La multi ani, Romania

La mulți ani, România!

1. - Întoarcerea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în București - 1 Decembrie 1918 

via Istorie în culori

Graffiti la Teatru FIX și Hubrica

Un obiectiv turistic ar putea fi graffiti-ul de pe zidul fostelor hale Moldomobila SA Iaşi, companie care s-a format în 1991 prin preluarea patrimoniului Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului Iaşi ce a fost înfiinţată în anii 1960 ca prima unitate de producţie de mobilă din municipiul Iaşi. În anul 2015 Moldomobila a intrat în faliment.

În 2016 o parte din atelierele de proiectare ale fostei fabrici de mobilă au devenit sediul comunității HUBRICA, un spațiu comun de lucru pentru artiști, arhitecți, cercetători ITC, designers etc. care au creat un spațiu polivalent: spațiu de co-working, workshops, ateliere practice, expoziție, teatru, performance, cafenea, bibliotecă, muzeu industrial.

Tot aici este și Hala FiX, un centru de artă contemporană care găzduiește și Teatru FIX, cel mai mare teatru independent din țară.

Hubrica și Teatru FIX au susţinut mai multe evenimente cu titlul The Gathering sub forma unor proiecte de regenerare urbană prin artă unde peste 50 de artiști pasionați de graffiti, street art, arhitectură, grafică, ilustrație, pictură, muzică și proiecție video au revitalizat fostul spațiu industrial de la Moldomobila.

Pe pereții halelor și în interiorul Hala FiX puteți admira lucrările artiștilor: Ache77, Ciocan Ionuț, IØnuț Mitrea, Stephanie Mcs, Arcadia SZeb, Victoria Ceban, Violeta Dalas, Alexandra Floarea, Anil Nilanil, Silviu Luda, Andrei Q-bo etc.

Poze din Hala Fix: aici, alte imagini: aici

HUBRICA și Hala Fix se găsesc pe strada Bucium 34 – fostul sediu Moldomobila (Baza 3) - Poarta 1.

1. Graffiti Moldomobila

Orașul Iași - 610 ani de atestare documentară

Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial acordat negustorilor din Liov (azi Ucraina), emis în 1408 de Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei.

Deoarece existau clădiri mai vechi, cum ar fi Biserică armeană construită, se pare, în 1395, se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții Domnești.

Emis din Suceava în 6 octombrie 1408 (6916), respectivul document menționa:

„+ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel... Iar cine va merge spre părțile tătărăști, <va plăti> pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în IAȘI treizeci de groși (...) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși... iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși...”

Copia slavonă după pergamentul original, fost în Arhiva orașului Liov, a fost realizată de I. Bogdan și se păstrează la Biblioteca Academiei Române (nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea domnească, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod <domn> al Țării Moldovei“.

1. - Gabriel Bodenehr - Iassi - 1738

via wikipedia.

Mănăstirea Galata

Mănăstirea Galata din Iași este o mănăstire de maici ctitorită prin 1578 de către domnitorul Petru Șchiopul, servind adesea ca loc de apărare și uneori ca reședință domnească.
Înainte de construirea actualei mănăstiri, voievodul Petru Șchiopul al Moldovei (1574, 1578 și 1583) a ctitorit o primă mănăstire, denumită "Galata din vale" sau "Galata de jos". Numele mănăstirii provine de la cartierul Galata din Constantinopol (azi Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi firmanul de domnie. Galata este un cuvânt de origine turcească care poate fi tradus în limba română prin cuvântul "poartă".
De la vechea biserică a mai rămas un clopot pe care se află următoarea inscripție: "Acest clopot l-a făcut Io Petru Voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în anul 7987 (=1579), luna lui martie 15".
   

1. - Mănăstirea Galata

Biserica Mănăstirii Galata este prima biserică din Moldova construită cu două turle, până atunci bisericile moldovenești având fie o singură turlă, fie niciuna.
În 1583 au fost construite și alte clădiri cu destinație monahală: corpul de chilii pentru adăpostirea călugărilor, stăreția, trapeza și arhondaricul pentru cazarea oaspeților.
Domnitorul Petru Șchiopul a construit în incinta mănăstirii o casă domnească, unde a locuit o perioadă. Ulterior și alți domnitori au locuit în casa domnească de la Galata sau și-au adăpostit familia în timpul epidemiilor, al războaielor și răscoalelor.
Mănăstirea Galata a fost închinata în 1617 Patriarhiei Ierusalimului, iar Mănăstirea Hlincea a făcut-o metoc al Mănăstirii Galata.
În timpul Revoluției de la 1821, generalul grec Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, și-a stabilit pentru un timp cartierul general la Mănăstirea Galata.
În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Mănăstirea Galata a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului iar călugării greci au plecat.

  

2. - Mănăstirea Galata

Între 1923- 1950, casele egumenești de la Mănăstirea Galata au îndeplinit funcția de închisoare, aici fiind transferați deținuții care fuseseră închiși anterior în clădirea de pe str. Păcurari nr. 9.
În anul 1990 Mănăstirea Galata a fost reînființată ca mănăstire de maici și în clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice și de broderie.
În prezent, Casa domnească adăpostește paraclisul "Sf. Apostol Iacov" și un muzeu al mănăstirii unde pot fi admirate exponate de o deosebită frumusețe și valoare artistică, cum ar fi obiecte vechi de cult, copii fotografice ale documentelor referitoare la trecutul mănăstirii, stampe vechi, portrete ale familiei ctitorului și ale domnilor Moldovei care au avut legături cu mănăstirea.

via wikipedia.ro, delcampe.net

Biserica Armenească Sf. Maria

Biserica Armenească Sf. Maria, situată lângă Biserica Sf. Sava, a rămas singurul lăcaș de cult armenesc din Iași, după ce Biserica Sf. Grigore Luminătorul a ars în incendiul din 19 iulie 1827. 

În anul 301, armenii au fost primul popor care a trecut la credința creștină, cu 12 ani înainte de Edictul de la Milano (anul 313) prin care creștinismul devenea o religie acceptată în Imperiul Roman. 

Originile armenilor în țările române sunt foarte vechi fiind prezenți mai întâi în Transilvania, unde existau colonii de armeni în Ardeal atestate în anul 972 care s-au alăturat hazarilor și ungurilor. Imigrarea armenilor în Moldova a avut loc în mai multe etape: în 1045 când împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul a invadat Armenia, în 1064 când turcii selgiucizi din Persia au cucerit capitala armeană Ani, în 1239 când tătarii au invadat Armenia și au distrus multe localități, în 1313 când a avut loc un cutremur devastator care a dărâmat multe orașe și a ruinat capitala și în 1342 când cetatea Ani este ocupată de perși.

Armenii erau meșteșugari și negustori pricepuți și s-au stabilit cu predilecție în orașe și târguri. În Iași, armenii ar fi monopolizat aproape tot comerțul orașului și s-au stabilit pe ulița Podul Vechi, azi strada Costache Negri.

 1. - Biserica Armenească

Biserica armenească din Iași a fost consemnată de un preot catolic străin care a călătorit în Moldova prin anii 1583-1586 și a vizitat o biserică armenească cu hramul Sfânta Maria.

Prin anul 1605 a fost construită la Iași o a doua biserică armenească cu hramul Sf. Grigore Luminătorul, cu cheltuiala și osteneala lui Arabgherean pe strada Cizmăriei, lângă Podul Vechi, în Armenime (mahalaua armenilor).

În perioada regimului comunist a avut loc un exod al armenilor, numărul membrilor comunității a scăzut dramatic. La începutul secolului al XXI-lea, comunitatea armeană din Iași număra circa 150 de persoane, aproape toate în vârstă.

Biserica armenească Sf. Maria a fost refăcută din temelie în anul 1803, cu osteneala și cheltuiala întregii comunități.
În prezent, într-o nișă din transeptul bisericii armenești, se află o placă de piatră cu următoarea inscripție în limba armeană: Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfânta Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor. 1395. Ctitorii lăcașului de cult sunt epitropul Hacik, preotul Hagop (Iacob) din Sis (azi orașul Kozan din sud-estul Turciei), Hagi Markar din Djugha (azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie). Nu se știe însă dacă anul 1395 este considerat un an stabilit după calendarul care folosea numerotația după Anno Domini pentru că armenii folosesc propria numerotație a anilor, calendarul armean începând din anul 552 (A. D.), considerat anul 1 al erei armene. 

În prezent, în această biserică se celebrează slujbe religioase doar în ultima duminică a fiecărei luni de către preotul-paroh din Suceava, Torkom Mandalian. În patrimoniul acestui lăcaș de cult se mai află 13 icoane pictate pe lemn de prin 1812 și 11 în ulei pe pânză.

Biserica armenească din Iași are trei clopote de mărimi diferite, două din ele sunt inscripționate: clopotul mai mic datează din 1607 și are o inscripție în limba latină iar cel mare datează din anul 1881 și are o inscripție în limba slavonă.

