Vama cu antrepozite - Vama Veche din Iasi

Conform DEX un Antrepozit este o clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale.   

Vama cu antrepozite (Vama Veche) din Strada Gării nr. 22 este un monument istoric (cod: IS-II-m-A-03893) și figurează ca fiind din anul 1893, dar este greșit. Conform presei din acea vreme, construcția clădirii de Antrepozite a început în 1906 și a fost finalizată în 1909.

Pentru racordarea la liniile gării au fost realizate exproprieri și de-abia în 1912 a fost inaugurat 'noul local de Vamă și de Antrepozite din Iași'. 

Fig. 1. - Antrepozitele Gării și Vama din Iași - via delcampe

Până la inaugurare au fost semnalate multe probleme:

În ziarul Opinia din august 1908 se anunță că Antrepozitele Iașului sunt aproape gata, cel puțin la exterior dar nici după un an clădirea este finalizată, de exemplu ziarul Opinia din mai 1909 anunța vizita în Iași a lui Emil Costinescu, ministrul finanțelor: "De la gară s-a dus direct la clădirea vamei și Antrepozitelor, pe care venise să le inspecteze, în urma unui raport al d-lui inginer Protopopescu, că clădirea s’ar construi în mod defectuos. Cu d. Costinescu au venit și domnii: Em. Neculcea, directorul vămilor, Burcuş, architectul ministerului finanțelor și un inginer al societăţei generale electrice din București, care urmează să instaleze lumina. D. Costinescu s’a convins de modul defectuos al construcției și de multe ori a exclamat: 'Păcat de parale'. În tot timpul de cînd d. Costinescu de la minister, nu s’a gîndit să trimeată o inspecție serioasă; recepția a fost făcută de un profan în materie, inspectorul vamal Paleoglu; supravegherea o are un architect fără multă chemare, d. Susskind, așa că nu ie mirare, că ministrul a putut constata ... păcat de parale. D. Costinescu a fost și la administrația financiară, la ora 6 și a dat vizite liberalilor fruntași și rudelor sale din localitate".    

Fig. 2. - Opinia, mai 1909

Fig. 3. - Jași. Antrepositele și Vama - via delcampe

Fig. 4. - Jași. Antrepozitele - via delcampe

Se confirmă astfel numele arhitectului Henry Susskind (1868-1929) cunoscut pentru proiectele: vila lui Take Ionescu, Vila Mihai Haret și Vila Testiban din Sinaia, sediul Facultății de Biologie din București, Fabrica de zahăr Chitila, sediul Administrației Financiare din Râmnicu-Vâlcea,  restaurarea Vilei Căprița, refacerea Vămii Strunga și câteva locuințe în București: casa lui Pompiliu Eliade, casa doctorului Mirinescu, casa Scarlat Lahovary, casa ing. Silviu Costinescu, casa ing. Petre Oteteleșanu, casa prof. Brătilă și locuința sa din strada Ecaterina Teodoroiu nr. 10. Arhitectul Susskind a fost implicat în amenajarea Hotelului Athénée Palace din capitală, stabilind detaliile de ornamentație în exterior și în interior. 

Henry/Henri Susskind (Henri von Susskind/Sousskind/Süsskind/Susskind) s-a născut la Viena pe 15 decembrie 1868 unde a făcut o parte din studii, continuate apoi la Zurich. La Viena a cunoscut-o pe frumoasa Paulina, fiica gen. Ioan Vasiliu Năsturel, căsătoria lor fiind oficiată pe 18 noiembrie 1895 în București. În 1900 a primit diploma de arhitect, după ce deja o obținuse pe cea de inginer. Arhitectul a devenit cetățean român în anul 1902, stabilindu-se în capitală. 

Din căsătoria lui Henri Susskind cu Paulina Năsturel s-au născut două fiice Henrietta și Marietta. Datorită însemnărilor lăsate de Henrietta aflăm că la început Susskind a lucrat în biroul de arhitectură al lui Lecomte du Noüy (1844-1914) cunoscut în Iași pentru reconstrucția Mănăstirii Sf. Trei Ierarhi în perioada 1882-1890 și a Bisericii Sf. Nicolae Domnesc între 1890 - 1904. 

Fig. 5. - Arh. Henry Susskind via arhitectura-1906.ro

Pe harta din 1923 realizată de de ing. Gr. Bejan se observă liniile de tren de la Antrepozite spre Vama Veche.

Fig. 6. - Antrepozitele pe planul orașului Iași din 1923 - de ing. Gr. Bejan 1923 - via dspace.bcu-iasi.ro

 

Fig. 7. - Gara Iași și Antrepozitele anii 1920 - via Facebook Iași Fotografii Vechi

  

Fig. 8. - O locomotivă lângă Antrepozite - primăvara 1917.  

 

Fig. 9 . - Antrepozite Iaşi 1917 - via Historia 

Câteva imagini cu Vama cu antrepozite (Vama Veche) din Iași:  

Fig. 10. - Vedere spre oras 1915 - via delcampe 

Fig. 11. - Grădina din fața Gării Iași - anii 1920 - via Facebook Iași Fotografii Vechi

 

Fig. 12. - Antrepozite  

 

Fig. 13. - Antrepozitele - via delcampe

 

Fig. 14. - Antrepozitele - via delcampe

 

Fig. 15. - Antrepozitele - via delcampe 

 

Fig. 16. - Gara și împrejurimi - via delcampe  

 

Fig. 17. - Antrepozitele - via Facebook Iași Fotografii Vechi

 

Fig. 18. - Vizita președintelui Iugoslaviei, Iosip Broz Tito - 23 iunie 1956 - via Flacăra Iașului - Arcanum 

Fig. 19. - Vizita delegației ungare - februarie 1958 - via Flacăra Iașului - Arcanum  

Fig. 20. - Piața Gării din Iași 1967 - via Facebook Iași Fotografii Vechi

Fig. 21. - Flacăra Iașului 1970 - via Digiteca Arcanum 

 

Fig. 22. - Antrepozitele în 1979 de Leroy W. Demery Jr. 

 

Fig. 23. - 1988, Vama Veche - via My Fulbright Year in Romania (David Hadaller) 

 

Fig. 24. - Vama Veche din Iași în anul 1994 - via Ziarul de Iași 

 

O parte din clădire a devenit din 2023 sediul magazinului Mega Image, alături este Autogara Codreanu. 

Fig. 25. - Autogara

 

Surse: Digiteca Arcanum, https://arhitectura-1906.ro, Iași Fotografii Vechi, dspace.bcu-iasi.ro

Orasul Iasi in anul 1961

 

1. - Documentar: Orașul Iași în anul 1961 via europeana

Moara Balaia din zona Podul de Piatra

După turul organizat de Asociația Iași.Travel și susținut de Cuptorul Moldovencei, a apărut întrebarea dacă există mai multe detalii despre Moara Bălaia, din păcate nu am găsit un studiu istoric despre acest obiectiv, dar avem câteva detalii interesante din presa vremii, pe platforma Digiteca Arcanum.

 

În Iași au existat mai multe mori de cereale, cele mai cunoscute fiind: Moara de cereale Nicolina din zona de astăzi a Podului Nicolina, pe vremuri având numele de Moara de abur Em. Haier, pe harta din anul 1972 apare cu numele Moara nr 2 Nicolina, Moara Moldova (Klepper) pe strada Sf. Lazăr și Moara Dacia (Diamand) pe Șoseaua Moara de Foc.

Încă din 1883 avem o reclamă în ziarul 'Curierul Foaea Intereselor Generale' despre 'Mori de făină montate cu mecanismul lor pe coloane de tuciu solide, Mașine cu vapor cu căldare tubulară și focar amovibil - J. Hermann Lachapelle'. 

 

1. - Mori de făină - Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 

 

În 'Curierul Foaea Intereselor Generale' din 1885 avem o reclamă: S. Redinger - Fabrica de mașini și fonderia de fer - fabrici de spirt, de ferestreu, mori de făine, raffinerie de petroleu, mașini stabili și cadani etc. 

 

2. - Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885

 

- Moara Bălaia se află în zona cuprinsă între Podul de Piatră și Podul de fier CFR (Podul de cale ferată pe ruta Iași - Ungheni), unde astăzi este CENAFER IAȘI (Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară) din Bulevardul Nicolae Iorga nr. 2.

 

3. - Căminul CFR - Moara Bălaia - SRTFC - CENAFER IAȘI

via Google Maps 

 

4. - Căminul CFR - Moara Bălaia - CENAFER IAȘI

via Google Maps

- 1900 - Moara Taxirer

În ziarul Ecoul Moldovei din septembrie 1900 găsim un articol despre Moara lui Naftule Taxirer, de lângă 'podul de fer de pe Bahlui', aici se 'lucrează și Duminicile, iar sergentul nu denunța faptul în schimbul sumei de 30 bani'.

- 1909 - Moara Taxier/Taxirer

În ziarul Opinia din februarie 1909 citim despre inundațiile de-a lungul Șoselei Naționale, de la Podul de Piatră de lângă Moara Taxier, unde apa ajunsese la o înălțime de 2-3 metri, inundând ograda morii și un depozit de saci de grâu. Atunci a fost afectată și Fabrica de tricotaje Moldova a d-lui Geller, situată între șoseaua Națională și Mahalaua Lipovenimei.

- 1915 - Moara Raiu (Rein ?) deținută de Taxirer și Goldsman

În ziarul Mișcarea din august 1915 găsim știrea că la Tribunalul secția a 3-a se vinde 'imobilul Moara Raiu (Rein ?) a faliților Taxirer și Goldsman'.

- 1916 - Moara Raiu

În ziarul Mișcarea din august 1916 este prezentată o listă cu cei care au donat pentru Ajutorarea familiilor nevoiașe ale celor mobilizați în război, pentru ajutorarea văduvelor și orfanilor celor căzuți în război, aici găsim și Moara Raiu, dar și nume cunoscute din istoria Iașului: Konya, Motăș, Ornstein, Smirnov, Horovitz, Weinstein, Marcovici, Meissner etc..

 

5. - Mișcarea, august 1916

1919 - Moara de porumb Bălaia din șoseaua Națională - Moara Raiu

Ziarul Opinia din martie 1919 are un anunț despre înființarea Morii Bălaia: Moara Raiu anunță vechilor săi clienți că a pus în funcțiune moara ei de porumb cunoscută sub denumire de Moara Bălaia din șoseaua Națională și primește spre măcinat orice cantitate de porumb și grâu. Asemenea primește valţuri spre rifluit efectuându-le prompt.

 

6. - Opinia, martie 1919

- 1925 - Moara Raiu

Ziarul Dimineața din februarie 1925 relatează faptul că Parchetul general a fost înștiințat că prin înalt decret regal Efraim Goldsman, fost coproprietar al morii Raiu, care a fost condamnat la un an închisoare pentru bancrută, a beneficiat de clemența regală transformându-i pedeapsa la 20.000 lei amendă.

 

7. - Lumea, octombrie 1924

- 1926 - Moara Raiu - Fabrică de cherestea

În ziarul Lumea din februarie 1926 găsim o reclamă la Fabrica de Cherestea Moara Raiu, unde 'se vinde material uscat ca: Stejar, Frasin, Fag, Tei, cu prețuri avantajoase, se primesc butuci la tăiat cu metru cub. Adresa Șoseaua Națională nr. 85 - Iași'.

 

8. - Lumea, februarie 1926

- 1947 - Moara Bălaia - arsă

Lupta Moldovei din februarie 1947 descrie Mahalaua Trei Calici: 'coborând pe lângă pod pe malul Bahluiului, lăsând în stânga Moara Bălaia, arsă și părăsită și ridicând pe calea ferată, pe lângă Podul de fier, ți se arată întreagă, în toată splendoarea sărăciei sale, mahalaua Trei Calici'.

- 1957 -  Grup Social CFR

În Flacăra Iașului din septembrie 1957 aflăm despre planurile Direcției regionale CFR Iași care a dat în exploatare parterul, etajele I și II de la punctul Moara Bălaia și se lucrează la etajele III și IV. Se va construi un grup social pentru elevii școlilor profesionale CFR care vor locui și studia aici.  Clădirea va avea 3 săli de curs, club, bibliotecă, dormitoare, băi, etc. fiind investită suma de 760.000 lei.

9. - Hartă 1955 - Căminul CFR și Moara Bălaia

10. - O imagine amuzantă din anii '60 unde se observă Podul Feroviar de fier și Moara Bălaia - sursa

- 1972 - Școala de ucenici CFR
Pe harta din 1972 aici regăsim Școala de ucenici CFR.

11. - Hartă 1972 - Școala de ucenici CFR

12. - Podul de fier feroviar Iași - Ungheni și Podul de Piatră în anii '70 - sursa

 - 1977 -  Grupul școlar CFR

De la Ion Mitican aflam că în anul 1977, Grupul școlar CFR (Grupul Școlar de Calificare și Recalificare C.F.R.) se mutase în clădirea fostei Mori Bălaia, eliberând Clubul CFR de la Râpa Galbenă. 

