Turist în Orașul Iași (Iassy/Jassy): aprilie 2017

Strada Cuza Vodă din Iași a mai fost numită Ulița Golia, după numele mănăstirii de pe această stradă. Pe vremuri, strada se întâlnea cu Uliţa Mare, astăzi bulevardul Ştefan cel Mare în faţa hanului Petrea Bacalu, în Piaţa Unirii, cam pe locul în care astăzi este Cinema Victoria. Pe vechea Uliță Golia, toate casele erau locuite la etaj pentru ca la parter erau diverse prăvălii.

Câteva imagini cu Strada Cuza Vodă dinspre Piața Unirii (Str. Arcu) până în Târgul Cucu (Str. Sărărie).

1. - Ulița pavelei de lemn Strada Golia (azi Cuza Vodă) și Academiei (azi strada Arcu)
Din Albumul de 12 vederi ale Iașului desenat de I. Rey si litografiat de P. Muller în Iași la 1845

2. - Ulița pavelii de lemn din Iași - desen de G. Asachi 1845

Piața Unirii

3. - Piața Unirii și Strada Cuza Vodă în dreapta

4. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă

5. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă
Reclama Abramovici & Brecher

- Casele de pe partea stângă dinspre Piața Unirii - strada Golia azi strada Cuza Vodă - au fost distruse în bombardamentele din 1944 la fel ca și Casele Motăș.

6. - Strada Cuza Vodă - La orașul Venetia ?

7. - Piața Unirii și Hotel Europa înspre strada Cuza Vodă în 1900

Librăria Antiquaria, La Orasul Venetia, Hotel Restaurant Buch, Abramovic

8. - Casele Motăș în 1944 - Cofetaria Streit, Colectura Milionarilor Gheorghe Stanoiu

via fb.com/iasifotografiivechi

9. - Piața Unirii și Casele Motăș distruse în 1944

10. - Piața Unirii în 1947

11. - Demolarea Caselor Motăș
via fb.com/iasifotografiivechi

12. - Piața Unirii și statuia lui Al. Ioan Cuza

Parcul din stânga după demolarea clădirilor distruse în război

13. - Strada Cuza Vodă în 1930

Partidul Național Țărănesc, Jockey Club, Londonez și un Tramvai de epocă

14. - Strada Cuza Vodă în 1930

Jockey Club, Londonez, Tramvai nr. 24

15. - Strada Cuza Vodă
La Elefant, Socec & Co

15. - Strada Cuza Vodă
Reclama Fondat 1904, Librărie Papetărie Socec @ Co

17. - Librăria Socec Iași 1930 - via FC

18. - Librăria Socec & Co - Iași Strada Cuza Vodă

19. - La Elefant - Cuza Voda 54 - Fondat în 1904

20. - Strada Golia (Cuza Vodă) în 1910
La Ghemul Ros - Mătăsarii, La Globul de Aur S. Abermann

20. - Strada Golia (Cuza Vodă) în august 1944

21. - Strada Cuza Vodă - Golia în 1925
La Fortuna, La ghemul ros Galanterie și Furnituri, Croitori, Fortuna, Traiana

22. - Strada Cuza Vodă în 1880

Armurerie și cuțitărie italiana, Friedman, Sigmund Prager

23. - Dughenele Pașcanu via facebook.com/iasi.vip
Reclamă Ady Sursa, Farmacia Dr. A. Ratianu, He..

Moritz Sigmund Prager era un bogat negustor de blănuri bucureștean care deținea terenuri, imobile și magazine în întreaga tara. A fost vicepreședinte al Camerei de Comerț iar în 1907 a făcut parte, alături de Mauriciu Blank, George Asan și Nicolae Dane, din comisia care a ales planul arhitectonic pentru viitoarea clădire a Palatului Bursei din București, construit intre 1908-1911. Nepotul lui este Willy Pragher (1908 – 1992) un reporter-fotograf care a imortalizat România, opera sa de aproximativ un milion de fotografii, se află la Arhivele de Stat Freiburg. În Iunie 1943 a imortalizat Iașiul fotografiind Palatul Culturii, Biserica Sf. Nicolae, Mănăstirea Golia sau Mitropolia, imaginile le găsiți aici sau pe landesarchiv-bw.de.

24. - Sigmund Prager - Jassy -

Maison Fondee en 1854 via FC

25. - Căpitanul Mihai Negruzzi escortând pe M. S. Regele Carol I și A. S. Regală Principele Ferdinand la sărbătoarea inaugurării statuii lui Vodă Cuza din Iași 12 mai 1912 via Orasul Iasi

26. - Piața Unirei înspre Piața Cuza Vodă

A se remarca în dreapta Palatul Cantacuzino - Pașcanu azi Starea Civilă

În locul caselor Motăș și a celor de pe ulița Golia a fost construit un bloc de 5 etaje.

27. - Palatul Braunstein - Galeriile Cupolă

28. - Strada Cuza Vodă în 1996 by by Alex Krakowsky
Reclamă Rodex

29. - Strada Cuza Vodă în 1960 dinspre str. 14 decembrie 1989 de astăzi
Reclamă Alimentara

30. - Strada Cuza Vodă nr. 7 - Institutul de Artă Fotografică
Studio Mimosa

31. - Boiangeria si spălătoria chimica G. L. Schmidt - Strada Golia, Hotel Europa

- Casele de pe partea dreaptă, cu Palatul Braunstein

32. - Strada Cuza Vodă în 1915 cu Palatul Braunsein

Traina Iași Galați, CFR Direcția 3 Exploatare Iași, Partidul Național Țărănesc

33. - Strada Cuza Vodă în 1940

Podsudek Cernăuți, Cuțitărie Traina, Cristal

- Palatul Braunstein - str. Cuza Vodă nr. 2

Pe Str. Cuza Vodă nr. 2. se găsește Palatul Braunstein construit în 1914 pe locul unor mai vechi construcții aflate în proprietatea lui Adolf Braunstein (1842-1922), un antreprenor evreu care deținea mai multe magazine în împrejurimi la acea vreme. Cupola palatului a fost inaugurată în 1915.

34. - Strada Cuza Vodă în 1996 by René van Lier via tramclub.org

35. - Reclamă Modern via Hans Oerlemans - tramclub.org

36. - Hârtia de țigară Dorobanțul și Les dernieres cartouches, Zouavul si Mizpah
- Iași Frații Braunstein

Aici pictorul Octav Băncilă expunea, în vitrina unui magazin, celebrul lui tablou Pax.

37. - Pax de Octav Băncilă

În 1920, Partidul Ţărănesc a avut drept sediu Palatul Braunstein, în 1935 magazinul de bijuterii “Cristal” s-a aflat la parterul imobilului iar în anii 1970, acolo s-a mutat magazinul “Victoria”. Palatul Braunstein a rezistat inundaţiilor din 1932, bombardamentelor din 1944 şi cutremurului din ’77.
În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată, apartamentele de la etaj având destinație de locuințe sociale. De-a lungul timpului, clădirea a avut diverse funcții, printre care hotel, bancă, sediu unor partide, la etaj, precum PNȚ în 1930 și APR în 1999.
Clădirea a adăpostit "Galeriile Cupola", sala de expoziții a Uniunii Artiștilor Plastici.
După căderea comunismului în 1989, unele părți din clădire au fost retrocedate, ulterior fiind răscumpărate, clădirea ajungând astfel în proprietatea primăriei. mai multe pe wikipedia.org, altiasi.ro.

Strada Cuza Vodă înainte de 1914, de construcția Palatului Braunstein

38. - Strada Cuza Vodă înainte de construcția Palatului Braunstein - Piața Unizea

39. - Strada Cuza Vodă înainte de 1914 de construcția Palatului Braunstein

Hotelul Schiler, J. Frost, Frizer, Abramovici

În imaginea de mai sus, în dreapta apare Hotelul Schiller fost Otel Viena, România, fost Han Petre Bacalu. La 5 ianuarie 1859, în fața acestei clădiri a fost jucată pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Lucrările de amenajare a Pieței Unirii din anii ’60 au dus la demolarea clădirii, pe locul acesteia fiind amplasat în prezent parcarea din fața blocurilor turn și a cinematografului Victoria.

40. - Fotografia artistica Weiss - Otel Schiller - Otel Romania,

Farmacia J. Warner, Furnizorul Curtii Regale

41. - Reclamă Blănuri Pălării Lazăr Herșcovici - Palatul Braunștein
str. Cuza Vodă 83 vis a vis de Dermata

42. - La Americanul - H. I. Herșcovici - Str. Cuza Vodă 73 - în 1930

43. - Strada Cuza Vodă via tramclub.org

44. - Strada Cuza Vodă în 1996 by Alex Krakowsky

45. - Strada Cuza Vodă în 1996, by René van Lier

46. - Strada Cuza Vodă în 1996 via tramclub.org
Galeriile de artă

- Intersecție cu str. 14 Decembrie 1989 și str. Vasile Alecsandri zonă care a mai avut numele de Piața Cuza Vodă. De aici poți admira clădirea Hotelului Select fost Palatul Neuschotz, fost sediu al Administrației Financiare, imobilul Hotelului Continental și clădirea Starii Civile numit și Palatul Cantacuzino Pașcanu, unde a fost sediul Primăriei și apoi a găzduit redacțiile unor reviste şi cotidiene locale.

47. - Strada Cuza Vodă 1913 cu Hotelul Select fost Palatul Neuschotz,

fost sediu al Administrației Financiare - Palatul Braunstein a fost construit în 1914

- Hotelul Select fost Palatul Neuschotz, fost sediu al Administrației Financiare - Str. 14 Decembrie 1989 nr. 2 - Str. Cuza Vodă nr. 2 fost și Ştefan cel Mare nr. 2
La mijlocul secolului al XIX-lea (între 1849-1866), aici avea locuință și sediu al afacerilor bancherul Iacob Neuschotz (Jacques de Neuschotz) care a trăit între 1817-1888, cunoscut ca mare binefăcător al comunităţii evreieşti din Iaşi. În ultimii ani de viaţă s-a mutat în vila sa „Mon Repos” din Copou,
construita de Mihail Kogalniceanu în 1842, cu meșteri aduși din Italia dar problemele financiare l-au obligat să o vândă în anul 1867. Astăzi este amenajat muzeul M. Sadoveanu. Deţinea alte imobile în oraş: pe Strada Mare (Ştefan cel Mare), unde a fost amenajat aşa-numitul hotel „de Nord”, pe Strada de Jos, unde s-a înfiinţat „Orfelinatul Iacob şi Fanny Neuschotz” în 1914 şi altele.
Ascensiunea lui Iacob Neuschotz ca bancher şi mare om de afaceri a devenit vizibilă după 1849, când l-a împrumutat pe domnitorul Mihail Sturza cu 6000 de galbeni. În 1866, împreună cu Dimitrie Cozadini, a înfiinţat „Societatea de asigurări România”. A fost și un filantrop exemplar, a fost construit templul Beth-Iacob, în curtea caselor lui Neuschotz, dar cu faţada spre stradă între 1865şi 1867 dar care a fost bombardat la 1944 și apoi demolat . În 1910 casele au fost vândute Administraţiei Financiare, o vreme funcționând aici și magazine. La etajul de jos al caselor Neuschotz se afla şi vechea antiquarie Kuperman.
A fost onorat cu cele mai înalte distincţii româneşti şi străine ale vremii. Împăratul Wilhelm al Germaniei îi acordă titlul de “von”, Împăratul Franz Iosef al Austro-Ungariei îi conferi titlul de cavaler al ordinului “Franz-Iosef”, Regele Carol I al României, l-a onorat cu ordinul “Coroana României” şi îl numi cavaler al Ordinului “Steaua României”, Regele Milan al Serbiei îi conferi ordinul “Takova”. Cu toate acestea, Parlamentul României s-a împotrivit cererii lui Neuschotz de „împământenire”, ca cetăţean român.
În testament a lăsat Academiei Române un fond important de bani pentru constituirea unui premiu care i-a purtat numele şi care recompensa pe autorii celor mai merituoase cărţi publicate.
Văduva acestuia, Adelaida de Neuschotz a continuat opera filantropică a soţului său fiind şi o susţinătoare a oamenilor de artă, pictori sau muzicieni. Octav Băncilă face prima sa expoziție personală din anul 1901 în palatul Neuschotz, expoziţie ce a cuprins multe tablouri inspirate din viaţa grea a evreilor săraci din Târgu Cucului.
A murit la vila „Mon repos” pe 25 august 1888, în vârstă de 71 de ani fiind onorat, de către ieşeni şi de către autorităţi, cu funeralii impresionante. Mormântul său se află în cimitirul evreiesc din Păcurari.
Pe locul Hotelului Select a exista înainte casa Cantacuzino-Miculi.

Mai multe informații despre Iacob Neuschotz găsiți aici.

48. - Strada Cuza Vodă

49. - Populația orașului Iași salută venirea Armatei Roșii - August 1944

În fața Hotelului Select (Administrația Financiară) și Palatul Braunstein

Între 1865-1944, în curtea palatului Neuschotz (Hotelul Select) dar cu fațada la strada, filantropul Jacob de Neuschotz a construit Templul mozaic Beth-Iacob care a fost distrus de bombardamente în anul 1944. La doi ani după momentul înființării, în 1867, templul îl primește ca oaspete pe regele Carol I.

50. - Templu mozaic Beth-Iacob

51. - Jași - Administrația Financiară și Strada Ștefan cel Mare

Librăria Frații Șaraga - pe strada Golia, în fața caselor Neuschotz, a existat librăria Şaraga unde Mihai Eminescu, într-un episod de nebunie 'se opri la vitrină şi privi lung dispreţuitor la nişte cărţi, apoi repede se furişă înăuntru, le luă şi începu a le rupe furios. Băiatul din prăvălie începu a striga. Sergenţii deabea-l liniştiră şi-l scoaseră afară. Una din cărţi nu i-o putură scoate din mâini şi ieşind cu ea afară, urma a o sfâşia în mii de bucăţele, cu o durere şi nişte gemete surde, care produseră o milă de neînchipuit. ... Erau foi din volumul său de versuri !'.

52. - Editor N. S. Șaraga - Jassy
Chioșc de ziare Piata Unirei

53. - Mihail Eminescu - Nuvele Colecțiunea Șaraga

- Strada 14 Decembrie 1989

- A primit acest nume pentru a aminti de evenimentele din 1989 când s-a dorit organizarea unui protest de amploare împotriva regimului comunist. Acțiunea a fost începută de un grup de ingineri de pe platformei industriale ale Iaşiului: Centrul de Cercetare Științifică și Inginerie Tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina și Metalurgica. În noaptea de 13-14 decembrie 1989 s-au împărțit manifeste pentru a determina cetățenii să participe la demonstrația din Piața Unirii, la 14.XII, ora 16:00 împotriva "coșmarului stalinist amplificat de o conducere incompetentă şi răuvoitoare", se cerea înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale şi făcea un apel la Miliție şi Securitate să dea dovadă de luciditate politică.

Oamenii urmau să se adune la ora 16:00 în Piața Unirii iar fiecare avea asupra sa textul cântecului "Deşteaptă-te române" și o lumânare pe care urma să o aprindă. Parola era "Primăvara cade joi". Erau pregătiți să ia cuvântul capii complotului: Ştefan Prutianu, să vorbească despre dezastrul economic, Casian Spiridon să acuze dezastrul cultural, Titi Iacob să vorbească în numele muncitorilor despre nivelul de trai. Urmau să se strige lozinci precum "Jos Ceauşescu", "Jos comunismul" și "Fără violență". Miliţia şi Securitatea au desfăşurat un dispozitiv preventiv cu şapte maşini de pompieri, ce au înconjurat Piaţa Unirii. Maşini cu prelată şi numere de Suceava, Botoşani şi Vaslui blocaseră orice intrare în zonă și era spart orice grup mai mare de patru persoane. Pentru a preîntâmpina formarea de grupuri compacte, autorităţile au desființat staţia de tramvai din Piaţa Unirii. Au fost arestați patru oameni, pentru delictul de "acțiuni anarho-protestatare de propagandă împotriva orânduirii socialiste", dar au fost eliberați în ziua de 22 decembrie fără a cunoaște ce se întâmpla la Timișoara și București. via jurnalul.ro

54. - Strada Cuza Vodă înspre str. 14 Decembrie 1989
Administrația Financiară (Hotel Select), Reclamă La Ghem

55. - Strada Cuza Vodă și Administrația Financiara

56. - Strada Cuza Vodă

57. - Strada Cuza Vodă și Administrația Financiara

- Hotelul Continental - str. Cuza Vodă 4 - mai multe poze aici.
Hotelul a fost deschis în anul 1914.

58. - Strada Cuza Vodă și în dreapta Hotelul Continental în anul 1935

Statuia lui G. G. Marzescu primarul Iasiului 1914-1916

Reclama Mediaș, Sursa, Blănăria

59. - Strada Cuza Vodă în 1944 înspre Hotel Continental

60. - Piața Cuza Vodă

61. - Jasi - Fațada originala a Hotelului Continental - 1920
Lazăr Josef, Bluze, articole, galanterie, Fortuna, Frații Gross, La ..

62. - Hotel Continental în 1904 via pinterest.com

Reclama Frații Gross

63. - Frontispiciul Hotelului Continental - Detaliu cu Atlas și globul pamântesc - 1930
via facebook.com/iasi.vip

64. - Hotel Continental reclama Palma, Coafor, Renic

65. - Hotel Continental, Coloniale Delicatese, Coafor Continental,
Renio, Ghemul Verde, Atlas via facebook.com/iasi.vip

66. - Iași - Piața Cuza Voda - Reclama Palma, Ville Paris, Renic

67. - Hotel Continental

68. - 1982 - Modern - Trăiască Partidul Comunist

69. - Hotel Continental în 1961

70. - Hotel Continental în 1961

În 1909, pentru lărgirea Pieței Cuza Vodă, primăria condusă de Nicolae Gane dispune demolarea caselor Rosetti-Solescu aflate cam pe locul din faţa hotelul Continental.

71. - Piața Cuza Vodă în 1900 în stânga sunt dughenele Cantacuzino Rosetti via delcampe.net

În Piața Cuza Vodă au fost montate câteva monumente:

- în 1920 o fântână arteziană construită în 1851 reprezentând delfini ce sunt prezenți și pe stema Moldovei din 1856, încadrând un turn și capul de bour; fântâna se află astăzi în Parcul Expoziției din Copou,

- statuia lui G. G. Marzescu primarul Iașiului între 1914-1916 și fost ministru. Statuia a fost realizată de sculptorul Ernest Dubois în 1936 și a fost distrusă în anii celui de-al Doilea Război Mondial.

- statuia lui Vasile Lupu, opera sculptorului Oscar Han a fost adus din Orhei în 1940 și trimis înapoi în anul 1942.
- statuia lui A. D. Xenopol care acum se află în fața Universității UAIC.

72. - Hotel Continental și statuia lui Vasile Lupu via orasulorhei

73. - Hotel Continental și statuia lui Vasile Lupu

74. - Statuia lui Vasile Lupu
Banca de Credit Român SA Sucursala Iași

75. - Statuia lui G. G. Marzescu primarul Iașiului 1914-1916
Reclamă Banca de Credit Română Sucursala Iași

75b. - Vizitii așteptând clienții în Piața Cuza Vodă din Iași în 1936

cu soclul statuii lui Gheorghe Mârzescu

76. - Statuia lui A. D. Xenopol acum se află în fața Universității UAIC

77. - Statuia lui A. D. Xenopol din fața Universității UAIC

Piața a fost propusă pentru montarea statuii lui Al. Ioan Cuza care astăzi este amplasată în Piața Unirii.
În 1903 se dorea montarea statuii în Piaţa Nouă deschisă în faţa Primăriei (astăzi sediul Stării Civile), fostă piața A. D. Xenopol în perioada interbelica, apoi Cuza Vodă, actuala 14 Decembrie 1989, la răspântia străzilor Ştefan cel Mare, Vasile Alecsandri şi Golia (prevăzută a lua numele Cuza Vodă). În acest scop, pentru lărgirea spaţiului, Consiliul comunal a aprobat cumpărarea şi demolarea caselor Rosetti-Solescu, aflate cam pe locul din faţa hotelului Continental, aducând argumentul că domnitorul înfiinţase Primăriile şi locuise aproape.
Ideea unei statui a apărut după moartea domnitorului la 15 mai 1873 iar statuia a fost realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli. Inițial se dorea inaugurarea în anul 1909 când se împlinea o jumătate de secol de la Unirea cea Mică (24 ianuarie 1859) dar guvernul liberal condus de D. Sturdza, cel mai mare dușman al lui Cuza Vodă, a tot amânat realizarea statuii.
Profesorii ieșeni Nicolae Iorga și A. D. Xenopol au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestație de protest a cetățenilor Iașului și a studențimii ieșene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în fața hanului Petrea Bacalu, unde, pentru prima dată, s-a jucat Hora Unirii. Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol al II-lea.

În 1939, pe str. Cuza Vodă nr. 8 exista Prefectura de Poliţie, apoi de Inspectoratul de Pregătire Premilitară iar la nr. 65-67 exista Camera de Industrie şi Comerţ.

78. - Statuie Dimitrie Cantemir - Reclama Flacăra Iașului, ACR

În parcul dinspre Starea Civilă (fostă Casa Presei) este o statuie a lui Dimitrie Cantemir, opera din 1973 a sculptorului Vladimir Florea (1922-1984). Sculptorul Vladimir Florea (1922-1984) a fost profesor la Universitatea de Arte George Enescu si a realizat peste 150 de sculpturi, multe sunt pastrate in Iasi: Discobolul (1953) de langa stadion, busturile lui Horia, Closca si Crisan (1956) amplasate initial in Parcul Copou azi in Parcul Junimea din spatele blocului Gulliver, Buciumaşii Moldovei (1956) pentru grădina Palatului Culturii, desenele „Artă şi cultură" si „Din viaţa tineretului” (1961) de pe peretele frontal al Casei de Cultură a Tineretului, Fântâna arteziană Belşugul (1966) de pe str. Gh. Ghica Vodă, Fântână arteziană (1956) de la intrarea in Parcul Copou reprezentand 3 copii sustinand un nufar cu petale desfacute, bustul lui Dimitrie Cantemir (1973) în parcul Casa Presei azi Starea Civila, Mihai Codreanu (1976), Mihail Kogălniceanu (1979), Otilia Cazimir, busturile de la Muzeul Vasile Pogor pentru Mihai Eminescu (1969), Vasile Pogor (1969), Dimitrie Anghel (1970), Mihai Florin Petrescu (1975), Theodor Rosetti (1982)

- Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost un mare cărturar al umanismului românesc și domnitorul Moldovei în două rânduri, martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711.
Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor.
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta.
În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.
Este mai ales cunoscut pentru Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Opera este p prezentare interdisciplinară (geografie, demografie, etnografie, cartografie, psihologie colectivă) a Moldovei și locuitorilor ei.
Mormântul este în Biserica Trei Ierarhi, repatriate în 1935 grație lui Nicolae Iorga. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

- Starea Civilă - Palatul Cantacuzino-Pașcanu - str. Str. V. Alecsandri nr. 8

La intersecția cu str. Vasile Alecsandri, pe partea stângă, se află Palatul Cantacuzino - Pașcanu, azi Starea Civilă. Între 1911-1969 aici a funcționat Primăria iar din 1971 a găzduit redacțiile unor reviste şi cotidiene locale, Flacăra Iaşului, Opinia, Cronica și a fost sediul Uniunii Artiștilor Plastici. via monumenteiasi.ro

79. - Palatul Cantacuzino-Pascanu si statuia lui Dimitrie Cantemir

via wikimapia.org

80. - Palatul Cantacuzino - Pașcanu

81. - Sfatul Popular al orașului Iași

82. - Primaria azi Starea Civilă

Artileria sovietică intră în orașul Iași. August 1944

83. - Primaria - trupe sovietice în 1944

84. - Casa Cantacuzino de pe strada Golia a găzduit pe Alexandru Ipsilanti în 1821

Camera de Comerț și Industrie, Circumscripția VII ..

Reclamă D. S. Ionescu, Arsenie

85. - Tipografia națională I. S. Ionescu str. Alexandri 11 - 1910

86. - Monitorul Comunei Iași 1901

87. - Regatul Romăniei - Primăria Comunei Iași

88. - Oficiul de găzduire pentru vizitatorii Lunei Moldovei la

Primăria Iași (Str. Alexandri) ai la Comisariatul gărei Iași

În ghidul Iașii de Al. Bădăuță din 1930 ?, la categoria Autorități și clădiri publice Prefectura str. Săulescu 8, Primăria str. Alecsandri 20, Poliția str Cuza Vodă 8 iar la Bănci este trecută Banca Moldova S.A. și filialele marilor bănci bucureștene.

89. - Iașii de Al. Bădăuță

- Str. Vasile Alecsandri - fostă Sfântul Ilie după numele Bisericii de pe această stradă.

În spatele Primăriei era sediul Chesturii Poliției unde în 29 iunie 1941 au fost aduși în stare de arest mii de evrei reprezentând începutul Pogromului din 27-29 iunie 1941.
În curtea fostei chesturi și pe străzile orașului au fost asasinați numeroși cetățeni evrei, 4432 dintre supraviețuitorii masacrului au fost trimiși sub escorta la gară și îmbarcați în trenurile morții, 2713 fiind uciși pe drum. În iulie 1943, serviciul special de informații raporta ca în Pogromul de la Iași au fost omorâți 13.266 de evrei. via Institutul pentru studierea Holocaustului din România Elie Wiesel

90. - Evrei aduși la Chestura Poliției - 30 iunie 1941 via bzi.ro

91. - Strada Vasile Alecsandri dinspre strada Cuza Vodă - sediul FEG

92. - Evrei percheziționați lângă Chestura Poliției - 30 iunie 1941
Sigle Banca de Credit Română sucursala Iași, Lyon, Cafe .., LA LYS..

via holocaust history archive

93. - Grup de evrei arestați și duși la Chestura Poliției - iunie 1941
Strada Vasile Alecsandri - În dreapta este Starea Civilă

94. - Grup de evrei pe str. Vasile Alecsandri via pogromuldelaiasi.ro

95. - Bodega și Berărie La Dealul Cotnarului, Numai Zimca Berea cea mai gustoasa, La Hala de Bere Zimca, Britania - Coloniale, Delicatese, Tutungerie via fb/OrasulIasi

96. - Strada Vasile Alecsandri 1938 vs 2016 via fb.com/iasifotografiivechi

97. - Casa Hălăceanu la 1900 - strada Alexandri

- Casa revistei Viața Românească, fostă Chestura Poliției - str. Vasile Alecsandri 6

Clădirea somptuoasă a fost construită în anul 1921 ca sediu al redacţiei revistei de cultură Viața Românească avându-l ca redactor şef pe scriitorul Garabet Ibrăileanu până la mutarea sediului la Bucureşti în 1930. Pentru revistă au scris mulţi oameni de cultură: M. Sadoveanu, G. Topârceanu, C. Hogaş sau Ionel Teodoreanu.

98. - Palatul Societății Viața Românească din Iași - str. V. Alexandri 10-12
via fb.com/iasifotografiivechi

98. - Redacția Vieții Românești - strada Alecsandri
via fb.com/iasifotografiivechi

99. - Redacția Vieții Românești, Chestura Poliției - strada Alecsandri
via fb.com/iasifotografiivechi

100. - 1909 - Viaţa Românească via wikipedia

101. - Viața Românească

102. - Redacția revistei Viața Românească: G. Ibrăileanu, C. Stere, Al. Philippide, N. Gane, P. Bujor, A. N. Gane, I. Botez, C. Botez, G. Pascu, G. Kernbach, Oct. Botez, M. Carp,
I. Mironescu, P. Iliescu

103. - Jassy 1881 - Tipografia Națională, strada V. Alexandri

104. - Tipografia Nationala 1904 - Str. Alexandri 11

105. - Tipografia Nationala Ioan S. Ionescu - 1907

106. - Iasi Editura Viața Romînească 1921

Clădirea este cunoscută mai ales pentru o pagină neagră a istoriei, datorită Pogromului din 27-29 iunie 1941, când în sediul Chesturii Poliției (Comisariat) au fost aduși în stare de arest mii de evrei. În octombrie 1940, Mareșalul Ion Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei formată din Germania Nazistă, Italia Fascistă și Japonia imperialistă. Adolf Hitler a promis că va retroceda teritoriile românești: Basarabia şi nordul Bucovinei pierdute în 1940 ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov în favoarea Rusiei. În 22 iunie 1941, armata română a trecut Prutul, atacând Uniunea Sovietică, alături de Germania și aliații săi.

Pentru a intra în grațiile lui Adolf Hitler, au fost interzise căsătoriile evreilor cu românii, evreii au fost excluşi din funcţii, expropriaţi şi privaţi de drepturi.

Între 28-30 iunie, evreii au fost acuzaţi că ascund arme şi trag asupra armatei sau că trimit informaţii sovieticilor. Soldaţii le-au percheziţionat casele, bătând, împuşcând sau jefuind. Mii de evrei au fost aduşi în curtea Chesturii şi împuşcaţi în grup. Aproximativ 4.000 de evrei au fost ulterior duşi spre gară spre Podu Iloaei sau Călărași, unde au fost îmbarcaţi în mai multe trenuri de marfă, numeroşi evrei murind din cauza înghesuielii, căldurii şi lipsei de apă.

Se spune ca atunci au murit aproape o treime din numărul total al populaţiei evreieşti din Iaşul acelor vremuri.

În anul 2021, în clădirea Chesturii Poliției a fost deschisă Casa Muzeelor care conține Muzeul Pogromului de la Iași și Muzeul Teatrului Evreiesc.

107. - Evrei în curtea Chesturii Poliției

108. - Evrei în curtea Chesturii Poliției

via holocaust-history-archive.com

109. - Liderii comunitatii evreiesti arestati si batuti in timpul pogromului din iunie 1941

Biserica Sfântul Ilie ar fi fost ctitorită în jurul anului 1620 de către vel-logofătul Ionașcu Ghenghea, biserica fiind cunoscută un timp și ca biserica Ghenghei sau a Ghianghei. Intrarea în vigoare a Regulamentului Organic în 1841 impunea organizarea a cinci piețe civice, între care una în vecinătatea bisericii „Sfântul Ilie”. Între anii 1938-1941 preot al bisericii Sfântul Ilie a fost Grigore Resmeriță, asasinat în timpul pogromului de la Iași deoarece a luat apărarea unui grup de evrei pe str. Sărărie, lângă Sinagoga Lumânărari. Biserica a fost reparata și reasfințită în 1938 dar a fost grav avariată în urma unui bombardament din cel de-al Doilea Război Mondial și nu a putut fi restaurată din cauza lipsei resurselor financiare fiind demolata în 1953.

110. - Biserica Sf. Ilie via wikipedia

110b. - Sediul Viata Romaneasca si Biserica Sf. Ilie - via via fb.com/iasifotografiivechi

111. - Biserica Sf. Ilie în stânga, Strada Cuza Vodă, Casa Alecu Balș,
Notre Dame de Sion, Teatrul Național, Mitropolia

112. - Casă din strada Vasile Alecsandri

113. - Casă din strada Vasile Alecsandri - Mărturii ale luptei revoluționare 1969
via facebook.com/iasifotografiivechi

- Casa vornicului Vasile Alecsandri - fost Muzeul Teatrului - str. Vasile Alecsandri 5

Lângă casa Societății de ajutor reciproc Unirea este impozanta clădire a fostului Muzeu al teatrului, inaugurat în 1976, la 160 de ani de la reprezentația primului spectacol în limba română Mirtil și Hloe și pus în scenă de Gheorghe Asachi în decembrie 1816 în casa hatmanului Costache Ghica de peste drum de Mitropolia Veche de pe bd. Ștefan cel Mare.
Asachi a tradus şi prelucrat textul, o adaptare dramatică de Florian, după idila pastorală Myrtil Et Chloé de Gessner, cel mai probabil avându-şi originea în romanul Dafnis şi Cloe de Longos. Asachi a fost regizorul spectacolului, oferind totodată sugestii pentru decor şi costume, din distribuţie au făcut parte tineri aparţinând familiilor de nobili Ghica şi Sturza: Elena Ghica (păstoriţa Hloe), Prinţul Ghica (păstorul Mirtil), Costăchel Sturza (Lisis, preot în templul lui Eros).

Sediul muzeului a fost casa vornicului Vasile Alecsandri unde a copilărit poetul, vecină cu Biserica Sfântul Ilie. Clădirea, construită de vornicul Alecsandri în 1780 și clasată monument de arhitectură, a fost folosită ca locuință și apoi ca sediu al Stației de salvare a județului Iași. După retrocedarea sediului Muzeului din str. V. Alecsandri, muzeul a fost reorganizat sub forma Colecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, expoziție inaugurată în 2009.

114. - Casa vornicului Vasile Alecsandri

115. - Muzeul Teatrului

Gheorghe Asachi a fondat revista Albina românească, o gazetă politico-literară care a apărut bisăptămânal la Iași între 1 iunie 1829 - 3 ianuarie 1835 și 3 ianuarie 1837 - 2 ianuarie 1850. După Courier de Moldavie, tipărit la Iași în limba franceză, Albina Românească este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc redactat de I. Heliade Rădulescu, la București, și de Gazeta de Transilvania a lui G. Barițiu de la Brașov, vor pune bazele presei periodice românești. A întemeiat tipografia „Albina” unde îi apar primele volume originale, Culegere de poezii și Fabule alese. Albina Românească a fost și a înființat o fabrică de hârtie pe o mică proprietate a sa de pe Cetățuia lângă Piatra Neamț pe care o va numi „Petrodava” care va asigura hârtia necesară pentru presa din Moldova.
În ianuarie 1850 a schimbat numele gazetei sale în Gazeta de Moldavia. Aceasta din urmă a fost continuată de apariția ziarului Patria, la 27 noiembrie 1858, care a avut o atitudine „strict conservatoare”.
Văzând în presă un excelent instrument de informare și educare, Asachi va scoate și alte ziare destinate unor categorii diverse de cititori, cum ar fi: Foaie oficială (1833-1862) Foaia sătească a Principatului Moldovei (1839-1840) și (1846-1850) - destinată țăranilor, Alăuta românească (1837-1838), Icoana lumei (Iași, 1840-1841, 1845-1846, 1865) care populariza cuceririle științei, Spicuitorul moldo-român (1841-1842), revistă bilingvă româno-franceză cu apariție trimestrială, Arhiva Albinei pentru arheologia română și industrie (1845-1847), Jurnalul științific, literar și industrial (1841), Mercuriul de Iași (1845) etc.

