal Moldova), deschis la 1 decembrie 1972, realizat după planurile opera arh. ieșean Victor Mihail Mihailovici, printre primele clădiri din Moldova dotate cu scări rulante. În 2015, complexul a fost transformat în clădirea de birouri Moldova Center.
Continuăm pe pietonalul bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt care a primit acest nume în 1883 când este inaugurată statuia lui Ștefan cel Mare.
Turul pietonal îl găsiți aici.
Turul pietonal îl găsiți aici.
3. - Str. Ștefan cel Mare - Iași (Jași)
- Piața Unirii
Ajungem în Piața Unirii care a fost amenajată pe la 1890 în amintirea manifestațiilor pentru Unirea Principatelor de la 24
ianuarie 1859 când la intersecția străzilor Arcu, Golia (Cuza Vodă) și
Tălpălari (azi Săulescu), din fața hanului Petrea Bacalu, azi parcarea de la
Cinema Victoria, s-a sărbătorit Mica Unire prin alegerea colonelului Al. Ioan Cuza în mod unanim la Iași și la București. Aici s-a dansat Hora Unirii, ţinându-se de mână boieri, neguţători, săteni, tineri şi bătrâni. Versurile erau scrise de Vasile Alecsandri în 1856 iar muzica a fost compusă de compozitorul Alexandru Flechtenmacher.
Detalii despre Mozaicul de marmură din Piața Unirii găsiți aici.
Piața Unirii este dominată de statuia lui Alexandru Ioan Cuza realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli și inaugurată la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol al II-lea. Mai multe pe wikipedia.
Lângă statuie este Grand Hotel Traian construit în 1882 după proiectele ing. francez Gustave Eiffel (1832-1923). Mai multe detalii pe wikipedia.
Din piață se poate admira Palatul Braunstein construit în 1914 de Adolf Braunstein, un antreprenor evreu care deținea mai multe magazine în împrejurimi. Mai multe detalii pe wikipedia.
Explicații detaliate despre istoria Pieței Unirii din Iași găsiți aici.
Explicații detaliate despre istoria Pieței Unirii din Iași găsiți aici.
4. - Piața Unirii prin 1950
Statuia lui Al. Ioan Cuza și Palatul Braunstein
Statuia lui Al. Ioan Cuza și Palatul Braunstein
- Strada Lăpușneanu
Din Piața Unirii se ramifică strada pietonală Lăpușneanu, numită inițial Ulița Sârbească, parte a fostei Ulițe Mari (azi bd. Ștefan cel Mare) ce a primit numele de azi pe la 1866 în onoarea lui Alexandru Lăpușneanu,
domnitor al Moldovei între 1552 - 1561 și
1564 - 1568, care a mutat capitala regiunii de la
Suceava la Iași.
Pe străvechea stradă Lăpușneanu s-au plimbat scriitorii: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Topîrceanu, Demostene Botez etc.
Turul pietonal îl găsiți aici.
Pe străvechea stradă Lăpușneanu s-au plimbat scriitorii: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, George Topîrceanu, Demostene Botez etc.
Turul pietonal îl găsiți aici.
5. - Muzeul Unirii
- Bulevardul Carol I (Copou)
După ce traversăm pasajul Mihai Eminescu, în partea dreaptă este Hanul Binder apoi ajungem pe bulevardul Carol I (Copou) numit în trecut Podul Verde ce era unit cu Ulița Sârbească și cea Boierească (dinspre Curtea Domnească) alcătuind Ulița Mare.
Turul pietonal poate fi consultat aici.
Turul pietonal poate fi consultat aici.
- Bulevardul Independenței
Ne întoarcem de pe bd. Carol I și înainte de pasajul Mihai Eminescu facem stânga pe bulevardul Independenței fost bulevard Gheorghe
Dimitrov, I. C. Brătianu sau Ulița
Târgului de Sus. Numele bulevardului a fost dat de parcul și statuia Independenței inaugurat în 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Povestea statuii o găsiți aici.
Turul bulevardului Independenței îl găsiți aici.
Ne întoarcem înspre Piața Independenței apoi facem stânga pentru a ajunge din nou în Piața Unirii de unde pornim în turul pe strada Cuza Vodă numită în trecut Ulița Golia, după numele mănăstirii de pe această stradă. Pe vechea uliță s-au păstrat casele din Iașiul vechi, multe fiind locuite doar la etaj iar la parter erau diverse prăvălii.
Turul pietonal este aici.
Turul pietonal este aici.
8. - Piața Unirii înspre Piața Cuza Vodă
- Strada Anastasie Panu
Turul pietonal pornește de la Palatul Culturii până la intersecția cu strada Elena Doamna. Turul pietonal este aici
În spatele Halei, la intersecția cu strada Armeană, găsim Biserica Sf. Sava
care se afla în zona fostului oraș medieval ce s-a format în zona
vechii Curți Domnești (actualmente zona Palatului Culturii), din poarta
căreia pornea Ulița Veche numită Podu Vechi după pavare, care făcea
legătura cu Dealul Sărărie. Lateral, se află impozanta clădire din
cărămizi, fostă Școala Profesională Sf. Sava, astăzi sediul Fundației
Solidaritate și Speranța.
Mai sus se află Biserica Armenească unde s-a găsit o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395.
Mai sus se află Biserica Armenească unde s-a găsit o placă de piatră cu o inscripție în care se afirmă că biserica a fost construită în anul 1395.
În apropiere este Casa Memorială Otilia Cazimir și Biserica Zlataust. Lângă biserică a copilărit scriitorul Ionel Teodoreanu
care s-a născut și a trăit în Iași până în anul 1938 numindu-l „dulcele
Târgul al Ieșului” și pe care îl descrie în romanul La Medeleni și în
scrierile Fata din Zlataust, Ulița copilăriei și Casa bunicilor.
- Târgul Cucului (strada Elena Doamna)
În Târgul Cucu puteți admira Casa Iosef Zoller, Biserica Bărboi cu Turnul Clopotniță iar mai sus este Sinagoga Mare construită în perioada 1657-1671, fiind cel mai vechi edificiu de cult mozaic de pe teritoriul României.
Traseul pentru strada Elena Doamna și zona cunoscută sub numele Târgul Cucului începe din Parcul de lângă Biserica Bărboi și poate fi verificat aici
Traseul pentru strada Elena Doamna și zona cunoscută sub numele Târgul Cucului începe din Parcul de lângă Biserica Bărboi și poate fi verificat aici
Din Podul Bucșinescu puteți merge pe bd. Tudor Vladimirescu pentru a vizita Campusul Studențesc al Politehnicii TUIASI.
Sper că v-a plăcut călătoria noastră.
10. Palatul Administrativ azi Palatul Culturii
O listă cu evenimentele din orașul Iași aveți aici.
Mai multe detalii despre ce poți vizita în orașul Iași găsiți aici.
via iasi.travel, delcampe.net, ebay.net, Orasul Iasi, fb.com/iasifotografiivechi, fb.com/Iasi.Jassy, link utile, curierul-iasi.ro, wikipedia, iasi.travel, ziarullumina.ro, tramclub.org, mitican.weblog.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu