Gară feroviară în regiunea Iaşi 1954 - azi Gara Nicolina

Continuăm articolele despre sistematizarea orașului Iași publicate în revista Arhitectura din 1954 cu Gara Nicolina din bd. Nicolae Iorga.

Gară feroviară în regiunea Iaşi 1954 (azi Gara Internațională Nicolina) - Arh. T. ELIAN

1. - Gară feroviară în regiunea Iaşi - Autori; arhitecţii T. Elian, N. Georgescu; ing. C. Seni

Clădirea de călători, care se execută după proiectul arhitecţilor T. Elian, N. Georgescu şi ing. C. Seni, va satisface o parte a traficului internaţional; în această construcţie vor fi instalate şi birourile serviciului de exploatare feroviară ale regionalei, care actualmente sunt dispersate la distanţe mari unele de altele. Construcţia va avea parter, etaj 1 şi etaj 2 parţial, parterul cuprinzând piesele necesare exploatării staţiei, iar etajele, birourile serviciului de exploatare feroviară, cu acces din piaţa clădirii de călători prin două scări dispuse simetric faţă de axa principală a clădirii.
Planul simetric a fost considerat cel mai adecvat pentru o construcţie cu caracter monumental. Toate încăperile sunt centrate în jurul unui hol care formează elementul principal de compoziţie, fiind grupate de o parte şi de alta a unui coridor, întrerupt de alte două holuri mai mici din care pornesc scările la etaje.

2. - Fațada 

3. - Fațada în 2022 via Street View

Pentru rezolvarea plasticii s-a căutat de la început realizarea unor volume care să exprime caracterul monumental necesar şi în aceleaşi timp să satisfacă cerinţele de ordin economic, care impuneau o desfăşurare cât mai mică de parter, având în vedere fundaţiile foarte costisitoare. Astfel s-a ajuns la îmbinarea a trei volume, un volum central dominant, dezvoltat pe parter şi două etaje, calat de două volume laterale mai mici, cu un parter şi un etaj.

4. - Plan etaj II

Corpul central este retras faţă de corpurile laterale, creându-se un efect de perspectivă care accentuează monumentalitatea prin punerea în valoare a volumului dominant.
Cele trei corpuri sunt legate spre peron cu un portic; acest portic nu a putut fi realizat, din motive constructive, cu desfăşurarea stâlpilor pe o linie dreaptă, aşa cum a fost studiat iniţial şi după cum ne-a fost recomandat de către C.S.A.C. la avizarea sarcinii de proiectare.

5. - Plan etaj I - 1. Hol - 2. Informaţii - 3. C.A.M. - 4. Ziare - 5. Casa de bilete - - 6. Bagaje - 7. Casă de schimb - 8. Vamă - 9. Birou - 10. W.C. bărbaţi - 11. W.C. femei - 12. Bufet - 13. Oficiu - 14. Cămară - 15. Salonul oficial - 16. Vestiar - 17. Arhivă — 18. Depozit - 19. Organizaţii de masă - 20. Sală de şedinţe.

Pentru a evita o tasare inegală a stâlpilor, ceea ce ar putea influenţa placa peronului, aceasta a fost legată de scheletul construcţiei, fiind calculată în consolă, fapt care a determinat o lăţime constantă a marchizei de-a lungul frontului clădirii, urmărind linia frântă a planului. Nemaifiind legaţi de structura construcţiei, stâlpii au fost calculaţi izolat, devenind simple elemente decorative.
În plastica faţadelor s-a căutat să se prelucreze unele elemente ale valoroasei arhitecturi clasice din regiune.

6. - Parter

Fiind amplasată pe un teren care prezintă o stratificaţie neuniformă, construcţia e fondată pe un radier general.
Pentru a uşura construcţia şi a-i da rigiditate la tasări neuniforme, sistemul static, care iniţial era prevăzut din ziduri purtătoare, s-a schimbat în schelet de beton armat cu ziduri de umplutură. Din trei în trei cadre, s-au introdus diagonale de la etaj până în subsol, care servesc ca o rigidizare la sarcini orizontale. Între cadre planşeele se execută din grinzi prefabricate de beton armat cu corpuri de umplutură, cu unele excepţii impuse de funcţiuni şi de necesităţi plastice.
Pentru a economisi cofraje, zidurile exterioare de beton ale subsolului au fost executate din zidărie mixtă din beton şi cărămidă.
Ca materiale de faţadă, s-a ales piatra de Tg. Ocna pentru profilaturi, ancadramente, bosaje şi motive ornamentale; restul faţadei se va executa din tencuială cu praf de piatră în compoziţia căreia se vor introduce coloranţi, pentru a obţine tonuri mai calde şi a mări efectul decorativ, punând în valoare culoarea naturală a pietrei.
În interior încăperile principale au fost tratate amplu; holul public a fost decorat cu pilaştri şi elemente de mode-natură clasică, tencuielile fiind din calcio vechio în care s-au realizat panouri pentru fresce decorative; plafonul a fost casetat.
În proiect sunt de relevat unele lipsuri, atât în rezolvarea compoziţiei cât şi în tratarea ornamentaţiei, deficienţe datorite în special termenului de proiectare extrem de scurt.
Porticul spre peron nu oferă o tratare destul de monumentală, proporţiile nefiind cele mai juste în raport cu faţadele.
Dimensiunile au fost însă determinate în mare parte de sistemul de construcţie, înălţimea plăcii marchizei în consolă fiind legată de planşeul peste parter, interaxul stâlpilor peronului de interaxul stâlpilor clădirii, adâncimea lui de posibilităţile de a scoate în consolă placa peronului.
Volumele clădirii nu au fost diferenţiate suficient pentru a acuza corpul central.
Formele ornamentaţiei nu au fost suficient prelucrate, fiind prea aproape de elementele de inspiraţie, procesul de creaţie nefiind dus mai departe.
Ajutaţi de C.S.A.C., care atât la avizarea sarcinii de proiectare cât şi pe parcursul proiectării ne-a dat un ajutor preţios prin îndrumări şi sugestii, s-a realizat un proiect satisfăcător, atât din punct de vedere funcţional, cât şi ca plastică monumentală.

- via revista Arhitectura 1954