116. - Albina românească 1829

Școala de Arte și Meserii, azi Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie - str. Vasile Alecsandri 7 - ascunsă de blocul din spatele Casei vornicului Alecsandri

În 1840, domnitorul Mihail Sturdza emitea hrisovul domnesc prin care, la propunerea lui Gheorghe Asachi, se înființa în Iași cel dintâi Institut de Arte și Meșteșuguri pentru informarea industriei naționale, astăzi Colegiul Tehnic Gh. Asachi. La început au funcționat 6 ateliere: lăcătușerie, rotărie, fierărie, stolerie, saidacarie și strungărie, conduse de maiștri aduși din Transilvania de directorul scolii, inginerul ceh Karol Mihailiuk de Hodocin. Deoarece spațiul de care dispunea scoală în curtea Bisericii Sf. Ilie devenise nesatisfăcător, în 1896, Ministerul Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor publice dispune construirea unui nou sediu în Copou, pe strada Sărărie.

În această clădire a locuit Veronica Micle împreuna cu soțul ei, prof. Ștefan Micle, care între 1876-1879 a fost directorul Primei școli de arte și meserii din România. În fața casei există un stejar (Quercus Robur - Parvifolia), în vârstă de 450 de ani, martor viu al istoriei noastre literare. La înălţimea de 2,5 metri, pe tulpina stejarului cu frunze mici (o varietate naturală mai rară din flora noastră) se află un panou cu următoarea specificare: „STEJARUL VERONICĂI. Sub acest arbore străbun au trăit farmecul poeziei Mihai Eminescu şi Veronica Micle între anii 1876 - 1879“.

Strada Sfântul Ilie, ce a primit numele de Vasile Alecsandri în 1878, a fost colindată de poetul Mihai Eminescu pe vremea când era gazetar la ziarul Curierul de Iassi, din iunie 1876 până în octombrie 1877 când se mută în București. A scris poezia O strada prea îngustă închinată străzii Sfântul Ilie, evocând întâlnirile cu Veronica Micle ce locuia în spatele Bisericii Sf. Ilie, la Școala de arte și meserii.

Mihai Eminescu - O strada prea îngustă

O stradă prea îngustă
Părea că se făcea
Şi case lungi şi negre
Pe două părţi era.

Pe dânsa nu luceşte
Un singur felinar
Eu trec încet şi fluier
În suflet cu amar.

În 1883, fotograful Bernhard Brand, cu sediul peste drum de biserica Sf. Ilie din strada V. Alecsandri, a realizat un portret colectiv al membrilor asociației culturale Junimea.

În anul 1930, pe strada Vasile Alexandri nr. 4, exista Garajul și depoul de benzină C. Zarifopol.

- Ne întoarcem în strada Cuza Vodă unde pe stânga este sediul FEG. - Strada Cuza Vodă nr. 1

- Clădirea FEG - Strada Cuza Vodă nr. 1

La intersecția străzii Vasile Alecsandri cu strada Cuza Vodă este sediul Fundației ecologice green FEG, o instituție de cultură, stiință și învațământ, autonomă și non-profit, înființată la Iași în anul 1997. Aici a funcționat în cel de-al doilea război mondial Banca de Credit Român SA, Sucursala Iași.

117. - Str. Cuza intersecție cu str. V. Alecsandri

118. - Banca de Credit Român SA - Sucursala Iași
via facebook.com/iasi.vip/

119. - Banca de Credit Român SA - Sucursala Iași - 1944

120. - Sediul FEG - ADAS în 1979

121. - Asigurări de viață Adas 1959

122. - R.S.R Administrația Asigurărilor de stat Adas 1974
Strada Cuza Vodă nr. 1

- Junimea și Convorbiri Literare

În clădirea FEG, fost sediu ADAS, a funcționat din 1864 librăria și tipografia societății culturale Junimea unde au fost tipărite revista Convorbiri Literare și ziarul Curierul de Iași (Curierul de Iassy) al cărui redactor a fost și poetul Mihai Eminescu.

Junimea a fost un curent cultural și literar dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Gheorghe Racoviță, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Existența tipografiei Junimii permite publicarea începând din 1 martie 1867 a revistei Convorbiri literare. Între 1886 și 1944 apare la București, avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi. Noua serie a revistei Convorbiri literare apare din ianuarie 1996 la Iași, lunar, având ca editor Uniunea Scriitorilor din România.

Printre colaboratorii Convorbirilor Literare s-au numărat Mihai Eminescu, care publică aici majoritatea poeziilor sale, Ion Creangă, care subpublică primele trei părți din Amintiri și o serie de povești, Ion Luca Caragiale, care subpublică majoritatea comediilor sale, Ioan Slavici care publică nuvele și povești, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I. Al. Brătescu Voinești și alți scriitori reprezentativi ai vremii.

În noiembrie 1878, la banchetul Junimii din Iași, Ion Luca Caragiale citește comedia O noapte furtunoasă. Piesa a fost reprezentată în ianuarie 1879 la Teatrul Național din București și a apărut în Convorbiri literare din 1 octombrie 1879.

Ședințele Junimii se tineau de obicei în casa lui Vasile Pogor din zona Copou, azi Muzeul Literaturii, în casa lui Titu Maiorescu, în sediul Bancii Moldova azi Oficiul Postal nr. 1 de pe strada Cuza Voda sau acasă la Iacob Negruzzi din strada Săulescu, iar balurile și aniversările se țineau la hotelul Traian, Hotelul Binder sau la restaurantul Bolta Rece.

Junimea și Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura și literatura română.

123. - Curierul de Iassi - 1876

124. - Convorbiri Literare - Anul IV -

Iassi 1871 - Tipografia societății Junimea

Imobilul mai era cunoscut sub denumirea de Casele Băncii Moldova, bancă aflată alături, pe locul unde astăzi este Oficiul Poștal.

125. - Iassi - Tipografia Societății Junimea, Casele Bancei - 1868

126. - Ziarul Vocea Nationala 1866 - Redactiune Casele Bancei via tiparituriromanesti

127. - Str. Cuza via google maps

128. - Strada Cuza Vodă în 1996 via tramclub.org by René van Lier

Peste drum, lipit de Hotelul Continental este Blocul Plombă.

129. - Strada Cuza Vodă nr. 6 - Blocul Plombă, Intrare prin Gang Apemin

130. - Str. Cuza- Tramvai nr. 3. - Tehnice via tramclub.org

131. - Str. Cuza 1996 de René van Lier via tramclub.org
Reclamă Fantezia

- Casa Rusovici
Pe locul Blocului Plombă a fost o casă care pe la 1872 aparținea Catincăi Mălinescu iar în 1898 aici era proprietar Vasile Rusovici (1849 - 1923) și soția sa Maria Rusovici (1857 - 1930), cunoscuți pentru actele de filantropie.
În ziarul Opinia din 1908 se vorbește despre D. Vasile Rusovici care a donat casele sale de la Copou, pentru a se înfiinţa acolo o infirmerie pentru săteni, şi-a propus să înzestreze acea infirmerie cu toate cele trebuitoare. dr. Roşculetz, medicul primar al judeţului, va propune ca infirmeria să poarte numele donatorului.
Biserica Sf. Ioan Botezătorul a fost renovată de familia Rusovici, la serviciul religios din decembrie 1913 a participat si I. P. S. S. Mitropolitul Pimen. În aceiaşi zi a avut loc și inaugurarea internatului pentru elevii şcolii de cântăreţi ai Mitropoliei, internat înfiinţat tot de d. Rusovici.
În 1916 Regele i-a acordat medalia Răsplata Muncii clasa I-a pentru biserică d-nei Maria Rusovici şi d-lui Vasile Rusovici.
Vasile și Maria Rusovici sunt îngropați în curtea Bisericii Sf. Ioan Botezătorul.
În 1967 imobilul de la adresa strada Cuza Vodă nr. 6 este supus exproprierii și demolat în 1968, conform planului de sistematizare a zonei iniţiat de Sfatul Popular. Pe locul fostei Case Rusovici a fost construit blocul Plombă.

131b. - În dreapta este Casa Rusovici - via Flacăra Iașului 1960

132. - Str. Cuza via google maps

- Casa Balș – Sturdza - azi Oficiul Poștal 1 - Direcția Județeană de Poștă Iași - str. Cuza Vodă nr. 3
A aparținut lui Iordache Balș începând din 1842. Aici a locuit și lucrat între 1796-1803 marele cărturar grec, Dimitrie Daniil Philippide, fost călugăr, erudit, istoric și om de litere grec, devenit profesor la Academia Domnească din București. A utilizat în cărțile sale termenul de România pentru a desemna unitatea teritorială și comunitatea spirituală a românilor din cele trei țări românești.

Din 1852 în aceasta clădire a funcționat Banca Moldovei, iar mai târziu Primăria Iașului.
În februarie 1863, Titu Maiorescu inaugurează aici prelecțiunile Junimii unde pe 14 martie 1876 Eminescu tine conferința Influența austriacă asupra românilor din Principate.
Începând din 1914 în aceasta casa s-a aflat sediul Băncii Naționale a României din Iași, iar după al Doilea Război Mondial a ajuns în posesia Poștei Române fiind cunoscuta sub numele de Poșta Veche. via iasifun.ziaruldeiasi.ro

133. - Casa Bals-Sturza via wikipedia

134. - Interior Oficiul Poștal

135. - Casa Bals-Sturza - Banca Moldova Jasi

136. - Banca Moldova Iași - Societate anonimă 1925

137. - Banca Moldova Iași

- Banca Moldova - Societate anonimă - Centrala Iași - se ocupă cu scont de portofoliu, avansuri asupra duplicate, mărfuri etc., vinculașiuni, încasări, primește depozite spre fructificare și depuneri pe carnet de economii, are o secțiune specială de mărfuri și una industrială.

138. - Iassy 1867 - Actie Bancei Moldovei

139. - Casa Balș Sturza

140. - Poșta - Telegraf - Telefon - Radio - 1986

141. - Posta via delcampe.net

În 1901, în clădirea fostei Bănci Moldova, din Uliţa Golia nr. 44, s-a mutat Primăria. Aici era proprietar Mayer Weissengrun care reamenajase casa între 1856- 1857, s-au spart pereţii şi s-au mărit camerele pentru amenajarea Băncii Moldovei, deschisă în martie 1857 care, salvându-se de la faliment, a devenit instituţie particulară în anul 1860. Mai multe detalii aici.

142. - Primăria în Casa Balș Sturza, inițial Casele Veisingrin

143. - Str. Cuza în 1982

144. - Strada Cuza Vodă 1996 via tramclub.org

Pe partea stângă, lângă Oficiul Poștal, cu acces printr-un gang, se găsește Casa Chateau aux Fleurs.

- Casa Chateau aux Fleurs - se găsea la adresa fundacul Cuza Vodă 1 azi strada Cuza Vodă nr. 7

Când venea vremea căldurii dogoritoare de vară, pe la 1870, boierii se mutau la țară sau la băi iar restul orașului se aduna la berăriile și restaurantele orașului dar și în grădinile de vară M-me Alexandru, Casino de Viena, Franzos și bineînțeles Chateau aux fleurs (Palatul florilor) care era situat pe ulița Golia. Aici veneau cotiguare cu bere și apă gazoasă ce erau ținute în hrubele suprapuse pe trei rânduri. Clădirea era amenajată în mijlocul unei curți boierești cu livada umbroasa spre Școala Tehnică și o gradină înflorită la intrarea palatului ce a devenit cafenea apoi teatru de vară. Aici se povesteau snoavele lui Grigore Manolescu, Petre Ionescu, Mihail Arceleanu și Petre S. Alexandrescu. Aici venea și poetul Mihai Eminescu, cronicar la Curierul de Iassi, care remarca emanciparea teatrului tânăr și "reîntoarcerea la natură și la pronunția firească și îmbărbătată a limbei românești", așa cum trecea în jurnalul din 4 iulie 1876.

145. - Casa Chateau aux Fleurs - fundacul Cuza Vodă 1

Aici s-au jucat piesele "Doi amploiați într-o pereche de ciubote, Ordinul este de a sforăi, Cei doi ursuzi, Năbădăile dramatice" dar erau animate și de trupe franțuzești, italienești, nemțești, rusești. În aprilie 1879 aici poposea vestitul cupletist I. D. Ionescu de la Union, idolul bucureștenilor, al negustorilor, ipistaților, amploiaților, moftangiilor și al lui Caragiale care îl imortalizase în O noapte furtunoasă.

I. D. Ionescu se instala la Iași pe timpul vacanței de vară și a înzestrat grădina redenumită Teatrul Eldorado cu loje, staluri, mese și scaune, lampioane iar pe scene se jucau romanțe și canțonete inspirate din faptele zilei dar și piesele Coana Chirița la Paris, Paraponisitul și Von Kalikenberg, satire mult iubite de ieșeni.

S-au înmulțit teatrele de vară Madame Alexandre, Passini, Tivoli, Grădina Primăriei, Pomul verde.

Spre sfârșitul secolului, Chateau aux fleurs a fost distrus de un incendiu, mai târziu adăpostește un timp sediul tiparniței tipografiei Dacia a lui Iliescu și Grosu la care apărea Viata Românească apoi redacției Opinia.

Întreprinzătorul Tănase Apostolidis zis Tanasachi a amenajat în gradină un adevărat teatru varieteu cu scenă zidita și adăposturi pentru spectatori fiind cunoscut în anii 1910 mai ales datorita banchetelor și trupelor de dansatori și cântăreți din toată Europa.

146. - Grădina Tanasache - Compania C. Tanase, Niculescu Buzeu, Marioara Cinsky

- august 1918 - Agenția teatrală Iliescu, casa Teatrului

147. - Birt și Variete La Tanasache - Pavel Apostolide
Str. Cuza Vodă 42 ? - anuarul din 1924

148. - Restaurant Tanasche - str. Cuza Voda nr. 42

Aici este primit în vara anului 1911 și unul dintre primele cinematografe ieșene: Pathée Frères.

În timpul refugiului din primul război mondial, aici apărea trupa lui Niculescu Buzău și Constantin Tănase care juca în Mache somnambulul, Ah ! Mache, Mache ! sau Ei I-ași!. Drept taxa de intrare la spectacole, în acele zile grele, se primeau și alimente precum faina, mălai, zahar, ulei cafea chiar și un sfert de pâine neagra sau un pumn de fasole.

A fost loc de întâlnire al intelectualilor junimiști și apoi celor din Viata Românească care își scoteau aici revista în 1919, aici au fost găzduite întâlnirile scriitorilor ce plănuiau reapariția revistei întrerupta pe timpul războiului.

Grădina cu pomi seculari din fosta uliță Golia nr. 42, astăzi strada Cuza Vodă nr. 7, aparținea pe la 1830 marelui hatman Răducanu Roset și soției sale, frumoasa bucureșteanca Efrosina Manu, fiind bunicii scriitorului Radu Rosetti.

Gradina și-a păstrat larga vedere și zăplazul (gard de scândură) spre strada spre zidul băncii Moldovei, azi Poșta, ridicata în 1912, și cel din dreapta rămânea pentru intrare doar spațiul dintre ele dar in 1914 si acesta era ocupat de o clădire comerciala cu bolta joasa de trecere.

Astfel, gradina fermecata a florilor devenea o curte citadina, curtea Cristofor după numele ultimului proprietar, în care aveau sa fie construite zidiri moderne și un lanț de ateliere.

Străvechea clădire era ascunsa în spatele blocurilor de la strada și era sprijinita intre doua scări exterioare, rămasa cu privirea spre fostul făgaș al Uliței Golia, a mai adăpostit o legătorie de cărți urmata de o asociație obștească.

149. - Vechiul Chateau aux fleurs

150. - Imobilul Chateau aux fleurs în zilele noastre

151. - Curtea interioară de tip caravanserai specifică la 1900

Peste drum de strada Cuza Vodă, prin fundacul de pe partea dreaptă, se poate ajunge la Biserica Sf. Dimitrie Balș.

152. - Str. Cuza via google maps

152. - Str. Cuza în 1962 - sursa

- Biserica Sfântul Dimitrie Balș - Str. Ștefan cel Mare, nr. 15

Prin fundacul de pe partea dreaptă se poate ajunge la Biserica Sfântul Dimitrie Balș, construită în anul 1690 de către medelnicerul Ioan Balș pe locul numit și Fundacul Pârlita. Inițial, intrarea în Biserică se făcea printr-un deschidere aflată pe latura de sud, urmele vechii intrări se mai văd și astăzi în zidăria exterioară. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii iar în anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Pe peretele nordic al pridvorului sunt pietrele funerare ale următorilor: Emanoil Balș (+1812), Elena Rosetti (+1798), Teodor Balș (+1810) și Lupu Balș (+1782), iar pe peretele sudic ale următorilor se află o piatră mică cu inscripția ștearsă și pietrele funerare ale următorilor: Ana Balș (+1812), Iordache Balș (+1812) și Pulcheria Balș (+1794).
Biserica a fost afectată de bombardamentele din al doilea război mondial și s-au efectuat reparații capitale în perioada 1948-1952. Mai multe aici.

153. - Biserica Sfântul Dimitrie Balș via wikipedia.

În 1723, la o casă 'din sus de biserica Sfântul Dumitru-Balș' a izbucnit un incendiu devastator care 'într-un ceas' s-a intins spre curtea domnească.

La numărul 10 a fost sediul Banc Post.

154. - 1935 - Boiangeria și Spălătoria Martin Buchholzer

viitoare Moldova Tricotaje sau Fabrica de Textile

- Strada Cuza Vodă nr. 6, Piața Cuza Vodă no. 3

155. - Spălătoria Crucei Roșie (Martin Buhollzer)
Strada Cuza Vodă No. 42. - Casele Cristofor

156. - Magazinul Paradis - Strada Cuza Vodă nr. 14

Pe dreapta la nr. 10 a fost sediul Teatrului Fix iar pe stânga, la nr. 5, este o clădire monument istoric.

157. - Str. Cuza imobilul de pe stânga - via google maps

158. - Str. Cuza nr. 7

Aici a existat Magazinul Ghimpu Constantin - fost Str. Cuza Vodă nr. 42

Reclamă Mezeluri fine, Brânzeturi, Fructe, Delicatese, Trufandale, Rechizite școlare, Bazar, Li .. S.. . În germană Blechwaren Delikatessen und verschiedene Käse (tinichigerie, delicatese și brânzeturi diferite)

159. - Imobilul de mai sus în 1943 de Willy Pragger

160. - Doctor Alex. Socolovsky - Strada Cuza Vodă nr. 42

161. - Str. Cuza Vodă în 1996, by René van Lier via tramclub.org

162. Strada Cuza Vodă nr. 5 probabil după cutremurul din 1977 via Orasul Iasi

Reclama Frizerie, Corina

163. - Reclama Tempo, Cofetărie

- Camera de comerț

- Clădirea fostei Camere de Comerț a fost construită în 1926 în stil arhitectural neo-românesc, ca primă parte a unui mare ansamblu arhitectural, gândit pe trei mari etape de construcție: Sfatul Negustoresc, Școala de Comerț și Bursa, dar ansamblul nu a fost niciodată terminat, probabil din cauza crizei financiare din 1929.
În februarie 1821, Societatea Prietenilor Greciei „Filiki Eteria”, în frunte cu revoluționarul Alexandru Ipsilanti, s-a stabilit temporar cu 200 de arnăuți în fostele case Cantacuzino de pe acest loc. Proclamația semnată aici și donațiile ieșenilor și Mitropoliei au avut un rol determinant în obținerea independenței Greciei Centrale de sub dominația turcilor în anul 1839.
În perioada interbelică, spațiile de la parter și subsol erau ocupate de unele dintre cele mai bogate magazine din oraș, o tutungerie, Cafeneaua Bursei și un bar american în care se asculta jazz.
Primul etaj găzduia Sala Mare a Clubului Bursei, un salon de lectură și două saloane de joc cu acces la o terasă laterală, iar la etajul doi și mansardă erau apartamente. Prin intrarea boltită a corpului principal se ajungea în curtea interioară numită Piața Bursei, străjuită de un portic ce adăpostea clienții pe timp de ploaie.
Bombardamentele din 1944 au distrus majoritatea clădirilor din aliniament, însă Sfatul Negustoresc a fost afectat doar de incendii. După reconsolidare, imobilul a fost naționalizat, iar clădirea a fost dată spre folosință Poștei Române și apoi BancPost.

În partea superioară se disting discuri ceramice smălțuite de diferite culori cu diferite peceți moldovenești.
Aici a fost sediul Asociației Centrul Multimedia Teatru Fix unde erau spectacole de teatru avangardist. via

164. - Camera de comerț, Cafele prăjite, râșnite, Mirzian, Magazinul Gartenberg,
Comoara Mercerie, W. Pesky, Keinwick Stein

A se remarca clădirea din dreapta înlocuită astăzi de un imobil cu 3 etaje, probabil a fost afectată de bombardamentele din 1944, la fel ca Biserica Sfântul Dimitrie Balș aflată în spatele blocurilor.

165. Camera de comerț via Google Maps 2012

166. - Str. Cuza via google maps

167. - Str. Cuza via google maps

168. - Str. Cuza via wikipedia

169. - Statuie pe str. Cuza

170. - Str. Cuza via google maps

171. - Str. Cuza Vodă via tramclub.org

172. - Str. Cuza Vodă 1996 de René van Lier via tramclub.org
Reclamă Total Grup Bar, Cafea, Romantic, Body Star

173. - Strada Cuza Vodă

174. - Strada Cuza Vodă - Incaltaminte, reparatii

175. - Strada Cuza Vodă - Incaltaminte, reparatii via Google Maps

- Sinagoga Stolerilor (Stolarishe, Carpenters) - în clădirea de lângă Casa Bucovineană, acum cu balcon

Sinagoga Stolerilor avea adresa în anul 1939 pe str. Cuza Vodă 44, în altă sursă la nr. 35, în imaginea din 1969 apare cu nr. 26. Mai multe detalii aici.

175b. - Prima cladire cu 2 etaje, Sinagoga Stolerilor în 1969 - str. Cuza Vodă nr. 26

175b. - Sinagoga Stolerilor

175c. - Torah ark - Stolarishe (Carpenters', Stolerilor)

176. - Str. Cuza Vodă în 1996 de René van Lier via tramclub.org

177. - Str. Cuza Vodă în 1980 via Olga Rusu
- pe stânga nu era construită Casa Bucovineana

- Hostelul Casa Bucovineană - str. Cuza Vodă nr 30

178. - Strada Cuza Vodă intersecție cu str. I. C. Brătianu

- Tutungeria Ion Creangă

Pe locul clădirii Casa Bocovineana se spune ca ar fi existat debitul de tutun al lui Ion Creangă, dat în grijă fratelui său Zahei care a deschis "Tutungeria Ion Creangă" pe strada Băncei (azi str. Cuza Vodă), vânzând "iarba dracului". Era supărat pentru că a fost răspopit după ce l-a părăsit nevasta, fusese văzut la un spectacol de teatru, s-a tuns ca un mirean și a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia, unde își avea locuința.

În această locație și-a găsit sfărșitul marele povestitor în urma unei crize de epilepsie pe 31 decembrie 1889, la vârsta de 52 ani. George Călinescu a descris tutungeria din strada Golia nr. 51: "era o prăvălie întunecoasă și urâtă, cu o mică odăiță în fund dând spre o curte murdară. Aici Creangă se prăbuși deodată, lovit de atac și de apoplexie laolaltă, ori numai de cea din urmă." Mai multe detalii pe iasi.travel.

178b. - Local de debit in strada Bancei, alaturea Institutului Sacre Coeur - sursa

179. - Strada Cuza Vodă anii '40 via Orasul Iasi

Librarie Papetărie Ath. Gheorghiu Editura Tipografie - Pelikan, Fullhalter,

L&C Hardtmuth Koh-I-Nooor, Osmia

180. - Librăria Ath. D. Gheorghiu - Strada Cuza Vodă no. 54

181. - Revista Umanitatea - 1918 - Str. Cuza Voda nr. 28

182. - Laboratorul de chimie analitica Dr. A. Ratianu - Cuza Voda nr. 48

183. - Marele magazin de pielarii și blănarii Al. Olivenbaum & Fiu - Jean Olivenbaum
Strada Cuza Voda 50

184. - Magazinul Select de stofe - sub conducere
dlor S. Durachovici și Miluta Sane str. Cuza Voda 50

185. - Venus - S. B. Weinblatt - Strada Cuza Voda 52 - 1925

- Intersecție cu str. I. C. Brătianu fosta stradă a Primăriei, apoi Gh. Mârzescu, Dobrogeanu Gherea iar după 1990 Gh. I. Brătianu

- Bancă Dacia - Pe stânga, la intersecția cu str. I. C. Brătianu este fosta Bancă Dacia, unde prin 1996 a fost o agentie SAFI, apoi a fost sediul Moldoconstruct

- Farmacia GHITUN - pe drepta este Farmacia GHITUN nr. 27, prima farmacie particulară înființată în zona de est a țării după '89.

186. - Banca Dacia si Farmacia Ghitun - 1996, by René van Lier via tramclub.org

187. - Strada Cuza Vodă cu fosta Bancă Dacia (Moldoconstruct), Farmacia Ghițun, Filarmonica și statuia lui Miron Costin

188. - Banca Dacia - Societate anonima Iasi

În trecut intersecția arăta mult mai diferit.

- Primaria - Pe locul Teatrului Naţional a fost primul sediu al Municipalităţii (Primăria) de unde și fostul nume al străzii Primăriei.
Aici era Piața Primăriei, locul principal de adunare al târgului, al manifestaţiilor politice, dar şi al mezaturilor (licitaţiilor) cu sute de privitori, un adevărat spectacol al timpului, desfăşurat în aer liber. Tot aici poposeau şi căruţele cu lemne cumpărate de primărie pentru şcoli şi instituţiile comunale sau pentru a fi dăruite nevoiașilor.

188b. - Vechea Primărie de pe locul Teatrului Național de astăzi - via N.A. Bogdan

189. - Piața din fața Primăriei

190. - Strada Cuza Vodă - Reclama Cofetăria

191. - Strada Cuza Vodă înspre Piața Unirii

192. - Strada Cuza Vodă în 1931

193. - Strada Stefan cel Mare si strada Golia

194. - Bd. Ștefan cel Mare și viitoarea Piață a Teatrului
via Sorin Iftimi

195. - Strada Primăriei înspre bd. Ștefan cel Mare
via Sorin Iftimi

Coborâm pe strada I. C. Brătianu înspre bd. Ștefan cel Mare, unde pe dreapta, lipită de fosta Bancă Dacia (sediul Moldoconstruct), este imobilul cu un singur etaj, fost sediu al Primăriei.

- Şcoala Comunală de Meserii, fostă Primărie

În clădirea de lângă fosta Bancă Dacia, a existat Şcoala Comunală de Meserii, înfiinţată în anul 1870 în casele doctorului Bernard Taussig. În februarie 1894 aici se mută Primăria (Percepția) pentru a elibera Palatul Roznovanu amenajat în vederea transformării în Reşedinţă Regală. Inițial se propusese mutarea Școlii peste drum de Orfanotrofion (Maternitate) dar s-a hotărât desfiinţarea ei, observîndu-se că absolvenţii nu practicau meseriile învăţate (croitorie, cizmărie, hămurărie), devenind funcţionari prin birourile orașului.

196. - Strada Cuza Vodă - Banca Dacia fost sediul Moldoconstruct

statuia lui Miron Costin

- Biserica/Paraclisul Răzoaei (Razului)

Între actualul liceu Vasile Pavelcu şi fosta Şcoală Comunală de Meserii a existat biserica Răzoaei, pe un teren detinut de familia Razu, o familie de dregători în Moldova, biserica fiind pe planurile din 1771. Numele ar fi preluat de la logofeteasa Ecaterina Palade Razu/Razul numită și Răzoaia, soția lui Vasile Razu care probabil a decedat prin 1781. Imobilul intră in proprietatea vornicului Ștefan Catargi prin 1833 iar lăcașul primește numele de Paraclisul Catargi/Catargiu. Demolarea paraclisului ar fi avut loc prin anul 1873-74 - detalii în lucrarea Laurentiu Radvan - Biserica Razului

- Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu

Pe strada I. C. Brătianu nr. 26, pe partea dreaptă, înspre bd. Ștefan cel Mare, este Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu care asigură servicii de asistenţă educaţională, terapeutic-recuperatorie şi de pregătire profesională pentru copiii şi tinerii cu dizabilităţi. A fost înfiinţat în anul 1930 sub denumirea Institutul Mihai I, cu statutul de şcoală generală pentru surzi iar în 1951 se transformă în în Şcoala profesională Specială nr. 4 pentru surzi, dată la care se mută în localurile din strada I. C. Bratianu nr. 26, fostă proprietate a Şcolii primare izraelite de baieţi Cultura care avea 150 de elevi, fiind naţionalizată în 1948.
În 1951 într-una din clădirile actuale (actualul corp A) la această adresă funcţiona Centrul de recalificare nr. 6 subordonat Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în jurisdicţia căruia a trecut şi unitatea şcolară. Ulterior s-au construit clădirile destinate atelierelor, internatul (cu o capacitate de 370 de locuri), blocul alimentar şi birourilor administrative. Până în 1978 a funcţionat ca unitate de învaţământ profesional destinat elevilor surzi din 8 judeţe ale ţării. Începând cu anul şcolar 1979, a fost înfiinţat învăţământul primar şi gimnazial pentru copii surzi, funcţionând cu 3 niveluri de învăţământ. În acea perioadă, profesionalizarea se asigura în urmatoarele profesii: confecţii, tâmplărie, bobinaj, tapiţerie, lăcătuşerie, desenatori, copişti, zugravi, strungari. În anul şcolar 1984 - 1985 şcoala şi-a diversificat serviciile şi au apărut primele clase de învăţământ profesional pentru absolvenţii şcolilor ajutatoare (confecţii şi lacătuşi) pentru o perioadă de 8 ani. Vasile Pavelcu (1900 - 1991) a fost un psiholog român, membru titular din 1974 al Academiei Române.

196b. - Școala Profesională Specială de Surzi din Iași

197. - Liceul V. Pavelcu

În 1920, pe Strada de Jos, filantropul Iacob Neuschotz a înființat Orfelinatul Iacob şi Fanny Neuschotz, unde erau adunați copii evrei ramași orfani după război, subordonat I.O.V.R., o organizație care oferea pensii și asistență financiară tuturor invalizilor, orfanilor și vaduvelor. Orfelinatul a găzduit 95 de copii iar în 1936 a fost preluată de Comunitate și a funcționat în clădirea de pe strada Mârzescu.

În clădirea lungă din stânga a existat prin 1926 Școala de meserii ORT numită și Școala complimentară de fete, înființată de Societatea pentru răspândirea muncii industriale și agricole pentru evreii din România ORT. A fost instalată la început în câteva incăperi puse la dispoziţie de şcoala Reuniunea Femeilor Israelite, mutată în localul Junimea No. 1, apoi definitiv instalată în localul şcoalei Cultura, la care s-a adăugat un etaj. Școala avea ateliere unde se lucra mai ales în croitorie, în special lenjerie şi broderie.

În 1804 a fost înființată Societatea Cultura cu deviza „a procura învățământul necesar copiilor israeliți din Iași". Școala complimentară Cultura a avut la început sediul în str. Săulescu, unde a fost Institutul de Chimie, în localul Societăţei Pâinea Săracilor din str. Palat, în sediul Inspectoratulului Sanitar din str. Elena Doamna, iar în anul 1910 și-a inaugurat localul propriu din str. Gh. Mârzescu, având în față o grădină şi o curte spaţioasă. După 2 ani de funcţionare, fuzionează cu şcolile societăţei Cultura, iar de la această dată, este condusă şi întreţinută de societatea Cultura, dând absolvenţii cu cunoştiinţe practice comerciale. Detalii în cartea Evreii Ieșeni in documente și fapte - H. Gherner, Beno Wachtel (1939) link.

197b. - Cladirea ORT în 1937 - pe strada Primăriei

197c. - Fosta clădire ORT în zilele noastre

197d. - Intrarea la Școala - via delcampe

197c. - Croitorie lenjerie şi broderie la ORT Iaşi, 1937 - sursa

197d. - Clasa a III-a croitorie la ORT Iaşi - 1937 - sursa

198. - Strada Cuza Vodă - Liceul V. Pavelcu

199. - Palatul Orfelinatului Evreiesc în 1936

200. - Liceul V. Pavelcu în stânga

201. - Orfelinatul Neuschotz

202. - Strada Cuza Vodă - Liceul V. Pavelcu

- Teatru la Cub

Peste drum de Liceul V. Pavelcu și lângă Teatrul Național, este clădirea neagră a Teatrului la Cub ce a fost inaugurat în 2008 având 150 de locuri, aici desfăşurându-se a V-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Avram Goldfaden. Noua sală a câştigat Premiul Naţional pentru Arhitectură, oferit de juriul Bienalei de Arhitectură în 2008.

202. - Str. Ion C. Brătianu in 1917

202. - Str. Ion C. Brătianu în 1931

203. - Str. Ion C. Brătianu

204. - Str. Ion C. Brătianu anii 60 vs. 2015

via facebook.com/iasifotografiivechi

204b. - Statuia cronicarului Miron Costin via Photo Historia

204c. - Istoricul Ilie Grămadă, director al Teatrului Național între 1959-1969 - via BCU

204d. - Statuia lui V. Alecsandri spre Teatrul Pomul Verde - link

În 1937, Anton (Alexandru) Terek avea o tipografie pe strada Marzescu nr. 9 preluată de comuniști în 1949, intrând în posesia fostului Minister al Artelor.

205. - Iași 1937 - Tipografia concesionară Alexandru A. Țerek

206. - Iași 1941 - Institutul de Arte Grafice Alexandru A. Țerek, Str. Mîrzescu nr. 9

Pe strada Gh. Mirzescu nr. 25 avea redacția ziarul conservator democrat Opinia, ziar conservator democrat.

207. - Ziarul Opinia - Gh. Mirzescu nr. 25

208. - Oswald A. Teodoreanu fost judecător - strada Primăriei 13

209. - Bodega Marcu - str. Mârzescu, lângă Teatrul Național

209b. - Tipografia H. Goldner - str. Gh. Marzescu nr. 17

În 1939, pe strada Mîrzescu exista Sinagoga Babad cunoscută sub numele de Moise Idel Vecsler. Babad era numele unei mișcări Hassidice care avea mulți adepți în Moldova. La nr. 35 exista sinagoga Torat Chaim - în traducere 'Învățătura veții', cunoscută și sub numele de Butnari - Dogari, iar la nr. 44 exista Sinagoga Stoleri (Tâmplarilor). via

210. - Strada Mîrzescu, Teatrul Național, Casa Balș, Institutul Notre Dame,

Biserica Vovidenia via delcampe.net

Ne întoarcem la intersecția cu strada Cuza Vodă și urcăm pe str. I. C. Brătianu.

- Colegiul Național de Artă Octav Băncilă - str. Cuza Vodă nr. 29

Pe strada Ion C. Brătianu, mai sus, înspre str. Teodor Burada și Bd. Independenței avem pe dreapta Colegiul Național de Artă Octav Băncilă cu sediul pe str. Cuza Vodă nr. 29. Inițial s-a numit Școala Medie tehnică de Muzică înființată în anul 1949 în localul din fosta str. Mohanescu (Culturii ?) unde astăzi se află Casa Universitatilor. În 1956 se reînfiinteaza Scoala Medie de Arte plastice asimilata liceelor teoretice care functioneaza in Str. Cuza Voda nr. 29 iar sectia de Arte decorative se mută in clădirea fostei Școli de Arte si Meserii pana in 1959 când se creează Școala de Muzica și Arte plastice Octav Bancilă.

- Casa Matei Millo, fost Pensionat de Domnișoare Humpel, azi Liceului de artă Octav Bancilă
Pe strada Primăriei, fostă Gh. I Brătianu, în curtea Liceului de artă Octav Bancila, există un vechi palat cu intrare de templu antic, unde a locuit actorul Matei Millo (1814-1896), unul dintre cei mai mari actori ai teatrului românesc, interpret in special al pieselor lui V. Alecsandri. A dat viață unor personaje ca Barbu Lautarul, Baba Hîrca, Coana Chirita, fiind numit parintele artei dramatice românesti și Moliere al României.

211. - Matei Millo în costum de teatru, piesa Barbu Lăutarul de Carol Popp de Szathmáry

via wikipedia

Matei Millo era cunoscut pentru spectacolele prezentate în 1895 in sala circului Sidoli, aflat pana in 1962 pe langa actualul hotel Unirea, unde se adunau toti iubitorii de teatru, mai ales după ce Teatrul din Copou a ars in februarie 1888. A mai avut prezentari în Sala Pastia din Piața Unirii (fostul han Bacalu), în gradina Tivoli, în casele Miclescu și Prăjescu.
Înca din 1834 cand era elev la pensionatul Cuedin (Victor Quenim) unde i-a avut colegi, printre alții, pe Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, a jucat pe scena teatrului din casa Tălpănoaei, prezentînd piesa Serbare ostășească închinată domnitorului Mihail Sturza. A fost student la institutul academic din casele Cazimiroaiei (Academia Mihăileană) unde era nevoit sa studieze politica. În 1840 a plecat la Paris pentru a studia arta dramatică timp de cinci ani când s-a întors ca director la Teatrul Naţional unde a încurajat piesele românesti culminand cu prezentarea pe 26 decembrie 1848 a primei operete românesti Baba Hîrca orchestrată de Alexandru Flechtenmacher pe textul său. La 9 aprilie 1850 a dat viaţa Chiriței lui Vasile Alecsandri în comedia Chirița la Iași. S-a mutat in Bucuresti in 1852, reintorcandu-se in 1895 la deschiderea stagiunii.

212. - Afiș Baba Hîrca 1851

213. - Baba Hîrca - operette nationale moldave - Piano A. Flechtenmacher

1850 - Th. Codresco, G. Petrini - Jassy

În semn de recunostință, în Consiliul comunal din 1870 se discuta ca fosta uliță a Măjilor, numită apoi a Primăriei, unde a locuit Matei Millo, să-i primeasca numele.
Frumosul palat a aparţinut vornicului Neculai Millor, unde se ţineau serate muzicale, apoi vandut doctorului Emil Max si rascumparat de Eliza Millor, apoi rectorului N. Culianu apoi doctorului B. Taussig, medicul săracilor iar mai tarziu a intrat in posesia institutului Sacre Coeur.

- Pensionatul Normal de Domnişoare Humpel
Aici a funcţionat între 1872-1883 Pensionatul Normal de Domnişoare, pension de fete patronat de Societatea ortodoxă a femeilor române, avându-l în 1875 ca profesor de Istoria Patriei pe Mihai Eminescu și eleve pe fetele Veronicăi Micle. Aici venea des in vizita Titu Maiorescu la sora lui Emilia Humpel, directoarea şcolii. În 1883 pensionatul se mută în Casa Ghica de pe Str. Musicescu nr.10. Soţii Emilia şi Wilhelm Humpel l-au ajutat mult pe Mihai Eminescu în perioada 1884-1886 când poetul era bolnav.

214. - Jași - Liceul Humpel - probabil din bd. Carol - strada Carp

214b. - Casa Millo, azi Liceul de Artă

215. - Casa Millo via Cu Iașii mînă-n mînă de Ion Mitican, C. Ostap

215b. - Institutul Notre Dame si Casa Millo

216. - Casa Millo

În satul Spătăreşti, comuna Fântâna Mare există o clădire construită în urmă cu 300 de ani, care a apariţinut fostului mare actor Matei Millo. via fb.com/monumente.abandonate/

- Biserica Sfântul Ioan Botezătorul

Peste drum, pe partea stânga, este Biserica Sfântul Ioan Botezătorul la nr. 14, construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, ctitorul ei fiind domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei și a fost finalizată în 1634 în timpul domniei lui Vasile Lupu. În casa din spatele bisericii a funcționat între anii 1929-1948 Școala de Cântăreți Bisericești a Centrului eparhial Iași.

216. - Biserica Sf. Ioan Botezătorul 1931

- Teodor T. Burada
Mai sus de biserică, pe strada care îi poartă numele, a locuit Teodor T. Burada (1839-1923), folclorist, etnograf și muzicolog român, membru corespondent al Academiei Române.
A publicat sinteza Istoria teatrului în Moldova în două volume, în anul 1915 şi 1922. A fost primul profesor de violină al Conservatorului înfiinţat în 1860 de Cuza şi Kogălniceanu şi apoi a fost profesor de teorie - solfegii. A dat lecții de vioară la Conservatorul din Iaşi şi de la Şcoala Normală de învăţători.
În anul 1884, a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr.
În apropiere de locul unde se află astăzi biserica se afla Târgul de Sus sau al Măjilor (al pescarilor), situat la nord-est de fostul centrul al orașului, în apropiere de fosta Mănăstire Dancu de lângă Teatrul Național.

- Zimbrul si Vulturul
În această zonă a fost sediul ziarului Zimbrul si Vulturul, un ziar de orientare unionistă cu preocupări literare, care a introdus foiletonul literar în publicistica românească.
A aparut prima dată în anul 1850 având numele Zimbrulu și Vulturulu schimbat în 1858 în Zimbrul și Vulturul iar prin fuzionarea cu ziarul Steaua Dunării, de sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, se redenumește în 1859 Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul.

Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump ziar din lume pentru că, fiind expediate mai multe ziare spre Galați, s-au aplicat opt mărci poștale Cap de bour de 5 parale, din a doua emisiune din 1858. În 2007, exemplarul a fost achiziționat de un colecționar din Londra cu suma de 830.000 euro.

217. - Zimbrul si Vulturul - 1859 - Biroul pe strada Mâjilor, lângă Biserica Sf. Ioanu

Ne întorcem la intersecția cu strada Cuza Vodă.

218. - Strada Cuza Vodă înspre Piața Unirii
Banca Dacia și Notre Dame de Sion

- Statuia Miron Costin

Statuia cronicarului moldovean Miron Costin (1633-1691) a fost realizată în 1890 de sculptorul francez de origine polonezo-germană Wladimir C. Hegel (1839-1918), profesor la Școala de Belle Arte din București, care s-a inspirat de un portret existent la Biserica Teodoreni din satul Burdujeni (astăzi cartier în Suceava).
Amplasarea aici a statuii nu este întâmplătoare, Miron Costin avea pe la 1664 o casă ceva mai jos, pe Uliţa Strâmbă, fostă Uliţa Nemţească Mare, Căpitan Păun și azi Strada Agatha Bârsescu, spre strada Podul Vechi azi strada Costache Negri.

Pe piedestalul de gresie se află două basoreliefuri: în dreapta, Miron Costin este reprezentat la curtea regelui polon Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696) citind lucrarea sa "Istorie în versuri polone despre Moldova și Țara Românească", pe care a scris-o la dorința regelui Poloniei și căruia i-a și dedicat-o în iulie 1684 și la stânga este prezentată arestarea cronicarului din ordinul domnitorului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir.

Inițiativa construirii monumentului a aparținut unui comitet de organizare din care făceau partenume sonore ale culturii românești cum ar fi: Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Nicolae Gane, Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Leon Negruzzi care au organizat o subscripție publică pentru strângerea de fonduri, cu o sumă destul de mare contribuind și regele Carol I.

În iunie 1888, cu ocazia punerii pietrei fundamentale a statuii, au fost așezate la baza soclului osemintele celor doi frați: Velicico și Miron Costin, decapitați în anul 1691 din ordinul domnitorului Constantin Cantemir.

Monumentul a fost inaugurat la data de 18/30 septembrie 1888 în prezența a 10.000 de participanți, printre care și membrii a două delegații de studenți din Bucovina și Polonia, sărbătorindu-se evenimentul sub sintagma "Națiunea română este recunoscătoare". Cu prilejul dezvelirii monumentului, compozitorul Gavril Muzicescu a compus un marș închinat lui Miron Costin.

Statuia lui Miron Costin a fost amplasată pe strada Mârzescu (pe atunci era în Piața Pomului Verde), la intersecţia străzilor Cuza Vodă şi Ion C. Brătianu, în imediata apropiere a casei Alecu Balş şi a vornicului Nicolae Millo, în spațiul unde s-a aflat casa cronicarului.

În anii de după Revoluția din decembrie 1989, pana din mâna lui Miron Costin a dispărut dar a fost înlocuită de către Primărie.

Pe o placă de pe soclul statuii este următoarea pisanie: “În anii 1888 luna august în al 22lea al domniei majestăților sale Carol I regale României și regina Elisaveta, prin contribuțiune publică s'a ridicat în Iași acest monument, sub care națiunea română a depus, cu venerațiune, osemintele aflate în mormîntul familiei Costin din beserica dela Brănișteni județul Roman, odineoară Barbescii. Comitetul organizator subscrierei Președinte: Mihail Kogălniceanu Membri: N. Culianu I. Calenderu N. Gane B.P. Hasdeu N. Ionescu Melchisedec episcop de Roman Titu Maiorescu Leon Negruți A Papadopulo-Calimah D. Sturdza C. Stancescu și secretar: V.A. Urechia”.

Pe o placă votivă de pe soclul statuii se află următoarea inscripție: “LUI MIRON COSTIN 1633 - 1691 Națiunea română recunoscetoare Principalii contribuitori M.sa regele Carol I Orașele: Iașii.-Bucurescii.-Buzeul.-Botoșanii.-Berlad.-Brăila.-Bacău.-Cotnarii.-Craiova.- Constanța.- Focșanii.-Galatii.-Giurgiu.-Odobescii.-Peatra.-Panciu.- Roman.-Severin.-Tîrgul-Neamțu.-Tîrgul-Ocnei.-Tîrgul Măgurele.-Tîrgul-Frumos Institute și persoane contribuind dela 200 lei în sus: J.P.S. Iosif Naniescu metropolit Moldovei și Sucevei. P.SS. Silvestru episcop de Huși.-P.S. Genadie episcop de Romnic și Noul Severin. Doamna Elena Cuza.-Elena D. Grecianu născută Bălăceanu.-principii Alexandru și Demetrie Cuza.-Gr. Cantaccuzino.-J. Marghiloman.-Christofor Tabacovici.- Clubul Tinerimei.-Clubul Regal.-Cercurile militare din Bucuresci și Roman.-Împiegații telegrafo-postali.-Eforia spitalelor brancovenesci.-V.A. Urechia.-Nicolae.Gheoca.din Iași”.

Pe soclu erau montate Stemele României şi ale oraşului Iaşi dar au fost eliminate de comuniști.

Miron Costin este cunoscut mai ales pentru opera 'Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace' din 1675, continuând lucrarea lui Grigore Ureche (1590 – 1647) din anul 1594 pînă la 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu.

Wladimir C. Hegel (1839 - 1918) a mai realizat și Statuia lui Vasile Alecsandri din fața Teatrului Național, dezvelită la 15 octombrie 1906, a realizat și Monumentul Eroilor Pompieri din București și Bustul Reginei Elisabeta de la Muzeul Național Peleș. via libruniv.usarb.md

219.- Statuia lui Miron Costin

220. - Statuia și Filarmonica de stat Moldova

221. - Statuie Miron Costin - Jassy

222. - Statuie Miron Costin

223. - Statuie Miron Costin

224. - Statuia Miron Costin în anii '60

225. - Statuie Miron Costin

226. - Statuie Miron Costin înspre Mitropolie via Photo Historia Nica So.

227. - Jași, Statuia Miron Costin și Teatru

228. - Jași - Statua Miron Costin și Teatru Național

229. - Statuie Miron Costin și Teatrul Național

230. - Statuia Miron Costin, Casa Alecu Balș și Institutul Sacre Coeur

231. - Strada Cuza Vodă - Filarmonica via google maps

Casa Alecu Balș - Universitatea de Arte George Enescu şi Filarmonica Moldova - strada Cuza Vodă nr. 29

Clădirea actualei Filarmonici Moldova a fost construită în anul 1815 în stil neoclasic și a aparținut vistiernicului Alecu Balș.

În salonul situat la primul etaj al Casei Balş s-a jucat în 1817, prima piesă de teatru în limba română, iar în 1847 a avut loc un concert susţinut de marele pianist şi compozitor Franz Liszt.

În 1861 clădirea este cumpărata de călugăritele din ordinul Notre Dame de Sion și este transformată în colegiul de fete. Surorile congregaţiei Notre Dame de Sion au fost aduse în Moldova de episcopul Iosif Salandari, mai întâi la Iaşi, în 1866 şi apoi la Galaţi, în 1867. Misiunea lor era aceea de a deschide şcoli catolice în care să fie educaţi copiii şi tinerii.
În 1870 activau la Iaşi un număr de 38 de călugăriţe care asigurau instrucţia şcolară pentru 200 de fete din educandat şi orfelinat, precum şi a circa 100 de fete care frecventau şcolile externe.

Au mai funcționat în acest edificiu Institutul Francez Sacré Coeur, o scoală de meserii, o grădiniță, un orfelinat și un cămin pentru studente.

Între anii 1900-1910, a fost construită o completare, în prelungirea vechii Case Balş, din strada Cuza Vodă, nr. 29 și a fost construită o capelă pentru Institutul Notre Dame de Sion. Congregația a fost desființată în anul 1948 și în Casa Balș s-a mutat Conservatorul George Enescu iar în anul 1957 s-a inaugurat sala de concerte a Filarmonicii de Stat Moldova în fosta capelă.

Ansamblul din str. Cuza Vodă cuprinde: Casa Alecu Balş, Filarmonica Moldova şi un corp de clădire destinat învăţământului muzical. via

233. - Casa Balș

234. - Casa Balș azi Filarmonica și statuia Miron Costin

235. - Casa Alecu Balș în 1968 - la parter a fost instalata Arhiva Statului la înființarea în 1832

236. - Iași Notre Dame de Sion

237. - Iași Notre Dame de Sion

238. - Liceul de fete Notre Dame de Sion

239. - Iași Școala Notre Dame și Statuia lui Miron Costin

240. - Jași - Statuia Miron Costin

241. - Magasinul Conservatorului Sol. Kauffmann - anul 1899
Piane, Violine, Cobze, Flaute - Str. Golia nr. 54

Filarmonica de Stat Moldova - fost Liceul de fete Notre Dame de Sion - strada Cuza Vodă 29 fost în 1939 str. Cuza Vodă nr. 24

Clădirea actualei Filarmonici Moldova Iași a fost construită în anul 1815 în stil neoclasic și a aparținut vistiernicului Alecu Balș. La 11 Ianuarie 1847 a concertat aici Franz Liszt.

În anul 1866, episcopul Iosif Salandari a adus la Iaşi călugăriţele franceze "Notre Dame de Sion", care, după o perioadă de acomodare, au cumpărat (18/30 martie 1871) palatul boierului Balş de lângă Teatrul Național și este transformat în colegiul de fete.

În anul 1948, Institutul Notre Dame de Sion a fost închis, terenul şi imobilele fiind preluate în mod abuziv de către statul comunist.

Au mai funcționat în acest edificiu Institutul Francez Sacre Coeur, o școală de meserii, o grădiniță, un orfelinat și un cămin pentru studente.
Între anii 1900 și 1910 a fost construita o capelă pentru Institutul Notre Dame de Sion. Acesta a fost însa desființat în anul 1947 și în Casa Balș s-a mutat Conservatorul „George Enescu”, iar în anul 1957 s-a inaugurat, în fosta capela, sala de concerte a Filarmonicii de Stat Moldova. via ziaruldeiasi

și turismiasi.

