Inițial, pe locul bisericii de astăzi, era o biserică din lemn cu hramul Sf. Lazăr, construită prin 1703-1704 de domnitorul Mihai Racoviță în apropiere de vama domnească (cărvăsăria) și de casele părintești ale voievodului.
Lăcașul de cult a fost incendiat de turci, fiind refăcut din cărămidă pe temelie de piatră, de către Sandu și Luca Grigorie pe la anul 1785.
În anul rectitoririi sale, Biserica Sf. Lazăr, numită și Biserica de la Vama cea Mare a fost ridicată la rangul de mănăstire și închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliți aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviță și au înzestrat biserica cu părticele din moaștele a trei sfinți: Haralambie, Teodor Stratilat și Mihail Sinador (Mihail al Sinadelor) existente și astăzi. Prin Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863, Mănăstirea a fost desființată, și-a pierdut proprietățile, iar călugării greci au părăsit-o.
În exteriorul bisericii, lângă peretele nordic al pridvorului, se află o piatră funerară de marmură cu următoarea inscripție în limba română cu litere chirilice: "Supt această peatră odi[hnesc] robii lui Dumnezeu Hristodulo și [...] sa Despina cea întâi născută la anul 1805 mai 5 și săvârșit[ă] la anul 1835 martii 13 iar acea din aldoile născută la 1790 și săvârșită la anul 1835 mai 2".
Biserica a ars pe la 1822, fiind reparată de Grigore Luca.
Are mai multe vitralii realizate de Constantin și Ana Ichim la 1981 iar frescele sunt opera din 1984 a pictorului Constantin Călinescu.
Între 1977-1987 când s-au construit blocurile de la nord de biserică și Teatrului Luceafărul, s-a găsit fostul cimitir al bisericii.
Lăcașul de cult a fost incendiat de turci, fiind refăcut din cărămidă pe temelie de piatră, de către Sandu și Luca Grigorie pe la anul 1785.
În anul rectitoririi sale, Biserica Sf. Lazăr, numită și Biserica de la Vama cea Mare a fost ridicată la rangul de mănăstire și închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliți aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviță și au înzestrat biserica cu părticele din moaștele a trei sfinți: Haralambie, Teodor Stratilat și Mihail Sinador (Mihail al Sinadelor) existente și astăzi. Prin Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863, Mănăstirea a fost desființată, și-a pierdut proprietățile, iar călugării greci au părăsit-o.
În exteriorul bisericii, lângă peretele nordic al pridvorului, se află o piatră funerară de marmură cu următoarea inscripție în limba română cu litere chirilice: "Supt această peatră odi[hnesc] robii lui Dumnezeu Hristodulo și [...] sa Despina cea întâi născută la anul 1805 mai 5 și săvârșit[ă] la anul 1835 martii 13 iar acea din aldoile născută la 1790 și săvârșită la anul 1835 mai 2".
Biserica a ars pe la 1822, fiind reparată de Grigore Luca.
Are mai multe vitralii realizate de Constantin și Ana Ichim la 1981 iar frescele sunt opera din 1984 a pictorului Constantin Călinescu.
Între 1977-1987 când s-au construit blocurile de la nord de biserică și Teatrului Luceafărul, s-a găsit fostul cimitir al bisericii.
Sfântul Lazăr a fost unul din primii ucenici ai lui Iisus Hristos. El a fost înviat după patru zile de către Iisus în ziua dinaintea intrării Sale triumfale în Ierusalim. Mai târziu, Lazăr din Betania a devenit primul episcop de Kittium (Cipru).
via sflazar.mmb.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu