Astăzi Piața Unirii din Iași se află la intersecția a trei artere istorice: Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, strada Lăpușneanu și Cuza Vodă.
Ideea înființării unei piețe publice pe modelul celor din marile orașe europene a apărut prin anul 1890 când în gazeta Ecoul Moldovei se exprima ideea înființării unui spațiu public în apropierea hanul lui Petre Bacalu unde unioniștii au dansat Hora Unirii pentru a sărbători dubla alegere a lui Al. Ioan Cuza la 5 și 24 ianuarie 1859.
Piața Unirii a prins formă după 1897 când primăria a demolat clădirile vechi ale lui Scarlat Pastia din apropierea grădinii Hotelului Traian de la intersecția străzilor: Golia (azi Cuza Vodă), strada Tălpălari (azi Săulescu) care trecea pe lângă hanul lui Petre Bacalu, strada Academiei (Academia Mihaileană) și Rusească (strada Unirii).
În centrul pieței este statuia lui Alexandru Ioan Cuza care a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol.
Ideea înființării unei piețe publice pe modelul celor din marile orașe europene a apărut prin anul 1890 când în gazeta Ecoul Moldovei se exprima ideea înființării unui spațiu public în apropierea hanul lui Petre Bacalu unde unioniștii au dansat Hora Unirii pentru a sărbători dubla alegere a lui Al. Ioan Cuza la 5 și 24 ianuarie 1859.
Piața Unirii a prins formă după 1897 când primăria a demolat clădirile vechi ale lui Scarlat Pastia din apropierea grădinii Hotelului Traian de la intersecția străzilor: Golia (azi Cuza Vodă), strada Tălpălari (azi Săulescu) care trecea pe lângă hanul lui Petre Bacalu, strada Academiei (Academia Mihaileană) și Rusească (strada Unirii).
În centrul pieței este statuia lui Alexandru Ioan Cuza care a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol.
Înainte de înființarea Pieței Unirii, manifestațiile publice aveau loc pe spațiul unde astăzi este statuia lui Miron Costin amplasată în 1888 pe strada Cuza Vodă de lângă Teatrul Național de astăzi. Ieșenii se întâlneau aici pentru că alături era primul sediu al Municipalității (Primăria) demolată prin 1892. În acea Piață a Primăriei se organizau târguri dar și mezaturi (licitații) cu sute de privitori, un adevărat spectacol desfășurat în aer liber. Tot aici poposeau și căruțele cu lemne cumpărate de primărie pentru școli și instituțiile comunale sau pentru a fi dăruite nevoiașilor dar și anticarii care își purtau în spate dulapurile cu manuscrise și cărți vechi.
Aspectul pieței a fost modificat după bombardamentele din 1941 - 1944 dar și de sistematizarea comunistă începută în 1959 link.
1. - Piața Unirii înspre Piața Cuza Vodă via fb.com/iasifotografiivechi
2. - Piața Unirii spre Hotel Traian - 1910 via fb.com/iasifotografiivechi
3. - Hora Unirii la întâmpinarea voluntarilor ardeleni - 9 iunie 1917
Reclame Bereria Zimbru, Sindicatul Agricol Iași, J. Ermacov, Aron Weinstein
via fb.com/iasifotografiivechi
Reclame Bereria Zimbru, Sindicatul Agricol Iași, J. Ermacov, Aron Weinstein
via fb.com/iasifotografiivechi
- Casele de pe colțul străzii dinspre Piața Unirii și strada Golia
(azi strada Cuza Vodă)
- Casele Ioan Motăș - (Hotel Europa)
Cam pe aceste locuri, era pe la 1852, imobilul familiei Mavrocordat, o casă boierească cu etaj și verandă, retrasă de la stradă și înconjurată de o gradină cu verdeață, unde se instalase Hotelul Europa condus de Hilaire care i-a luat numele devenind Otelul Hilaire. Hotelul a fost distrus de un incendiu pe la 1880. Se zvonea că în acest hotel s-ar fi aflat domnitorul Al. Ioan Cuza în noaptea alegerii la conducerea Moldovei.
La colțul străzii Golia cu str. Rusească ce venea dinspre Ulița de Sus (azi bd. Independenței) era casa deținută de Eliza Diamachi apoi închiriate în anul 1885 lui Gherșin Horn care deschisese o faimoasă crâșmă. Spațiul este vândut făclierului Ioan Motăș care avea un atelier pentru lumânări, profitabil și foarte apreciat la acele vremuri când încă nu se introdusese curentul electric în oraș, uzina electrică a orașului fiind dată în funcțiune în 1899.
Înainte de a se muta aici, la vizita regelui Carol I din octombrie 1860, regele i-a lăudat casa pe care Motăș o construise în apropierea gării. Avea obiceiul ca în seara Deniilor de Paște să aprindă multe lumânări pe trotuarul din fața magazinului și spre piață, apreciat de o mulțime de privitori și credincioși.
În anul 1887, la Hotelul Europa condus de Henry Launay care avusese înainte un restaurant la Jockey Club, a izbucnit un incendiu produs în bucătăria hotelului care s-a întins apoi la vechea crâşmă a lui Gherșin Horn până la Circul Sidoli de pe locul caselor Paşcanu de mai sus.
Începând lucrările de reamenajare a Pieței Unirii, I. Motăș este nevoit să dărâme clădirea dinspre stradă dar și vechiul Hotel d'Europe cumpărat în 1892 de Motăș împreună cu partenerul Corneliu Codrescu.
În 1896 Motăș inaugurează clădirea de la colțul străzilor cu o fațada spre Piața Unirii și două foișoare iar alta spre strada Golia unde erau magaziile de tipografie la parter iar la etaj noul Hotel Europa.
- A. Buch
Aici în 1893 se stabilește antreprenorul A. Buch cunoscut pentru hotelul său unde se adunau politicienii, scriitorul Rudolf Șutu declarând că 'la Buch se fac miniștrii'.
Pe la 1890 Adolf Buch avea în strada Banu vestitul local Tivoli unde aveau loc petreceri pentru lumea bună a orașului. Vara, în grădina Tivoli se amplasa Teatrul Tivoli-Buch, o scenă pentru artiștii locali și străini, cu membri ai operei italiene sau a tarafului de lăutari conduși de vestitul Iancu Filip cunoscut pentru romanțele: „Pe lângă plopii fără soţ” și „De ce nu-mi vii” pe versurile lui Mihai Eminescu, la mai putin de două luni de la apariția poeziei în „Convorbiri literare” dar și „Lampa” pe versurile poetei Veronica Micle.
A. Buch cumpărase hotelul Rusia din strada Unirei având oaspeți de seamă printre care scriitorul Gheorghe Panu care avea o cameră rezervată. Mai târziu hotelul intră în posesia lui Andri Turiceanu.
Buch se mută în casele din nou reconstruite ale lui I. Motăș unde deschide hotel Europa. Aici, în anul 1912 se cazează și I. L. Caragiale, venit din Berlin însoțit de fiul său, tânărul poet Matei I. L. Caragiale pentru a fi prezentat scriitorilor de la Viața Românească, cea mai importantă revistă literară din țară. La întâlnirea din sala mare a hotelului erau prezenți Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță și G. Topîrceanu.
În 1897 spre strada Golia era vechea librărie a lui Theodor Maximovici care avusese alta lângă Mitropolie împreună cu Dimitrie Alexa. Maximovici vinde magazinul lui Socec pentru a se dedica agenției teatrale Thalia până în anul 1921.
Curtea cu nr. 54 era deținută de tipografia Miron Costin a lui Corneliu Codrescu, urmașul cărturarului Teodor Codrescu care sprijinise Unirea Principatelor în ziarul său Buciumul Român. Și acest magazin este preluat de Frații Șaraga cunoscuți pentru Colecția de un leu și Biblioteca de 25 de bani cu peste 100 de titluri publicate.
În 1937 magazinul din colț este preluat de Armurăria și cuțităria Traină fondată în anul 1877 și mutata aici din clădirea vecină unde se mutase magazinul de încălțăminte Dermata.
Casele Motăș au fost distruse în bombardamentele din anul 20 august 1944 iar în 1947 se amenaja aici Parcul Primăriei ce avea sediul mai în spate în clădirea unde astăzi este Starea Civilă.
Scriitorul Rudolf Șuțu povestește cum în fața caselor Motăş din Piaţa Unirei cu vestitele bolţi, gata să cadă, cu dugheni şi magazine de mărunțișuri te încurcai de evreii zarafi cari jucau banii dintr-o mână în alta și te invitau să le faci aliş-veriş.
8. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă în 1900
- Casele Ioan Motăș - (Hotel Europa)
Cam pe aceste locuri, era pe la 1852, imobilul familiei Mavrocordat, o casă boierească cu etaj și verandă, retrasă de la stradă și înconjurată de o gradină cu verdeață, unde se instalase Hotelul Europa condus de Hilaire care i-a luat numele devenind Otelul Hilaire. Hotelul a fost distrus de un incendiu pe la 1880. Se zvonea că în acest hotel s-ar fi aflat domnitorul Al. Ioan Cuza în noaptea alegerii la conducerea Moldovei.
La colțul străzii Golia cu str. Rusească ce venea dinspre Ulița de Sus (azi bd. Independenței) era casa deținută de Eliza Diamachi apoi închiriate în anul 1885 lui Gherșin Horn care deschisese o faimoasă crâșmă. Spațiul este vândut făclierului Ioan Motăș care avea un atelier pentru lumânări, profitabil și foarte apreciat la acele vremuri când încă nu se introdusese curentul electric în oraș, uzina electrică a orașului fiind dată în funcțiune în 1899.
Înainte de a se muta aici, la vizita regelui Carol I din octombrie 1860, regele i-a lăudat casa pe care Motăș o construise în apropierea gării. Avea obiceiul ca în seara Deniilor de Paște să aprindă multe lumânări pe trotuarul din fața magazinului și spre piață, apreciat de o mulțime de privitori și credincioși.
În anul 1887, la Hotelul Europa condus de Henry Launay care avusese înainte un restaurant la Jockey Club, a izbucnit un incendiu produs în bucătăria hotelului care s-a întins apoi la vechea crâşmă a lui Gherșin Horn până la Circul Sidoli de pe locul caselor Paşcanu de mai sus.
Începând lucrările de reamenajare a Pieței Unirii, I. Motăș este nevoit să dărâme clădirea dinspre stradă dar și vechiul Hotel d'Europe cumpărat în 1892 de Motăș împreună cu partenerul Corneliu Codrescu.
În 1896 Motăș inaugurează clădirea de la colțul străzilor cu o fațada spre Piața Unirii și două foișoare iar alta spre strada Golia unde erau magaziile de tipografie la parter iar la etaj noul Hotel Europa.
4. - Piața Unirii în 1910
Hotel Europa - Jași via delcampe.net
- A. Buch
Aici în 1893 se stabilește antreprenorul A. Buch cunoscut pentru hotelul său unde se adunau politicienii, scriitorul Rudolf Șutu declarând că 'la Buch se fac miniștrii'.
Pe la 1890 Adolf Buch avea în strada Banu vestitul local Tivoli unde aveau loc petreceri pentru lumea bună a orașului. Vara, în grădina Tivoli se amplasa Teatrul Tivoli-Buch, o scenă pentru artiștii locali și străini, cu membri ai operei italiene sau a tarafului de lăutari conduși de vestitul Iancu Filip cunoscut pentru romanțele: „Pe lângă plopii fără soţ” și „De ce nu-mi vii” pe versurile lui Mihai Eminescu, la mai putin de două luni de la apariția poeziei în „Convorbiri literare” dar și „Lampa” pe versurile poetei Veronica Micle.
A. Buch cumpărase hotelul Rusia din strada Unirei având oaspeți de seamă printre care scriitorul Gheorghe Panu care avea o cameră rezervată. Mai târziu hotelul intră în posesia lui Andri Turiceanu.
Buch se mută în casele din nou reconstruite ale lui I. Motăș unde deschide hotel Europa. Aici, în anul 1912 se cazează și I. L. Caragiale, venit din Berlin însoțit de fiul său, tânărul poet Matei I. L. Caragiale pentru a fi prezentat scriitorilor de la Viața Românească, cea mai importantă revistă literară din țară. La întâlnirea din sala mare a hotelului erau prezenți Constantin Stere, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță și G. Topîrceanu.
5. - Restaurant A. Buch - Strada Rusească
via ziar Bobârnacul (1879)
6. - 1910 - Piața Unirei - Hotel Restaurant Buch via delcampe.net
În 1897 spre strada Golia era vechea librărie a lui Theodor Maximovici care avusese alta lângă Mitropolie împreună cu Dimitrie Alexa. Maximovici vinde magazinul lui Socec pentru a se dedica agenției teatrale Thalia până în anul 1921.
Curtea cu nr. 54 era deținută de tipografia Miron Costin a lui Corneliu Codrescu, urmașul cărturarului Teodor Codrescu care sprijinise Unirea Principatelor în ziarul său Buciumul Român. Și acest magazin este preluat de Frații Șaraga cunoscuți pentru Colecția de un leu și Biblioteca de 25 de bani cu peste 100 de titluri publicate.
În 1937 magazinul din colț este preluat de Armurăria și cuțităria Traină fondată în anul 1877 și mutata aici din clădirea vecină unde se mutase magazinul de încălțăminte Dermata.
Casele Motăș au fost distruse în bombardamentele din anul 20 august 1944 iar în 1947 se amenaja aici Parcul Primăriei ce avea sediul mai în spate în clădirea unde astăzi este Starea Civilă.
Scriitorul Rudolf Șuțu povestește cum în fața caselor Motăş din Piaţa Unirei cu vestitele bolţi, gata să cadă, cu dugheni şi magazine de mărunțișuri te încurcai de evreii zarafi cari jucau banii dintr-o mână în alta și te invitau să le faci aliş-veriş.
6b. - Zarafi - Piața Unirii din Iași între anii 1830-1880
7. - Piața Unirii
Vedere spre Hotel Europa, Reclama Librăria și Antiquaria Sabarasch ?,
Hotel Restaurant Buch, La orașul Veneția via delcampe.net
Hotel Restaurant Buch, La orașul Veneția via delcampe.net
Librăria Antiquaria, La Orașul Veneția, Hotel Restaurant Buch, Abramovic
via fb.com/iasifotografiivechi
9. - Piața Unirii via Orasul Iași
Podsudek Cernăuți, Dentist, Cuțitărie Traina, Cristalvia fb.com/iasifotografiivechi
10. - Piața Unirii via Orasul Iași
Tramvai Socola 45, Coafor Unirea, Frații Pogor, Bayer Medicamente, Moldova, Armurărie, Aparate de ras, Strada Cuza Voda via fb.com/iasifotografiivechi
11. - Strada Cuza Vodă
La Elefant, Socec & Co via delcampe.net
- Bombardament 1941 și 1944
În al doilea război mondial, latura
estică a Pieței Unirii, de la Cuţităria Traina din colțul Hotelului Europa și până la
cofetăria Streit de mai sus, a fost prefăcută în ruine.
Primul bombardament a fost
în ziua de 24 iunie 1941, a treia zi după declanșarea războiului din 22
iunie.
Următorul bombardamentul din 26 iunie a fost efectuat de o
escadrilă de 32 avioane aruncând vreo 120 bombe peste Piața Unirii,
Lăpușneanu, Copou și mai ales zona Halei. Atacul a urmat apoi până
la îndepărtarea frontului după luna iulie 1941, dar s-a intensificat
iar peste trei ani la sfârșitul lui martie 1944, când frontul a revenit
pe Prut ajungând la Stânca Roznovanu și Târgul Frumos.
Alt atac a
fost cel anglo-american din noaptea de 5-6 iunie 1944 mai ales asupra
Copoului ocupat iarăși de trupe și comandamente germane și române pentru
apărarea orașului. Prin Piața Unirii
treceau tancurile sovietice duminică 20 august, pe la orele 11 au fost precedate
de atacul artileriei de la ora 6 dimineața și susținută de atacul
bombelor fiind aruncat în aer Podul Roş. În zilele respective orașul
avea să piardă peste 1.800 de clădiri.
Pe 24 august o
mașină militară echipată cu difuzoare conducea prin oraș chemând ieșenii
în Piaţa Unirii pentru a sărbători armistițiul cu Uniunea Sovietică. La
un difuzor se auzea mesajul regelui Mihai adresat ţării în noaptea
precedentă şi cererea de Armistițiu: „Români, în ceasul cel mai greu
al istoriei noastre am socotit, în deplină înțelegere cu poporul meu, că
nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă
totală: ieșirea din alianța puterilor Axei şi imediata încetarea a
războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Unitate Naţională a fost
însărcinat să aducă la îndeplinire voința națională hotărâtă a ţării de
a se încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat Armistiţiul
oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite. Primiți pe ostașii acestor armate cu încredere. Toţi cetățenii să se strângă în
jurul tronului şi al guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va
da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este socotit
trădător. Români, dictatura a luat sfârșit şi cu ea toate asupririle”.
via fb.com/iasifotografiivechi
14. - 22 august 1944
Traina, Pașa, Ghe. Staniu, Streit, Gheorghe Stanoiu, Pașa
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
16. - Piața Unirii și Casele Motăș distruse în 1944
via fb.com/iasifotografiivechi
17. - Piața Unirii în 1947
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
19. - Demolarea Caselor Motăș
via fb.com/iasifotografiivechi
20. - Hotel Traian dinspre ruinele Caselor Motăș (greșit Motaș)
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
- Refacerea Pieței Unirii
În aprilie 1945, primarul Eduard Lăzărescu refuza cererea fraților Motăș de a autoriza repararea clădirii arse din Piaţa Unirii, centrul orașului urmând să fie expropriat pentru lărgirea pieţei.
Ziarul
Lupta Moldovei vestea că în august 1945 la Iași a venit o echipa de
arhitecți din București și s-a prezentat un plan de sistematizare
realizat de arh. Florin Simionescu. Se dorea realizarea unei piețe
dreptunghiulare iar pe locul Caselor Motăș să se construiască un Palat
Municipal pe linie cu fosta cofetărie Streit, unde sa funcționeze
Primăria, Administrația Financiară și Chestura Poliției.
Se dorea
ca Palatul să fie cu faţada înspre Piaţa Unirii, statuia lui Cuza
Vodă să fie mutată în apropierea iar în mijloc să fie o grădină cu
fântâni arteziene.
Piaţa
Unirii a rămas în ruine trei ani până în septembrie 1947 când s-a format
un comandament sub conducerea generalului Virgil Ignat. Conform
planului stabilit de Comisia Interimară a Consiliului Municipal, începea
modificarea radicală a fostului centru prin demolarea clădirilor
distruse din Piaţa Unirii, tot colţul până la sediul Primăriei, din
curtea fostului Consulat rus, din faţa Poştei de pe str. Cuza Vodă, din
faţa Chesturii de Poliţie pe Vasile Alecsandri, de lângă biserica Banu
(casele Kiesser), din Piaţa Sf. Spiridon, localul Poştei Vechi de pe
strada Arcu de la intersecția cu strada Petru Rareş cât şi casele
Mavrocordat din strada Lăpuşneanu. Magazinele Paşa, Triumf, ABC, Micul Luther deschise temporar "printre dărmături" urmau a-şi găsi alte sedii. S-au angajat 300 de lucrători ce munceau în trei schimburi și noaptea la lumina becurilor.
La
23 August 1949 primea numele de Piața Republicii dar în Octombrie 1958 și-a reprimit numele, la fel și strada
Lăpușneanu rebotezată str. Republicii în 1948 dar își schimbă înapoi numele când se
deschide Muzeul Unirii în 1957.
Pe
locul clădirilor Motăș se formase Grădina Sfatului Popular, cu
bănci, un bazin cu apă şi ceas pe colţ, cu vedere spre Primărie (azi
Starea Civilă).
Din lipsa banilor se renunța la zidirea Palatului Municipal, pe locul său construindu-se blocuri de locuinţe.
21. - Piața Unirii în 1955
Piața Unirii și statuia lui Al. Ioan Cuza
Piața Unirii și statuia lui Al. Ioan Cuza
Parcul din stânga după demolarea clădirilor distruse în război
22. - Piața Unirii
23. - Parcul din Piața Unirii
24. - Gheorghe Gheorghiu-Dej și ministrul Ion Gheorghe Maurer Emil Bodnăraș în Piața Unirii 1961
25. - Piața Unirii
Magazinul Victoria
26. - Ceaușescu în 1968
via fb.com/iasifotografiivechi
27. - Vizita lui Ceaușescu în 1982
Anunțați deranjamentele în instalațiile electrice la 14199 - 12020
via fb.com/iasifotografiivechi
Anunțați deranjamentele în instalațiile electrice la 14199 - 12020
- Colectura Gheorghe Stănoiu
Lângă casele Motăș, era prin 1944, un sediu al Loteriei Băncii Gheorghe Stănoiu, un joc de loterie popular în perioada interbelică.
Lângă casele Motăș, era prin 1944, un sediu al Loteriei Băncii Gheorghe Stănoiu, un joc de loterie popular în perioada interbelică.
În
1937 erau mai multe trageri pentru Loteria de stat, exista: Colectura
Aurora, Campus & Bassa, Colectura Oficiala a Oficiilor Rurale PTT,
Wagons-Lits-Cook, Mercur, Banca Română de Comerț, Colectura Dacia,
Colectura Hermes.
30. - 1930 Loteria de stat Gheorghe Stănoiu
31. - Casele Motăș în 1944 - Cofetăria Streit, Colectura Milionarilor Gheorghe Stanoiu
via fb.com/iasifotografiivechi
- Cofetăria fraților Streit
Pe îngusta stradă a Unirii, într-o clădire înaltă flancată de un turnuleț, funcționa celebra cofetărie a neamţului Streit vestită pe la 1930 pentru cea mai bună înghețată din oraș, pentru
bomboanele și prăjiturile cu prăjituri din laboratoare proprii
realizate după rețete aduse de germanul Streit. Cofetăria avea o
terasă cu ghirlande dar avea și separeuri și canapele de catifea albastră, oglinzi de cristal și mese rotunde cu tăblia
de marmură.
Familia Streit avea două cofetarii, una lângă niște tei unde mai târziu s-a deschis o florărie și una mai sus, cam pe unde astăzi este Hotelul Unirea.
Tot în Piața Unirii era și Cofetăria Butuc care ademenea clienții numai cu produse tradiționale: plăcinte cu nucă, învârtite și sarailii, adevărate delicii ale timpului. Mai multe aici.
Tot în Piața Unirii era și Cofetăria Butuc care ademenea clienții numai cu produse tradiționale: plăcinte cu nucă, învârtite și sarailii, adevărate delicii ale timpului. Mai multe aici.
Lângă
cofetăria Streit erau câteva
magazine mici cu articole de mercerie, parfumerie sau cu limonadă,
covrigei, bomboane și acadele pentru spectatorii Cinematografului
Modern de alături.
32. - Cofetăria Streit
via fb.com/iasifotografiivechi
33. - Lista de clădiri de lângă Cofetăria Streit
34. - Terasă spre Marele Hotel Traian
via fb.com/iasifotografiivechi
- Berăria Elisee - Luther
Mai sus era Berăria Elisee care avusese sediul și pe strada Golia, la Chateau aux fleurs. În 1913 berăria a fost preluată de Luther care
renovează localul cu ajutorul celebrului arh. italian Scolari care
realizare planurilor Universității Al. Ioan Cuza. Aici mai mulți antreprenori își deschid localuri: Ion Caramanlău fost tipograf, Pavel
Apostolide (1927) și Stănică Cojocaru (1928).
- Fabrica de bere Luther
A fost construita în anul 1869 la marginea Bucureștiului pe Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant. Era printre primele din România, iar în București concura cu cea a lui Johann Kube (1806), apoi Krebs, Oppler, Gib și Bragadiru. Proprietarul fabricii, Erhardt Luther, adusese cu el rețeta berii Germania care în doar câțiva ani de la inaugurare a câștigat titlul de furnizor al Curții Regale.
În anul 1905, fabrica a fost vândută fraților Czell din Brașov care au păstrat profilul și denumirea societății. După naționalizarea din 1948, Fabrica Luther devine Întreprinderea de Bere București – Fabrica Grivița. În perioada anilor ’70, numele a fost schimbat în Fabrica Gambrinus, nume ce provine de la fosta berărie a scriitorului I. L. Caragiale, care avea mai multe berării în capitală, cea mai cunoscută fiind cea de lângă vechiul Teatru National. via
A fost construita în anul 1869 la marginea Bucureștiului pe Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant. Era printre primele din România, iar în București concura cu cea a lui Johann Kube (1806), apoi Krebs, Oppler, Gib și Bragadiru. Proprietarul fabricii, Erhardt Luther, adusese cu el rețeta berii Germania care în doar câțiva ani de la inaugurare a câștigat titlul de furnizor al Curții Regale.
În anul 1905, fabrica a fost vândută fraților Czell din Brașov care au păstrat profilul și denumirea societății. După naționalizarea din 1948, Fabrica Luther devine Întreprinderea de Bere București – Fabrica Grivița. În perioada anilor ’70, numele a fost schimbat în Fabrica Gambrinus, nume ce provine de la fosta berărie a scriitorului I. L. Caragiale, care avea mai multe berării în capitală, cea mai cunoscută fiind cea de lângă vechiul Teatru National. via
35. - Piața Unirii
Serbările Inaugurării Statuie Cuza Voda - Berăria Unirea Restaurant, Berăria Luther, Coafor
36. - Piața Unirii
Jermacov, Berăria Azuga, Berăria Luther
37. - Piața Unirea cu str. Golia - Jassy
Reclama Grunberg, Hotelul Europa A. Buch, Tobias
38. - Piața Unirei - Hotel Europa Restaurant
Coafor, Cofetăria Streit
38b. - Piața Unirei
39. - Piața Unirei
38b. - Piața Unirei
40. - Restaurant Elisee
41. - Piața Unirii
42. - Jași - Piața Unirei 1916
43. - Piața Unirii după bombardament
via fb.com/iasifotografiivechi
43b. - Video Piața Unirii în 1956
44. - Berăria Luther - Piața Unirei
Concert maestrul Gh. Drîgoi
Hotel Europa - I. Zentner
via fb.com/iasifotografiivechi
Concert maestrul Gh. Drîgoi
Hotel Europa - I. Zentner
- Berăria Azuga și Cinema Modern
Alături era terenul boierului Cantacuzino Pașcanu care clădise un frumos manej (loc de dresat caii) unde profesor de echitație era Jean Mulder poreclit Cheval, fost angajat al unui circ, numit apoi șef al grajdurilor domnitorului Mihalache Sturza și rămas fără ocupație după plecarea domnitorului în 1849.
Alături era terenul boierului Cantacuzino Pașcanu care clădise un frumos manej (loc de dresat caii) unde profesor de echitație era Jean Mulder poreclit Cheval, fost angajat al unui circ, numit apoi șef al grajdurilor domnitorului Mihalache Sturza și rămas fără ocupație după plecarea domnitorului în 1849.
În 1905, alături s-a mutat berăria Azuga care avea hală cu acoperiș boltit unde fusese fostul manej, închiriat apoi Cinematografului (kinoteatrului) Modern ce s-a deschis prin ianuarie 1913. Berăria Azuga se lăuda cu „berea cea mai pură”, fabricată în Prahova din apă cristalină de munte.
Sala
Cinematografului Modern era amenajată în stil parizian cu aparate scumpe aduse
din Berlin. Aici se difuza cinematograf vorbitor şi kineplasticon
(proiecții fără pânză), introduse la Berlin, Paris, Londra și la Iaşi pentru prima oară în România așa cum titra Ziarul Mişcarea la 27
ianuarie 1913. A fost condus de tipograful P. Iliescu iar prin 1926 a fost dărâmat de
Primărie pentru a se face o stradă între Piaţa Unirii şi strada Vasile
Alecsandri.
Cinematograful are succes în Iași iar în aprilie 1913 se deschidea „spledidul Kinoteatru Apollo”, pe strada Ştefan cel Mare, vis-a-vis de Mitropolie.
45. - Bereria Restaurant Azuga - Aperitive, Băuturi Fine,
47. - Pe dreapta Berăria Elisee, Azuga și Zimbru - 1917
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
48. - Berăria Restaurantul Azuga, LUX, La Steaua Verder - Magazin Galanterie, La Consumul Francez, Cofetăria Streit, La Steaua Verder
49. - 1916 Jași Piața Unirei
49b. - După bombardamente anul 1948 - via
Reclamă Cofetăria Streit, Studio Color Foto
50. - Berea Azuga
Reclamă Cofetăria Streit, Studio Color Foto
- Berăria Zimbru Restaurant (Elita)
În 1903, după Cinematograful Modern, ieșind din linia clădirilor vecine, lungă şi joasă ca o baracă, apăruse şi a treia berărie ce se numea
Zimbru (apoi Elita), fiind punctul de desfacere al fabricii ieșene din Păcurari ce se lăuda cu „berea cea mai proaspătă” și prețurile „cele mai mici”, bere rece adusă din butoaiele cu hamei de sub berărie, din
vechile catacombe ale orașului.
Restaurantelor Europa, Luther și Azuga au fost nimicite în 1944, doar Bragadiru a rezistat bombardamentelor.
Restaurantelor Europa, Luther și Azuga au fost nimicite în 1944, doar Bragadiru a rezistat bombardamentelor.
51. - Trofee de război expuse după lupta de la Cașin din 1916 împotriva diviziei germane
52. - Otel Europa Restaurant, Coafor, Berăria Luther, Berăria Zimbru Restaurant - 1918
53. - Piața Unirii
Jermacov, Zimbru Restaurant, Berăria Luther
54. - Berăria Zimbru 1913
55. - Berăria Zimbru din Piața Unirei 1913
56. - Fabrica Zimbru - strada Păcurari nr. 91
- Strada Rusească fostă Unirii, Victor Place
Lângă berăria Zimbru,
pornea spre Uliţa Târgului de Sus (azi bd. Independenței) porțiunea rămasă din fosta Stradă a
Unirii, numită mai înainte Rusească și Victor Place după numele consulului Franței în Moldova în perioada 1855 – 1863, ”părtaș la înfăptuirea Unirii” așa cum scrie pe mormântul său din Cimitirul Eternitatea. Strada a purta și numele politicianului francez Gabriel Péri.
Pe aici trecea linia de tramvai pe direcția Copou - Dimitrov - Piața Unirii - Socola, pe linia montată în anul 1900.
Pe aici trecea linia de tramvai pe direcția Copou - Dimitrov - Piața Unirii - Socola, pe linia montată în anul 1900.
57. - Piața Unirei în 1907
Reclame Azuga, Magazin Imperial, Frații Pogor,
60. - M. END - Dentist - strada Unirea Rusască nr. 10 - Drapelul 1890
- vis a vis de berăria Gambrinus
61. - Strada Unirii spre Strada de Sus în 1910
- Circul Sidoli (fost Ilie Pintilie)
Lângă cofetăria Streit din partea de sus a străzii era circul construit pe la 1889 de Teodor Sidoli, cu arenă la mijloc unde la anumite reprezentații se amenaja un bazin uriaș cu apă pentru numere cu focuri de artificii sau chiar parade pe ghiață cu patinatori, sănii trase de cai și chiar zăpadă artificială.
Gazetarul Rudolf Şuţu scria că bătrânul Teodor Sidoli era un italian născut în 1830 la Navarra și venit în țară prin 1864. Își începuse activitatea în vechea sală de manej (dresat caii) a boierilor Cantacuzino Paşcanu construind apoi marea cupolă cu parter, loje și balcoane. După decesul din 1891, meseria îi este continuată de fii săi: Cezar Sidoli - jocheu talentat, acrobat și dresor de cai, neîntrecut în figurile grele și primejdioase, Franzini Sidoli - jongler neîntrecut, vestitul clovn Harison Tardini care călărea pe doi cai și conducea alți trei cai înaintași dar și surorile Clotilda și Medeea Sidoli foarte bune călărețe. Micul Stracai, un nepot al lui Teodor Sidoli, apărea pe un cal mic, făcând diferite figuri fiind legat cu o frânghie prinsă printr-un scripete de plafon și trasă de celalalt capăt de tatăl său când vedea că fiul său se dezechilibrează.
Circul Sidoli devenise cunoscut și peste hotare, având o filială la Belgrad și dând reprezentații în Rusia, Franţa, Belgia, Italia Spania și Austria unde au fost vizionați de împăratul Franz Iozef.
După ce în 1888 a luat foc clădirea Teatrului din Copou, cât timp circul era în turneu, actorii au dat reprezentații pe această scenă până în 1896 când s-a inaugurat Teatrul Național.
La Iași circul a avut un succes răsunător adunând și spectatori din orașele din jur unde funcționarii primeau gratuitate dacă vindeau bilete, iar transportul dus-întors intra în prețul biletului. Când spectatorii de la sate nu aveau bani se plătea cu ouă, găini, raţe, gâște, uneori folosite pentru hrana circarilor ori a animalelor. Copiii aduceau șoareci sau dihori pentru hrana șerpilor, pentru care uneori primeau și punguțe cu acadele. Erau spectacole de dresaj, cai, gimnaști ce făceau salturi mortale la trapeze fără plase și aruncători de cuțite. Uneori, când scena era închiriată Comitetului Teatral și Circul se întorcea în Iași, se instala un cort pe un loc viran de lângă gară.
Prin 1907 intră în posesia ing. Anton C. Botez care îl renovează și redeschide sub numele Teatrul - Circ Sidoli sau Coloseul Regal cu serata cinematografului Pathe Freres - Paris, firmă care înființa astfel o filială la Iaşi. Inițial proiecțiile erau filme mute însoțite de muzica unui pianist sau comentariile unui actor așezat pe lângă scenă, până prin 1913 când antreprenorul Jaques Leibovici aduce cinematograful cu sunet.
În 1914, reînnoit cu prilejul aniversării celor 50 ani de existență a circului Sidoli, primea câteva spectacole bucureștene dar rămânea tot cinematograf.
Deşi sala este avariată la bombardamentele din al doilea război mondial, este reparată în toamna anului 1944 astfel încât cinematograful Sidoli își reîncepea activitatea prezentând spectacole non stop. În perioada comunistă a purtat numele liderului comunist ieșean Ilie Pintilie.
A fost dărâmat în 1963, la 19 mai fiind ultimul spectacol.
- Circul în Iași
În 1841 este consemnat la Iași spectacolul călărețului și dresorului francez Soulié iar în 1846 a dat spectacole la Iaşi și Bucureşti celebrul italian Bartolomeo Bosco care devenise așa de cunoscut încât a generat apariția unui cuvânt pe baza numelui său „boscărie” însemnând pentru români o scamatorie, înșelătorie, păcăleală, chiar escrocherie, pentru că iluziile create de Bartolomeo Bosco „nu înșală numai ochii, dar farmecă și mintea privitorilor, care nu pot străbate secretul tuturor dregerilor sale”, după cum scria presa timpului.
- Theodor Sidoli
Theodor Sidoli este cel care a pus bazele Circului modern românesc. Avea două clădiri pentru spectacole, prima în Iași și din 1874 la București, pe cheiul Dâmboviței și înainte pe locul unde a fost Berăria Gambrinus înființată de I. L. Caragiale, viitor Hotel Cișmigiu.
Theodor Sidoli era cunoscut mai ales pentru dresajul cailor și spectacolele de călărie, dar lucra împreună cu alți artiști români frații „Patru Dumitrescu”, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, George Mateescu (primul nostru dresor de elefanți), Franz Krateyl, clovnii Ciacanica și Tonino Milea.
Se realizau spectacole complexe, avându-i alături și pe fiul său, Frazini Sidoli, jongler care arunca în sus trei revolvere și când le prindea trăgea cu toate odată, dar și pe cele patru fiice ale sale Luiza, Serena, Medeea și Clotilda.
Pentru a-i bucura și pe românii care nu locuiau în Capitală sau în Iași, trupa susținea spectacole și în provincie, în corturi.
Pe locul unde este astăzi clădirea Ateneului Român din București se dorise construirea unui circ pentru Societatea Ecvestră, dar din lipsă de bani proiectul a fost abandonat iar Ateneul finalizat în 1888 a fost construit pe fundația deja turnată a manejului început de Societatea Equestră Română.
Personajul Sidoli apare în 2 filme românești ca director al circului în filmele Saltimbancii (1981) și Un saltimbanc la Polul Nord (1982).
62. - Cinema Sidoli 1933
62b. - Cinematograful Sidoli - strada V. Place, scuar Trianon
Western Electric
63. - Marele Circ Sidoli - 1893
Western Electric
64. - Circ - Cesar Sidoli 1893
65. - Sala Sidoli - Cinema Pathe-Freres 1913
66. - Cinema Sidoli - str. Unirei 7 - 1918
67. - Cinema Pathe-Freres din Sala Circului Sidoli - 1913
68. - Teatrul Cinema Sidoli - str. Unirei 7 - Iași
69. - Royale Cirque Roumain Sidoli 1910
70. - Sidoli - dresaj de elefant 1920
71. - Cirkus Sidoli - Cesar Sidoli
- Circul în Iași
În 1841 este consemnat la Iași spectacolul călărețului și dresorului francez Soulié iar în 1846 a dat spectacole la Iaşi și Bucureşti celebrul italian Bartolomeo Bosco care devenise așa de cunoscut încât a generat apariția unui cuvânt pe baza numelui său „boscărie” însemnând pentru români o scamatorie, înșelătorie, păcăleală, chiar escrocherie, pentru că iluziile create de Bartolomeo Bosco „nu înșală numai ochii, dar farmecă și mintea privitorilor, care nu pot străbate secretul tuturor dregerilor sale”, după cum scria presa timpului.
- Theodor Sidoli
Theodor Sidoli este cel care a pus bazele Circului modern românesc. Avea două clădiri pentru spectacole, prima în Iași și din 1874 la București, pe cheiul Dâmboviței și înainte pe locul unde a fost Berăria Gambrinus înființată de I. L. Caragiale, viitor Hotel Cișmigiu.
Theodor Sidoli era cunoscut mai ales pentru dresajul cailor și spectacolele de călărie, dar lucra împreună cu alți artiști români frații „Patru Dumitrescu”, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, George Mateescu (primul nostru dresor de elefanți), Franz Krateyl, clovnii Ciacanica și Tonino Milea.
Se realizau spectacole complexe, avându-i alături și pe fiul său, Frazini Sidoli, jongler care arunca în sus trei revolvere și când le prindea trăgea cu toate odată, dar și pe cele patru fiice ale sale Luiza, Serena, Medeea și Clotilda.
Pentru a-i bucura și pe românii care nu locuiau în Capitală sau în Iași, trupa susținea spectacole și în provincie, în corturi.
Pe locul unde este astăzi clădirea Ateneului Român din București se dorise construirea unui circ pentru Societatea Ecvestră, dar din lipsă de bani proiectul a fost abandonat iar Ateneul finalizat în 1888 a fost construit pe fundația deja turnată a manejului început de Societatea Equestră Română.
Personajul Sidoli apare în 2 filme românești ca director al circului în filmele Saltimbancii (1981) și Un saltimbanc la Polul Nord (1982).
72. - Piața Unirii
73. - Piața Unirii în 1912
- Hotel Rusia (Grand Hotel de Russie)
Lângă Circul Sidoli era vechiul Hotel Rusia condus în 1878 de Panaite Jikidi (Jiquidi) de la restaurantul Chateau aux Fleurs de pe strada Cuza Vodă. Hotelul era într-o clădire de culoare roșie, cu parter și un etaj, cu restaurant unde se servea icre negre, meniuri specifice și „pivo cernoe” (bere neagră) și rusească.
Aici erau găzduiți diplomații și curierii Consulatului Rus de peste drum. Avea și un restaurant celebru pentru coliviile cu privighetori, sticleți și grauri ce cântau toată ziua, atrăgând vizitatori și clienți prin anul 1944.
Lângă Circul Sidoli era vechiul Hotel Rusia condus în 1878 de Panaite Jikidi (Jiquidi) de la restaurantul Chateau aux Fleurs de pe strada Cuza Vodă. Hotelul era într-o clădire de culoare roșie, cu parter și un etaj, cu restaurant unde se servea icre negre, meniuri specifice și „pivo cernoe” (bere neagră) și rusească.
Aici erau găzduiți diplomații și curierii Consulatului Rus de peste drum. Avea și un restaurant celebru pentru coliviile cu privighetori, sticleți și grauri ce cântau toată ziua, atrăgând vizitatori și clienți prin anul 1944.
Panaite Jikidi, era tatăl talentatului caricaturist Constantin Jiquidi care la 17 ani expune colecția Tipuri din Iaşi iar mai târziu era grafician pentru gazetele bucureștene, lucrând și cu I. L. Caragiale, la Moftul român, devenind cunoscut în lumea artistică cu albumul Caricatura din 1889.
Clădirea roșie a Hotelului Rusia a supraviețuit până prin anii 1965 când avea numele de Hotelul 9 Mai.
107. - Adunarea populară din Piața Unirii 17 octombrie 1968
via fb.com/iasifotografiivechi
108. - Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu
Clădirea roșie a Hotelului Rusia a supraviețuit până prin anii 1965 când avea numele de Hotelul 9 Mai.
74. - Grand Hotel de Russie - Iași - A. Buch (1888)
- marele Hotel de Rusie în strada Rusească
- marele Hotel de Rusie în strada Rusească
75. - În stânga este clădirea roșie a fostului Hotel Rusia
76. - 1965 - Piața Unirii
77. - Clădirea roșie a fostului Hotel Rusia
78. - Piața Unirii în 1969 cu Hotel Unirea
via fb.com/iasifotografiivechi
79. - Vizita lui Dej în 1961
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
- Spre strada I. C. Brătianu (fost Dimitrov)
La
colțul străzii Unirii și străzii I. C. Brătianu (azi bd. Independentei)
era o clădire negustorească cu etaj și prăvălii la parter, celebră prin
anii 1952 deoarece vindea la prețuri reduse pe cartelă cu puncte:
ciorapi, batiste, haine, paltoane și din această cauză se formau cozi cu
o zi înainte de a sosi marfa.
81. - Strada Unirii
82. - Piața Unirii 1957
83. - Strada Unirii după bombardament
Berăria, Aici este Cofetăria Streit, Frizeria Nicolau, Bere Bragadiru
84. - Iași în 1944
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
85. - Iași în 1944 - tanc T-34
86. - Iași 1941
- Consulatul Rusiei (Consulatul Imperial al Rusiei)
Spre strada I. C. Brătianu era instalat Consulatul Rusiei, într-un vechi
palat boieresc unde se înfăptuiseră importante acte din istoria Moldovei.
Între 1916 - 1918, în
timpul refugiului de la Iași, împreună
cu Guvernul și Regele Ferdinand I s-au instalat în oraș ostașii ruși pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale ce ocupaseră
Bucureștiul, Muntenia și Oltenia.
Revoluția
bolșevică s-a manifestat și la Iași când în februarie 1917 funcționarii
rusi dădeau jos firma de pe clădire cu inscripția Consulatul Imperial al
Rusiei și puneau alta pe care scria doar: Consulatul Rusiei.
În 1949, pe locul consulatului rus, se inaugura Parcul copiilor, numit Puşkin, cu bazine de apă, plajă, mult nisip şi dușuri cu apă caldă.
În 1949, pe locul consulatului rus, se inaugura Parcul copiilor, numit Puşkin, cu bazine de apă, plajă, mult nisip şi dușuri cu apă caldă.
87. - Consulatul Rusiei în 1937
88. - Vechea legație rusă
89. - Piața Unirii
via fb.com/iasifotografiivechi
90. - Partea stângă a Pieței spre bd. Dimitrov (Independenței)
Statuia lui A. D. Xenopol mutată apoi în fața UAIC
91. - Hotel Restaurant Buch cu vedere spre strada Unirii în 1914
via fb.com/iasifotografiivechi
Statuia lui A. D. Xenopol mutată apoi în fața UAIC
- Restaurant Excelsior (Bragadiru, 7 Noiembrie)
Înapoi către Piaţa Unirii, mai jos de consulat era o clădire asemănătoare cu Muzeul de Istorie Naturală
și câteva dughene şi ateliere mici pentru repararea geamantanelor apoi, retrasă într-o grădină cu faţada din sticlă cu multe geamuri era fostul restaurant Excelsior (1924), instalat într-o mare clădire de inspirație barocă, modernizată prin 1928.
Restaurantul
avea sală de consumație pe un soclu înalt cu câteva trepte iar la
subsol era marea sală pentru baluri, nunți și sală pentru popice și
jocuri mecanice toate sub firma Bragadiru, sucursala ieșeană a berarilor din București rămasa fără sediul din Lăpuşneanu distrus de un incendiu.
A scăpat de bombardamentul din vara anului 1944 iar prin 1950 aici era Restaurantul 7 Noiembrie numele amintind de Revoluția Bolșevică din Rusia. Prin 1947 sala localului servise pentru expoziții de artă. În
aceeași curte, dar spre trotuar și consulat, exista o clădire lungă ce
adăpostise Cantina Centrului studențesc, transformată în 1949 în
Frizeria Cooperativei Solidaritatea.
În
grădina din faţa Bragadirului se instalau mese unde ieșenii se delectau
cu halbe de bere ascultându-i pe artiștii Vasile Cananău și Ion Creţu
ce cântau romanțe și cântece de pahar. Îi ținea umbră doar câțiva salcâmi şi perechea de case vecine, cu etaj şi
câteva prăvălii la parter, zidite către răspântia străzii Lăpuşneanu,
dar cu un avans în piață faţă de hotelul Traian.
Piața Unirii era plină de magazine cu dulciuri: rahat proaspăt şi halvale la Alexiadis, praline delicioase (Funiak), fondante parfumate (fraţii Ignat şi Alexandru Ştreit), ciocolată aromată (Zamfirescu) baclavale și sarailii (Butuc moldovanul, turcizat) și multe altele realizate din făină, zahar, nuci, unt, smântână, scorțișoară și fructe aromate.
Piața Unirii era plină de magazine cu dulciuri: rahat proaspăt şi halvale la Alexiadis, praline delicioase (Funiak), fondante parfumate (fraţii Ignat şi Alexandru Ştreit), ciocolată aromată (Zamfirescu) baclavale și sarailii (Butuc moldovanul, turcizat) și multe altele realizate din făină, zahar, nuci, unt, smântână, scorțișoară și fructe aromate.
92. - Bere Bragadiru
93. - Restaurantul și Berarie Bragadiru - Piața Unirei nr. 7,
Proprietar Stănică Cojocaru
94. - Berăria Bragadiru în stânga - 1944
95. - Strada Unirii la 1917
96. - Piața Unirei
97. - Expoziție arme capturate in 1916
98. - Piața Unirii
99. - Piața Unirii
100. - Piața Unirii spre Ermacov
via fb.com/iasifotografiivechi
101. - Piața Unirii spre Ermacov
via fb.com/iasifotografiivechi
102. - Piața Unirii cu Ermacov
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
- Hotel Unirea
După demolarea vechilor clădiri, pe locul unde astăzi este Hotelul Unirea era amenajat un spațiu verde.
Hotelul Unirea a fost construit în anul 1969 având 48 de metri și astăzi este pe locul 3 ca înălțime în topul clădirilor din Iași. La ultimul etaj este un restaurant de unde se poate admira întregul oraș.
Hotelul Unirea a fost construit în anul 1969 având 48 de metri și astăzi este pe locul 3 ca înălțime în topul clădirilor din Iași. La ultimul etaj este un restaurant de unde se poate admira întregul oraș.
103. - 1965 - Spațiul verde unde se va construi Hotelul Unirea
via fb.com/iasifotografiivechi
104. - Piața Unirii 1967
105. - Construcția Hotelului Unirea
via fb.com/iasifotografiivechi
106. - Hotel Unirea
via fb.com/iasifotografiivechi
109. - Trăiască 1 Mai - Ziua Muncii
- 1988 via David Hadaller
110. - Hotel Unirea
111. - Hotel Unirea
112. - Hotel Unirea
- Esplanada Unirii
Înspre bd. Independenței (fost I. C. Brătianu, Dimitrov) este esplanada cu vedere spre Parcul și Statuia Independenței.
Pe esplanada spre bd.
Independenței, pe stânga, este un pasaj pietonal spre Mitocul Maicilor, unde este un graffiti inaugurat în 2013 de echipa CrossUrArt. Grupul de
artiști a pictat pe pereții pasajului pietonal portrete ale unor mari
personalități din Moldova și o panoramare a orașului Iași.
113. - Iași 1979 via Leroy W. Demery Jr.
114. - Spre Esplanada Unirii
115. - Magazin Unic, Magazin Alimentar - Autoservire
via fb.com/iasifotografiivechi
116. - Esplanada cu Magazinul Unic
via fb.com/iasifotografiivechi
- Înspre strada Lăpușneanu
- Magazinul J. Ermacov
La colțul străzii Lăpușneanu cu Piața Unirii era pe la 1900 faimosul magazin de consum J. Ermacov - Consum de coloniale și aperitive unde găseai: măsline, icre dar și vinuri de masă din podgoriile Uricani, Cotnari, Tămâios și Pelin.
Aici era locul de întâlnire al scriitorilor, fiind pomenit în scrierile lui I. L. Caragiale în schiţa Monopol și Ionel Teodoreanu în La Medeleni.
Lângă Ermacov erau alte magazine de consum: Pogor, Podgoreanu și Podsudec. Mai târziu, magazinul a fost vândut fraților Pogor ca mai apoi să devină sediu Romarta. Prin 1946 a adăpostit și Agenţia de voiaj CFR devenită un reper al vremii pentru plimbările străzii Lăpuşneanu "de la Corso la Biroul de Voiaj".
Aici era locul de întâlnire al scriitorilor, fiind pomenit în scrierile lui I. L. Caragiale în schiţa Monopol și Ionel Teodoreanu în La Medeleni.
Lângă Ermacov erau alte magazine de consum: Pogor, Podgoreanu și Podsudec. Mai târziu, magazinul a fost vândut fraților Pogor ca mai apoi să devină sediu Romarta. Prin 1946 a adăpostit și Agenţia de voiaj CFR devenită un reper al vremii pentru plimbările străzii Lăpuşneanu "de la Corso la Biroul de Voiaj".
Colţul lui Ermacov a fost demolat prin 1961 fiind înlocuit de un șir de blocuri cu marele magazin alimentar Unic şi cofetăria Amandina.
117. - J. Ermacov - Jassy - str. Primaverei nr. 17 - Piața Unirei, Iași
118. - I. Ermacov - Magasin de coloniale - str. Lapuseanu nr. 13 - 1892
119. - Piața Unirii la 1917
120. - Piața Unirii în 1910 - J. Ermacov
121. - Iași - Piața Unirei
Club, Farmacia Centrala, Coafor Traian, Trapez - galoși, șoșoni
122. - Piața Unirii
123. - Piața Unirei 1941
Club, Farmacia Centrala, Coafor Traian, Trapez - galoși, șoșoni
124. - Piața Unirei
Eduard, Bayer Medicamente, Coafor, Frații Pogor
125. - Strada Lăpușneanu
Reclama J. Ermacov, Coafor CH. Nicolau, Ciocolata Berindei
Reclama J. Ermacov, Coafor CH. Nicolau, Ciocolata Berindei
126. - Piata Unirei și Strada Lăpușneanu
Reclama J. Ermacov, Doctor Leon Dusinghed ?, Comestibile, Aperitive, Bauturi Fine
127. - Piața Unirei 1942 - Intim Club, Farmacia Centrală,
Hotel, Coafor Unirea, Librăria Învățătorul Român
128. - Coafor Traian, Judecătoria, Farmacia Centrala Const. J. Werner,
Eduard, Coafor Unirea, Frații Pogor
129. - Piața Unirii în 1931 via Orașul Iași
Coafor Unirea, Magazinul Hotel România, Librăria învățătorul român
130. - 1917
via fb.com/iasifotografiivechi
132. - Hora Unirii în 1959 la Centenarul Unirii Principatelor Române
via fb.com/iasifotografiivechi
131. - Piața Unirii
Ciorapi Adesgo, Coafor Unirea, Eduard, Fratii Pogor, Medicamente Bayer
Coafor Unirea, Bayer Medicamente
- Blocul Amandina
Arhitecții
Pieței Unirii doreau alinierea clădirii cu Magazinul Ermacov după
Hotelul Traian, adică cu vreo 10 metri înapoi dar cum proprietarul uneia era profesorul A. D. Xenopol, exproprierile s-au amânat până
prin 1960 când au fost demolate și s-a construit Blocul Amandina, la
intersecția cu strada Lăpușneanu. Numele fusese preluat de la cofetăria
instalată într-o încăpere a vechilor clădiri având alături un aprozar.
Prin 2002 la parter era sediul luxos al Băncii de Dezvoltare.
135. - Piața Unirii 1966 cu Blocul Amandina
Mesaj Trăiască Republica Socialistă România
136. - Piața Unirii
137. - Piața Unirii
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
- Hotel Traian (azi Grand Hotel Traian)
A fost construit în anul 1882 pe stil neoclasic francez folosind un schelet metalic cu stâlpi de fontă, noutate la acea vreme. Planurile au fost realizate de ing. A. Fragneau și de firma Gustave Eiffel deținută de constructorul celebrului turn din Paris și a Statuii Libertății din New York.
Compania lui Eiffel, specialistă în construcții metalice, era cunoscută în Iași pentru că în 1876 construise la Ungheni podul peste râul Prut pentru joncțiunea căilor ferate ruse cu cele din țara noastră. Podul a fost folosit de armata rusă în timpul Războiului ruso-turc din 1877-1878 ce a dus la Independența provinciilor românești. Gustave Eiffel venise personal în primăvara anului 1876 pentru inspecția Podului de peste Prut. Firma lui furniza poduri la pachet, piesele erau turnate în
atelierele de lângă Paris apoi erau expediate cu trenul sau vaporul,
fiind asamblate după o metodă proprie cu nituri încălzite.
Proprietarul Hotelului Traian era Scarlat Pastia, primar al orașului Iași între 1877-1879 care dorise să construiască aici Teatrul Național după ce Teatrul Mare din Copou a ars în 1888.
Pe aceste locuri fuseseră un șir de case bătrânești deținute de Ruxanda Sturza ce au fost demolate prin 1879.
Construcția teatrului l-a ruinat pe Scarlat Pastia iar clădirea a rămas în posesia Creditului Urban care îl transformă în hotel.
În anul 1884 aici a avut loc banchetul celei de-a XXI-a aniversări a Societății Literare Junimea unde I. L. Caragiale prezintă comedia O scrisoare pierdută dar și serbarea centenarului Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan la 21 octombrie 1884, la care au participat Mihai Eminescu și Ion Creangă.
În 1896 aici au loc primele spectacole de cinematografie, proiecții ale studioului Lumiere, ziarele vremii scriind: "acest aparat care fotografiază mișcările şi a cărui concesie pentru România o are L'Independence Roumanie, e o adevărată minune a artei căci în proiecțiuni pe o pânză albă se înfățișează tablouri de toată frumusețea.... Din programul de ieri am aminti în special Dragonii din escorta Ţarului, Dansul egiptean și Furtuna pe mare”.
În anul 1918, în timpul refugiului de la Iași, aici a funcționat Guvernul României.
Într-unul din apartamentele de lux ale hotelului ar fi fost cazată sub un nume fals pe 12 iulie 1934 și actrița Greta Garbo la trecerea prin Moldova.
În 1934 I. L. Caragiale vine în Iași pentru a negocia cu societatea Creditul Urban deschiderea unei berării Gambrinus în incinta hotelului dar nu s-a ajuns la o înțelegere.
În 1943 autoritățile doreau să transforme hotelul în Palat Municipal, aici s-au ținut congresele partidelor politice în interbelic iar în 1945 era scenă de teatru pentru trupa Uniunii Patrioților ce a devenit mai târziu Teatrul Poporului. Hotelul va trece în proprietatea familiei Teitler iar în 1950 a fost naționalizat.
Pe la 1910, în fața hotelului era Grădina Traian (Grădina Trayan) înconjurată de brazi și arbuști, loc de întâlnire pentru elevii Liceului Național de alături. La această terasă se afla Mihai Eminescu în 1885 când a realizat o fotografie la atelierul lui Nestor Heck. Împrejurările au fost mai târziu relatate: „într-o zi de vară, profitând de bunele dispoziții, l-am luat de pe terasa hotelului Traian pe Eminescu, împreună cu Wilhelm Humpel și cu Petru V. Grigoriu, și așa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, ne-am dus cu toții la atelierul de fotografie Nestor Heck, strada Lăpușneanu nr. 42 unde a consimțit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea de noi, ne-am așezat împreună. După indicațiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dânsul, ceea ce nu puțin l-a supărat mai apoi, văzându-se amăgit ca un copil“.
138. - Mihai Eminescu în 1885 de Nestor Heck
139. - Grădina Traian 1913
140. - Teatru Grădina Traian 1916
În anul 1918, în timpul refugiului de la Iași, aici a funcționat Guvernul României.
Într-unul din apartamentele de lux ale hotelului ar fi fost cazată sub un nume fals pe 12 iulie 1934 și actrița Greta Garbo la trecerea prin Moldova.
În 1934 I. L. Caragiale vine în Iași pentru a negocia cu societatea Creditul Urban deschiderea unei berării Gambrinus în incinta hotelului dar nu s-a ajuns la o înțelegere.
În 1943 autoritățile doreau să transforme hotelul în Palat Municipal, aici s-au ținut congresele partidelor politice în interbelic iar în 1945 era scenă de teatru pentru trupa Uniunii Patrioților ce a devenit mai târziu Teatrul Poporului. Hotelul va trece în proprietatea familiei Teitler iar în 1950 a fost naționalizat.