242. - Strada Cuza Vodă în 2017 via flickr.com/liormania/

243. - Strada Cuza Vodă - Filarmonica și Casa Balș

244. - Institutul Sacre Coeur

245. - Strada Cuza Vodă - Institutul Notre Dame de Sion

246. - Jassy - Notre Dame de Sion 1900

247. - Institutul Notre Dame de Sion

248. - Filarmonica

249. - Notre Dame de Sion - Jassy

250. - Institutul Notre Dame de Sion

251. - Notre Dame de Sion

252. - Strada Cuza Vodă

253. - Strada Cuza Vodă via tramclub.org

254. - Strada Cuza Vodă by Hans Oerlemans

255. - Strada Cuza Vodă by Alex Krakowsky

256. - Strada Cuza Vodă via tramclub.org

257. - Capela Notre Dame de Sion

258. - Pensionatul Notre Dame de Sion - Chapelle Choeur
via facebook.com/iasifotografiivechi

259. - Eleve Institut Notre Dame de Sion

260. - Stejarul lui Henri Mathias Berthelot via

- Stejarul lui Henri Mathias Berthelot

În grădina de peste drum de Filarmonica este un stejar monument plantat de generalul Henri Mathias Berthelot în 1927 cand a revenit la Iaşi la zece ani după luptele din primul război mondial. Ceremonia a avut loc în vechea Piaţă a Primăriei unde generalul francez a primit defilarea trupelor române şi a plantat cu mâna sa un stejar în vârstă de 10 ani, evocator al eroicului an 1917. Stejarul şi bustul generalului, amplasat aici, în faţa Institutului Notre Dame de Sion unde în timpul razboiului funcţionase şi un spital militar francez. Bustul generalului Berthelot din Gradina Teatrului este opera sculptorului L. Coue, aici se mai găsește și bustul actorului Radu Dumitrescu, opera lui Ion Vlasiu, în parcul din fața Teatrului este statuia lui Matei Millo opera sculptorului Ion Vlad, bustul artistei Aglaie Pruteanu .
Henri Mathias Berthelot, general al armatei franceze a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest în Primul Război Mondial iar în 1916 a fost detașat în România ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe durata misiunii, generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al Regelui Ferdinand.

261. - Strada Cuza Vodă, Teatrul Național

262. - Desen Teatrul Național

- Teatrul Național Vasile Alecsandri - Str. Agatha Bârsescu nr. 18

Peste drum de Institutul Notre Dame de Sion este Teatrul Național ce a fost înființat în 1840, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și condus de Costache Caragiali.
În anul 1832 exista un teatru în casele boierului Talpan din uliţa Golia, care, deşi era mic, avea avantajul de a se găsi aproape în centrul oraşului, fapt pentru care ajunsese foarte frecventat de toate ”clasele societăţii şi astfel progresa în mod necontenit”.
Teatrului cel Mare din Copou, pe locul căruia astazi este Universitatea Al. Ioan Cuza, a funcționat timp de 42 de ani, până în februarie 1888 în palatul domnesc a domnitorului Mihail Sturza din Copou, primul spectacol având loc pe 22 decembrie 1846. În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, în urma unui incendiu devastator, clădirea Teatrului de la Copou este distrusă.
Reprezentații teatrale au mai avut loc în mica sală a lui Pastia (lângă Hotelul Traian) şi apoi în sala mai mare deschisă pentru circ de Teodor Sidoli în noiembrie 1889, cam in zona Hotelului Unirea de astăzi.
Actuala clădire a Teatrului Național Vasile Alecsandri a fost construită între anii 1894-1896 pe locul vechii Primării propusă la demolare în 1892. A fost realizat după planurile celebrilor arhitecți vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, care au proiectat construcții similare din Viena, Praga, Odessa și Zurich iar în România au construit Teatrul Regina Maria din Oradea, Cluj Napoca, Timișoara dar și Palatul de Justiție din Suceava.
În timpul primului război mondial, în sala Teatrului Național s-au desfășurat lucrările Camerei Deputaților.
În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890).

263. - Teatrul Național

264. - Teatrul Național în 1909

Clădirea Teatrului Național adăposteste adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească), partea stângă, pictată de ucenicul lui Lenz este diferită de rest prin stil şi culoare; Cortina de fier a fost pictată de Alexander Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în stucatură rococo. Tot pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se află stema celor patru provincii reunite, cu însemnele heraldice ale fiecăreia, iar din stema regală, aflată într-un plan paralel, cel mai vizibil este sceptrul, însemnele regale fiind îndepărtate după 1950; Candelabrul din cristal de Veneția cu 109 becuri și cele 1418 lămpi electrice.

Alte imagini cu Teatrul Național din Iași găsiți aici sau pe http://nelupaunescu.blogspot.ro.

265. - Interior Teatrul Național

266. - Interior Teatrul Național

267. - Interior Teatrul Național

268. - Teatrul Național

269. - Teatrul Național via delcampe.net

- Statuia lui Vasile Alecsandri - fosta strada 9 Mai nr. 18

Statuia poetului, prozatorului și dramaturgului român Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost realizată în 1905 de către sculptorul polon de origine germană Wladimir (Wladislav) C. Hegel, care realizase și statuia lui Miron Costin în anul 1888.
La acel moment, în fața teatrului era statuia de marmură a lui Gheorghe Asachi, dezvelită în 14 octombrie 1890 la Biserica Trei Ierarhi, fiind amplasată aici în septembrie 1897, după terminarea Teatrului, drept recunoştinţă pentru realizarea primului spectacol în limba română, și a fost mutată în anul 1905 pe locul unde se află și în prezent, în fața Școlii Gh. Asachi de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt.
Statuia lui Vasile Alecsandri, care a fost primul director al Teatrului din Iași, a fost inaugurată în data de 15 octombrie 1906, în cadrul unei serbări naționale la care a participat și un mare grup de țărani bucovineni în costume naționale, conduși de preoții și învățătorii lor. Statuia era aşezată pe soclu încă din anul precedent şi i se mai anunţase o deschidere fastuoasă în luna august.
Inscripția de pe spatele soclului conține următoarea dedicație: „Poporul român, poetului său iubit, 1905”.

270. - Statuia lui Vasile Alecsandri

271. - Teatrul Național via delcampe.net

272. - Teatrul Național în 1945 via okazii.ro

273. - Statuia lui Vasile Alecsandri

273b. - Teatrul National si Statuia lui Vasile Alecsandri - via BCU IASI

În parcul Teatrului Național a existat și statuia primarului Dimitrie Greceanu (1860-1920), fost ministru al Justiției. Fost membru marcant al Partidului Conservator, acesta a murit în urma exploziei unei bombe artizanale plasate la 8 decembrie 1920 în Senatul României de catre anarhistul Max Goldstein. Statuia a fost realizată de Richard de Hette in 1930.

- Théâtre des Variétés - Teatrul Delmary - Prima sală de spectacole din Iași care a găzduit spectacole de teatru a fost „Théâtre des Variétés“ (Teatrul de varietăți) inaugurată pe 4 decembrie 1832, cu vodevilul Înturnarea lui Grenade în sânul familiei. Teatrul era amenajat în casele agăi Lascărache Costache, zis Talpan, situată pe colțul ulițelor Dancului (azi strada Mănăstirea Dancu) și Golia (azi Cuza-Vodă), înspre Maternitate.
Lucrările de transformare au fost realizate de arhitectul austriac Johann Freywald, cel care a realizat și alte construcții în Iași, la comanda fraților Baptiste și Joseph Foureaux, actori francezi ce conduceau o trupă teatrală stabilită în capitala Moldovei. Sala teatrului era „eliptică, cu trei rânduri de loje și cu o galerie, toate cu gust împodobite. Decorațiile s-au zugrăvit de d-l Livaditi, carele pe cortină (perdeaua întâia) au înfățișat muzele, fieșcare în a lor îndeletnicire”.
Pe această scenă s-au jucat tragedii, opere și comedii în limbile română, franceză și germană, s-au prezentat pantomime, scene de ventrilocie, spectacole de gimnastică susținute de trupe locale sau trupe în turneu din toată Europa. Clădirea a devenit repede neîncăpătoare astfel încât a fost amenajată o sală mai mare (Teatrul din Copou) în casele Teodor Balș.
Spectacolele au continuat în această sală până în 1869 când Teatrul de Varietăți a fost demolat. Pe terenul ocupat de această clădire, ca și pe terenurile pe care existaseră vechea primărie și Mănăstirea Dancu, a fost construită ulterior noua clădire a Teatrului Național din Iași.

De buna așezare a spectacolelor în scenă se ocupau unii actori cu experiență, de regulă cei care dețineau rolurile principale. Primul regizor la Teatrul din Iasi a fost Adolphe Francois Gatineau, un actor de origine franceză, venit ca al doilea comic în trupa Pellier inlocuit de Victor Boireau Delmary din aceeasi trupa. Teatrul lui Delmary a funcționat într-o altă clădire din grădina actualului Teatru Național, colț cu Maternitatea. via wiki

273c. - Vechiul teatru francezo-român (Delmary) - MNLR Iaşi Teatru

- Strada Agatha Bârsescu - fostă Uliţa Strâmbă, Uliţa Nemţească Mare, Căpitan Păun
Piața Teatrului este străbătută de strada Agatha Bârsescu care uneste strada Ion C. Brătianu cu strada Costache Negri.
Strada a avut în trecut numele de Căpitan Păun după numele celui care împreună cu un sergent, un căprar şi doi pompieri căzuseră la datorie în septembrie 1885 luptându-se să salveze caii din grajdul boierului Nicolae Roznovanu. Mai devreme, strada făcuse parte din fosta Uliţa Strâmbă, numită apoi Uliţa Nemţească Mare.

- Arh. Reinicke Chetner
Pe această stradă și mai apoi în Copou, arhitectul german Julius Reinicke Chetner a înființat un patinoar, unde împreună cu soţia sa produceau admiraţia ieşenilor prin figurile grele de patinaj.
A construit în anul 1897 frumosul Palat Sturdza din Bucureşti, fost Minister de externe și demolat în 1946 datorită deteriorării din timpul războiului. Reinicke ar fi și arhitectul planurilor castelului Sturdza din Miclăușeni.
Reinicke Chetner a cumpărat berăria Zimbru din Păcurari, fost proprietatea Zvec, amenajând o grădină foarte apreciată în acea vreme. Berăria Zimbru, demolată în 2007, a fost una dintre cele mai vechi fabrici de bere din România, fiind menţionată încă de la 1786 într-un hrisov de la Alexandru Ioan Mavrocordat, prin care se arată că numitul Herletz, gerah (doctor) în Iaşi va construi „o spiţărie la care s-au făgăduit că va ţine purure doftorii bune pentru folosul bolnavilor şi cu mai ieftin preţ decât la alţi spiţării”. Fabrica a fost naţionalizată în 1948 iar în 1965 a fost construită o nouă unitate de producţie pe bulevardul Chimiei.
- Actrița Agatha Bârsescu
Astăzi strada poartă numele actriței Agatha Bârsescu (1857 - 1939) care a jucat ca primă tragediană la Burgtheater din Viena, apoi pe scenele multor teatre din Europa și din America. Spre sfârșitul vieții a fost profesoară la Conservatorul din Iași.

274. - Instituția Arhitectului Șef

275. - Casa Arhitectului șef în dreapta

- Pomul Verde - fosta stradă 9 Mai nr. 23
În parcul din fața Teatrului Naţional, în stânga trecerii de pietoni este un monument amplasat pe locul unde s-a aflat Teatrul evreiesc Pomul Verde deschis încă din 1870 ca grădină de vară și unde în octombrie 1876 A. Goldfaden întemeiază aici teatrul modern permanent în limba idiș, într-o “căsuţă doar cu un singur etaj”, în vadul vechiului Casino de Viena (Casino de Iassi prin 1872) din strada Primăriei. În 1969 aici era Cinematograful de vară.

- Tipografia Herșcu Goldner
Teatrul era situat pe atunci strada Gh. Mîrzescu, alături de tipografia de la nr. 17, întemeiată în 1865 de Herşcu Goldner, editorul lui Ion Creangă și unde majoritatea lucrătorilor erau bătrâni sau invalizi de război.

276. - Jassy 1872 - Tipografia H. Goldner, Strada Primariei

277. - Tipo-Litografia, Fonderie de litere și fabrică de cărți de joc

H. Goldner - Iassy 1874

278. - Iași 1916 - Tipografia H. Goldner, Strada Gh. Mirzescu, Nr. 17

Tipografia-Institutul de Arte Grafice Brawo - Pe la 1935 în zonă era și Institutul de Arte Grafice - Tipografia Brawo care a avut sediul și pe strada Arcu nr. 9.

206b. - Tipografia Brawo

206c. - Institutul artistic de arte grafice Brawo

- Constantin Brahă & Emil Wolotzky - 1934

- Pomul verde a fost primul teatru profesionist din lume în limba idiș, întemeiat de actorul și dramaturgul Avraham Goldfaden (1840-1908) în anul 1876.
Primele reprezentaţii în limba idiş au avut loc la Iaşi în 1875 în grădina lui Simion Marcu (Şimen Mark), aflată pe locul unde acum este sediul Băncii Naţionale de pe bd. Ștefan cel Mare.
Trupa de actori evrei condusă de Avram Goldfaden aduna un public numeros la fiecare reprezentaţie, inclusiv datorită „jocului excelent al actorilor”, după cum scria Mihai Eminescu în Curierul de Iaşi (Curierul de Iassy) din august 1876. La începutul lui 1876, Trupa Goldfaden a părăsit România, pornind într-un turneu prin Europa şi stabilindu-se în cele din urmă în America unde Avram Goldfaden este numit de New York Times un „Shakespeare al evreilor“, întemeietor al musicalului american.

279. - Gradina Pomul Verde - 1903 - A. Goldfaden

279b. - Afiș cu A. Goldfaden

280. - Intrarea în grădina Pomul Verde via curierul-iasi.ro

- Teatrul din Iași a fost închis în timpul celui de-al doilea război mondial și apoi transformat în anul 1949 în Teatrul Evreiesc care în anul 1956 a luat numele lui Avram Goldfaden. După desființarea teatrului de la Pomul Verde, unii actori au dat spectacole în strada Banu, pe malul Râpei Galbene, în grădina farmacistului Blumenfeld, numindu-se Teatrul Tivoli şi era locul preferat de trupele ce jucau în limbă germană.
În Iași a mai existat un Teatru Evreiesc până prin anul 1960 situat în strada Gându, în fața Colegiului Național și care a devenit mai târziu cinematograful Phoenix.
Odată cu scăderea numărului de spectatori, pe măsură ce evreii din Iași emigrau în Israel, teatrul s-a desființat în anul 1963, iar clădirea sa a fost demolată. În 1976, în fața Pomului Verde și în dreapta Teatrului Național s-a dezvelit o statuie reprezentandu-l pe Avram Goldfaden.
În 1968 primăria hotărăște eliberarea esplanadei Teatrului Național și reamenajarea străzii Primăriei demolând o serie de clădiri printre care Tipografia lui Herşcu Goldner și Grădina fostului teatru Pomul Verde.

281. - Festival artistic în grădina Pomul Verde

Comitetul Democrat Evreesc Iași - Secția Feminină

- Uzina Electrică a Teatrului Național - str. Matei Millo

- În partea stângă a Teatrului Național, pe strada ce amintește de actorul Matei Millo, este clădirea Uzinei Electrice a Teatrului Național, inaugurată odată cu teatrul, la 1 decembrie 1896. Uzina electrică a marcat începutul electrificării oraşului Iaşi, folosind generatoare electrice alimentate de maşini cu abur. Societatea Algemeine Elektricitats Gesellschaft (A.E.G) din Berlin a instalat 1418 lămpi în interiorul teatrului, în Piață 12 lămpi electrice cu arc voltaic și un an mai târziu 44 lămpi pe strada Golia, până în Piaţa Unirii. În Uzina electrică se realiza și încălzirea termică cu abur a teatrului.

În 1895, făcîndu-se săpături pentru Uzina electrică de la teatru şi depozitul de decoruri, s-au dezgropat câteva zeci de oseminte ceea ce a dus la o furtună de proteste din partea locuitorilor.

Înălţîndu-se clădirea uzinei, biserica Dancu din apropiere este afectată, fapt ce a dus la demolarea ei în octombrie 1903, pe locul altarului fiind planți câțiva brazi.
Aici a locuit un timp scriitorul Mihail Sadoveanu ca director al teatrului și tot aici, între 1917-1918 se făceau repetițiile orchestrei simfonice condusă de George Enescu care a avut primul concert în ziua de 13 decembrie 1917, așa cum scrie pe o placă memorială.

În fosta uzină există astăzi o sală de spectacole de aproximativ 100 de locuri.

282. - Clădirea Uzinei Electrice si a Teatrului Național

282b. - Clădirea Uzinei Electrice si a Teatrului Național

283. - Teatrului Național și Uzina electrică

Prima reprezentație a iluminarii electrice din Iași și din România s-a realizat la 11 şi 14 iulie 1868 în grădina caselor Sturza din Copou, unde este acum Spitalul Militar, când s-a aprins Soarele Electric care “s-a arătatu pentru întâiaşi dată şi care întrece totu ce s-au arătatu până acum în felu acesta”.