13. - Hartă 1979

- 2004 - CENAFER Iași

Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară (CENAFER) s-a înființat în anul 2004 şi funcționează ca 'instituție publică în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. CENAFER asigură formarea - calificarea, perfecționarea şi verificarea profesională periodică a personalului care efectuează activități specifice desfășurării transportului feroviar în condiții de siguranță a circulației, securitate a transporturilor și de calitate a serviciilor feroviare'. 

CENAFER desfășoară activitățile menționate în București, la sediul central, precum și în subunitățile sale teritoriale din structura organizatorică, care funcționează în municipiile: Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați, Constanța. 

Pe 23 aprilie 2021, de Ziua Feroviarilor, s-a înființat Centrul Muzeal al Locomotivelor Iași la Clubul Salariaţilor C.F.R. de la Râpa Galbenă.

În curtea CENAFER Iași sunt expuse două locomotive de epocă: 764.392 și 13554 care au fost folosite pentru calea ferată îngustă.

Locomotiva CFR 1-3554 - a fost construită de Wiener Neustadt în anul 1891 cu numărul de fabricație 3554, pentru societatea Máramárosi Sóvasútak unde a primit numărul 1 și numele MÁRAMÁROSSZIGET (Liniile sării Sighet - Șugatag și Sighet Coștiui). În 1919 locomotiva a fost trecută în parcul CFR împreună cu linia de la Sighet și a primit nr. de circulație Maramureș 1 (au mai existat Maramureș 2, 3 și 4, din păcate casate în anii '70). După anul 1950 linia de la Sighet devine CFR și locomotivele sunt mutate la Sibiu, unde primesc numere de circulație formate din nr. de ordine (1, 2, 3, 4) urmate de numărul de fabricație, în cazul nostru 3554. În anul 1973 locomotiva trece în patrimoniul muzeului CFR, iar în aprilie 1984 este adusă de la Sibiu la depoul Brașov, unde a fost restaurată.
Locomotiva CFR 764.392 - de line îngustă adusă de la depoul Galați. În 1962 a fost la Băbeni, la Odobești în 1971 și la Galați între 1978-2020. Mai multe imagini și informații găsiți aici

În Iași mai avem alte 2 locomotive expuse, Locomotiva 230.098 este în gara Iași Nord pe peronul dintre liniile 0 și 1, a 2-a locomotivă este pe bd. Calea Chișinăului nr. 23, în spatele magazinului Leroy Merlin.

14. - Locomotiva cu aburi 764.392 - CENAFER Iași - sursa Călin Strîmbu

 

15. - Locomotiva cu aburi 13554 - CENAFER Iași - sursa

 

- Podul de fier de cale ferată

În apropierea Podului de Piatră există Podul de fier CFR Iași - Bârnova, un pod construit din profile de oțel îmbinate cu nituri. Pe harta din 1890 podul apare ca fiind parte din proiectul de construcție a liniei ferate Iași - Ungheni, proiect început în anul 1872 și inaugurat la 1 Mai 1874.

Pe linia veche de pe pod se observă textul Krupp 1930, probabil de la numele Uzinelor Krupp.

16. - Podul de fier de cale ferată

17. - Bahluiul văzut de pe podul de fier fier de cale ferată

 

18. - Linia veche - Krupp 1930

- via Digiteca Arcanum IAȘI, Un veac prin Gara Iași - Ion Mitican (1983)

Caminul Studentilor la Medicina Iasi

La adresa strada Nicolae Bălcescu nr. 24A, în spatele clădirii Inspectoratului Școlar Județean Iași (nr. 26), înspre Institutul de Medicină Legală, există o clădire (probabil monumentul istoric IS-II-m-B-03724), unde a fost Căminul Studenților în Medicină.

1. - 1920 - Căminul Studenților în Medicină Iași - sursa

2. - Cămin studenți la Medicină din Iași - vedere din anul 1926 - sursa

3. - Fațada imobilului Casa Miclescu

În Revista Monumentul am găsit un articol redactat de dl. Adrian Puişoru despre reabilitarea Casei Miclescu (Centrul de Educare Adulţi şi Centrul de Perfecţionare Cadre Didactice). 