După război este reparat de Comisia Locală a Sindicatelor aici fiind biroul principal al organizațiilor sportive, la mansardă erau aparatele radioamatorilor și antena de transmisie iar la parter era Restaurantul Iașul și Braseria Moldova.
În anii '70 sunt realizate reparații costisitoare cu întreaga structură consolidată iar stâlpii din fontă s-au dublat cu piloni din beton armat, unii constructori spunând că ar fi fost mai ieftină demolarea și reconstrucția. După reparațiile din 1970 redevenea Hotel iar în anul 1980 aici a fost cazată delegația condusă de I. Păun care purta Flacăra Olimpică în drum spre Jocurile Olimpice de vară din Moscova.
În anii '70 sunt realizate reparații costisitoare cu întreaga structură consolidată iar stâlpii din fontă s-au dublat cu piloni din beton armat, unii constructori spunând că ar fi fost mai ieftină demolarea și reconstrucția. După reparațiile din 1970 redevenea Hotel iar în anul 1980 aici a fost cazată delegația condusă de I. Păun care purta Flacăra Olimpică în drum spre Jocurile Olimpice de vară din Moscova.
Mai târziu aici se deschidea Hotelul ONT Traian al Oficiului Național de Turism.
Reînnoit în toamna anului 2002, i se schimba vechea tâmplărie cu una modernă și se schimbă culoarea grena a faţadelor cu una albă.
În Hotel au fost filmate scene pentru filmul Călătoria lui Gruber (2009) cu Florin Piersic Jr. și Marcel Iureș. link
Astăzi Grand Hotel Traian este cotat la 4 stele având 68 de camere cu 119 locuri de cazare și 4 săli multifuncționale ale Centrului de Conferințe.
Reînnoit în toamna anului 2002, i se schimba vechea tâmplărie cu una modernă și se schimbă culoarea grena a faţadelor cu una albă.
În Hotel au fost filmate scene pentru filmul Călătoria lui Gruber (2009) cu Florin Piersic Jr. și Marcel Iureș. link
Astăzi Grand Hotel Traian este cotat la 4 stele având 68 de camere cu 119 locuri de cazare și 4 săli multifuncționale ale Centrului de Conferințe.
141. - Marele Hotel Traian - administrația A. Gottesmann & Fischer
142. - Jași - Hotel Trajan - 1909
143. - Jași - Hotel Trajan
Înainte de montarea statuii lui Cuza
146. - Jași - Piața Unirei și Hotel Traian
147. - Hotelul Traian
148. - Jași - Hotel Traian - Cafenea, restaurant, bererie Traian
149. - Iasi Hotel Traian
Reclama Palma, Coafor Traian, Club, Trapez
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
156. - Piața Unirii 1978
157. - Hotelul Traian în 1988 via David Hadaller
Culoarea grena schimbată în 2002
158. - Hotelul Traian
159. - 1969 by Hans Oerlemans
Culoarea grena schimbată în 2002
160. - Hotel Traian 1970
161. - Grădina Traian - Teatru - 1916
Una din eroinele Unirii a fost Ecaterina Vogoride, nora caimacanului Moldovei, care a sustras scrisori prin care turcii promiteau domnia lui Vogoride dacă împiedica unirea Moldovei cu Muntenia prin falsificarea listelor electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc. Scrisorile au fost publicate în ziarele din vestul Europei ducând la ruperea legăturilor diplomatice ale Turciei cu Franța, Rusia, Sardinia și Prusia și organizarea de alegeri libere în Moldova.
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza, realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli, a fost dezvelită la 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I și a principilor Ferdinand și Carol. În grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentați alți partizani ai unirii:
- scriitorul și diplomatul Costache Negri delegat al domnitorului la Constantinopol și la Viena pentru a susține recunoașterea Unirii Principatelor Române,
- Mihail Kogălniceanu prim-ministru al României în timpul domniei lui Cuza,
- Nicolae Kretzulescu de trei ori prim-ministru al României,
- generalul Ioan Emanuel Florescu consilier a lui Cuza și Conducător al Armatei Române.
În timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, pentru a fi protejată, statuia lui Cuza a fost acoperită de arh. Stoian cu o cutie din scânduri și căptușită cu nisip pentru a fi ferită de bombe și gloanțe.
- Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza
În fața Hanului Bacalu de peste drum de Piața Unirii de astăzi, la 5 ianuarie 1859 s-a sărbătorit pentru prima dată unirea provinciilor românești, când ieșenii au ieșit cu drapele și pancarte pe Ulița Mare (azi bd. Ștefan cel Mare), de la Palatul Ocârmuirii (azi Palatul Culturii) până la Hanul Petrea
Bacalu și Hanul Binder unde era reședința delegației muntene. Numeroși tineri
și bătrâni cu banderole și brâie tricolore au mărșăluit la lumina torțelor cântând Hora Unirii pe versurile lui Vasile Alecsandri:
Măi muntene, măi vecine
Vină să te prinzi cu mine
Și la viață cu
unire
Și la moarte cu-nfrățire
Hora Unirii a fost publicată pentru prima dată în 1856 în ziarul Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind Hora Unirei, muzica fiind compusă de Alexandru Flechtenmacher.
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza, realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli, a fost dezvelită la 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I și a principilor Ferdinand și Carol. În grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentați alți partizani ai unirii:
- scriitorul și diplomatul Costache Negri delegat al domnitorului la Constantinopol și la Viena pentru a susține recunoașterea Unirii Principatelor Române,
- Mihail Kogălniceanu prim-ministru al României în timpul domniei lui Cuza,
- Nicolae Kretzulescu de trei ori prim-ministru al României,
- generalul Ioan Emanuel Florescu consilier a lui Cuza și Conducător al Armatei Române.
În timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, pentru a fi protejată, statuia lui Cuza a fost acoperită de arh. Stoian cu o cutie din scânduri și căptușită cu nisip pentru a fi ferită de bombe și gloanțe.
162. - Proiect inițial al soclului
Monumentul Cuza Voda - General Florescu, Kretzulescu, Cost. Negri, M. Kogălniceanu
163. - Sculptor Romanelli
Negri, Kogălniceanu, Crețulescu, Florescu
Negri, Kogălniceanu, Crețulescu, Florescu
164. - Statuia lui Cuza
165. - Jași - Serbările Inaugurărei Statuei Cuza Vodă 1912
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
166. - Dezvelirea Monumentului Unirii de la Iași în 1912
167. - Desvelirea monumentului Cuza-Vodă - Jași 27 Mai 1912
168. - Piața Unirii 1913 ?
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
169. - Piața Unirii
Reclamă Trapez
170. - Piața Unirii
171. - Statuia Cuza Vodă în 1944
172. - Statuia Cuza Vodă
173. - Statuia Cuza Vodă
174. - Statuia lui Cuza
175. - Ion Iliescu în 2002
- Piaţa Unirii este un simbol al unității neamului
românesc unde au avut loc diferite manifestări:
- la 30 martie 1917 în Piața Unirii se aduna delegația Statului Ţării din Republica Moldovenească venită să vestească Unirea Basarabiei cu Patria mamă, de care fusese dezlipită în urma Războiului Ruso-Turc din 1812.
- la 8 iunie 1917 - cea mai măreață „manifestare națională la care i-a fost dat poporului român să participe de la 1859”. Erau aclamați cei vreo 1200 de voluntari români ardeleni, foști luptători în armata austro-ungară, luați prizonieri de trupele ruse, duși în lagărul de la Darniţa de unde au cerut să meargă pe frontul eliberării Ardealului. Urcat pe soclu, la picioarele statuii lui Cuza Vodă, primul ministru Ion I. C. Brătianu declara: "în piața în care s-a sărbătorit pentru prim oară Unirea Moldovei cu Muntenia adică nașterea României” se serba „prima manifestare a întregirii neamului nostru”.
- în Piața Unirii se adunau cetățenii orașului la chemarea clopotelor ce băteau neîncetat în noaptea de 27/28 octombrie 1918 vestind mobilizarea și începerea luptei de eliberare a Bucureștiului și a provinciilor subjugate de armatele străine.
- în 8 noiembrie 1918 era sărbătoarea închinată domnitorului Mihai Viteazul evocându-se ziua de 25 mai 1600 când domnitorul intrase în Iași, învingând ostașii lui Petru Movilă și săvârșind unirea celor trei țări surori.
- în aceeași piață soseau emisarii Bucovinei la 15 noiembrie 1918 cu mandatul Unirii Ţării de Sus ce se eliberase de sub ocupația centenară austriacă.
- în Piața Unirii aveau loc manifestații premergătoare zilei de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, ale Marii Adunări de la Alba Iulia, pentru consfințirea unirii Ardealului cu patria mamă.
- aici s-au ținut manifestațiile naționale, întrunirile politice interbelice cât și aniversările zilelor de 10 Mai închinate regelui;
- pe aici a trecut alaiul bisericesc în 1925 la aniversarea a 1600 ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)
- tot în Piața Unirii au plâns și au protestat împotriva ruperii din trupul țării a Bucovinei de Nord, a Basarabiei și a unei părți din Ardeal și din Dobrogea în 1940.
- aici s-a sărbătorit eliberarea Ardealului în octombrie 1944 și Centenarul Revoluției din 1848
- pe aici a trecut alaiul bisericesc în 1925 la aniversarea a 1600 ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)
- tot în Piața Unirii au plâns și au protestat împotriva ruperii din trupul țării a Bucovinei de Nord, a Basarabiei și a unei părți din Ardeal și din Dobrogea în 1940.
- aici s-a sărbătorit eliberarea Ardealului în octombrie 1944 și Centenarul Revoluției din 1848
- aici se țineau mitingurile dintre anii 1945 - 1989, organizate cu prilejul vizitelor de lucru ale conducătorilor țării, Gh. Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu. Venind la Iași în septembrie 1961, președintele Consiliului de Stat, Gh. Gheorghiu Dej era condus pe diferite șantiere între care și în Piața Unirii unde se lucra intens la blocurile de locuințe ce se înălțau de-a lungul străpungerii străzii Ștefan cel Mare.
- de la balconul Hotelului Traian ținea cuvântări Nicolae Ceaușescu în 1980
- de la balconul Hotelului Traian ținea cuvântări Nicolae Ceaușescu în 1980
- aici s-au bucurat ieșenii de primele zile de libertate în 1989 după căderea comunismului
176. - Ceaușescu la Adunarea populară din Iași din 1980 15 septembrie.
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
177. - Ceaușescu la balconul Hotelului Traian în anul 1977
181. - Piața Unirii
Farmacia Centrală Const. Werner, Karlsbad, Viața românească, Coafor Unirea, Frații Pogor, Marele Magazin de Consum Moldova
186 - 1959 - Centenarul Unirii Principatelor Române din 1859
Traiască PMR
via fb.com/iasifotografiivechi
187. - Piața Unirii
Traiască PMR
via fb.com/iasifotografiivechi
188. - Piața Unirii
189. - Revoluția din Iași 1989 - by Dan Mititelu
190. - Piața Unirii în 2010
- Cinema Victoria
După
continuarea sistematizării Pieței Uniri în anii 1960 -1962, pe locul fostului han
Bacalu se inaugura în 1963 modernul cinematograf Victoria cu filme pe
ecran lat (cinemascop).
În 2017, Primăria a preluat de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film (RADEF) fostul cinematograf Victoria cu peste 900 de locuri, unde se dorește realizarea unui spațiu modern pentru manifestări culturale. Poze din interiorul cinematografului realizate în 2013.
În 2017, Primăria a preluat de la Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor România Film (RADEF) fostul cinematograf Victoria cu peste 900 de locuri, unde se dorește realizarea unui spațiu modern pentru manifestări culturale. Poze din interiorul cinematografului realizate în 2013.