În Curierul de Iași din 26 ianuarie 1873, clubul patinatorilor anunța punerea în funcțiune a unui Soare Electric cu Ilumațiune Briliantă, fiind demonstrația unei lampe cu arc voltaic alimentată de la un dinam, mașinăria find adusă din Viena, pe care locuitorii o numeau soare electric. Sportul cu patine îl inițiaseră muncitorii austrieci ai Gării care au ceat un ghețus lucios pe o bucată din mlaștina Bahluiului. Gara a fost inaugurată la 20 mai/1 iunie 1870 când a fost întâmpinat primul tren ce ajungea în gara Iaşilor, tocmai deschisă odată cu linia Paşcani-Iaşi, ramură a căii ferate Roman-Suceava (Iţcani), construită de Societatea austriacă Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn (Calea ferată Liov-Cernăuți-Iași) şi dată în exploatare la 3/15 decembrie 1869.

284. - Curierul de Iași din 1873

În 1883, în cadrul festivităților de la 5 iunie prilejuite de dezvelirea statuii ecvestre a domnitorului Ștefan cel Mare, a figurat la loc de cinste și iluminarea electrică a Parcului Copou cu ajutorul unei "locomobile" de 16 c.p., închiriată de Primărie.

În 1897 încep lucrările de electrificare a restului oraşului, contractate de Primărie cu Societatea Continentale Gesellschaft für Electriche Unternehmungen din Nürnberg. În ziua de 8 septembrie 1898 se punea piatra fundamentală la clădirea primei uzine electrice comunale, iar peste vreo 8 luni, pe 6 mai 1899 se pun în funcțiune cazanele cu abur, turbinele, generatoarele, Uzina fiind prima instituţie de distribuţie publică a energiei electrice de pe întreg teritoriul Moldovei. Prima din România a fost în Timișoara în 1884, la doi ani de la prima centrală electrică din lume, cea a lui Edison (New York - 1882), când orașul devenea prima cetate de lumină a Europei.

Linia telegrafică a fost inaugurată la 14 februarie 1855, sediul oficiului telegrafic fiind în Palatul Ocârmuirii, fost până în 1906 pe locul unde este acum Palatul Culturii.

Ideea aducerii luminii electrice în Iași s-a lovit de o îndârjită luptă între consilierii primăriei, unii fiind adepţi ai introducerii electricităţii şi alții doreau utilizarea iluminatului cu gaz aeroform. Până la urmă fostul primar Vasile Pogor îi convinge prin iluminarea electrică a casei sale cu un generator cumparat în 1896 din Viena. Nu întâmplător, prima casă racordată la rețeaua electrică a fost a lui Vasile Pogor, sediul Junimii, unde se mai păstrează astăzi doi stâlpi ornamentali de iluminat public din 1899.
Uzina de lumină furniza în reţelele oraşului curent alternativ cu tensiune înaltă de 3000 V şi tensiune joasă de 300/150 V. Se afla pe strada Moţoc, numită apoi strada Uzinelor, fiindcă tot acolo se construia şi Uzina electrică a tramvaielor, ce avea să fie dată în exploatare la 1 martie 1900, prima linie fiind cea dintre Gară și Hală.
Uzina comunală de Lumină a mai funcţionat până în 1966 când a intrat în funcţiune C.E.T. Iaşi şi apoi, doar ocazional, până în 1973, când, după 74 ani de funcţionare, şi-a încheiat definitiv misiunea.

- Crucea Roșie Americană

În primul război mondial, peste drum de Uzina electrică, în curtea Ambulatoriului de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă, era cantina Crucii roșii Americane.

În 1917, la aproape un an de când ajunsese capitală de război, oraşul Iași avea infrastructura stradală aproape distrusă, alimentarea cu apă era precară și existau probleme cu aprovizionarea cu alimente.

La începutul lunii septembrie 1917 soseşte Misiunea Americană de Cruce Roşie condusă de colonelul Henry Watkins Anderson. Misiunea este găzduită la Palatul Roznovanu, prin eliberarea spaţiului de către Tribunal şi Curtea de Apel. via

285. - Crucea roșie americană, serviciul de ajutorare

286. - Ambulatoriu de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă

287. - Colonelul H. Anderson şi Regina Maria în vizită la cantina Crucii Roşii Americane

287b. - Clădirile maternității în 1917

- Urcăm pe strada Mănăstirea Dancu înspre strada Cuza Vodă - întersecția cu str. V. Stroescu

- Mănăstirea Dancu

Cam pe porțiunea cuprinsă între Teatrul Național și Uzina electrică, pe strada Mănăstirea Dancu de astăzi, fostă Ulița Strâmbă, a existat Mănăstirea Dancu, ctitorită în 1541 în timpul domniei lui Petru Rareș, de popa Iurie și boierul Dancu împreună cu soția sa Sofronia, în mahalaua Măjilor din Târgul de Sus. Biserica a fost distrusă în marele incendiu din anul 1693 și a fost reconstruită în 1701, în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Duca. Acesta a construit noi clădiri în jurul bisericii și a transformat-o în mănăstire pe care a închinat-o mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Biserica mănăstirii s-a transformat în biserică parohială, devenind o filială a bisericii Sfântul Sava, iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum și Școala de Croitorie și Albituri, prima școală de menaj destinată fetelor provenite din familii cu greutăți financiare. Afectată de cutremurul din 1802, deși a fost renovată la 1840-1841, biserica s-a degradat treptat iar turnul construit de Constantin Duca s-a năruit astfel încât după Războiul de Independență biserica era o ruină și a fost demolată în 1903. În imediata vecinătate a mănăstirii, între 1894-1896, a fost construit Teatrul Național din Iași care s-a extins ulterior pe o parte a terenului fostei mănăstiri.

288. - Teatrul Național, statuia lui Gheorghe Asachi
și in dreapta Uzina Electrică și Mănastirea Dancu

289. - Mănastirea Dancu în dreapta

- Théâtre des Variétés

Pe colțul din stânga al intersecţiei străzii Mănăstirea Dancu cu strada Cuza Vodă, a existat pe la 1830 casa doctorului Peretz, unde la 4 decembrie 1832 s-a inaugurat Théâtre des Variétés (Teatrul de varietăți), prima clădire din Iași amenajată pentru a găzdui spectacole de teatru. Această casă a aparținut agăi Lascărache Costache (zis Talpan) și mai înainte a lui Gheorghe Krupenski, aici jucase în 1820, o trupă rusească sub direcția lui Ghenzel: Școala femeilor de Moliere.

Primul spectacol a fost cel al Fraților Fouraux (Baptiste si Joseph), care au prezentat vodevilul Derlindindin. Au fost și spectacole de varietăți, la care își dădeau concursul și artiștii trupei lui Marteaux și Kobler. Programul cuprindea numere de pantomimă, echilibristică pe frânghie, în care excela soţia lui Baptiste Fouraux, mai ales când dansa pasul numit Nec-plus-ultra. De asemenea erau aplaudate scenele de ventrilogie și săltătorii, dar ceea ce entuziasmase publicul ieșean era baletul trupei. Paralel cu reprezentarea vodevilurilor, pe scena teatrului aveau loc regulat spectacole de varietați și music-hall: dresură de câini și cai, scene ecvestre și militare.

În revista Albina românească din anul 1832, se puteau citi urmatoarele: "Între noi folositoare publice asezamânturi, capitala noastră Iași se poate lăuda și cu statornicirea unui teatru ce este o școală, unde desfătându-se publicul învață cele bune și care mult înrâurează asupra moralului și informarea haractirului"...

- Primul spectacol muzical în limba română

Pe scena acestui teatru, în 10-11 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a organizat serbări în onoarea contelui Pavel Kiseleff, care urma să părăsească Țările Române, aici având loc primul spectacol muzical în limba română Cantata pastorală sau Serbarea păstorilor moldoveni, în care actorii erau Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Al. Mavrocordat, N. Docan, Scarlat Vărnav şi alţi fii de boieri. În acest spectacol își are debutul actoricesc Matei Millo.

Pe această scenă s-au jucat tragedii, opere și comedii în limbile română, franceză și germană, s-au prezentat pantomime, scene de ventrilocie, spectacole de gimnastică susținute de trupe locale sau trupe în turneu din toată Europa.

Aici s-au prezentat primele spectacole ale Teatrului Naţional Iaşi, înfiinţat în 1840, sub direcţiunea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu sub conducerea lui Costache Caragiali.
Spectacolele au continuat în această sală până în 1869 când Teatrul de Varietăți a fost demolat. Pe terenul ocupat de această clădire, ca și pe terenurile pe care existaseră vechea primărie și Mănăstirea Dancu, a fost construită între 1894-1896 noua clădire a Teatrului Național din Iași.
Crescând numărul trupelor teatrale locale sau în trecere prin oraș, clădirea a devenit repede neîncăpătoare și fost închiriat casa lui Teodor Balș din Copou, inaugurarea fiind în decembrie 1846.

Spectacolele de varietăți au pătruns în țara noastră prin trupe de artişti de peste hotare: franceze, italiene, germane și engleze. Întâlnim artişti străini invitați la diferite evenimente, cum ar fi nunta voievodului Constantin Șerban Basarab cu circasiana Nedelea, din anul 1657, când a dat reprezentanţii o indiancă cu performanțe de agilitate "de cea mai satanică dexteritate", cum nu se mai văzuse încă până atunci. În 1712, Condica de porunci Anatefterul lui Constantin Brâncoveanu menţionează două reprezentații date de pehlivani și măscarici la palatul domnesc iar în 1798 Hangerli Vodă a acordat unui grup de artiști francezi, prima autorizație pentru o reprezentaţie de music-hall în țara noastră.

- Şcoala de Ţesătorie
În locul unde se întâlnea strada Cuza Vodă cu uliţa Zoe (strada Vasile Stroescu), numită după hanul Zoiţei, hangiţa cu obraji rumeni şi ochii de foc, se găsea între 2901-1939 Şcoala Profesională de Ţesătorie și Sericicultură găzduită în casele lui Hristache Zărnescu unde elevele învățau a coase, a crește viermi de mătase și chiar a cânta la pian.

290. - Strada Cuza Vodă

291. - În stânga este Casa Alexandru Ghica

291b. - Vedere dinspre casa A. Balș - desen de Bolomey în 1850

Casa Alexandru Ghica - la nr. 34, pe partea dreaptă

Casa Ghica datează din 1745, dar forma ce o vedem azi se datorează lui Alexandru Ghica, care a cumpărat-o pe când era în ruina în 1849 și a modernizat-o.

292. - Casa Alexandru Ghica

293. - Casa Alexandru Ghica 1983 by Paul van Baarle
via tramclub.org

294. - Casa Alexandru Ghica via tramclub.org

295. - Institutul Grigore Ghica Vodă fondat în anul 1852

- Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă - Strada Cuza Vodă 34
Spitalul Maternității funcționează în clădirile donate de domnitorul Ghica Vodă fiului său care a înființat în anul 1852 Institutul Gregorian (Orfanotrofionul), o școală de moșit care avea ca sarcină secundară asistența copiilor orfani sau abandonați. Într-un perete dinspre stradă era instalat un leagăn unde se aduceau pruncii nedoriţi şi altădată „uitaţi” la uşile bisericilor de mame sărmane.
În urma înființării Facultății de Medicină la Iași, în anul 1879, Institutul Gregorian intră în era învățământului universitar. Între anii 1906 – 1912 au fost construite pavilioanele II – VI, astfel încât din 1944 aici funcționează un spital cu 100 de paturi şi o bază extinsă de învățământ.
Clădire importantă, a scăpat de valul de demolări așa că în toamna anului 1981, trecătorii au putut observa meşteri ostenind cu ciocane, dălţi şi târnăcoape să croiască o trecătoare cu bolţi prin catul de jos al clădirii. În amintirea ctitorilor săi, se păstrează şi placa de pe frontispiciul clădirii cât şi ceasul solar, simbol al vremurilor trecute.
Logofătul Alecu Ghica, tatăl domnitorului Grigore Ghica, era partizan al ideilor „iluministe” şi „paşoptiste” pe care i le-a insuflat şi feciorului. La casa lui găseau înţelegere şi visau schimbări progresiste tinerii luminaţi ce cutezau să introducă limba românească, „a ţăranilor”, în saloane, în şcoli, pe scene şi în cancelariile prin care, în epoca aceea, erau la modă limbile altor naţii.
Spitalul a fost extins cu alte 5 pavilioane în anul 1911, încă unul cu 100 de paturi în 1975 și altul de 300 de paturi în 1982, în prezent funcționând cu 450 paturi şi trei clinici universitare. De-a lungul timpului și-au desfășurat aici activitatea o seamă de personalități ale medicinii românești și internaționale, creatori de școală medicală: Dr. Anastasie Fătu, Prof. Vasile Bejan, Prof. Eugen Aburel, Prof. Vasile Dobrovici etc.. Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie “Cuza-Vodă” este locul unde s-au născut cei mai mulți copii din România în anul 2005: 7668 naşteri.
Pe un colț al clădirii exista un ceas solar, un cui metalic a cărui umbră se mișca pe un cerc cu cifre orare dupca care se luau tratamentele medicale.

296. - Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă

297. - Imobilul de la nr. 38 de lângă spital

Pe stânga, peste drum de spital, pe strada Cuza Vodă nr. 33bis, este un bloc vechi.

298. - Strada Cuza Vodă în 1998 via tramclub.org

299. - Strada Cuza Vodă văzută din Turnul Golia

- Casele de pe partea dreaptă înspre Tg. Cucu.

Urmează o serie de case cu unul sau două etaje care au adăpostit, înainte de al Doilea Război Mondial, mici buticuri evreiești. Aceștia au primit dreptul de a face comerț încă de la 1830. După ce clădirile au fost părăsite de către evrei, regimul comunist le-a transformat în locuințe sociale fapt ce a dus la degradarea construcțiilor.

300. - Strada Cuza Vodă în 1944 via odkrywca.pl - Croitorie

301. - Strada Cuza Vodă în 1944

302. - Str. Cuza Vodă nr. 32 - în anul 2014 via Google Maps

303. - Str. Cuza Vodă

304. - Str. Cuza Vodă

305. - Str. Cuza Vodă

Pe partea stângă este Casa Callimachi

- Casa Callimachi (Calimah Ghika) - Strada Cuza Vodă nr. 41, fostă strada Golia nr. 18, fost nr. 51 în 1939

Se spune că primul proprietar a fost marele logofăt Alexandru Ghica, nepotul de soră al domnitorului moldovean ucis de turci la 1777.
Se spune că în 1821 aici și-au stabilit cartierul general revoluționarii Eteriei grecești conduși de generalul Alexandru Ipsilanti, înainte de a se muta la Mănăstirea Galata.
În 1837, Smaranda Callimachi, soția domnitorului Scarlat Callimachi, a fost înmormântată în interiorul bisericii Golia.
Pe la 1837 aici a funcționat hotelul Petersburg „în casele Lapedat (Lepădatu), pe strada Golia, lângă mănăstirea Golia”, unde au fost găzduiţi prinţul Anatole de Demidoff şi celebrul pictor Auguste Raffet ce ilustrează panorama oraşului, văzută de pe balconul hotelului.
La 1853, casa aparținea prințului Alecu Callimachi, urmaș a trei domni moldoveni, de aici probabil și al doilea nume al casei.
În 1869, cu ocazia vizitei domnitorului Carol I la Iaşi, generalul Neculai Mavrocordat, fratele mai mare al lui Alexandru Mavrocordat, a organizat aici o petrecere în onoarea distinsului oaspete. Neculai era căsătorit cu Didița, fiica hatmanului Iordache Boldur Lăţescu, o femeie cultă şi cu o educaţiune aleasă. Mai târziu, generalul se mută într-o altă casă pe strada Săulescu.
În palat a funcționat Banca Română de Comerț și Industrie, iar apoi filiala ieșeană a băncii Marmorosh-Blanc care a dat faliment în timpul crizei din 1929-1933.
După 1945 a devenit sediul regional al Partidului Muncitoresc Român, al Consiliului Sindical Regional, al Direcției pentru Cultură a PCR și chiar o grădiniță iar mai târziu, a aparținut Conservatorului, care avea aici o sală de repetiții. După revoluție a fost sediul PNȚCD (Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat) și în 2017 a fost achiziționată de Primărie pentru a amenaja un Muzeu dedicat Centenarului. via

306. - Casa Callimachi

307. - Casa Callimachi - Sediul PNTCD
Statuia lui Corneliu Coposu

308. - Casa Callimachi - Cuza Vodă nr 41

309. - Clădirea Consiliului Județean al Culturii și Educației Socialiste via A. Ungureanu

310. - Auguste Raffet - Panorama de pe balconul hotelului Petersburg (1837)
Bisericile Sf. Sava, Sf. Nicolae Domnesc, Trei Ierarhi

310b. - Casa Callimachi și strada Cuza Vodă în 1917

- Eteria (Societatea prietenilor)

A fost o organizație secretă creată în 1814 care avea ca scop eliberarea creștinilor, cu precădere a grecilor, de sub stăpânirea otomană și întemeierea unor state creștine libere. A desfășurat o activitate intensă și în Principatele Române, unde cel mai cunoscut dintre eteriști este Tudor Vladimirescu. Drapelul unității a fost sfințit la Biserica Trei Ierarhi de către mitropolitul Veniamin Costache, Iașiul devenind patria libertății poporului grec. Trupele generalului Ipsilanti au fost învinse de turci în iunie 1821, lupta finală fiind la Sculeni. Ienicerii au jefuit orașul Iași, distrugând gospodăriile boierilor care i-au ajutat pe greci, biserica Bărboi a fost distrusă iar Biserica Banu a fost transformata în pulberie. Abia după un an, în octombrie 1822, turcii s-au retras din oraș.