În lucrare avem o descriere: "este o fostă casă boierească a familiei Miclescu, construită în anul 1868, cu regim de înălţime parter şi etaj, funcţionând cu aceeaşi destinaţie până în anul 1949, când a fost naţionalizată şi dată spre folosinţă Ministerului Învăţământului. Clădirea avea ca vecinătăţi căminul şi cantina Liceului Sanitar la Est şi Sud, curtea Inspectoratului Şcolar al judeţului Iaşi la nord, precum şi curtea Institutului de Medicină Legală la vest. Are două accese la nivelul parterului, al doilea fiind cel utilizat şi în prezent de pe latura de Sud-Est, dinspre căminul fostului Liceu sanitar. De asemenea, prin demolarea etajului corpului de grupuri sanitare de pe latura de Nord-Est s-a amenajat o terasă exterioară care permite accesul pietonal direct la etajul clădirii. Accesul auto s-a realizat de pe stradela asfaltată care face legătura cu curtea Inspectoratului Şcolar". 

4. - Căminul Studenților via Google Maps

Clădirea aparține astăzi de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi și este sediu pentru Centrul de resurse și proiecte educaționale - Corp C.

 

5. - Casa Miclescu - via revista Monumentul

 

6. - Casa Miclescu - via revista Monumentul

 

7. - Interior Casa Miclescu - via revista Monumentul

- Din presa veche

În ziarul Universul, septembrie 1926 Ministerul sănătății și ocrotirii sociale anunță studenții de la Căminul pentru Studenţii în Medicină din Iaşi, str. Muzelor No. 20, că nu se vor putea prezenta la cămin decât pe ziua de 1 Decembrie 1926, data când se va deschide.  

8. - Universul, septembrie 1926

 

Universul din octombrie 1927 anunța redeschiderea Căminului studenţilor în medicină din str Muzelor 20 unde au fost invitaţi miniştrii sănătăţii publice (dl. Inculeț), instrucţiei (dl. Angelescu) şi muncii, se va oficia un parastas în amintirea lui Gheorghe Mârzescu, întemeietorul căminului iar căminul va purta numele de Gheorghe Mârzescu.

9. - Universul octombrie 1927

- În 1935 la adresa Strada Muzelor nr. 20 era Institutul Surorilor de Ocrotire

10. - Universul, august 1935

- Casele Miclescu și Milescu din Iași

Casa Miclescu din strada Nicolae Bălcescu mi-a amintit de două clădiri din Iași, prima are același nume Casa Miclescu din spatele UAIC Corp B, la adresa bd. Carol I nr. 22 -  str. Pinului nr. 2, astăzi este sediul Editurii UAIC și Centrul de Învățare al Universității. 

Casa ar fi aparținut familiei de boieri Miclescu, primindu-și numele după satul Miclesti din Vaslui. Gavril Miclescu, a fost unul dintre cei mai de seama dregători de la sfârșitul sec. al XVII-lea și din prima jumătate a celui următor, stâlp al familiei și întemeietor al unei ramuri ai cărei reprezentanți trăiesc și astăzi. În cele peste cinci decenii de activitate publică, lui Gavril i-au fost încredințate de către domnii Moldovei unele dintre cele mai însemnate dregătorii ale țării, el fiind, pe rând, postelnic, mare paharnic, mare vornic și mare logofăt. A fost moștenitor al unui întins domeniu aflat în ținutul Vaslui, extins apoi considerabil prin nenumărate cumpărături și danii, marele logofăt a avut două soții din familiile Dubau și Moreanu, care i-au dăruit nouă copii, cinci băieți și patru fete, prin care Miclestii s-au înrudit cu familiile Costache, Sturdza, Donici și Gane. - sursa

11. - Casa Miclescu - Editura UAIC

A doua casă este Casa Milescu din strada Săulescu nr. 4, are o fațadă asemănătoare Casei Miclescu din strada Nicolae Bălcescu. Aici a funcţionat Laboratorul de chimie medicală al Facultății de Medicină, a fost tipografia UMF și Corpul E al UMF - Centrul de Limbi Moderne și Centrul Cultural I. I. Mironescu. 

Pe locul acestei case s-ar fi aflat o casă a spătarului Nicolae Milescu, iar clădirea de astăzi ar fi aparținut familiei Mavrocordat. Aici ar fi cântat Frantz Listz împreună cu Barbu Lăutaru.

 

12. - Casa Milescu din strada Săulescu nr. 4

 

13. - Casa Milescu din str. Săulescu nr. 4

- via Revista Monumentul - Reabilitarea casei Miclescu - Adrian Puişoru, Ziarul de Iași, Digiteca Arcanum, BCU Dspace