- Hanul Bacalu (Hotel România)
La 5 ianuarie 1859, între hanul lui Petrea Bacalu
și prăvăliile situate în față, spre Ulița Sârbească (azi str.
Lăpușneanu) și mai departe pe Ulița Mare, s-a adunat o mulțime de
oameni pentru a afla rezultatele votului celor 49 de deputați ce formau
Adunarea Electivă.
Imediat după confirmarea alegerii sale, din micul balcon din fier forjat al hanului, a vorbit Alexandru Ioan Cuza, pentru prima dată în calitatea de Domn al Moldovei. În fața acestei clădiri s-a dansat pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste.
Vestitul Han Petrea Bacalu era la colțul Uliței Academiei și al fostei Uliţe Tălpălari rebotezată cu numele profesorului Săulescu ce locuia mai la vale.
Hanul lui Petrea Bacalu a avut și alte nume, pentru a atrage călătorii ce ajungeau la Iași pe nou linie de cale ferată Viena - Lemberg - Cernăuți – Pașcani - Iași inaugurată în 1870, hanul își schimbă firma devenind Otel Viena.
În perioada 1884 - 1886, la mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de a doua șederi la Iași.
Scarlat Pastia a cumpărat hotelul și i-a schimbă denumirea devenind Hotel România. Aici aveau loc întrunirile partidului conservator dar și cel liberal, la care au participat Lascăr Catargi, Gheorghe Cantacuzino, generalul Gh. Mânu, Nicu Filipescu și Take Ionescu.
După demolarea dughenelor, Scarlat Pastia le propune edililor orașului să mute aici statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Administrativ dar a fost refuzat. Primarul Pastia a editat și o colecție de legi care mult timp a servit tuturor instanțelor judecătorești. Într-o încăpere a hotelului este primit Scarlat Pastia ruinat după construirea Hotelului Traian.
Înspre strada Lăpușneanu era frizeria lui Pavlicovschi, tatăl și fiul. Pavlicovschi era frizerul bătrânului boier Rosnovanu având îndatorirea să fie prezent în fiecare zi la orele 6 dimineața la clientul său. Alături de Pavlicovschi era măcelarul Fotachi care producea faimoșii cârnați care se mută după dărâmarea dughenelor în prăvălia din hotelul România, ocupat mai târziu de fotograful Weiss. Farmacistul Hax, tatăl avocatului L. Hax, a avut o farmacie în colțul străzii Săulescu luată în arendă de la văduva Schleicher. Pe lângă acestea, se mai aflau magazinele de galanterie aparținând lui Mitler şi Konfeld și cârciuma lui Gherşin Hern.
Incendiul din noaptea 17-18 februarie 1888 care a distrus Teatrul din Copou l-a determinat pe Scarlat Pastia să transforme restaurantul din curtea hotelului în sală de spectacol unde a instalat o scenă și trei rânduri de loje, fiind cunoscută de ieșeni sub numele de Sala Pastia. Alte săli de spectacol erau la Circul Sidoli din Piața Uniri și în Sala corului metropolitan.
Aici s-au jucat multe spectacole până în 1896 când se inaugura sala Teatrului cel nou din ulița Golia.
În 1896 la parterul clădirii era Berăria Unirii unde cântau Ghiţă Borteanu și Ionică Barbu.
Aici a cântat marea actriță Hariclea Darclee și a fost Congresul Profesorimii din aprilie 1889 unde a ținut prelegeri și Ion Creangă, în ultimul său an de viață.
Imediat după confirmarea alegerii sale, din micul balcon din fier forjat al hanului, a vorbit Alexandru Ioan Cuza, pentru prima dată în calitatea de Domn al Moldovei. În fața acestei clădiri s-a dansat pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste.
Vestitul Han Petrea Bacalu era la colțul Uliței Academiei și al fostei Uliţe Tălpălari rebotezată cu numele profesorului Săulescu ce locuia mai la vale.
Hanul lui Petrea Bacalu a avut și alte nume, pentru a atrage călătorii ce ajungeau la Iași pe nou linie de cale ferată Viena - Lemberg - Cernăuți – Pașcani - Iași inaugurată în 1870, hanul își schimbă firma devenind Otel Viena.
În perioada 1884 - 1886, la mansarda unei clădiri din curte locuise poetul Mihai Eminescu în timpul celei de a doua șederi la Iași.
Scarlat Pastia a cumpărat hotelul și i-a schimbă denumirea devenind Hotel România. Aici aveau loc întrunirile partidului conservator dar și cel liberal, la care au participat Lascăr Catargi, Gheorghe Cantacuzino, generalul Gh. Mânu, Nicu Filipescu și Take Ionescu.
După demolarea dughenelor, Scarlat Pastia le propune edililor orașului să mute aici statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Administrativ dar a fost refuzat. Primarul Pastia a editat și o colecție de legi care mult timp a servit tuturor instanțelor judecătorești. Într-o încăpere a hotelului este primit Scarlat Pastia ruinat după construirea Hotelului Traian.
Înspre strada Lăpușneanu era frizeria lui Pavlicovschi, tatăl și fiul. Pavlicovschi era frizerul bătrânului boier Rosnovanu având îndatorirea să fie prezent în fiecare zi la orele 6 dimineața la clientul său. Alături de Pavlicovschi era măcelarul Fotachi care producea faimoșii cârnați care se mută după dărâmarea dughenelor în prăvălia din hotelul România, ocupat mai târziu de fotograful Weiss. Farmacistul Hax, tatăl avocatului L. Hax, a avut o farmacie în colțul străzii Săulescu luată în arendă de la văduva Schleicher. Pe lângă acestea, se mai aflau magazinele de galanterie aparținând lui Mitler şi Konfeld și cârciuma lui Gherşin Hern.
Incendiul din noaptea 17-18 februarie 1888 care a distrus Teatrul din Copou l-a determinat pe Scarlat Pastia să transforme restaurantul din curtea hotelului în sală de spectacol unde a instalat o scenă și trei rânduri de loje, fiind cunoscută de ieșeni sub numele de Sala Pastia. Alte săli de spectacol erau la Circul Sidoli din Piața Uniri și în Sala corului metropolitan.
Aici s-au jucat multe spectacole până în 1896 când se inaugura sala Teatrului cel nou din ulița Golia.
În 1896 la parterul clădirii era Berăria Unirii unde cântau Ghiţă Borteanu și Ionică Barbu.
Aici a cântat marea actriță Hariclea Darclee și a fost Congresul Profesorimii din aprilie 1889 unde a ținut prelegeri și Ion Creangă, în ultimul său an de viață.
De prin 1930 a funcționat în continuare sub numele de Hotel Schiller până între cele două războaie mondiale și a fost naționalizat după 1945.
Lucrările de amenajare a Pieței Unirii din anii 1960 au dus la demolarea clădirii, pe locul acesteia fiind amplasată în prezent parcarea din fața blocurilor turn și a cinematografului Victoria.
201. - Piața Unirii în 1957 via Orasul Iasi
202. - Amenajare Piața Unirii 1947
via fb.com/iasifotografiivechi
203. - Iași Piața Unirii 1936
Reclamă Lustragerie Americană, Universul
via fb.com/iasifotografiivechi
204. - Defilare
via fb.com/iasifotografiivechi
208. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă
Reclama Abramovici & Brecher
209. - Piața Unirii
210. - Strada Cuza Vodă înainte de construcția Palatului Braunstein - Piața Unirea
212. - Strada Cuza Vodă în 1915 cu Palatul Braunsein Traina Iași Galați, CFR Direcția 3 Exploatare Iași, Partidul Național Țărănesc
213. - Strada Cuza Vodă în 1940
214. - Casele Motăș și Palatul Braunstein
218. -Strada Cuza Vodă în 1996 by René van Lier via tramclub.org
220. - Palatul Braunstein (Magazinul Victoria) și blocuri în construcție
227. - Hârtia de țigară Dorobanțul și Les dernieres cartouches, Zouavul și Mizpah
- Iași Frații Braunstein
228. - Tabloul Pax de Octav Băncilă
Lucrările de amenajare a Pieței Unirii din anii 1960 au dus la demolarea clădirii, pe locul acesteia fiind amplasată în prezent parcarea din fața blocurilor turn și a cinematografului Victoria.
192. - Piața Unirii
193. - Piața Unirii
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
194. - Hora Unirii la Iași de Costache Agafiței (1957)
Se remarcă Arcul de la Academie
195. - Otel Schiller (Otel România) și Academia Mihăileană
Reclamă Fotografia artistică Weiss - Fotoglob, Farmacia J. Werner - Furnizorul Curții Regale -
Reclamă Fotografia artistică Weiss - Fotoglob, Farmacia J. Werner - Furnizorul Curții Regale -
Jași - Piața Unirei, Reg. 2 Roșiori
196. - Strada Cuza Vodă înainte de 1914 de construcția Palatului Braunstein
Hotelul Schiler, J. Frost, Frizer, Abramovici
197. - Grand Cafe Restaurant Hotel Schiller Iassy -
196. - Strada Cuza Vodă înainte de 1914 de construcția Palatului Braunstein
Hotelul Schiler, J. Frost, Frizer, Abramovici
Str. Seulescu 3 din Piața Unirii
198. - Fotograf Weisss - Piața Unirei 1914
199. - Hotel România și Tramvaiul Ambulanță
via fb.com/iasifotografiivechi
200. - Făget, Higiena, Tineri uniți-vă pentru o pace
via fb.com/iasifotografiivechi
200b. Armata rusă în Iași în Piața Unirii - ianuarie 1919
Se observă Palatul Braunstein și Hotelul România.
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
Se observă Palatul Braunstein și Hotelul România.
Reclama N. Stangulescu
via fb.com/iasifotografiivechi
Reclamă Lustragerie Americană, Universul
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
205. - Palatul Braunștein în 1944
206. - Fotograf Weiss, Partidul Național Țărănesc
- Palatul Braunstein - str. Cuza Vodă nr. 2
Pe acest loc au existat o serie de clădiri distruse în incendiul din 1909 și cumpărate de antreprenul A. Braunstein
(1842- 1922) care deținea mai multe magazine în
împrejurimi.
Palatul Braunstein a fost construit în perioada 1914-1915 după planurile arh. Al. Clejan.
În 1920, Partidul Țărănesc a avut sediu în Palatul Braunstein,
în 1935 a parterul imobilului era magazinul de bijuterii Cristal iar în anii 1970 aici s-a mutat magazinul Victoria.
În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, apartamentele de la etaj având destinație de locuințe sociale. De-a lungul timpului, clădirea a avut diverse funcții, printre care hotel, bancă, sediu unor partide, la etaj, precum PNȚ în 1930 și APR în 1999.
În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, apartamentele de la etaj având destinație de locuințe sociale. De-a lungul timpului, clădirea a avut diverse funcții, printre care hotel, bancă, sediu unor partide, la etaj, precum PNȚ în 1930 și APR în 1999.
Clădirea a adăpostit Galeriile Cupola fiind sală de expoziții a Uniunii Artiștilor Plastici, inaugurarea se făcea prin 1915 când pictorul Octav Băncilă expunea în vitrină celebrul lui tablou Pax.
Palatul Braunstein a rezistat inundațiilor din 1932, bombardamentelor din 1941- 1944 și cutremurului din 1977.
Palatul Braunstein a rezistat inundațiilor din 1932, bombardamentelor din 1941- 1944 și cutremurului din 1977.
După
căderea comunismului în 1989, unele părți din clădire au fost
retrocedate, ulterior fiind răscumpărate, clădirea ajungând astfel în
proprietatea Primăriei iar în 2018 au început lucrările de renovare. mai multe pe wikipedia.org, altiasi.ro.