Ca și la alte biserici din Iași și în jurul Bisericii armenești a ființat până prin anii '70 ai secolului al XIX-lea un cimitir parohial. Pietrele funerare au fost luate de pe mormintele din jurul bisericii armenești și depozitate sub o copertină aflată la vest de lăcașul de cult. În prezent, pe amplasamentul fostului cimitir sunt păstrate 55 de monumente funerare, cele mai importante sunt:
- monumentul funerar din piatră, cu cruce din fontă și basorelief, al lui Ghiumiusi Caramliu (1796-1854) și al fiului său, Horiton Caramliu (1825-1873). Pe spatele monumentului se află următoarea inscripție în limba română: Aice reposează GHIUMIUSI CARAMLIU incetat în anul 1854. în etate de 58. anĭ, precum și fiul seŭ HORITON G. CARAMLIU, încetat din viața în 8 Martie 1873 în etate 48. de ani. Pe partea opusă se află un basorelief cu un înger sprijinit cu fruntea de o cruce de bronz sub care este o altă inscripție în limba română: Trista soție neconsolabilă mumă au redicat acest monument pentru eterna suvenire.
- monumentul funerar din marmură albă, cu cruce din marmură și basorelief, al negustorului Ioan Christe Popovici (1795-1875). Pe parte din față a monumentului este un basorelief cu imaginea sculptată a negustorului, sprijinit de o cruce. La baza monumentului se află următoarea inscripție în limba română: Ioan Christe Popovici comerciante născut în Focșani 1795 decedat în Iassy 1875 august 13.

În curtea bisericii întâlnim o clădire construită în 1932 în care a funcționat Ateneul Evreiesc, azi Casa parohială a bisericii armenești.

 2. - Casa Parohială

 via wikipedia.ro, iasi.travel, delcampe.net, Orasul Iasi, fb.com/iasifotografiivechi, fb.com/Iasi.Jassy, link utile, curierul-iasi.ro,

Mausoleul Eroilor de pe dealul Galata

Mausoleul Eroilor, situat în apropierea Mănăstirii Galata, este un monument construit din beton armat dedicat memoriei eroilor căzuți în Primul Război Mondial. 

În anul 1928, filiala ieșeană a Societății Cultul Eroilor a hotărât construirea unui cimitir de onoare în municipiul Iași, cu osuar și obelisc comemorativ, pentru înhumarea a 6.000 de soldați căzuți la datorie în Primul Război Mondial pe cuprinsul a 15 comune din județul Iași. 

Mausoleul Eroilor din Iași a fost construit între 1929 - 1930, după proiectul realizat de celebrul inginer român Henri Coandă, inventatorului avionului cu reacție în 1910.

Impresionanta construcție din beton armat, vizibilă din oraș, are forma unui pătrat supraetajat la baza căruia se află un cub imens cu latura de 20 metri. La realizarea acestui monument au contribuit: arhitectul Ioan Bălău - arhitectura și pictura murală interioară, Henri Coandă - sculptura, iar antrepriza lucrării le-a aparținut fraților Marconini.

La baza monumentului se află cripta cu osemintele ostașilor români căzuți pe front în timpul primului război mondial. Ansamblul monumentului cuprinde și cimitirul a 6.000 de eroi soldați, reprezentat prin 6 cruci mari din ciment și 120 (inițial 600) de cruci de format mic.

via wikipedia

Ciudăţenii Wikipedia și statuile din Parcul Copou

Recent am realizat câteva fotografii în Parcul Copou pentru articolul turul pietonal bd. Carol I (Copou) și am observat câteva inadvertențe:

1. Pe soclul bustului compozitorului Ciprian Porumbescu, la anul nașterii apare anul 1854, dar pe Wikipedia este specificat anul 1853 - Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Gołębiowski; n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac – d. 6 iunie 1883) a fost un compozitor român. 

 1. - Ciprian Porumbescu 1854 (1853 ?) -1883

2. Nicolae Gane - la anul nașterii apare anul 1835 dar pe Wikipedia este 1838. Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni — d. 16 aprilie 1916, Iași), cunoscut și ca Nicu Gane, a fost un scriitor și om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908).
  

 2. - N. Gane 1835 (1838 ?) - 1916

3. Iacob Negruzzi - la anul nașterii apare anul 1843 dar pe Wikipedia este 1842 - Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași - d. 6 ianuarie 1932, București) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române.

 3. - Iacob Negruzzi 1843 (1842 ?) - 1932

Inițial bustul fostului primar Nicolae Gane a fost cioplit în 1943 de sculptorul român de origine franceză Richard Hette, a compozitorului Ciprian Porumbescu datează din 1957 şi este opera lui Iftimie Bârleanu iar a lui Iacob Negruzzi a fost realizat în 1933. Au fost amplasate pe Aleea Junimea din Parcul Copou, un proiect realizat în 1943 după o iniţiativă a lui Ion Petrovici, ministru al Culturii Naţionale și au intrat în patrimoniul municipalităţii ieşene în 1945. 

În 2013, busturile lui Ciprian Porumbescu, Nicolae Gane şi Barbu Ştefănescu Delavrancea, monumente istorice, au fost furate în seri diferite, într-un interval de o săptămână. Cele 3 busturi au fost refăcute în 2014 de sculptorul Constantin Crengăniş.

via adevarul.ro