311. - Intersecție str. Cuza Vodă cu str. George Enescu

312. - Strada Cuza Vodă via tramclub.org

Reclama Alter ego

312. - Strada Cuza Vodă în 1991 via Studiourile Buftea

Automoto - Reparatii si instalatii electrice, Loto-Prono

313. - Funeraliile doctorului Jean Clunet în 1917
Intersecție str. Cuza Vodă cu str. George Enescu

- Intersecție cu strada George Enescu și strada Armeană

- Strada George Enescu se numea pe la 1844, Ulița de lângă zidul Manăstirii Golia apoi Ulița Băibăcăriei (haină scurtă până la brâu de culoare roșie), iar în 1896 se numea strada Vovidenia (sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului) după numele Bisericii din această zonă.
Actualul nume al străzii provine de la marele compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor George Enescu care în timpul refugiului din 1917-1918, formează în Iași o orchestră simfonică și dirijează peste 20 de concerte pentru a sprijini Crucea Roșie.

În acest timp, George Enescu a locuit pe strada Vovidenia, vizavi de biserică, într-un edificiu distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial.
Enescu a mai avut concerte în Iași în anii 1915, 1927, 1929, 1931, 1937 dar și în 1942 când se înființează Filarmonica de stat din Iași ce a avut concertul inaugural la 9 octombrie 1942 în sala Teatrului Național.
George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vîrnav, județul Botoșani, fiind al optulea copil și primul care a supraviețuit. La vârsta de 7 ani studiază vioara cu J. Helmesberger-Jr. la Conservatorul din Viena iar mai târziu devine student la Conservatoire Nationale Superieur de Paris unde este distins cu Grand Prix du Conservatoire pentru interpretare la vioară. În scurt timp devine violonist, pianist și compozitor celebru. Cele mai cunoscute compoziţii ale lui George Enescu sunt: „Rapsodii Române” (1901-1902), „Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major”, op. 9 sau „Simfonia nr. 1 în Mi bemol major,” op. 13 (1905). Cea mai îndrăgită lucrare a compozitorului, la care a lucrat mai bine de zece ani, este opera „Oedip”, op. 23, terminată în 1931 și dedicată Mariei Rosetti-Cantacuzino, cea care îi va deveni soție în 1937.

În 1947 s-a exilat definitiv la Paris unde a decedat în 4 mai 1955, fiind înmormântat la cimitirul Pere-Lachaise, în stânga mormântului compozitorului Georges Bizet.

314. - Filarmonica Moldova - Concert de inaugurare 9 octombrie 1942, dirijor George Enescu

315. - Urarea lui George Enescu în Cartea de aur a Filarmonicii

316. - Strada George Enescu, lipit de zidul Golia

- Pensionul de domnişoare Knoch

Lipită de zidul Mănăstirii Golia, în colţul dinspre strada Vovidenie, într-o grădină cu arbori seculari exista Pensionul de domnişoare Knoch condus de soții Tereza și Max Knock, unde pe la 1906 se preda cursul primar în limbile franceză și germană.
Vizavi, la celălalt capăt al uliţei Vovidenie, în altă grădină, exista palatul domniţei Ralu în care, pe la 1821, s-au adunat dregătorii Eteriei, în frunte cu generalul Alexandru Ipsilanti.

317. - Str. Cuza Vodă în 1996 by Alex Krakowsky - via tramclub.org

318. - Strada Cuza Vodă 1996 de René van Lier via tramclub.org

319. - Str. Cuza Vodă intersecție cu str. Armeană

320. - Str. Cuza Vodă intersecție cu str. Armeană
Restaurant de vinuri rachiuri, Vaslui, Ungheni, Tutora, Sanitats Park

Pe Str. Cuza Vodă nr. 43 este o casă monument istoric.

321. - Str. Cuza Vodă nr. 43 intersecție cu str. George Enescu

322. - Str. Cuza Vodă

323. - Str. Cuza Vodă via tramclub.org

324. - Ceaprazarie via tramclub.org by Alex Krakowsky 1996

325. - Farmacia La vulturul de Aur - Berman Rosenstein

Strada Cuza Vodă no 50 - Fondat în 1884

Pe partea stângă, strada Cuza Vodă nr. 45, este o casă monument istoric.

326. - Str. Cuza Vodă nr. 45

Pe dreapta, pe strada Cuza Vodă nr. 56 este o clădire mai nouă și o serie de două imobile vechi după care este un maidan despărțit de strada Golia.

327. - Str. Cuza Vodă

328. - Str. Cuza Vodă

329. - Str. Cuza Vodă

Pe această stradă se gasea floraria La Buchet a doamnei Maria Criss, florarie asortată cu cele mai frumoase flori naturale și artificiale, parfumate cu esența Frovil, motiv pentru care locația era la mare căutare în rândul boierilor.

330. - Str. Cuza Vodă văzută din Turnul Golia

331. - 1890 - Sonerii Electrice Morhus et Singer -
Str. Golia via FC - Săptămânalul Drapelul

332. - Strada Cuza Vodă via Hans Oerlemans în 1969

333. - Turnul Golia

334. - Turnul Golia

335. - Turnul Golia și Fântâna Ghica

- Fântâna Mănăstirii Golia - Cișmea și Casa Apelor - strada Cuza Vodă nr. 51

În partea de vest a ansamblului se păstrează din 1750 prima casă de apă din Iași, cu fântână turcească în exterior construită după ce în 1766, domnitorul Grigore Ghica dă ordin de a se capta izvoare din jurul Iaşilor, și cu ajutorul unor conducte de ceramică se aduce apă în mănăstire. În casa de apă există un filtru din care apa se vărsă într-un bazin, printr-o gură mare de leu, iar de acolo în rezervorul din fața cișmelei, de unde se distribuia în oraș. Acum casa de apa este transformata în casă de bilete.

Cișmeaua se află în stânga intrării în incinta mănăstirii datând de pe vremea domnitorului Alexandru Moruzi. A fost renovată în 1803 și în 1823. Are decorații sculptate, geometrice şi vegetale care combină elemente de baroc oriental şi de artă neoclasică specifică începutului de secol XIX. Apa curgea într-un mic bazin de piatră în formă de scoică.

În zilele fierbinți de vară aici își opreau caleașca boierii vremii pentru a se răcori cu apa rece de la "gura țevii" de la Golia și unde se delectau cu peltele și dulcețuri.

Aici se adunau și oamenii de rând din medeanul (piața de alimente), aflat cam peste drum, alături de vestitul han cu salcâmi Cucu ce a fost demolat prin 1981. Aici exista și un fel de scenă, ridicată pe nouă butoaie ce funcţionau ca un amplificator repetând ecoul vocii actorilor, spre distracţia spectatorilor aşezaţi în cerdacurile caselor din jur ca în loje. Teatrul cu Cerdacuri, cum a fost botezat, era în preajma pieţii alimentare, cam peste drum de micul turn răsăritean al Goliei.
Aici, pe la 1909, sosea trupa de varietăți al lui Benjamin Braunstein.

336. - Mănăstirea Golia - Fântâna din anul 1800

- Turnul Goliei, cea mai veche construcție din Iașul secolului al XVI-lea, are o înălțime de 30 metri. Mănăstirea este înconjurată de un zid înalt, prevăzut la colțuri cu turle ridicate în 1667 și un turn-clopotniță refăcut la 1900. Zidurile de incintă au o înălțime de 9 m și o grosime de peste 1 m, cu un brâu de sprijin în interior, pe care cândva se patrula.
Turnul clopotniță ar data din vremea lui Ieremia Movilă. Pe la 1650 Paul de Alep spunea că turnul "nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție". În 1855, prin voința egumenului Meletie, arhitectul Brandel înalță turnul-clopotniţă cu 20 m însă asta duce la fisurarea turnului.
În 1899 se pune problema dărâmării lui însă la intervenția regelui Carol I, arhitectul Nicolae Gabrielescu îl readuce în 1900 la dimensiunea originară. Cu acea ocazie, se construia și scara în spirală, cu 83 de trepte.
Turnul mănăstirii a servit drept închisoare ocazională pe la 1705 apoi ca loc de adăpost în timpul ciumei din 1819 dar și în vremea asediului intreprins în 1821 de trupele lui Alexandru Ipsilanti.
În 1859 se înființează aici un post de pompieri în turnul Goliei care prelua sarcina de a supraveghea orașul de la cei clopotarii din turnul bisericii Trei Ierarhi.
Astăzi, pentru a vizita turnul, se urca 120 de trepte unde puteți vizita camera clopotelor și terasa superioară de unde se poate contempla "orașul celor șapte coline".
In 1955, în doua încăperi de pe latura de est a incintei, a fost inaugurat Muzeul "Ion Creanga", cu materiale documentare privind viata și activitatea marelui scriitor, care a fost diacon în cadrul bisericii. Mai multe pe wikipedia.org

337. - Turnul Golia

338. - Turnul Goliei în 1965

339. - Turnul Golia

340. - Închisoarea Golia

341. - Mănăstirea Golia

- Mănăstirea Golia - Biserica Înălțarea Domnului - strada Cuza Vodă nr. 51

La început, aici a fost o biserică de lemn apoi una de piatră construită pe la 1550 de logofătul Ioan Golia (Golăe) care sfârșește tragic fiind decapitat de Iancu Sasu Vodă, fiul lui Petru Rareș.În 1650, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) începe reconstruirea bisericii folosind o echipă de meșteri italieni veniți din Polonia. Lucrările sunt terminate în 1660 de fiul său Ștefăniță Lupu Vodă (1659-1661).

În timpul lui Duca-Vodă (1668-1672) se ridică turnurile rotunde de la colțurile incintei, ele adăugându-se turnului de la intrare, mai vechi.

Pradă incendiilor din 1687, 1732, 1822 și afectată de un cutremur în 1738, mănăstirii i s-au făcut numeroase reparații.

În anul 1687, mănăstirea era incendiată de oștile polone conduse de Ian Sobieski iar în 1711, Golia este vizitată de țarul Petru I al Rusiei, care apreciază frumusețea așezământului construit în "trei feluri de meșteșuguri: leșesc, grecesc și moschicesc (rusesc)".

Aici are loc, în 1842, slujba de înmormântare a primului domn pământean, după domnitorii fanarioți, Ioan Sandu Sturdza care este înmormântat la Biserica Bărboi din vecinătatea Mănăstirii Golia.

342. - Biserica Mănăstirii Golia de Carol Popp de Szathmari

343. - Biserica Mănăstirii Golia

La 1870, incinta Golei găzduia o cazarmă pentru ca apoi, în 1911, să se facă modificări pentru a se aduce aici depozitele Arhivelor Statului.

În pronaos au fost pictați între 1838-1840 ctitorii bisericii: în partea de sud, Vasile Lupu cu chivotul noii biserici, Ecaterina Doamna, copiii lor Ștefăniță și Ruxandra, plus egumenul Gherasim, sub care se reușise restaurarea din secolul XVIII și în partea de nord, Ieremia Movilă cu chivotul unei clădiri în mână, Ioan Golăe (Golia) cu un chivot de biserică (ce nu poate fi al bisericii din secolul XVI), soția lui Ana, fiul lor Mihail şi egumenul Grigorie Irinopoleos, care ceruse reînnoirea picturii în 1838.
Turlele au fost la început în număr de 3, dar în timpul construcției s-au mai adăugat încă patru, ajungându-se la 7, model unicat, care poartă amprenta bisericilor moscovite.
Inițial biserică de mir, Golia devenea așezământ monastic și intra sub control grecesc până la secularizarea din 1863. În perioada 1947-1992 a fost biserică parohială, pentru ca din 1992 să devină mănăstire misionară.
În toamna anului 1992 era instalată la Golia o tipografie nouă, procurată din Elveția cu sprijinul unor organizaţii creştine occidentale. Editura Mitropoliei şi-a mutat apoi sediul aici, într-o clădire nouă, construită în anul 1997. În primăvara anului 1998 şi-a început activitatea postul de radio Trinitas devenind astfel un important centru de spiritualitate şi cultură ortodoxă.
Din mobilierul inițial se mai păstrează: tronurile domnești, un policandru (candelabru) cu însemnele lui Vasile Lupu, patru sfeșnice comandate în Danemarca dar și o frumoasă catapeasmă ce datează din 1838.

- Vedere din Turnul Golia

344. - Vedere din turnul bisericii

345. - Vedere generala a Jașului 1910

Vederea din zilele noastre cuprinde Parcul Tg Cucu Bărboi, Biserica și turnul clopotniță Bărboi (1844), Hotel Hampton by Hilton fost Europa (55 m), Universitatea Petre Andrei (65 m), C.E.T. Iași. Alte imagini luate din zidul Golia găsiți aici.

346. - Vedere generală din Turnul Golia

347. - Vedere generală din Turnul Golia

348. - Vedere generală din Turnul Golia

Se remarcă turnurile Bisericii Armenească și în spate este Biserica Sfântul Sava (1583), alături este clădirea impozantă a Fundației Solidaritate și Speranță fostă Școala Profesională Sf. Sava iar în depărtare este Palatul Culturii (55 m). Se mai disting Mănăstirea Cetățuia (Gheorghe Duca în 1665), Hotel Moldova, Mănăstirea Galata (Petru Șchiopul 1584). Poză din zilele noastre găsiți aici.

349. - Uniunea Artiștilor Plastici Iași

350. - Vedere generală din Turnul Golia

351. - Vedere generală din Turnul Golia 1953 via agerpres

Imagine din zilele noastre găsiți aici

352. - Vedere generală din Turnul Golia 1953 via agerpres

353. - Iași vedere parțială

354. - Iași vedere din Turnul Golia

În casa parohială a locuit intre 1866-1872 diaconul Ion Creangă care, la începutul anilor 1870, se lega de memoria locului printr-un gest hilar și neobișnuit: trasul cu pușca în ciori. Aici a fost amenajat un muzeu. mai multe poze pe doxologia.

355. - Casa Parohială

356. - Mănăstirea Golia fost sediu al Arhivelor Statului

Mai multe imagini și informații despre Mănăstirea Golia găsiți aici și pe golia.mmb.ro

Cam peste drum de Mănăstirea Golia exista medeanul (piaţa de alimente), alături de vestitul han cu salcâmi Cucu, demolat prin 1981. Aici exista si un fel de scenă, ridicată pe nouă poloboace cu fundurile în sus şi care susţinea artişti şi lăutari spre desfătarea poporului spectator.

Pe stradela Golia nr 6 din fața turnului a existat casa pictorului Ştefan Eugen Bouşcă (1914-1991) lăsată în paragină de moștenitori și mai târziu demolată.

356b. - Casa pictorului Ştefan Eugen Bouşcă via Ion Mitican

Pe dreapta este clădirea de pe strada Cuza Vodă nr. 68

357. - Strada Cuza Vodă înspre Tg. Cucu via Google Maps

358. - La 1990 fost proprietatea medicului evreu Herman

359. - Dr. H. (Herman) Solomonovici - Strada Golia nr. 64

360. - Strada Cuza Vodă în 1996 via Alex Krakowsky

361. - Strada Cuza Vodă înspre Tg. Cucu via tramclub.org

362. - Strada Cuza Vodă în 1996 by Alex Krakowsky

363. - Strada Cuza Vodă înspre Tg. Cucu realizată din Turnul Mănăstirii Golia - 1943

364. - 1943 vs 2015
via fb.com/iasifotografiivechi

Pe la 1894, pe strada Golia nr. 54, era Institutul grafic Miron Costin unde se tipărea ziarul Ecoul Moldovei iar la 1910 pe str. Golia 59 se găsea Tipografia comercială.

365. - Tipografia comercială - 1910

- Târgul Cucu

366. - Strada Cuza Vodă via tramclub.org

367. - Strada Elena Doamna
Coloniale Delicatese - Portul Galați

368. - Strada Elena Doamna - Târgu Cucu
via Hans Oerlemans

369. - 1977 vs 2015
via fb.com/iasifotografiivechi

380. - 1977 vs 2015
via fb.com/iasifotografiivechi

381. - Casa Geltzer pe Strada Elena Doamna (fostă Ulița Albă)

Alte tururi pietonale:

1. - Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt pornind dinspre Palatul Culturii - link

2. - Piața Unirii - link

3. - Strada Lăpușneanu - link

4. - Bulevardului Carol (Copou) - link

5. - Strada Lascăr Catargi - link

6. - Bulevardul Independenței - link

7. - Strada Anastasie Panu - link

8. - Strada Cuza Vodă - link

9. - Strada Elena Doamna (Târgul Cucului) - link

via delcampe.net, ebay.net, okazii.ro, tramclub.org, facebook.com/iasifotografiivechi, facebook.com/Iasi.Jassy, facebook.com/iasi.vip, link utile, Cu Iașii Mână-n Mână ... - Constantin Ostap și Ion Mitican, curierul-iasi.ro,

Turist în Orașul Iași (Iassy/Jassy)

27 aprilie 2017

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași

25 aprilie 2017

Video - Iasi in 1956

21 aprilie 2017

Strada Cuza Vodă

Piața Unirii