207. - Piața Unirei - Casele Motăș și Vechile clădiri de pe locul Palatului Braunștein
Reclama Otel Schiller, Frizer - 1925
Reclama Abramovici & Brecher
211. - Piața Unirii
Reclamă Philips Radio, Gheorghe Stanos
Podsudek Cernăuți, Cuțitărie Traina, Cristal
215. - Palatul Braunstein - Partidului Național Țărănesc, Cristal
216. - Magazinul Victoria în 1971
217. - Ceaușescu PCR XII, Trăiască clasa muncitoare - 1982
via fb.com/iasifotografiivechi
via fb.com/iasifotografiivechi
221. - Bd. Ștefan cel Mare
via fb.com/iasifotografiivechi
222. - Reclamă Modern via Hans Oerlemans - tramclub.org
223. - Piața Unirii în 1950
224. - Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu dansând în Piața Unirii
Iliescu a fost șeful Comitetului Judeţean PCR Iaşi între 1975-1979.
225. - Galeriile Cupola
226. - Piața Unirii în 1977
via fb.com/iasifotografiivechi
Iliescu a fost șeful Comitetului Judeţean PCR Iaşi între 1975-1979.
- Iași Frații Braunstein
str. Cuza Vodă 83 vis a vis de Dermata
- Fotograful Ioan Matei Agapi
Ultimul chiriaș al clădirii a fost Ioan Matei Agapi, documentarist și fotograf celebru în Iași, care a filmat între anii 1967- 1991 documentare și reportaje, vizite oficiale ale lui Ceaușescu, evenimente culturale, scene cotidiane din viața orașului Iași și momente din viața personală de familie.
Detine 21.000 de metri de peliculă din anii comunismului, poze ce se doresc digitalizate si făcute publice dar statul nu îl ajută.
Arhiva fotografului Agapi, acum în vârstă de 84 de ani conține 35 de ore de film pe 16 mm, 21.000 de metri de peliculă, sute de negative în cele mai variate formate (9/12, pe sticlă, 6/9 pe film sau negative de 35 mm și 120 mm), peste 50 de plăci pe sticlă realizate în anii '30 de către tatăl lui Ioan Agapi, zeci de aparate foto vechi, inclusiv unul din 1920 și un obiectiv din 1883.
Pe aceste negative se regăsesc imagini document a câtorva orașe înainte de demolare - conform planului de sistematizare a României din anii 1970 , imagini cu oameni de știință și de cultură ai vremii, călătorii în Europa, congrese ale PCR, tradiții și obiceiuri de iarnă și multe altele.
Fiica fotografului, regizoarea Nora Agapi a realizat în 2018 un documentar despre povestea tatalui său și cum a fost evacuat din cladire Timebox Trailer Youtube.
Detine 21.000 de metri de peliculă din anii comunismului, poze ce se doresc digitalizate si făcute publice dar statul nu îl ajută.
Arhiva fotografului Agapi, acum în vârstă de 84 de ani conține 35 de ore de film pe 16 mm, 21.000 de metri de peliculă, sute de negative în cele mai variate formate (9/12, pe sticlă, 6/9 pe film sau negative de 35 mm și 120 mm), peste 50 de plăci pe sticlă realizate în anii '30 de către tatăl lui Ioan Agapi, zeci de aparate foto vechi, inclusiv unul din 1920 și un obiectiv din 1883.
Pe aceste negative se regăsesc imagini document a câtorva orașe înainte de demolare - conform planului de sistematizare a României din anii 1970 , imagini cu oameni de știință și de cultură ai vremii, călătorii în Europa, congrese ale PCR, tradiții și obiceiuri de iarnă și multe altele.
Fiica fotografului, regizoarea Nora Agapi a realizat în 2018 un documentar despre povestea tatalui său și cum a fost evacuat din cladire Timebox Trailer Youtube.
- Blocuri Junimea
Străpungerea, spre strada Ştefan cel Mare a fost terminată în anul 1949 iar în 1961 se ajunge la forma actuală, mult mai extinsă și încăpătoare, flancată de Librăria Junimea și blocurile de locuințe colective cu magazine la parter și mezanin, hotelurile Traian și Unirea (1969), cinematograful Victoria și Palatul Braunstein (1911).
Străpungerea, spre strada Ştefan cel Mare a fost terminată în anul 1949 iar în 1961 se ajunge la forma actuală, mult mai extinsă și încăpătoare, flancată de Librăria Junimea și blocurile de locuințe colective cu magazine la parter și mezanin, hotelurile Traian și Unirea (1969), cinematograful Victoria și Palatul Braunstein (1911).
Construindu-se blocurile turn se bloca intrarea la vechea strada Săulescu.
230. - Palatul Braunstein (Magazinul Victoria) și blocuri în construcție
231. - Gheorghe Gheorghiu-Dej la Iași în 1961
234. - Vedere din Piața Unirii în 1964
235. - Iași - Piața Unirii în 1960 - Loto Prono, Economisiți la CEC
236. - Palatul Braunștein și blocurile Junimea
237. - Blocurile Junimea spre Hotel Traian și Piața Unirii
238. - Blocurile Junimea spre Piața Unirii
- Imagini de la Parada comunistă din orașul Iași din Piața Unirii, la data de 23 August 1974 pentru a sărbători 30 de ani de la Lovitura de stat din 1944 și al XI-lea Congres al Partidului Comunist Român. Se remarcă Hotelul Traian, Hotelul Unirea și parada muncitorilor de la Întreprinderea de Tricotaje Moldova, Combinatul de Fibre Sintetice (Terom) și Întreprinderea de Mătase Victoria.
239. - Paradă zona Piața Unirii
- Mozaic
Piața Unirii din Iași este presărată cu mozaicuri înspre Hotel Unirea, care reprezintă agricultura și natura: tractoare, spice de grâu, brazi, un mistreț, un cerb; industria – fabrici, macarale, roți zimțate, chimie; pacea – olimpiada, porumbeii și atomul; arta – muzica, teatrul; în mijlocul pieței este reprezentată istoria – prin capul de bour, simbol al Moldovei și acvila, simbol al Țării Românești.
În centrul pieței, spre blocurile comuniste, este reprezentată Legenda Moldovei cu descălecatul lui Dragoș Vodă care își pierde cățelușa Molda în timpul vânătorii unui bour, strămoș al actualului zimbru din Ținutul Neamțului, înecată în apele repezi ale râului de lângă Boureni (Gura Humorului sau Iași). În amintirea acesteia, Dragoş numește râul Moldova, care dă mai târziu și denumirea regiunii istorice.
În centrul pieței, spre blocurile comuniste, este reprezentată Legenda Moldovei cu descălecatul lui Dragoș Vodă care își pierde cățelușa Molda în timpul vânătorii unui bour, strămoș al actualului zimbru din Ținutul Neamțului, înecată în apele repezi ale râului de lângă Boureni (Gura Humorului sau Iași). În amintirea acesteia, Dragoş numește râul Moldova, care dă mai târziu și denumirea regiunii istorice.
Înspre pasajul subteran a fost introdus și un mozaic ce reprezintă steagul Uniunii Europene.
Detalii despre Mozaicul din Piața Unirii găsiți aici.
240. - Mozaicul dinspre Hotelul Unirea
- Refacerea Pieței Unirii
După bombardamentele din 1941 și 1944, în Piața Unirii erau distruse fosta librărie a lui Ath. Gheorghiu dinspre strada Cuza Vodă, magazinul Dermata, cofetăria Streit, sediul Partidului Liberal, Berăria Luther și magazinul Paşa al lui Asadurian.
După bombardamentele din 1941 și 1944, în Piața Unirii erau distruse fosta librărie a lui Ath. Gheorghiu dinspre strada Cuza Vodă, magazinul Dermata, cofetăria Streit, sediul Partidului Liberal, Berăria Luther și magazinul Paşa al lui Asadurian.
Prin anii '70 s-a inaugurat pasajul subteran în timpul primarului Manciuc Ioan (1970-1979), pasaj ce trece pe sub bd. Ștefan cel Mare și face legătura între Piața Unirii și zona cu Librăria Junimea.
În 2015 au fost efectuate lucrări de recondiționare a Pieței Unirii dar au fost de calitate îndoielnică, rezultatele se văd și astăzi în pavelele lipsă, bordurile sparte și unele zone nefinisate.
În 2015 au fost efectuate lucrări de recondiționare a Pieței Unirii dar au fost de calitate îndoielnică, rezultatele se văd și astăzi în pavelele lipsă, bordurile sparte și unele zone nefinisate.
241. - Pasajul Unirii
242. - Pasajul Unirii
243. - Palatul Braunstein - Galeriile Cupolă
244. - Sali Porjes - Lingerie, Chapeaux, Modes et Confections -
- Reclame Piața Unirii
Piața Unirei în 1924
245. - Sali Porjes - Piața Unirei, casa fost Banca Moldova
246. - Ziarul Mișcarea - ziar național liberal - Piața Unirei - 1924
247. - Wagons - Lits / Cook - Organizație mondială de voiaj - Iași Piața Unirii 18
248. - Cafea La Pașa - Z. Asadurian - Piața Unirii 19
248b. - St. Podsudek SA - Industria cărnii
249. - Maiman - Ceasornicărie, bijuterie și optică -
Piața Unirii 17 - fondat în 1920
250. - Mihail N. Alexieff - Coloniale, Delicatese, Aperitive și Băuturi fine
- Piața Unirei Iași
251. - Piața Unirii din Iași între anii 1830-1880
252. - Ziarul Opinia
253. - Ceasornicăria Berlineza Rudolf Dulberg -Jassy -
Piața Unirei - Str. Seulescu nr. 1
255. - Ziarul Mișcarea - Ziarul național Liberal - Piața Unirei nr. 5 - 1916
256. - B. Braunstein - Magazin de Haine - Iasi strada Unirei 62 - 1906
257. - Tipografia Progresul A. Grinberg str. Unirei 9 - 1930
258. - Apă și Canal - Zamfir si Vella - str. Săulescu 1 - Piața Unirei - 1913
259. - Piața Unirii în 1969
260. - Piața Unirii în 1969
261. - Piața Unirii în 1971
262. - Piața Unirii
Alte tururi pietonale:
1. - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt pornind dinspre Palatul Culturii - link
2. - Piața Unirii - link
3. - Strada Lăpușneanu - link
4. - Bulevardului Carol (Copou) link
5. - Strada Lascăr Catargi link
7. - Strada Anastasie Panu link
8. - Strada Cuza Vodă link
9. - Strada Elena Doamna (Târgul Cucului) - link
via delcampe.net, ebay.net, okazii.ro, tramclub.org, facebook.com/iasifotografiivechi, fb.com/Iasi.Jassy, fb.com/iasi.vip, link utile, curierul-iasi.ro, iasi.travel, Cu Iașii Mână-n Mână ... - Constantin Ostap și Ion Mitican, Din Târgu Cucului în Piața Unirii - Ion Mitican, Iașii de Odinioară - Rudolf Șuțu, delcampe.net, ebay.net, wikipedia, ziarullumina.ro, mitican.weblog.ro
4 comentarii:
Bine documentat.Felicitari .
Ce colectie fantastica! Felicitari!
Cine isi mai aminteste de omul paralizat in carucior, care vindea moristi?
La fotografia nr. 24 nu e Ion Gheorghe Maurer, ci Emil Bodnăraș.
Ar trebui să menționați sursa pentru toate fotografiile, nu doar pentru unele. Așa e corect, de bun simț și legal. Iar la cele la care menționați pagina de FB iasifotografiivechi, ar fi frumos să menționați de fapt sursa primară (la multe din fotografiile de pe respectiva pagină de FB se menționează sursa primară).
Aveti dreptate doar ca uneori folosesc imagini salvate pe calculator de ani de zile si este greu sa identific sursa originala.
Trimiteți un comentariu